1ra-1481/2016 — art. art. 164 alin. 2 lit. e, 208 alin. 2 CP

1ra-1481/2016 — art. art. 164 alin. 2 lit. e, 208 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1481/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Bodareu Octavian, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 aprilie 2016, în cauza

penală în privința lui

Jaruc Victor Constantin, născut la 19 august 1955,

originar s. Căinarii Vechi, r-nul Soroca, domiciliat

s. Floriceni, r-nul Soroca.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.05.2015 – 22.02.2016;

Instanța de apel: 16.03.2016 – 20.04.2016;

Instanța de recurs: 05.07.2016 – 02.11.2016.

A C O N S T A T A T:

recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 6 (șase) ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art. 208 alin. (2) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Jaruc Victor i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 6 (șase)

ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul inculpatului în

beneficiul părții vătămate Iucol Evgheni, suma de 2000 (două mii) lei, cu titlu de

prejudiciu moral.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Jaruc Anatolie, în privința căruia

hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs ordinar.

31 octombrie 2012, Jaruc Victor, acționând de comun acord cu Jaruc Anatolie, l-au luat

forțat pe Iucol Evgheni din gospodăria mamei sale din s. Gribova, r-nul Drochia și l-au

transportat la domiciliul său cu o căruță în s. Floriceni, r-nul Soroca, unde a fost legat la

mâini și picioare aproximativ 2 ore.

1

Tot el, având intenția răpirii persoanei, la 31 octombrie 2012, l-a atras în activitatea

criminală pe fiul minor Jaruc Anatolie, a.n. 14.07.1995 și acționând de comun acord,

l-au luat forțat pe Iucol Evgheni din gospodăria mamei sale din s. Gribova, r-nul Drochia

și l-au transportat la domiciliul său cu o căruță în s. Floriceni, r-nul Soroca, unde a fost

legat la mâini și picioare aproximativ 2 ore.

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea apelului, a indicat, că sentința este neîntemeiată și ilegală, deoarece

instanța de judecată a reținut anumite fapte, circumstanțe care sunt lipsite de suport

probatoriu în sensul constatării acestora prin prisma legii, în temeiul mijloacelor materiale

de probă prevăzute de art. art. 157, 163 Cod de procedură penală.

Constatările primei instanțe cu privire la vinovăția inculpatului se bazează exclusiv

pe declarațiile părții vătămate Iucol Evgheni, iar alte probe pertinente, veridice și utile în

sensul art. 101 Cod de procedură penală, la materialele cauzei nu se conțin.

3.1. Avocatul Tudorica Andrei în numele inculpatului, de asemenea a contestat

sentința cu apel, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare, din

motiv că inculpatul nu a recunoscut vinovăția nici la etapa urmăririi penale și nici în

cadrul ședinței de judecată, iar acuzatorul de stat nu a adus probe certe în confirmarea

vinovăției.

Mai mult, acuzarea se bazează exclusiv pe declarațiile părții vătămate

Iucol Evgheni, care sunt contradictorii la diferite etape ale procesului penal; prima

instanță nu a apreciat când și unde partea vătămată a fost legată la mâini și picioare și

dacă într-adevăr aceasta a fost legată.

Din declarațiile martorului Pavlic Nadejda, rezultă că Iucol Evgheni a venit

împreună cu inculpatul, au stat la masă și nu a fost agresat sau amenințat.

Din declarațiile lui Iucol Evgheni, rezultă că toată noaptea el a fost liber, a dormit

în casa lui Jaruc Victor, dimineața au ajutat unei vecine, după care a fost îmbrăcat în

hainele lui Jaruc Victor și transportat la el acasă de familia Jaruc.

3.2. Inculpatul, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că prima instanță și-a întemeiat

concluziile exclusiv pe declarațiile părții vătămate.

admise apelurile, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care, Jaruc Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, (red. 2009), la 4 (patru) ani închisoare;

- în baza art. 208 alin. (2) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Jaruc Victor i-a fost stabilită definitiv pedeapsa 4 (patru)

ani 10 (zece) luni închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 3 (trei) ani.

Prin aceeași decizie, a fost casată sentința și în privința lui Jaruc Anatolie, ultimul

fiind recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, însă în

privința acestuia decizia instanței de apel nu se contestă cu recurs ordinar.

În rest, dispozițiile sentinței ce se referă la acțiunea civilă, au fost menținute.

4.1. În argumentarea deciziei, instanța de apel a reținut că, prima instanță în

2

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub

toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere corectă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului.

