1ra-1322/16 — art. 151 alin. 4, 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-1322/16 — art. 151 alin. 4, 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1322/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Florea Valicu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Leova din 04 noiembrie 2015 și deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 24 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Onica Ruslan Grigore, născut la 06 iulie 1994,

originar și domiciliat or. Leova, str. Ștefan cel

Mare 100.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.09.2013 - 04.11.2015;

Instanța de apel: 23.12.2015 - 24.03.2016;

Instanța de recurs: 07.06.2016 - 26.10.2016.

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 151 alin. (4) Cod penal, la 11 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis;

- art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, fără amendă.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a stabilit pedeapsa definitivă 15 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, fără amendă.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să hotărască instanța civilă.

22 mai 2013, aproximativ la ora 22:00, fiind în stare de ebrietate, urmărind scopul

de a sustrage în mod deschis bunurile altei persoane, aflându-se în fâșia forestieră

din apropierea str. Rozalia, or. Leova, aplicând violența nepericuloasă față de

Florența Alexandru, manifestată prin aplicarea de lovituri cu pumnii și picioarele

peste corp, a sustras în mod deschis de la Florența Alexandru, o pereche de blugi la

preț de 300 lei, un telefon mobil model ,,Samsung”, la preț de 800 lei, în care era

introdusă cartela SIM cu nr. 078120849, la preț de 50 lei, cauzând astfel victimei

paguba materială considerabilă, în sumă totală de 1150 de lei.

Tot Onica Ruslan, la 23 mai 2013, aproximativ la ora 01:00, fiind în stare de

ebrietate, aflându-se în fâșia forestieră din apropierea str. Rozalia, or. Leova, în

rezultatul unui conflict apărut cu Florența Alexandru, urmărind scopul provocării

1

leziunilor corporale, intenționat i-a aplicat lui Florența Alexandru, multiple lovituri

cu picioarele în regiunea capului și corpului, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 52 din 31 mai 2013, vătămări corporale grave

periculoase pentru viață, în rezultatul cărora la 26 mai 2013, Florența Alexandru a

decedat în secția de reanimare a Spitalului raional Leova.

Ruslan, au contestat cu apel sentința solicitând casarea acestea cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare.

În motivare au invocat că, sentința este ilegală și neîntemeiată, deoarece

urmărirea penală a fost efectuată superficial și nu au fost scoase la iveală

adevăratele circumstanțe ale cauzei, or, urmărirea penală a pornit de la bun început

pe o pistă incorectă, apoi acuzatorul de stat a repetat aceeași greșeală și instanța de

judecată a preluat modul de analiză a probelor, ceea ce dovedește incorectitudinea

expunerii fabulei invocate în rechizitoriu, apoi transcrisă în textul sentinței, care în

opinia apărării nu dezvăluie adevărul obiectiv al circumstanțelor cauzei.

Acuzatorul a decuplat din tabloul cazului mai multe secvențe importante,

printre care faptul că inculpatul Onica Ruslan s-ar fi aflat în relații dușmănoase cu

Florența Alexandru, fapt care nu și-a găsit confirmare prin probe, atât în cadrul

urmăririi penale, cât și în cadrul examinării cauzei în prima instanță.

Au indicat apelanții că, martorul Carabet Natalia fiind audiată la 23 mai

2013, în calitate de martor minor, cu grave abateri de la cerințele normei de

procedură, în lipsa reprezentantului legal sau a pedagogului, la acel moment a

relatat organului de urmărire penală, că în seara de 22 mai 2013, împreună cu

cunoscuții ei Onica Ruslan și Stepanschii Alexandru, se aflau pe cărarea din fâșia

de pini care duce spre stația de alimentare cu petrol ,,Bemol” din or. Leova.

Pe cărare ea a văzut cum de ei se apropia un bărbat, pe care l-a cunoscut, era

Florența Alexandru și ei s-au îmbrățișat.

Atunci Onica Ruslan i-a transmis lui Stepanschii Alexandru 20 lei pentru ca

să procure vin și să-l servească pe Florența Alexandru.

La fel, martorul Carabet Natalia a menționat că, cearta s-a iscat între

Stepanschii Alexandru și Florența Alexandru, din motiv că Stepanschii Alexandru

a pierdut banii meniți pentru vin, bănuindu-l de furt pe Florența Alexandru, iar

ultimul la numit pe Stepanschii Alexandru șobolan.

