1ra-1337/2016 — art. 327 alin. 1 CP

1ra-1337/2016 — art. 327 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1337/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

20 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache

judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma și Petru Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Arhiliuc Ion în

numele inculpatului Tîltu Roman, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Tîltu Roman Dumitru, născut la 18 noiembrie

1985, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Nicolae Milescu Spătaru, nr. 23, ap. 185

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.06.2015 – 20.01.2016;

Instanța de apel: 11.02.2016 – 23.03.2016;

Instanța de recurs: 08.06.2016 – 20.09.2016.

Asupra recursului în cauză, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

penal în privința lui Tîltu Roman Dumitru învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la art.

327 alin. (1) Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta constituie o contravenție.

Prin aceeași sentință, Tîltu Roman Dumitru a fost recunoscut vinovat în comiterea

contravenției prevăzute la art. 313 Cod contravențional, cu încetarea procesului

contravențional, pe motivul expirării termenului prescripției tragerii la răspundere

contravențională.

S-a dispus încasarea din contul lui Tîltu Roman în beneficiul statului a sumei de 1 170 (

o mie o sută șaptezeci) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei

grafoscopice de către Centrul Național de Expertize Judiciare al Ministerului Justiției al RM.

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal, adică abuzul de serviciu, și

anume, activînd în funcția de ofițer de investigare a fraudelor economice în cadrul

Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție, mun. Chișinău a Inspectoratului

General de poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, conform ordinului

1

de numire în funcție nr. 43ef din 07 martie 2013, emis de Șeful Inspectoratului General de

poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, fiind persoană publică, căreia

prin numire și stipularea legii i-au fost acordate permanent drepturi și obligații în vederea

prevenirii, curmării și descoperirii infracțiunilor, altor fapte antisociale și asigurarea ordinii de

drept, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, a comis abuzul de

serviciu în următoarele circumstanțe:

Astfel, aproximativ la data de 18 martie 2014, Tîltu Roman Dumitru, avînd spre

examinare materialul nr. 2395 înregistrat la 24 februarie 2014 în Registrul de evidență a altor

informații cu privire la infracțiuni și incidente R-2 al Inspectoratului de Poliție Buiucani, mun.

Chișinău, referitor la activitatea presupus ilegală a întreprinderii SRL „Anrome”, urmărind

realizarea interesului personal exprimat prin dorința diminuării artificiale a numărului de

încălcări descoperite din materialele aflate în gestiune și a voalării incompetenței sale

profesionale, manifestată prin neputința stabilirii încălcărilor și efectuării unui control amplu și

într-un termen rezonabil, precum și din dorința proprie de a-1 ajuta pe administratorul SRL

„Anrome”, Romero Antonio Macarro, a completat o explicație adresată Șefului Inspectoratului

de Poliție Buiucani, mun. Chișinău din numele lui Romero Antonio Macarro, precum că

activitatea acestuia nu necesită autorizare specială și că nu admite careva încălcări în

activitatea sa, după care a falsificat semnăturile lui Romero Antonio Macarro precum că acesta

ar fi fost avertizat de răspundere penală pentru declarațiile făcute și că explicația a fost scrisă

din cuvintele acestuia corect.

Ulterior, la data de 19 martie 2014, Tîltu Roman Dumitru, dorind să oficializeze

acțiunile sale, a întocmit în baza acestei explicații un raport, pe care 1-a anexat la materialul R-

2 cu nr. 2395 din 24 februarie 2014 și în baza acestor acte a emis o încheiere potrivit căreia a

propus încetarea cercetării cazului nominalizat, cu remiterea materialului menționat în arhivă

din motiv că careva ilegalități nu au fost depistate.

Conform raportului de expertiză grafoscopică nr.716 din 07 mai 2015, textul manuscris

integral din explicația scrisă din numele lui Romero Antonio Macarro datată cu 18 martie 2014

a fost executat de către Tîltu Roman Dumitru. Semnăturile din numele lui Romero Antonio

Macarro din aceeași explicație au fost executate de către Tîltu Roman Dumitru din fantezie.

