1ra-1306/2016 — art.191 alin.2 lit.d Cod penal

1ra-1306/2016 — art.191 alin.2 lit.d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1306/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Scrob Mihail în numele inculpatului Botnaru D., prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie

2016, în cauza penală în privința lui

Botnaru Dumitru Ion,

născut la 25 decembrie 1970, originar din s. Stețcani,

r-nul Criuleni, domiciliat în mun. Chișinău, str.

Magda Isanos 14/2, ap. 34.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

de fond);

la 25 ianuarie 2016 – pînă la 22 martie 2016

(instanța de apel);

2015, de la 02 iunie 2016 - pînă la 26 octombrie

2016 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Botnaru Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzute la art. 335 Cod contravențional, cu încetarea procesului, în temeiul

art.30 Cod contravențional, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

S-a încasat de la Botnaru Dumitru în beneficiul SRL „ATAI” prejudiciul

material în sumă de 635, 39 dolari SUA și cheltuielile de asistență juridică în

sumă de 5000 lei.

activând în calitate de șofer pe curse internaționale la SRL „ATAI”, cu sediul

pe str. Uzinelor 12/3, mun. Chișinău, și fiind obligat, conform contractului

1

individual de muncă nr. 68/CM din 21.06.2013 și a contractului nr. 35 cu

privire la răspundere materială să aibă o atitudine grijulie față de valorile

materiale ale întreprinderii transmise lui pentru păstrare sau pentru alte

scopuri, la data de 13 septembrie 2013, ora exactă nu a fost posibil de stabilit

de organul de urmărire penală, având scopul delapidării averii străine,

intenție care a apărut spontan, a extras de pe cardul bancar BC „ComerțBank”

SA bani încredințați în administrarea sa în sumă de 635,39 dolari SUA, care,

conform ratei de schimb a BNM la data de 13.09.2013 constituia suma de

8 186, 62 bani.

De către organul de urmărire penală acțiunile lui Botnaru D. au fost

calificate în baza art. 191 alin. (2) lit.d) Cod penal - delapidarea averii străine,

adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea

vinovatului, cu folosirea situației de serviciu.

în numele părții vătămate SRL „ATAI” și avocatul Scrob M. în numele

inculpatului care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de

condamnare a inculpatului în baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen

de probă de 3 ani.

În argumentarea soluției solicitate apelantul a indicat că instanța de

fond nu a apreciat probele sub toate aspectele, greșit a recalificat acțiunile

inculpatului, necătând la faptul că vina lui Botnaru D. este dovedită prin

probele pertinente și concludente cercetate în ședința de judecată.

- avocatul Castraveț V. în numele părții vătămate SRL „ATAI”, casarea

sentinței și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a lui Botnaru D.

Consideră că instanța de fond ilegal și neîntemeiat a recalificat faptele

inculpatului în baza art. 335 Cod contravențional. La fel, a menționat că

declarațiile inculpatului sunt contradictorii și mincinoase, deoarece nici la

stațiile de alimentare, centru comercial, etc., banii transferați prin virament

prin intermediul cardului bancar nu vor putea fi ridicați în numerar în mod

legal, fiind posibil de a procura doar combustibil sau altă marfă aflată pentru

comercializare.

Botnaru D. nu a putut prezenta nici un certificat medical sau alt înscris

care ar confirma pretinsa boală și internare în spital în or. Bobruisk, Belorusia.

2

Argumentele inculpatului despre pretinsa boală se infirmă și prin declarațiile

acestuia, care a menționat că după ce s-a întors în Moldova la 14.09.2013, nu s-

a adresat la medic, nu a fost internat în spital, precum și nu dispune de nici un

document confirmator în acest sens. Inculpatul a încălcat prevederile

contractului cu privire la răspunderea materială deplină nr. 35 din 21.06.2013,

ale Regulamentului cu privire la delegarea salariaților entităților din R.

Moldova nr. 10 din 05.01.2012. Mai mult ca atât, declarațiile inculpatului

referitor la pretinsa datorie a banilor de către SRL „ATAI” au fost verificate de

către Inspecția de Stat a Muncii, care prin răspunsul nr. Cd-1833/13 a negat

aceste argumente, ca nefondate. S-a stabilit că salariul pentru lunile august și

septembrie 2013 urmau a fi înmânate inculpatului la data întoarcerii din

deplasare, care a avut loc în perioada 30.08.2013 – 14.09.2013.