Ajungând la capătul str. Rozalia, or. Leova, între Stepanschii Alexandru și

Florența Alexandru s-a produs o altercație, cu apucări de piept și expresii agresive.

Mai mult, din declarațiile aceluiași martor a fost stabilit că, Florența

Alexandru a fost agresat și forțat de Stepanschii Alexandru să-l urmeze spre fâșia

forestieră. Când Onica Ruslan a intervenit, Stepanschii Alexandru a devenit mai

agresiv, în trei au intrat în fâșia forestieră, dar ce s-a produs acolo Carabet Natalia

nu cunoaște, dar a declarat instanței că se auzea numai glasul lui Stepanschii

Alexandru. S-au întors din fâșia forestieră doar Stepanschii Alexandru și Onica

Ruslan, Stepanschii Alexandru avea și o sticlă cu rachiu, luată de la partea

vătămată. La Onica Ruslan a văzut o pereche de blugi despre care acesta a declarat

atât în cadrul urmăririi penale, cât și în dezbaterile judiciare că blugii i-au fost

transmiși de către Stepanschii Alexandru.

După cum s-a dovedit, pantalonii, tot atunci au fost transmiși lui Andreev

Irina, concubina lui Stepanschii Alexandru la indicația ultimului, blugi care până la

2

urmă au ajuns la Carabet Natalia, de unde au și fost ridicați de către organul de

urmărire penală.

Astfel, organul de urmărire penală și procurorul erau obligați să stabilească

motivul acestei infracțiuni, să dovedească intenția lui Onica Ruslan de a-i cauza

leziuni corporale lui Florența Alexandru cu probe concludente și pertinente.

Ca urmare a lipsei laturii subiective în acțiunile lui Onica Ruslan, organul de

urmărire penală era obligat să confirme și latura obiectivă, prin probe pertinente

incontestabile care se aflau la fața locului.

Organul de urmărire penală, acuzatorul de stat și instanța de judecată

presupun că Onica Ruslan ar fi aplicat multiple lovituri pe diferite părți ale

corpului victimei, însă după părerea apelanților nu au fost aduse probe verosimile,

pertinente și incontestabile în confirmarea acestei presupuneri.

De la persoanele bănuite organul de urmărire penală, la etapa incipientă nu a

ridicat și nu a supus cercetării fizico-tehnice și medico-biologice hainele și

încălțămintea lor, pe care practica dovedește că era posibil să fi fost urme ale

infracțiunii.

A fost invocat și faptul că, procurorul și prima instanță nu au făcut trimitere

la procesul-verbal de examinare la fața locului, cu toate că apărarea a atras atenția

asupra acestui act ce are importanță pentru cauza dată.

Reținând ca fiind confirmative declarațiile lui Stepanschii Alexandru,

persoană interesată și a lui Carabet Natalia declarațiile căreia la acest capitol

trezesc dubii și care sunt respinse de declarațiile lui Cîrcel Aliona, care a relatat la

urmărirea penală și în instanță că la numărul fix al telefonului ei, în seara de

22 - 23 mai 2013, a fost contactată de Stepanschii Alexandru, iar Onica Ruslan a

explicat din care cauză cartela lui Florența Alexandru a fost introdusă în telefonul

lui.

De asemenea, organul de urmărire penală nu a stabilit locul aflării

telefonului dat dispărut, măcar că la locul de trai a lui Onica Ruslan și rudele lui au

fost efectuate percheziții, pe când la Stepanschii Alexandru, astfel de acțiuni de

urmărire penală nu s-au efectuat, fiind astfel, încălcate principiile legislației

procesuale.

Martorul Guzu Constantin, în timpul depunerii depozițiilor în prima instanță

a indicat că persoana care a săvârșit infracțiunea nu se află în sală dar în afara sălii

de judecată.

Mai mult, Carabet Natalia a menționat ulterior că declarațiile sale referitor la

faptul că, a văzut în dimineața zilei de 23 mai 2013, cum Onica Ruslan îi aplica

lovituri lui Florența Alexandru nu corespund adevărului, declarații confirmate de

martorii Buimestru Vitalie și Soltanov Sergiu, care au comunicat la urmărirea

penală, apoi instanței că ei nu au văzut careva semne care ar fi indicat că Onica

Ruslan ar fi aplicat forța fizică față de partea vătămată sau să-l fi sufocat.