Ca urmare a acțiunilor lui Tîltu Roman, de către acuzatorul de stat se pretinde că au fost

cauzate daune în proporții considerabile intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite

de lege ale persoanei fizice, manifestate prin săvîrșirea unor acțiuni în vederea falsificării

semnăturii persoanei, lezarea prin aceasta a imaginei poliției ca organ de drept al autorităților

publice chemat să apere, pe baza respectării stricte a legilor, viața, sănătatea și libertățile

cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentate criminale, creîndu-se astfel o stare de

pericol pentru relațiile sociale care formează obiectul ocrotit de legea penală.

- procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Tîltu Roman să fie

recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal și să-i

fie stabilită o pedeapsă sub formă de 600 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în organele de ocrotire a normelor de drept pe un termen de 3 ani.

2

În motivarea apelului a fost invocat că prima instanță, analizînd circumstanțele cazului,

incorect a reîncadrat juridic acțiunile inculpatului Tîltu Roman de la art. 327 alin. (1) Cod

penal în cele ale art. 313 Cod contravențional, neglijînd probele cercetate în ședințele de

judecată. Toate materialele acumulate în cadrul urmăririi penale și puse la baza poziției de

acuzare confirmă faptul că, Tîltu Roman a falsificat semnăturile din numele lui Romero

Antonio Macarro, după care a întocmit neîntemeiat o încheiere, transmițînd materialele în

arhiva Inspectoratului de poliție. Mai mult ca atît, Tîltu Roman avea un motiv pentru a comite

infracțiunea în cauză - dorința de adopta o hotărîre fără a investiga un caz aflat în gestiune și a

voala incompetența sa profesională.

La fel, acuzator de stat a subliniat că infracțiunea de comiterea căreia este învinuit

inculpatul Tîltu Roman aduce atingere unor valori importante ocrotite de legea penală, cu

impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține

climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii, ceea ce

ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia la săvîrșirea altor fapte similare;

- inculpatul Tîltu Roman, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri noi, prin care acesta să fie achitat, pe motiv că fapta sa nu întrunește

elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 313 Cod contravențional.

În susținerea apelului inculpatul a invocat că în cadrul ședinței de judecată, martorul

Antonio Romero Macarro a mărturisit că nu deține cetățenia Republicii Moldova. La faza

urmăririi penale el nu a depus depozițiile care au fost administrate de procuror, iar la întrebarea

adresată de acuzatorul de stat referitor la faptul că aceste depoziții sunt semnate de martor,

acesta a comunicat că el nu cunoaște bine limba română și a semnat acolo unde i-a indicat

procurorul să semneze, fără a cunoaște conținutul și esența declarațiilor tapate de acesta la

calculatorul de serviciu.

A susținut că declarațiile martorului Antonio Romero Macarro date la faza urmăririi

penale, precum și procesul-verbal de colectare a mostrelor de scris de la Antonio Romero

Macarro din 16 martie 2015 urmau a fi excluse ca probe în baza art. 94 alin. (1), pct. 3) Cod

procedură penală, însă prima instanță nu numai că a încălcat aceste prevederi legale, dar a și

pus aceste probe la baza sentinței adoptate.

La fel, a mai indicat că nu au fost constatate în cadrul urmăririi penale și în ședința de

judecată, probe incontestabile care ar dovedi scopul și interesul personal în comiterea

contravenției prevăzute de art. 313 Cod contravențional, a daunelor considerabile cauzate,

precum și însăși a acțiunii prin care au fost cauzate aceste daune, ținînd cont de faptul că prima

instanță se bazează pe unele probe neconcludente, colectate cu grave abateri legale și care sunt

contradictorii cu alte probe.

inculpatului a fost respins ca nefondat, iar apelul procurorului a fost admis, casată parțial

sentința, în latura penală, cu pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, prin care Tîltu

Roman a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 327 alin. (1) Cod

penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 350 (trei sute cincizeci)

unități convenționale, ceea ce constituie echivalentul a 7 000 (șapte mii) lei, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în organele de ocrotire a normelor de drept pe un termen de 2 (doi)

ani.