Inculpatul nu a întreprins nici o măsură pentru recuperarea

prejudiciului cauzat, nu a conlucrat nici cu organul de urmărire penală sau

instanța de judecată, nu a conștientizat pericolul sporit al acțiunilor sale

infracționale, nu regretă, nici nu se căiește de cele săvârșite.

- avocatul Scrob M. în numele inculpatului, casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri de achitare. În argumentarea apelului a indicat că

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. În speță persistă relații

civile și anume fiind un litigiu de muncă, între salariatul Botnaru D. și

angajatorul SRL „ATAI”, deoarece angajatorul nu i-a achitat salariatului

salariul pe lunile august și septembrie 2013 în sumă de 4020,90 lei, diurnele de

deplasare și cazarea pentru patru rute parcurse peste hotarele R. Moldova în

perioada de activitate la SRL „ATAI” în sumă totală de 2814 euro.

septembrie 2015 au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate.

cercetând și verificând probele a conchis că instanța de fond a constatat corect

faptul că acuzatorul de stat nu a adus probe pertinente, concludente și

veridice care ar demonstra vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal și corect a dedus că în acțiunile

lui Botnaru D. se conțin elementele constitutive ale contravenției prevăzute de

art. 335 Cod contravențional.

care a solicitat casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare, argumentând

3

că instanțele judecătorești au dat o apreciere greșită probelor, iar soluția

instanței este bazată doar pe depozițiile și versiunea inculpatului, care nu

coroborează cu celelalte probe administrate. Instanțele urmau să țină cont de

faptul că banii transmiși lui Botnaru D. pe card nu aparțineau acestuia dar

întreprinderii la care activa, această sumă bănească fiind transmisă în

administrarea lui, responsabilitatea pentru gestionarea căruia era în sarcina

inculpatului, care și urma la reîntoarcere din cursă să motiveze cheltuielile

efectuate.

Inculpatul avea răspunderea materială deplină față de SRL „ATAI”

inclusiv și pentru mijloacele financiare transmise în gestiunea sa, fiind greșită

afirmația instanțelor că inculpatul conform contractului de răspundere

materială i-a fost încredințată în administrare doar unitatea de transport.

Banii depozitați pe card erau predestinați scopurilor special prevăzute de

către proprietar, adică firmă, fapt ce exclude utilizarea lor în alte scopuri decât

cele impuse de proprietar, mai ales în scopuri personale, cu atât mai mult că

utilizarea surselor bănești urma a fi motivată documentar de către inculpat.

Prin hotărâre judecătorească s-a stabilit că întreprinderea SRL „ATAI”

nu avea careva datorii față de Botnaru D. în special pentru cheltuielile de

deplasare, salariu pentru cursele efectuate, fapt prin care se combate

versiunea inculpatului cu privire la reținerea sumei de bani sustrase pentru

aceste scopuri și prin aceasta se esclude exercitarea căruiva drept presupus.

În momentul în care inculpatul a abandonat autovehicolul pe care îl

conducea, dânsul și-a încetat calitatea atribuită de către angajator și prin

urmare din acest moment el a fost privat de dreptul de a utiliza banii aflați pe

card, odată ce aceștia nu erau utilizați în interesele proprietarului, adică a SRL

„ATAI”.

15 decembrie 2015, recursul ordinar declarat a fost admis, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2015 și dispusă

rejudecarea cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Chișinău din 22 martie 2016, a fost admis apelul declarat de procuror, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță.

4

Botnaru Dumitru a fost condamnat în baza art. 191 alin.(2) lit.d) Cod

penal la amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate de gestionare a bunurilor materiale pe un

termen de 2 ani. În rest, sentința a fost menținută.

comiterii infracțiunii de delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a

bunurilor altei persoane, încredințată în administrarea vinovatului, cu

folosirea situației de serviciu, concluzionând că, instanța de fond nu a apreciat

obiectiv și multilateral probele prezentate, adoptând o hotărâre greșită.

Astfel, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului a fost

dovedită prin declarațiile reprezentantului părții civile SRL „ATAI”, V.