Instanța de apel a conchis, că prima instanță a stabilit cert vinovăția inculpatului

reieșind din ansamblul probelor prezentate în instanță, inclusiv declarațiile părții

vătămate Iucol Evgheni, a martorilor Pavlic Nadejda, Bețivu Grigore, Pînzaru Igor,

Jaruc Serghei, ordonanța de începere a urmăririi penale din 20 noiembrie 2012 (f.d. 1,

vol.I); comunicare telefonică din 02 noiembrie 2012 (f.d. 46, vol.I); plângerea părții

vătămate Iucol Evgheni (f.d. 51, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului, în

gospodăria ce aparține mamei lui Iucol Evgheni, amplasată pe adresa s. Gribova,

r-nul Drochia (f.d. 55-57, vol.I); raportul de constatare medico-legală nr. 403 (f.d. 59,

vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 131”D” (f.d. 92, vol.I); ordonanța de

pornire a urmăririi penale din 17 decembrie 2014 (f.d. 102, vol.I); ordonanța de conexare

a cauzelor penale din 17 decembrie 2014 (f.d. 106, vol.I), acțiunile inculpatului fiind

corect încadrate în baza art. art. 164 alin. (2) lit. e), 208 alin. (2) Cod penal.

Pentru formularea concluziilor nominalizate, instanța de apel a reținut, că în prima

instanță inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția în faptele incriminate, însă în ședința de

judecată a instanței de apel a declarat, că regretă cele întâmplate, a înțeles greșeala, se

căiește sincer recunoscându-și vina în infracțiunile săvârșite.

Astfel, inculpatul și-a reformulat cerințele, solicitând instanței de apel aplicarea

unei pedepse mai blânde, considerând pedeapsa stabilită de către prima instanță una prea

aspră.

Ca urmare, argumentele invocate în apeluri au fost considerate irelevante de către

instanța de apel, aceasta pronunțându-se la capitolul individualizării pedepsei penale.

Așadar, instanța de apel a reținut, că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 31 octombrie 2012, iar Legea penală în redacția din

14 aprilie 2009, prevedea pedeapsa penală cu închisoarea de la 4 la 10 ani, ulterior prin

Legea nr. 119 din 23 mai 2013, pentru modificarea Codului penal al R. Moldova din

18 februarie 2002, în vigoare din 21 iunie 2013, în sancțiunea alineatului (2), textul „de

la 4 la 10 ani” a fost înlocuit cu textul „de la 6 la 10 ani”.

Cu referire la prevederile art. art. 8, 10 alin. (1), (2) Cod penal, instanța de apel a

stabilit necesitatea aplicării în privința inculpatului a legii penale mai blânde, adică

sancțiunea art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, în redacția Legii din 14 aprilie 2009.

Reținând în speță recomandările practicii judiciare privind individualizarea

pedepsei penale, instanța de apel cu referire la prevederile art. art. 7, 61 alin. (1), 75

alin. (1) Cod penal, a stabilit, că inculpatul Jaruc Victor a săvârșit infracțiuni, care fac parte

din categoria infracțiunilor grave, anterior a fost judecat, însă procesul penal în privința

acestuia a fost încetat din motivul împăcării părților, este căsătorit, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, că și-a

recunoscut integral vina în faptele săvârșite, un factor nu mai puțin important este și motivul

săvârșirii acestei infracțiuni și anume faptul, că își căuta fiica care înnoptase de mai multe

ori în gospodăria părții vătămate, se căiește sincer și a înțeles pericolul social al acțiunilor

sale infracționale.

Instanța de apel a menționat, că deși sancțiunea infracțiunii incriminate inculpatului,

3

prevăzută de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal (red. 2009) prevede categoria pedepsei

exclusiv sub formă de închisoare, în contextul circumstanțelor constatate, scopul pedepsei

poate fi atins, prin aplicarea față de Jaruc Victor, prin prisma art. 84 alin. (1) Cod penal, a

pedepsei închisorii pe termen de 4 ani 10 luni, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Cu referire la prevederile art. 90 Cod penal, instanța de apel a reținut, că corectarea

și reeducarea inculpatului, poate avea loc în condiții neprivative de liberate, legea penală

neurmărind scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului.

În același context, instanța de apel a conchis că prin aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, inculpatul nu este absolvit definitiv de pedeapsa penală, deoarece suspendarea

executării pedepsei pentru perioada de probațiune presupune nu altceva decât o șansă în

plus, acordată acestuia, cu scopul de a stimula obligativitatea respectării ordinii publice în

general și a autorității legii penale - în principal.

Prin urmare, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu trebuie privită ca fiind o

soluție de achitare pentru inculpat, or, la o potențială încălcare a legislației penale se va lua

în considerație, în mod obligatoriu, inclusiv și pedeapsa stabilită prin hotărârea adoptată în

speța vizată.