3

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

activînd în funcția de ofițer de investigare a fraudelor economice în cadrul Inspectoratului de

Poliție Buiucani al Direcției de Poliție, mun. Chișinău a Inspectoratului General de poliție al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, conform ordinului de numire în funcție

nr. 43ef din 07 martie 2013, emis de Șeful Inspectoratului General de poliție al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, fiind persoană publică, căreia prin numire și

stipularea legii i-au fost acordate permanent drepturi și obligații în vederea prevenirii, curmării

și descoperirii infracțiunilor, altor fapte antisociale și asigurarea ordinii de drept, contrar

obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, a comis abuzul de serviciu în

următoarele circumstanțe:

Astfel, aproximativ la data de 18 martie 2014, Tîltu Roman Dumitru, avînd spre

examinare materialul nr. 2395 înregistrat la 24 februarie 2014 în Registrul de evidență a altor

informații cu privire la infracțiuni și incidente R-2 al Inspectoratului de Poliție Buiucani, mun.

Chișinău, referitor la activitatea presupus ilegală a întreprinderii SRL „Anrome”, urmărind

realizarea interesului personal exprimat prin dorința diminuării artificiale a numărului de

încălcări descoperite din materialele aflate în gestiune și a voalării incompetenței sale

profesionale, manifestată prin neputința stabilirii încălcărilor și efectuării unui control amplu și

într-un termen rezonabil, precum și din dorința proprie de a-1 ajuta pe administratorul SRL

„Anrome”, Romero Antonio Macarro, a completat o explicație adresată Șefului Inspectoratului

de Poliție Buiucani, mun. Chișinău din numele lui Romero Antonio Macarro, precum că

activitatea acestuia nu necesită autorizare specială și că nu admite careva încălcări în

activitatea sa, după care a falsificat semnăturile lui Romero Antonio Macarro precum că acesta

ar fi fost avertizat de răspundere penală pentru declarațiile făcute și că explicația a fost scrisă

din cuvintele acestuia corect.

Ulterior, la data de 19 martie 2014, Tîltu Roman Dumitru, dorind să oficializeze

acțiunile sale, a întocmit în baza acestei explicații un raport, pe care 1-a anexat la materialul R-

2 cu nr. 2395 din 24 februarie 2014 și în baza acestor acte a emis o încheiere potrivit căreia a

propus încetarea cercetării cazului nominalizat, cu remiterea materialului menționat în arhivă

din motiv că careva ilegalități nu au fost depistate.

Conform raportului de expertiză grafoscopică nr.716 din 07 mai 2015, textul manuscris

integral din explicația scrisă din numele lui Romero Antonio Macarro datată cu 18 martie 2014

a fost executat de către Tîltu Roman Dumitru. Semnăturile din numele lui Romero Antonio

Macarro din aceeași explicație au fost executate de către Tîltu Roman Dumitru din fantezie.

Ca urmare a acțiunilor lui Tîltu Roman, au fost cauzate daune în proporții considerabile

intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei fizice, manifestate

prin săvîrșirea unor acțiuni în vederea falsificării semnăturii persoanei, lezarea prin aceasta a

imaginei poliției ca organ de drept al autorităților publice chemat să apere, pe baza respectării

stricte a legilor, viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de

atentate criminale, creîndu-se astfel o stare de pericol pentru relațiile sociale care formează

obiectul ocrotit de legea penală.

cadrul cercetării judecătorești în prima instanță și verificate în instanța de apel, prin prisma

4

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere

coroborării lor, a ajuns la concluzia că soluția primei instanțe privind încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului Tîltu Roman în sfera contravențională (art. 313 Cod contravențional) nu

este conformă probelor administrate la cauza penală, respectiv, acțiunile infracționale ale

inculpatului Tîltu Roman Dumitru urmează a fi încadrate în baza. art. 327 alin. (1) Cod penal -

abuzul de serviciu, adică folosirea intenționată de către o persoană publică a situației de

serviciu, în alte interese personale, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice.

În acest sens instanța de apel a notat că, obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute

art. 327 alin.(l) Cod penal îl formează relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a

activității de serviciu în sfera publică, care presupune îndeplinirea de către o persoană publică

a obligațiilor de serviciu în mod corect, fără abuzuri, cu respectarea intereselor publice, precum

și a drepturilor și intereselor ocrotite de lege a persoanelor fizice și ale celor juridice.