Castraveț, a martorilor Ciobanu O., Micu V., Medovschi E., precum și a

probelor materiale: - procesul-verbal de examinare a obiectului din 30.05.2014,

- extrasele de pe cont bancar eliberat de BC„Comerțbank” în perioada

01.08.2013- 31.08.2013, 01.09.2013 - 17.09.2013, - extrasul din evidența contabilă

a SRL „ATAI” nr. 457 din 11.10.2013, - ordinul de angajare nr. 86/P din

21.06.2013, - conținutul contractului individual de muncă nr. 68/CM din

21.06.2013, - conținutul contractului cu privire la răspundere materială

deplină nr. 35 din 21.06.2013, - conținutul ordinului cu privire la concediere

nr. 128/P din 11.10.2013, precum și alte probe.

Totodată, instanța a reținut că legislatorul a stabilit că obiectul juridic al

infracțiunii de delapidare prevăzută la art. 191 Cod penal constă în relațiile

sociale cu caracter patrimonial, a căror existență și dezvoltare prezumă un

regim de legalitate privind bunurile, obiectul juridic secundar costituie relațiile

sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în unitățile

publice sau private, manifestată prin administrarea sau gestionarea bunurilor

încredințate în albia cadrului legal.

Obiectul material al delapidării pot constitui: banii, bunurile mobile,

alte valori pe care făptuitorul le gestionează sau le administrează.

Obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.(2) lit.d) Cod

penal îl reprezintă bunurile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) au o existență materială, sunt create prin munca omului, dispun de valoare

materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor; b)

sunt încredințate de către o altă persoană în administrarea făptuitorului.

De asemenea, instanța de apel a remarcat faptul că bunurile pot fi

5

încredințate în virtutea funcției de răspundere a făptuitorului, a raporturilor

contractuale sau a înstrăinării speciale din partea proprietarului. Încredințarea

bunurilor în virtutea raporturilor contractuale poate fi făcută de oricare

subiect al drepturilor civile, atît persoane fizice, cît și persoane juridice.

Încredințarea bunurilor în celelalte cazuri se face, în principal, în privința

bunurilor persoanelor juridice, în cadrul raporturilor de muncă. Aceste cazuri

sunt legate, de regulă, de folosirea de către făptuitor a situației de serviciu,

adică presupun existența circumstanței agravante de la lit. d) alin. (2) art. 191

Cod penal.

Respectiv, instanța de apel a constatat faptul că în speța dată sunt

întrunite condițiile speciale cu referire la administrator, cerute de norma

legală prevăzută de art. 191 Cod penal.

Din toate cele expuse, cât și din cumul de probe administrate în cauză,

instanța de apel a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate a fost dovedită cu certitudine, respectiv fiindu-i stabilită

pedeapsa în limitele prevăzute de lege, sub formă de amendă în mărime de

600 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de

gestionare a bunurilor materiale pe un termen de 2 ani.

Scrob Mihail în numele inculpatului Botnaru D., care, invocând prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) CPP solicită, casarea acestora și pronunțarea unei

hotărâri de achitare.

În argumentarea recursului a invocat că în cauza s-a constatat cu

certitudine că persistă relații civile, fiind un litigiu de muncă între salariatul

Botnaru D. și angajatorul SRL „ATAI”. Deși inculpatul a folosit banii

încredințați lui de pe cardul bancar, el nu i-a folosit cu scop de profit. Mai

mult că angajatorul îi era dator, nefiindu-i achitat salariul pentru lunile august

și septembrie 2013, în sumă de 4020,90 lei, diurnele de deplasare și cazarea

pentru patru rute parcurse peste hotarele R. Moldova în perioada de activitate

la SRL „ATAI” în sumă totală de 2814 euro, calculate conform

Regulamentului cu privire la delegarea salariaților entităților din RM.

Potrivit art. 384 alin.(3) CPP, sentința instanței de judecată trebuie să fie

legală, întemeiată și motivată, iar potrivit alin.(4), instanța își întemeiază

sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată. Pe

parcursul cercetării judecătorești partea apărării a demonstrat că în speță

6

există relații civile, care urma să fie examinat în cadrul acțiunii înaintate de

Botnaru D., însă nu este clar din care motiv angajatorul nu a înaintat o acțiune

reconvențională în cauza civilă privind încasarea prejudiciului cauzat, dar a

solicitat încasarea prejudiciului pe calea cauzei penale.

Astfel, consideră că învinuirea adusă lui Botnaru D, este bazată doar pe

presupuneri, iar potrivit art. 8 CPP, concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii nu pot fi interpretate în favoarea inculpatului.