Cerința formulată de avocatul Melnic Oxana referitor la aplicarea în privința

inculpatului Jaruc Victor a prevederilor art. 79 Cod penal, prin stabilirea unei pedepse sub

limita minimă prevăzută de sancțiunea articolelor incriminate, instanța de apel a respins-o

ca neîntemeiată, deoarece în cursul procesului penal nu a fost constatată prezența

circumstanțelor excepționale referitoare la personalitatea inculpatului sau referitoare la

împrejurările în care a derulat fapta infracțională incriminată acestuia, iar criteriile

complementare invocate de către apărare, au fost luate în considerație în procesul stabilirii

și individualizării pedepsei conform art. art. 61, 75 Cod penal.

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea parțială a acesteia, în

partea stabilirii pedepsei inculpatului Jaruc Victor, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie excluse prevederile art. 90 Cod penal.

Susține recurentul, că circumstanțele reținute de instanța de apel la individualizarea

pedepsei denotă că aceasta nu a ținut cont de rigorile prevăzute de art. art. 61, 75 Cod penal,

fapt ce s-a soldat cu aplicarea unei pedepse neechitabile.

Invocă recurentul, că instanța de apel neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod

penal, ignorând faptul că inculpatul a săvârșit două infracțiuni care fac parte din categoria

infracțiunilor grave, anterior a fost judecat, vina a recunoscut-o în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de apel, inițial a solicitat achitare.

Consideră recurentul, că la caz inculpatul urma a fi condamnat în baza art. 164

alin. (2) lit. e) Cod penal, la 6 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (2) Cod penal, la 1 an

închisoare, iar în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, urma a-i fi aplicată pedeapsa definitivă

6 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

4

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat, se constată că, procurorul critică decizia

instanței de apel sub aspectul pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Colegiul penal consideră neîntemeiate argumentele recurentului cu privire la

blândețea pedepsei aplicate inculpatului, deoarece instanța de apel casând sentința și

pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, corect a

individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, indicând motivele pentru care a ajuns la

această soluție, cu descrierea detaliată în conținutul deciziei contestate a argumentelor în

baza cărora s-a ajuns la concluzia aplicării în privința inculpatului a unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu stabilirea perioadei de probațiune de

3 ani.

Instanța de recurs, examinând criticele recurentului referitoare la capitolul

individualizării pedepsei penale, reiterează, că prin criterii generale de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă

instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

5

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă că, criteriile generale

de individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de Codul penal, de

care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Așadar, Colegiul penal menționează că persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a

fost condamnată.

Totodată, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții Generale a

Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în care nu sunt careva

impedimente.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul statuează că pedeapsa este

echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Colegiul penal amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod

penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la

momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru

a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea

sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

6

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că instanța de apel, la

stabilirea pedepsei inculpatului, a ținut cont de faptul că inculpatul Jaruc Victor a săvârșit

infracțiuni, care fac parte din categoria infracțiunilor grave, anterior a fost judecat, însă

procesul penal în privința acestuia a fost încetat din motivul împăcării părților, este

căsătorit, la locul de trai se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog sau

psihiatru nu se află, că și-a recunoscut integral vina în faptele săvârșite, un factor

important luat în considerație de instanța de apel fiind și motivul săvârșirii acestei

infracțiuni și anume că inculpatul își căuta fiica care înnoptase de mai multe ori în

gospodăria părții vătămate, Jaruc Victor se căiește sincer și a înțeles pericolul social al

acțiunilor sale infracționale.

Având ca reper conglomeratul împrejurărilor menționate, instanța de recurs este de

opinia, că instanța de apel corect a ajuns la concluzia, că este rațional de a stabili

inculpatului pedeapsă, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea

condiționată a executării acesteia pentru o perioadă de probațiune.

În acest context, potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât

în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul

nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Totodată, din conținutul art. 90 alin. (4) Cod penal, rezultă că aceste prevederi pot

fi aplicate și în privința persoanelor care au săvârșit infracțiuni grave.

În acest mod, în viziunea instanței de recurs, instanța de apel corect a apreciat că

scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea reală a acesteia, deoarece din

circumstanțele speței rezultă că inculpatul se căiește sincer și a înțeles pericolul social al

acțiunilor sale infracționale.

Totodată, instanța de apel corect a subliniat, că aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, nu poate fi privită ca fiind o soluție de achitare, deoarece la o potențială încălcare

a legislației penale, se va lua în considerație în mod obligatoriu, inclusiv și pedeapsa

stabilită prin decizia recurată.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la

compartimentul individualizării pedepsei a acordat deplină eficiență prevederilor art. art.

7, 61, 75, 90 Cod penal și just a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea inculpatului

poate avea loc în condițiile aplicării unei pedepse cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, ce va atinge scopul restabilirii echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea de săvârșirea noilor infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

7

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și

aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului

ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Bodareu Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 20 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Jaruc Victor

Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

8