Latura obiectivă a infracțiunii include trei semne: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă

în acțiunea sau inacțiunea de folosire a situației de serviciu; 2) urmările prejudiciabile, și

anume - daunele în proporții considerabile cauzate intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice; 3) legătura cauzală dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Prin „folosirea situației de serviciu” se înțelege săvîrșirea unor acțiuni sau inacțiuni care

decurg din atribuțiile de serviciu ale făptuitorului și care sunt în limitele competenței sale de

serviciu.

Infracțiunea prevăzută la art. 327 alin. (1) Cod penal este o infracțiune materială. Ea se

consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporții considerabile intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Latura subiectivă a infracțiunii specificate la art. 327 alin. (1) Cod penal se

caracterizează prin intenție directă sau indirectă. Motivul infracțiunii în cauză are un caracter

special. După caz, aceasta se exprimă în: 1) interesul material; 2) alte interese personale.

Interesul material constituie motivul generat de necesitatea făptuitorului de a-și spori

activul patrimonial (de a obține sau de a reține un cîștig material) sau de a-și micșora pasivul

patrimonial (de a se elibera de cheltuieli materiale).

Conform art. 2 din Legea RM nr. 16 din 15.02.2008 „cu privire la conflictul de

interese”, prin interes personal se înțelege orice interes, material sau nematerial, al persoanelor

prevăzute la art. 3, care rezultă din necesitățile sau intențiile personale ale acestora, din

activități care altfel pot fi legitime în calitate de persoană privată, din relațiile lor cu persoane

apropiate sau persoane juridice, indiferent de tipul de proprietate, din relațiile sau afiliațiile

personale cu partide politice, cu organizații comerciale și cu organizații internaționale, precum

și care rezultă din preferințele sau angajamentele acestora.

În acest context, instanța de apel analizînd situația de fapt care a fost incriminată

inculpatului Tîltu Roman constată că, prima instanță greșit a recalificat acțiunile acestuia în

baza art. 313 Cod Contravențional, deoarece contravenția incriminată la art. 313 Cod

Contravențional reglementează excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, iar în

această ordine de idei, se atestă că, norma contravențională vizată este o normă de trimitere,

respectiv, prima instanță urma să indice prin ce s-a materializat depășirea atribuțiilor de

5

serviciu, să indice prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ale inculpatului,

și care acțiuni intenționate ale inculpatului au generat depășirea acestora.

Astfel, instanța de apel nu a reținut aprecierea primei instanțe cu privire la faptul că

inculpatul Tîltu Roman a săvîrșit acțiuni, care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege și care contravin drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanei fizice, manifestate prin săvîrșirea unor acțiuni în vederea falsificării semnăturii

persoanei, or, din probele administrate la cauza penală s-a constatat că inculpatul a comis

acțiunea de folosire a situației de serviciu, acțiuni care decurg din atribuțiile de serviciu ale

inculpatului și care sunt în limitele competenței sale de serviciu.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, prima instanță nu a delimitat noțiunea de

folosire a situației de serviciu (art. 327 Cod penal, sau după caz, art. 312 contravențional) de

acțiunea de depășire a atribuțiilor de serviciu (art. 328 Cod penal, sau după caz, art. 313 Cod

contravențional), respectiv, nu a indicat motivele și ansamblul de probe care să contureze

acțiunea inculpatului de depășire a atribuțiilor serviciu, or, motivul pentru care prima instanță a

recalificat acțiunile inculpatului Tîltu Roman în baza art. 313 Cod contravențional a servit

faptul că, nu a fost probată existența prejudiciului cauzat companiei SRL „Anrome” în urma

acțiunilor inculpatului Tîltu Roman, care nu au adus o atingere sporită intereselor publice sau

nemijlocit autorității și imaginii poliției, astfel încît fapta acestuia urma să fie pasibilă

răspunderii penale.

Totodată, instanța de apel a constată că, martorul Romero Antonio Macarro nu este

cetățean al Republicii Moldova, dînsul deține permis de ședere provizorie și activează în

calitate de administrator al SRL „Anrome”, iar declarațiile acestuia depuse la etapa urmăririi

penale, precum și procesul-verbal privind colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă

din 16 martie 2015 nu cad sub incidența art. 94 alin. (1), pct. 3) Cod procedură penală,

deoarece acestea au fost obținute în conformitate cu legea procesual-penală și pot fi puse la

baza unei hotărîri de condamnare. Or, conform procesului-verbal de audiere a martorului

Romero Antonio Macarro din 16 martie 2015 se atestă că, martorul a confirmat prin semnătură

că declarațiile dorește să le facă în limba română, pe care o posedă bine.