Prin hotărîrile judecătorești contestate inculpatului i-au fost violate

drepturile prevăzute de art. 24 CPP și art. 6 CEDO – dreptul la un proces

echitabil.

vătămate V. Castraveț, care a solicitat respingerea recursului declarat ca fiind

nefondat.

11.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocat în numele inculpatului, considerându-l

inadmisibil, ca fiind neîntemeiat, deoarece recurentul critică hotărârea

contestată sub aspectul vinovăției inculpatului și anume că în acțiunile lui

Botnaru D. nu sunt întrunite elementele infracțiunii, precum și faptei săvârșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă instanța de apel corect a constatat

vinovăția lui Botnaru D. încadrând acțiunile acestuia în baza art. 191 alin.(2)

lit.d) Cod penal.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Din textul recursului declarat, avocatul Scrob Mihail în numele lui

7

Botnaru D. invocă temei de casare a hotărârii contestate pct. 8) și 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de

apel conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de autor.

Astfel, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

După cum rezultă din conținutul recursului, avocatul inculpatului nu

este de acord cu condamnarea lui Botnaru D. în baza art. 191 alin.(2) lit. d)

Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția

acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate, or din acțiunile inculpatului este

clar că între ultimul și partea vătămată există niște raporturi de drept civil,

care nu urmau a fi pasibile răspunderii și pedepsei penale, în legătură cu ce

urma a fi achitat.

Verificând argumentele recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul

penal conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea

soluției de admitere a apelului declarat de procuror, casând sentința și

pronunțând o nouă hotărâre, de condamnare a lui Botnaru D. în baza art. 191

alin. (2) lit. d) Cod penal, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție

corectă și întemeiată.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, celor cercetate

în cadrul ședinței instanței de apel, probelor invocate de partea apărării și

conform materialelor din dosar, a adoptat o soluție corectă, casând sentința și

pronunțând o nouă hotărâre de condamnare a lui Botnaru D.

Or, soluția instanței de apel este argumentată și corespunzătoare

cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de

judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată,

care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

8

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a

săvârșit infracțiunea de însușire a bunurilor altei persoane în circumstanțele

descrise în rechizitoriu.

Necătând la faptul că, inculpatul vina nu a recunoscut-o, instanța de

apel a constatat că vinovăția lui Botnaru D. pe deplin a fost dovedită prin:

- declarațiile reprezentantului părții civile SRL „ATAI”, - declarațiile

martorilor Ciobanu O., Midovschi E., - procesul-verbal de examinare a

obiectului din 30.05.2014, potrivit cărora au fost supuse examinării actele

administrative și anume: actele emise de BC „Comerțbank”, care constă în

descifrarea cheltuielilor efectuate de pe cardul bancar înregistrat pe numele

lui Botnaru D., cu nr. contractului „225900000146736000000” în perioada

01.08.2013-31.08.2013, 01.09.2013-17.09.2013; - extrasul de evidență contabilă a

SRL „ATAI”, în care este inclusă datoria lui Botnaru D., care constituie

10171,08 lei; - lista de plată nr.5 și nr.6, prin care este atestat faptul că Botnaru

D. a primit salariul; - dispoziția de plată a avansului pentru deplasare cu

nr.318 din 07.08.2013, nr.322 din 08.08.2013, nr.346 din 23.08.2013, nr. 64 din

09.08.2013 și dispoziția de plată nr. 15 din 29.08.2013 prin care lui Botnaru ca

avans de deplasare i s-a transmis suma de 450 dolari SUA; - ordinul nr. 86/p

din 21.06.2013, prin care Botnaru D. a fost numit în funcția de șofer

internațional al SRL „ATAI”, - contractul individual de muncă nr.68/CM din

21.06.2013 încheiat între SRL „ATAI” și Botnaru D., - contractul privind

răspunderea materială deplină nr. 35 din 21.06.2013, ordinul de concediere

nr.128/p din 11.10.2013, - adresarea SRL „ATAI” nr.352 din 21.08.2013 privind

sistarea eliberării numerarului de pe cardurile BC „Comerțbank” și răspunsul

la cerere.