Subsidiar apelanții au indicat că, unica probă pusă la baza sentinței de

condamnare o reprezintă declarațiile dubioase ale lui Carabet Natalia, care însă, nu

coroborează cu alte probe ignorate de organul de urmărire penală la faza de

examinare la locul faptei, iar instanța nu s-a expus asupra acestui fapt.

2016, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că, soluția primei

3

instanțe de condamnare a lui Onica Ruslan de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. art. 151 alin. (4), 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, corespunde circumstanțelor

de fapt constatate în ședințele primei instanțe și instanței de apel, corect fiind

aplicate normele de drept material și procesual.

În confirmarea vinovăției inculpatului, instanța de apel a reținut probele

cercetate de prima instanță și examinate în instanța de apel, și anume: declarațiile

succesorului părții vătămate, Florența Zinovia (f.d.109-111, 170, vol.II), martorilor

Guzu Constantin (f.d.53-54, 129, vol.II), Buimestru Vitalie (f.d.56-57, 113-115,

vol.II), Carabet Natalia (f.d.86-92, 116-119, vol.II), Susan Alin (f.d.99-100, 123,

vol.II), Stepanschii Alexandru (f.d.124-126, vol.II), Andreeva Irina (f.d.131-133,

vol.II), Sultanov Sergiu (f.d.135-136, vol.II), Smirnov Eduard (f.d.144-145, vol.II);

ordonanța de începere a urmăririi penale din 26 mai 2013, prin care s-a dispus

începerea urmăririi penale în privința lui Onica Ruslan în baza art. 151 alin. (4)

Cod penal (f.d.4, vol.I); raportul de autosesizare din 23 mai 2013 (f.d.8, vol.I);

informația telefonică din 23 mai 2013, potrivit căreia la 23 mai 2013, ora 08:20, la

numărul de telefon 0263-903 a fost primită informația precum că în or. Leova la

ora 08:00, două persoane necunoscute sunt însângerate în stradă (f.d.9, vol.I);

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23 mai 2013, cu tabel fotografic

anexat, prin care a fost efectuată cercetarea la fața locului în orașul Leova,

str. Rozalia (f.d.10-13, vol.I); raportul de constatare medico-legală nr. 157 din 24

mai 2013, din care rezultă că la momentul examinării la Onica Ruslan leziuni

corporale vizibile nu au fost depistate (f.d.16, vol.I); ordonanțele din 31 mai 2013

și 08 iulie 2013, de recunoaștere în calitate de parte civilă, prin care Florența

Zinovia a fost recunoscută în calitate de parte civilă (f.d.24, 26, vol.I);

procesul-verbal din 04 iunie 2013 de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii

(f.d.48-50, vol.I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 04 iunie 2013

(f.d.51, vol.I); ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza

penală din 04 iunie 2013 (f.d.52, vol.I); procesul-verbal de ridicare din 23 mai

2013, din care rezultă că au fost supuse ridicării o pereche de blugi (f.d.55, vol.I);

procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 18 iunie 2013, cu tabel fotografic

anexat, din care rezultă că succesorul părții vătămate, Florența Zinovia a

recunoscut perechea de blugi de culoare albastră cu nr. 1 (f.d.56-60, vol.I);

ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din

25 mai 2013 (f.d.61, vol.I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 27 iulie

2013, cu tabel fotografic anexat (f.d.62-63, vol.I); ordonanța de recunoaștere și

anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 27 iulie 2013 (f.d.64, vol.I);

descifrările convorbirilor telefonice, potrivit căreia a fost efectuată căutarea în baza

de IMEI: 3543000433765, în perioada 18 mai 2013 – 27 iunie 2013 (f.d.83-95,

vol.I); procesul-verbal de percheziție din 27 iulie 2013 (f.d.100-101, vol.I);

ordonanța de conexare a cauzelor penale din 02 iulie 2013 (f.d.106, vol.I);

ordonanța de începere a urmăririi penale din 02 iulie 2013, prin care în privința lui

Onica Ruslan a fost dispusă începerea urmăririi penale în baza art. 187 alin. (2)

lit. e), f) Cod penal (f.d.107, vol.I); raportul de autosesizare din 02 iulie 2013

(f.d.111, vol.I); procesul-verbal de predare a informației în cadrul efectuării

măsurii speciale de investigații ,,Culegerea informației de la instituțiile de

comunicații electronice” conform interpelării nr. 3043/13 din 11 iulie 2013

(f.d.113-127, vol.I); materialul caracteristic eliberat în privința lui Onica Ruslan,