Astfel, instanța de apel a constatat că, martorul Romero Antonio Macarro nu a formulat

nicio cerere prin care să fie solicitată asistența unui interpret, în legătură cu faptul că are

deficiențe în a înțelege și a vorbi în limba română.

Afirmația martorului Romero Antonio Macarro expusă în cadrul ședinței de judecată în

instanța de apel precum că, la faza urmăririi penale a solicitat procurorului asigurarea unui

interpret este lipsită de un suport probator, respectiv, acest fapt nu a fost reflectat în nici un act,

iar din declarațiile martorului rezultă că dînsul a discutat cu procurorul care i-a spus că, ceea ce

îl întreabă nu are relevanță și nu este necesar să fie prezent un interpret, respectiv, se atestă că,

martorul înțelegea cele comunicate în limba română.

În acest context, instanța de apel a reținut că, procesul-verbal de audiere a martorului

Romero Antonio Macarro din 16 martie 2015 a fost semnat de către acesta, indicat că,

„procesul-verbal a fost scris din cuvintele mele corect de mine citit, careva obiecții sau

completări nu am”, iar careva obiecții nu au fost formulate în acest sens, și nici în ceea ce

privește că nu i-a fost asigurată asistența unui interpret.

6

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului Tîltu Roman, instanța de apel a

reținut că, în corespundere cu prevederile art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al acțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

La fel, în conformitate cu art. 76 Cod penal, în privința inculpatului Tîltu Roman a fost

reținută circumstanța atenuantă - săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin

grave.

În conformitate cu art. 77 Cod penal careva circumstanțe agravante nu au fost reținute

pe caz.

Așadar, instanța de apel, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală, reținînd faptul că, inculpatul Tîltu Roman nu a

recunoscut vina în comiterea faptelor infracționale incriminate acestuia, că inculpatului i se

incriminează săvîrșirea unei infracțiuni mai puțin grave, că în privința acestuia a fost reținută

circumstanța atenuantă - săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, iar

careva circumstanțe agravante nu au fost reținute, a considerat că pedeapsa sub formă de

amendă mărime de 350 (trei sute cincizeci) lei, ceea ce constituie 7000 (șapte mii) lei, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de ocrotire a normelor de drept pe termen de

2 (doi) ani este una echitabilă, care va atinge scopul urmărit de legea penală.

numele inculpatului Tîltu Roman, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8), 16) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea cerințelor înaintate, recurentul a formulat următoarele motive:

- În speța dedusă judecării în ordine de recurs, modul în care mijloacele de probă au

fost obținute s-a desfășurat prin procedee probatorii contrare Codului de procedură penală și

jurisprudenței CEDO, astfel, procesul penal în privința inculpatului Tîltu Roman, în ansamblul

său, în sensul art. 6 al Convenției nu a fost echitabil. Or, Curtea Europeană, în cauza „Prince

Hans-Adam II de Liechttenstein c/Allemagne din 12.07.2001”, menționează că statele

semnatare și-au asumat obligații de natură să asigure ca drepturile garantate de Convenție să

fie concrete și efective, nu teoretice și iluzorii, iar cele cuprinse în art. 6 au tocmai acest scop:

efectivitatea dreptului la un proces echitabil, impunîndu-se statelor o obligație de rezultat:

adoptarea în ordinea juridică internă a măsurilor corespunzătoare și a mijloacelor necesare

realizării acestei obligații;

- Instanța de apel a refuzat în mod clasic, prin tăcere să se pronunțe asupra celor mai

esențiale motive invocate în apelul părții apărării, în final adoptînd o decizie nemotivată,

contrară unui proces echitabil și principiilor contradictorialității și egalității armelor, în sensul

art. 6 CEDO, ceea ce constituie în sine un viciu fundamental;