Probele prezentate în sprijinul învinuirii, care au fost verificate și

cercetate în cadrul examinării cauzei de către instanța de apel, dovedesc cu

certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

Totodată, Colegiul reține că avocatul în numele inculpatului în recursul

declarat critică aprecierea de către instanța de apel a probelor administrate pe

caz, însă argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a

judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către

instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

9

excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărîri de condamnare sau de achitare.

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe

nu s-au stabilit de către instanța de recurs.

Totodată, potrivit textului recursului declarat de avocatul Scrob M. în

numele inculpatului acesta invocă ca temei de casare a deciziei instanței de

apel pct. 12) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când faptei săvârșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal conchide că temeiul invocat nu persistă în cauză,

deoarece instanța de apel nu a făcut o altă încadrare juridică a faptelor comise

de către Botnaru Dumitru decât cea în baza căreia acesta a fost pus sub

învinuire.

Cu privire la temeiul avocatului precum că s-a constatat cu certitudine

că divergențele apărute între salariatul Botnaru D. și angajatorul SRL „ATAI”

sunt niște relații civile și nicidecum nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 191 Cod penal, instanța de recurs, pentru a da

răspuns la acestea, ține să menționeze în acest sens jurisprudența în materie.

Astfel, la delimitarea nominalizată trebuie de luat în considerare că

temeiul aplicării răspunderii penale în baza art. 191 Cod penal, apare în cazul

imposibilității apărării drepturilor prin mijloacele justiției civile. Sub incidența

legii penale intră doar acele încălcări care demonstrează rea-voință și fraudă

din partea făptuitorului.

Delapidarea averii străine constă în însușirea, folosirea sau transmiterea

de către făptuitor, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte

bunuri încredințate pentru a le gestiona sau a le administra.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 191 Cod penal se

caracterizează, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă.

De asemenea, la calificarea faptei este obligatorie stabilirea scopului special –

de cupiditate. Primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament

poate fi calificată conform art. 191 Cod penal doar în cazul în care făptuitorul,

10

încă la momentul intrării în posesie asupra acestor bunuri, urmărea scopul de

delapidare a averii străine și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul

asumat.

Temeiul aplicării răspunderii potrivit art. 191 Cod penal apare în cazul

imposibilității apărării drepturilor subiective prin mijloacele justiției civile.

Normele de drept civil se aplică în cazul concurenței lor cu art. 191 Cod penal,

dacă: - există posibilitatea restabilirii valorii lezate prin infracțiune pe calea

acțiunilor benevole ale subiectului care a lezat valoarea, ori pe calea acțiunii

civile; - fapta a fost săvârșită în condițiile unui risc întemeiat.

La fel, urmează a fi evidențiat și faptul că, sub incidența art. 191 Cod

penal trebuie să intre doar acele încălcări care demonstrează rea-voință sau

frauda din partea făptuitorului.

Bunurile pot fi încredințate în virtutea funcției de răspundere a

făptuitorului, a raporturilor contractuale sau a însărcinării speciale din partea

proprietarului. Încredințarea bunurilor în virtutea raporturilor contractuale

poate fi făcută de oricare subiecte ale drepturilor civile, atât persoane fizice,

cât și persoane juridice.

În cazul faptei incriminate de art. 191 Cod penal, situația-premiză de

încredințare în condiții de legalitate a bunurilor, care constituie obiectul

material al infracțiunii, către subiectul delapidării averii străine, formează

particularitatea determinantă a acestei fapte infracționale. Această

particularitate presupune că subiectul special al infracțiunii de delapidare a

averii străine poate trece în folosul său doar bunurile care i-au fost date în

grijă.

Așadar, în afară de aceste calități, comune pentru obiectele materiale ale

tuturor infracțiunilor săvârșite prin sustragere, există o calitate specială care

este caracteristica numai pentru obiectul material al delapidării averii străine,

și anume bunurile trebuie să fie încredințate de către o altă persoană în

administrarea făptuitorului.

Subiectul infracțiunii de delapidare a averii străine trebuie să aibă

calitatea specială de administrator.

În sensul art. 191 Cod penal „a administra” înseamnă: a avea dreptul de

a da dispoziții cu privire la primirea, păstrarea sau eliberarea de bunuri; a

veni în contact direct și material cu bunurile altei persoane, datorită

atribuțiilor administratorului, legate de primirea, păstrarea sau eliberarea

11

bunurilor.