4

din care rezultă că acesta nu este caracterizat pozitiv (f.d.145-148, vol.I);

procesul-verbal de reținere din 26 mai 2013 (f.d.150, vol.I); raportul de expertiză

medico-legală nr. 52 din 31 mai 2013, cu tabel fotografic anexat (f.d.192-201,

vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 95 ,,D” din 15 iulie 2013

(f.d.212-213, vol.I); procesul-verbal de confruntare între Onica Ruslan și

Stepanschii Alexandru din 06 iunie 2013 (f.d.216-218, vol.I); procesul-verbal de

confruntare între Onica Ruslan și Carabet Natalia din 26 iunie 2013 (f.d.219-223,

vol.I); procesul-verbal de confruntare între Stepanschii Alexandru și Onica Ruslan

din 23 august 2013 (f.d.224-225, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 72

,,D” din 02 septembrie 2013 (f.d.230-231, vol.I); ordonanța de încetare a urmăririi

penale din 20 martie 2015, în privința lui Onica Ruslan, din care rezultă că, a fost

clasat procesul penal nr. 2015230030, în legătură cu împăcarea părților (f.d.171,

vol.II).

Instanța de apel a respins argumentul apelanților precum că, inculpatului

Onica Ruslan i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din

CțEDO, menționând că, din materialele dosarului nu se desprinde admiterea

ingerinței în dreptul la un proces echitabil, așa cum în cadrul urmăririi penale i s-a

asigurat dreptul la apărare, la reținere fiind asigurat cu apărător, având dreptul de a

contesta acțiunile organului de urmărire penală, prin intermediul apărătorului, or,

avocatul Florea Valicu figurează ca apărător al inculpatului încă de la faza de

urmărire penală, iar la materialele dosarului nu sunt prezente plângeri împotriva

acțiunilor organului de urmărire penală.

Despre faptul că ar fi fost admise careva încălcări din partea organului de

urmărire penală și că ar fi fost efectuată o urmărire penală superficială se face

trimitere în cererea de apel, dar întru confirmarea acestui argument nu au fost

administrate probe suplimentare, la materialele dosarului nu există cereri întru

verificarea corectitudinii acțiunilor întreprinse de organul de urmărire penală sau

de către procuror.

Respingând apelul, instanța a reținut că, martorul Carabet Natalia pe

parcursul examinării cauzei și-a schimbat depozițiile date la urmărirea penală, din

care motiv a pus accent pe declarațiile martorului date la faza urmăririi penale, care

au fost depuse la un interval mic de timp de la momentul săvârșirii infracțiunilor,

în care a descris detaliat cele întâmplate în seara de 22 spre 23 mai 2013, declarații

care sunt analogice cu declarațiile date de ceilalți martori și care coroborează cu

probele din dosar.

Din declarațiile martorilor, instanța de apel a precizat că, Onica Ruslan și

Carabet Natalia erau în relații de prietenie, iar în cadrul examinării cauzei chiar

Carabet Natalia a menționat că benevol a mers în acea seară cu Onica Ruslan,

astfel argumentul acesteia că, sentimentele de ură față de Onica Ruslan au dispărut

când au început ședințele de judecată, nu constituie temei pentru a da declarații

mincinoase.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a stabilit la pronunțarea

sentinței circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că a fost

demonstrat faptul că, inculpatul Onica Ruslan, prin aplicarea multiplelor lovituri cu

picioarele în regiunea capului și corpului, i-a cauzat lui Florența Alexandru leziuni

corporale grave, periculoase pentru viață, fapt confirmat prin rapoartele de

expertiză medico-legale nr. 52 din 31 mai 3013, nr. 95 ,,D” din 15 iulie 2013 și

5

nr. 72 ,,D” din 02 septembrie 2013.

La fel, instanța de apel a respins argumentul apelanților, referitor la faptul

că, Stepanschii Alexandru ar fi avut motiv ca să-i aplice lovituri lui Florența

Alexandru, dar inculpatul nu a avut nici un motiv, el fiind cel care a încercat să

aplaneze conflictul, indicând că, prin ordonanța din 05 septembrie 2013 a fost

dispusă scoaterea de sub urmărire penală a bănuitului Stepanschii Alexandru, în

legătură cu faptul că bănuiala nu s-a confirmat.