- inculpatul Tîltu Roman în ședința instanței de apel din 23 martie 2016, prin demers a

solicitat legal și întemeiat în sensul dispozițiilor art. 148 alin. (2) CPP dispunerea efectuării

unei expertize repetate, deoarece concluziile expertului sînt neclare, contradictorii,

neîntemeiate, există îndoieli în privința lor și aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea

expertului, pe motiv că a fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei. Însă, prin

7

încheierea instanței de apel din 23.03.2016, acest demers a fost respins ca fiind ilegal și

neîntemeiat pe motive irelevante și formale: „...instanța de apel se va expune în decizia care

va fi adoptată ca urmare a examinării apelurilor declarate de către inculpatul Tîltu Roman și

de procurorul în Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău, Raileanu Dumitru.” În hotărîrea

Boțea contra României din 2015, CEDO a accentuat că: „Curtea consideră că înregistrările

constituiau, dacă nu unica probă, cel puțin proba decisivă împotriva reclamantului, fără de

care asigurarea condamnării acestuia fie nu ar fi fost posibilă... În ciuda importanței

înregistrărilor în aprecierea probelor, instanța de prim grad și-a schimbat poziția inițială

privind necesitatea efectuării unui raport de expertiză tehnică pentru a stabili autenticitatea

înregistrărilor. La sfîrșitul procedurii, a considerat că raportul era inutil și și-a revizuit

decizia de prezentare a acestei probe...”.

În speță, raportul de expertiză grafoscopică nr. 716 din 07.05.2015, contestat de partea

apărării, este unica probă decisivă pe care instanța de apel și-a fundamentat hotărîrea de

condamnare a inculpatului Roman Tîltu, în cazul în care martorul Romero Antonio, a

confirmat în instanțele de fond că semnătura în explicația dată de el la poliție îi aparține lui,

însă dînsul ca cetățean al Italiei nu cunoaște bine limba română, procurorul nu i-a asigurat un

interpret, astfel a fost audiat fără interpret și la fel fără interpret i-au fost colectate probe de

scris, pe care el a refuzat să le dea, fiind impus de procuror, care nu-1 lăsa să iasă din birou,

pînă nu va scrie ce îi va dicta el. În acest context, CEDO s-a expus pe această problemă în

cauzele Savițchi versus Moldova (precitat, §59) și Busuioc contra Moldovei (precitat, §88),

unde forul internațional a statuat clar că, poziția instanțelor de judecată, prin care acestea

resping probele aduse de părți nu poate fi considerată justificată și necesară într-o societate

democrată;

- martorul Romero Macarro, a declarat că fără să i se asigure dreptul la interpret i-au

fost colectate probe de scris, pe care el a refuzat să le dea, însă a fost impus de procuror, care

nu-1 lăsa să iasă din birou, pînă nu va scrie ce i-a dictat el. Aceste argumente au fost susținute

și de inculpat în sensul verificării, aprecierii și excluderii probelor obținute prin astfel de

metode interzise ca tratamente inumane și degradante, care urmau a fi examinate în mod

obligatoriu prin autosesizarea procurorului - obligația pozitivă a Statului în sensul art. 3 CEDO

cu adoptarea unei ordonanțe, iar instanța de apel urma să anunțe întrerupere în proces,

acordîndu-i procurorului termen pentru a verifica plîngerile de aplicare a tratamentelor

degradante și inumane la fel ca și tratamentele de tortură, - toate acestea cad sub incidența art.

3 CEDO, care are caracter absolut, nu permite nicio derogare, astfel că instanța de apel nu era

competentă de a-și asuma obligațiile procurorului de investigație a relelor tratamente;

- la data de 25 mai 2015 inculpatul a fost citat (f.d.84) tot pentru aceeași dată pentru a-i

fi înmînată ordonanța de punere sub învinuire și audiat, adică nu i-a fost acordat conform legii

5 zile la citare și pregătirea apărării. Astfel, din aceste motive inculpatul, prezentîndu-se la

procuror pe 25 mai 2015 a depus o cerere de amînare a exercitării actelor procedurale pentru a-

și găsi un avocat în bază de contract (f.d. 83).