Prin urmare, în speță s-a constatat cu certitudine că Botnaru D. aflându-

se în deplasare de serviciu în Belorusia, manifestând o iresponsabilitate totală,

contrar pct.1 lit.a) și d) a Contractului cu privire la răspunderea materială

deplină nr. 35 din 21.06.2013, a abandonat în or. Bobruisk autocamionul

încredințat de angajator de model „Volvo FFI4X2T”, cu n/î KWW 018 și

remorca de model Schmitz cu n/î K 018 WW, cu o valoare totală de peste 2

mln. lei și, la 14 septembrie 2013 împreună cu fratele său Botnaru V. (fost

angajat al firmei SRL „ATAI”) s-au întors în Moldova.

Administrația întreprinderii pe lângă faptul că nu cunoștea nimic

despre automobil, a suportat cheltuieli nejustificate suplimentare, legate de

parcarea și staționarea camionului, precum și a fost nevoit să trimită în

deplasare un alt șofer, pentru a aduce autocamionul abandonat de inculpat în

țară.

Totodată, potrivit procesului-verbal de examinare a extrasului din

30.05.2014, referitor la extragerile efectuate de pe cardul bancar aflat la

inculpat, s-a stabilit că la 13 septembrie 2013, în regiunea Uman, Ucraina, cu

ajutorul cardului a fost efectuată o achitare în sumă de 384,22 dolari SUA, iar

în regiunea Krasnoznamensk, Ucraina achitare în sumă de 251,17 dolari SUA.

Din declarațiile inculpatului rezultă că, el aflându-se la benzinărie a

extras banii de pe card, care i-au fost transmiși de vânzătorul de la benzinărie.

Însă, declarațiile nominalizate, instanța corect le-a apreciat ca contradictorii,

or, achitarea prin intermediul cardurilor bancare presupune trecerea banilor

din contul unui proprietar în contul altuia, fără extragerea fizică a banilor, ne

mai vorbind despre tranzacția de achitare la benzinărie.

Prin urmare, s-a stabilit că inculpatul a procurat combustibil achitând cu

cardul bancar bani în sumă de 384,22 și respectiv - 251,17 dolari SUA,

deoarece contul era în dolari, iar ulterior a comercializat combustibilul

utilizând banii rezultați în scopuri personale.

Astfel, instanța de recurs apreciază corectă și legală hotărârea

contestată.

Cât privește argumentul că prin hotărârile instanțelor judecătorești lui

Botnaru D. i-au fost violate drepturile prevăzute de art. 24 Cod de procedură

penală – principiul contradictorialității în procesul penal, precum și art. 6 CEDO –

dreptul la un proces echitabil, Colegiul penal ține să menționeze următoarele.

12

Potrivit dispoziției art. 24 alin. (2) și (3) CPP, instanța judecătorească nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii. Părțile participante la judecarea cauzei au drepturi

egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru

susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai

acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Alin. (4)

al aceleași norme prevede că, părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și

mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte

organe ori persoane.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 314 alin.

(2) Cod de procedură penală, instanța de judecată, la judecarea cauzei, creează

părții acuzării și părții apărării condițiile necesare pentru cercetarea

multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

În acest context Colegiul atestă că, conform art. 315 Cod de procedură

penală, procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul, inculpatul

beneficiază de drepturi egale în fața instanței de judecată în ce privește

administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora și formularea

cererilor și demersurilor.

La acest capitol, Colegiul penal constată, că motivele invocate sunt

declarative, deoarece reieșind din materialele cauzei, din partea inculpatului

și avocatului acestuia Scrob M., care erau prezenți la ședința în cauză, careva

cerere sau demersuri nu au fost înaintate, inclusiv nu au fost încălcate și

prevederile art. 6 CEDO și anume, cauza penală în privința lui Botnaru

Dumitru a fost judecată cu respectarea dreptului la un proces echitabil, în

mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită prin lege, fiind adoptată o hotărâre legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414 – 419 Cod de procedură penală, iar temeiurile invocate de

recurent prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală,

art. 6 CEDO, nu și-au găsit confirmare din punct de vedere al prezenței erorii

de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanței

de apel, în sensul rejudecării hotărârii judecătorești și prin urmare, se impune

inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

13

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Scrob Mihail în

numele inculpatului Botnaru D., împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 22 martie 2016, în cauza penală în privința lui Botnaru

Dumitru Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

14