1ra-1062/2015 — art.187 alin.2 lit.b, e, f CP

Dosarul nr.1ra-1062/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 octombrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2015, declarat de

avocatul Gușan Vasile în numele inculpatului

Ursul Spartac Iurii, născut la 06 iulie 1990,

domiciliat în mun.Chișinău, bd.Mircea cel Bătrîn

28/1, ap.50.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Spartac a fost condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal la 5 ani închisoare,

fără amendă, în baza art.190 alin.(2) lit.b), c) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în organele publice pe un termen de 2 ani.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial

al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, fără amendă,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele publice pe un termen de 2 ani.

Conform art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de sentințe, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 7 ani închisoare, fără amendă, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

organele publice pe un termen de 2 ani.

ora 22.30, aflîndu-se pe bd.Moscovei 14, mun.Chișinău, împreună cu alte persoane, în

privința cărora au fost pronunțate sentințe de condamnare, cît și de aplicare a măsurilor cu

caracter medical, s-au apropiat de partea vătămată Casian Sergiu, care era împreună cu

Carauș Eugen, cu care au inițiat o discuție referitor la faptul dacă ultimii au asupra lor bani

sau telefoane mobile. Ulterior, Ursul Spartac și persoanele în privința cărora a fost

pronunțată sentință de condamnare, prin influență psihică și amenințare directă de aplicare a

violenței fizice, i-au determinat pe aceștia să le transmită banii și telefoanele mobile,

deposedîndu-1 pe Casian Sergiu de banii care-i avea la el în sumă de 7 lei și de telefonul

mobil de model „Sony Ericson S 500” cu nr.352972021203744, cauzîndu-i astfel părții

vătămate un prejudiciu material considerabil, în sumă de 3247 lei.

Tot el, la 04 martie 2010, aproximativ la ora 04.00, avînd scopul sustragerii deschise

a bunurilor altei persoane, în timp ce partea vătămată Smirnov Leonid se deplasa la

domiciliu, în apropierea blocului locativ amplasat pe str.P.Zadnipru 14, mun.Chișinău, s-a

apropiat din spate și i-a aplicat o lovitură în regiunea capului, din cauza căreia acesta și-a

pierdut cunoștința cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.797/D din

16.04.2010, vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, după care i-a sustras

telefonul mobil de model „Nokia 5130”, cu IMEI 356053033254879 la prețul de 1500 lei,

1

în care se afla cartela SIM 079799883 la prețul de 520 lei, cauzîndu-i părții vătămate o

daună material considerabilă, în sumă de 1550 lei.

Tot el, la 16 aprilie 2010, aproximativ la ora 19.00, aflîndu-se în fața blocului locativ

din str.A.Russo 63/2, mun.Chișinău, amenințîndu-1 pe cet.Roșca Dumitru cu violența

nepericuloasă pentru viață și sănătate, în mod deschis a sustras din portmoneul acestuia,

bani în sumă de 260 lei și 400 euro, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială în

proporții considerabile, în sumă totală de 8587,84 lei.

Tot el, la 14 martie 2010, aproximativ la ora 19.00, împreună cu o persoană în

privința căruia materialele au fost disjunse în procedură separată, aflîndu-se în apropierea

blocului locativ din bd.Mircea cel Bătrîn 28/1, mun.Chișinău, prin înșelăciune și abuz de

încredere, sub pretextul de a efectua un apel telefonic, a dobîndit de la cet.Ghenea Ion

telefonul mobil de model “Nokia 5130”, cu IMEI 355232030447296, la prețul de 1111 lei,

în care se afla cartela SIM 068562404, la prețul de 50 lei, după ce a părăsit locul comiterii

infracțiunii, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială în proporții considerabile, în sumă

totală de 1161 lei.

care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, cu aplicarea unei pedepse

mai blînde inculpatului, cu suspendarea executării ei pe termen de probă, invocînd că

pedeapsa stabilită acestuia este una prea aspră în coraport cu faptele comise, deoarece acesta

a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise; prima instanță la stabilirea pedepsei nu a

luat în considerație circumstanțele atenuante.

respins, ca nefondat, apelul avocatului V.Serbușco în numele inculpatului.

Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în

cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui S.Ursul în săvîrșirea infracțiunilor

imputate.

La fel, instanța a conchis că, prima instanță, la stabilirea pedepsei inculpatului

S.Ursul, a acordat deplină eficiență prevederilor art.6, 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de persoana acestuia, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corijării

și reeducării inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a menționat că infracțiunile în care este învinuit

inculpatul, în conformitate cu art.16 Cod penal, se califică ca infracțiuni grave, mai mult ca

atît în privința acestuia nu au fost reținute careva circumstanțe atenuante sau agravante,

dînsul deși a recunoscut vina, a refuzat să fie audiat, că anterior a fost judecat pentru

infracțiuni similare, nu a conștientizat gradul de pericol social al faptelor comise și nu a stat

pe calea corijării, prin urmare nu s-au stabilit careva temeiuri în vederea aplicării unei

pedepse mai blînde, astfel că prima instanță corect a stabilit că corijarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc numai cu izolarea lui de societate.

numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei cu emiterea unei noi hotărîri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa cu aplicarea art.79 Cod penal și suspendarea ei

condiționată pe un termen de probă, în temeiul art.90 Cod penal, pe motiv că inculpatul a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii, s-a căit sincer de cele comise, circumstanțe care

permit atragerea lui la răspunderea neprivativă de libertate; instanța nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, astfel că pripit a ajuns la concluzia aplicării

față de inculpat a pedepsei închisorii, neargumentînd în sensul dat hotărîrea adoptată.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a

2

solicitat declararea recursului inadmisibil, fiind neîntemeiat, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, avocatul a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrii

judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd aceasta nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrii judecătorești.

După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui

S.Ursul în baza art.187 alin.(2) lit.b), e), f) și art.190 alin.(2), lit.b), c) Cod penal și, critică

hotărîrea instanței de apel, precum că aceasta fără a-și motiva soluția, neîntemeiat a

menținut sentința, prin care inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa închisorii, prin ce a

ignorat principiul individualizării pedepsei penale.

La acest capitol, Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului

în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Consultînd textele sentinței și deciziei instanței de apel, Colegiul reține că ambele

instanțe au ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de toate circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de persoana

inculpatului, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acestuia.

La fel, prima instanță, reieșind din faptul că în cauză nu au fost stabilite circumstanțe

excepționale, corect a concluzionat că este rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa

închisorii de 7 ani, soluție care a fost menținută și de instanța de apel.

Prin urmare, afirmația autorului recursului, precum că instanțele de fond nu și-au

argumentat soluția în partea nestabilirii pedepsei penale cu aplicarea art.79 Cod penal și

suspendarea executării ei condiționate pe termen de probă, este neîntemeiată, iar concluziile

instanțelor de fond corespund circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei.

Colegiul remarcă că circumstanțele indicate în recurs de către avocat - că inculpatul a

recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, nu pot fi reținute ca circumstanțe

excepționale, cum susține recurentul, deoarece, potrivit art.76 Cod penal, acestea se referă la

circumstanțele care atenuează răspunderea penală și care au fost luate în considerație de

către instanță la stabilirea pedepsei.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor legale,

fiind echitabilă faptelor comise.

Totodată, se evidențiază faptul că, argumentele expuse de recurent în prezentul recurs

au fost anterior invocate în apel de către partea apărării, iar instanța de apel le-a examinat

minuțios, pronunțîndu-se argumentat și detaliat asupra lor.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de drept care ar

afecta hotărîrile în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului.

3

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii judecătorești, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul V.Gușan în numele inculpatului,

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gușan Vasile în numele

inculpatului Ursul Spartac, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 29 aprilie 2015, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 28 octombrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4