Procurorul 1-a informat verbal să se prezinte pe 28 mai 2015, astfel inculpatul s-a

prezentat pe 28 mai 2015 și a comunicat că avocatul său este Ion Arhiliuc, dar acesta este

ocupat pe întreaga zi de 28 mai 2015, avînd două dosare la Curtea de Apel și la Judecătoria

Buiucani (se anexează citațiile), însă procurorul n-a dorit să amîne exercitarea actelor

8

procedurale pe oricare altă dată după 28 mai 2015, cu toate că nici un termen procedural nu se

încălca, astfel a dispus în mod brutal punerea sub învinuire, audierea și studierea materialelor

dosarului în lipsa avocatului care trebuia să asiste în bază de contract (f.d. 12-115).

Dreptul la un proces echitabil, în lumina Convenției, se bazează pe respectarea cu

strictețe a principiilor fundamentale ale procesului judiciar: „egalitatea armelor”,

„contradictorialitatea” (mai ales în administrarea probelor), „motivarea deciziilor”, care

semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața instanțelor de

judecată, fără ca vreuna dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă sau celelalte părți în

proces, așa încît, părțile litigante să aibă posibilitatea de a-și susține punctul de vedere într-o

așa manieră, încît să nu fie puse într-o situație net dezavantajată una față de alta ( a se vedea:

CEDO, decizia din 22.02.1996, în cauza Bulut contra Austriei, parag. 47; decizia din

18.02.1997, în cauza Niderost-Huber contra Elveției, parag. 23; decizia din 07.06.2001, în

cauza Kress contra Franței, parag. 72).

Justiție, care a solicitat respingerea acestuia cu menținerea deciziei.

lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța de recurs este în drept de a-l admite, cu casarea hotărîrii atacate și dispunerea

rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

În corespundere cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

În primul, Colegiul penal lărgit constată faptul că, potrivit actelor cauzei, audierea

martorului Romero Macarro la faza urmării penale a avut loc fără asigurarea unui interpret (f.d.

9, vol. I), avînd în vedere că acesta este cetățean străin (f.d. 21, vol. I) și este vorbitor de limbă

spaniolă (f.d. 159, vol. I).

Concomitent, la judecarea cauzei atît în prima instanță, cît și în instanța de apel,

audierea martorului vizat a avut loc cu asistența unui interpret (f.d. 158, vol. I; 31, vol. II),

acesta declarînd că a solicitat de la procuror asigurarea unui interpret, deoarece nu a înțeles

esența celor întrebate (f.d. 31, vol. II). Contrar acestor circumstanțe (asigurarea unui interpret

în ședințele de judecată) instanța de apel a constatat în decizia adoptată: „ Afirmația martorului

Romero Antonio Macarro expusă în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel precum că,

la faza urmăririi penale a solicitat procurorului asigurarea unui interpret este lipsită de un

suport probator, respectiv, acest fapt nu a fost reflectat în nici un act, iar din declarațiile

martorului rezultă că dînsul a discutat cu procurorul care i-a spus că, ceea ce îl întreabă nu

are relevanță și nu este necesar să fie prezent un interpret, respectiv, se atestă că, martorul

înțelegea cele comunicate în limba română.” (f.d. 45-46, vol. II).

9

Astfel, instanța de apel a tras concluzii contradictorii referitoare la faptul dacă martorul

Romero Macarro cunoaște limba stat, asigurînd pe de o parte asistența unui interpret în

ședințele de judecată, iar pe de altă parte constatînd că martorul înțelege limba română, nefiind

necesară asistența unui interpret la faza urmăririi penale.

În aceeași ordine de idei, în decizia contestată au fost formulate următoarele concluzii:

„Instanța de apel a reținut ca fiind pertinente și concludente declarațiile martorului Romero

Macarro Antonio de la etapa urmăririi penale, care coroborează cu concluziile raportului de

expertiză grafoscopică nr. 716 din 07.05.2015 potrivit cărora, „semnătura din numele Tîltu

Roman de la rubrica explicația a primit R. Tîltu” din Explicația datată cu 18.03.2014, nu a

fost executată către Romero Antonio, dar a fost executată de către Tîltu Roman. Semnăturile

din numele Romero Macarro Antonio din Explicația datată cu 18.03.2014 și anume: - de la

rubrica „Am fost preîntîmpinat (ă) în baza art. 352 CP RM” și a semnăturii plasate în dreapta

cifrelor (datei) „18.03.2014” nu au fost executate de către Romero Antonio, dar au fost

executate de către Tîltu Roman din fantezie. Textul manuscris integral din Explicația din

numele Romero Antonio, adresată IP Buiucani al RP mun. Chișinău, datată cu 18.03.2014, nu

a fost executată de către Romero Antonio, dar a fost executată de către Roman Tîltu” (f.d. 46-

47, vol. II).