Mai mult, Onica Ruslan, atât în cadrul ședinței de judecată în prima instanță,

cât și în instanța de apel a menționat că la urmărirea penală a recunoscut faptul

aplicării loviturilor lui Florența Alexandru fiindu-i frică de Stepanschii Alexandru,

dar pe parcursul examinării cauzei inculpatul nu a invocat nici un argument

convingător ce ar justifica sau demonstra frica față de Stepanschii Alexandru.

Referitor la declarațiile martorului Carabet Natalia date în cadrul urmăririi

penale, pe care instanța de apel le-a considerat credibile, deoarece corelează cu

declarațiile date și de ceilalți martori, inclusiv Stepanschii Alexandru și Andreev

Irina, cât și cu cumulul de probe pe dosar, instanța de apel a menționat că, chiar

dacă apărarea a pus accent pe declarațiile acestui martor depuse în cadrul

examinării cauzei în prima instanță, acesta nu a solicitat în instanța de apel

aplicarea prevederilor art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a stabilit că prima

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75, 76-77 Cod penal,

aplicându-i inculpatului o pedeapsă echitabilă care va duce la restabilirea echității

sociale, corectarea inculpatului, cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât

din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

cele 16 temeiuri prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat

cu recurs hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare.

În motivare a invocat că, hotărârile adoptate sunt ilegale și neîntemeiate,

deoarece urmărirea penală a fost efectuată superficial și nu au fost scoase la iveală

adevăratele circumstanțe ale cauzei, or, urmărirea penală a pornit de la bun început

pe o pistă incorectă, apoi acuzatorul de stat a repetat aceeași greșeală, care a fost

preluată de prima instanță și instanța de apel, ceea ce dovedește incorectitudinea

expunerii fabulei invocate în rechizitoriu, apoi transcrisă în textul sentinței, care în

opinia apărării nu dezvăluie adevărul obiectiv al circumstanțelor cauzei.

În continuare recurentul își exprimă dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, invocând motive similare celor din apel.

respingerea acestuia, indicând că recurentul repetă textul apelului privind

aprecierea eronată a probelor de către prima instanță și nevinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunilor incriminate, însă, pe care instanța de apel le-a examinat

minuțios, apreciind toate probele din dosar conform art. 414 alin. (3) Cod de

procedură penală.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de recurs

6

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute

la art. 427 Cod de procedură penală.

Or, potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din conținutul art. 427 Cod de procedură penală, rezultă că temeiurile pentru

recursul ordinar declarat împotriva deciziei instanței de apel nu pot fi decât de

drept, fiind determinate expres de lege.

Astfel, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial.

Temeiurile pentru recurs pot fi:

- formale sau de procedură (art. 427 alin. (1) pct. 1-7 Cod de procedură

penală);

- substanțiale sau de judecată (art. 427 alin. (1) pct. 8-16 Cod de procedură

penală).

Temeiurile menționate pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

De asemenea, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței

de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de

drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea

judecătorească definitivă.

Se reține, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111 ) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o

stare de fapt. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie

vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat, constată că avocatul

face trimitere la o serie de evenimente care în viziunea recurentului constituie

încălcări procedurale admise de instanțe la judecarea cauzei în privința

inculpatului, însă nu argumentează concret prin ce a fost încălcată legea

procesuală, nu descrie care este eroarea de drept din cele enumerate în art. 427 Cod

de procedură penală, care s-a comis la judecarea cauzei de către instanță și în ce

constă esența erorii respective.

În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care se

bazează, din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs se

7

consideră ca fiind necorespunzător și urmează a fi declarat inadmisibil, or instanța

de recurs nu este competentă să completeze recursul avocatului cu circumstanțe de

fapt și de drept, care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2)

Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală,

nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii.

Astfel, statuând asupra faptului că autorul recursului a invocat alt argument

care nu-și găsește reflectare în temeiurile prevăzute în art. 427 Cod de procedură

penală și anume aprecierea eronată a probelor de către instanțele de fond, Colegiul

conchide că acesta nu constituie o eroare de drept, care ar duce la casarea unei

hotărâri judecătorești, mai mult, instanța de recurs la etapa judecării recursului

ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor respective.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432

alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că, recursul

ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, este inadmisibil, deoarece

temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute la art. 427 Cod

de procedură penală.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Florea Valicu în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 24 martie 2016, în cauza penală în privința lui Onica Ruslan Grigore,

deoarece temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute la

art. 427 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

8