În corespundere cu prevederile art. 16 alin. (2) Cod de procedură penală este stipulat că

persoana care nu posedă sau nu vorbește limba de stat are dreptul să ia cunoștință de toate

actele și materialele dosarului, să vorbească în fața organului de urmărire penală și în instanța

de judecată prin interpret. De aici rezultă că asistența unui interpret trebuie asigurată pe întreg

procesul penal, nu doar la faza judecării cauzei, precum s-a procedat în prezenta cauză penală.

Mai mult de atît, potrivit prescripțiilor art. 94 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală

este reglementat că în procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din

dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor

hotărîri judecătorești datele care au fost obținute prin încălcarea dreptului la interpret,

traducător al participanților la proces. Fragmentul transcris mai sus din decizia recurată, denotă

în mod evident că instanța de apel a încălcat prevederile normei citate prin reținerea

declarațiilor martorului Romero Macarro depuse la urmărirea penală, fără a fi acordată

asistența unui interpret.

În al doilea rînd, se constată că în cadrul judecării cauzei în instanța de apel, inculpatul

Tîltu Roman a depus un demers prin care a solicitat efectuarea repetată a expertizei

grafoscopice, pe motiv că martorul Romero Macarro a fost impus să semneze ordonanța de

colectare a mostrelor din 16 martie 2015 și procesul-verbal de colectare a mostrelor din 16

martie 2015, fără a i se asigura un interpret în acest sens și fără a înțelege esența juridică a

actelor înmînate (f.d. 17, vol. II).

Pe marginea acestui demers instanța de apel s-a expus prin încheierea din 23 martie

2016, dispunînd respingerea acestuia, ca fiind nefondat (f.d. 19-23, vol. II).

Pentru a motiva soluția vizată, instanța de apel a constatat că: „...motivele care au fost

invocate de către inculpatul Tîltu Roman în vederea dispunerii efectuării unei expertize

grafoscopice repetate, și anume că, martorul Antonio Romero Macaro a fost impus forțat de

către procuror să semneze următoarele documente: procesele-verbale de audiere din 25

aprilie 2014 și din 16.03.2015, ordonanța de colectare a mostrelor din 6 martie 2015,

10

procesul-verbal de colectare a mostrelor din 16 martie 2015, iar la efectuarea acestor acțiuni

procesuale, martorului Antonio Romero Macaro nu i s-a asigurat dreptul la un interpret, ceea

ce conform art. 94 Cod procedură penală, fac nule toate acțiunile procesuale sus-menționate

țin de aprecierea probelor administrate la cauza penală, prin prisma art. 101 Cod procedură

penală, respectiv, asupra acestor argumente ale inculpatului Tîltu Roman asupra probelor

administrate, instanța de apel se va expune în decizia care va fi adoptată ca urmare a

examinării apelurilor declarate de către inculpatul Tîltu Roman și de procurorul în

Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău, Raileanu Dumitru.

Totodată, instanța de apel notează că, în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond,

inculpatul Tîltu Roman nu a solicitat audierea expertului în vederea elucidării anumitor

neclarități sau contradicții din concluziile expuse în conținutul raportului de expertiză

grafoscopică nr. 716 din 07.05.2015, care în viziunea inculpatului ar fi fost relevante.” (f.d.

22-23, vol. II).

Reieșind din motivarea instanței de apel consemnată mai sus, Colegiul penal lărgit

conchide că instanța de apel neîntemeiat a respins demersul inculpatului Tîltu Roman,

deoarece, după cum a menționat și recurentul în recursul ordinar declarat, în demersul vizat se

contestă ordinea procesuală de efectuare a expertizei. Astfel, în pofida faptului că matorului

Romero Macarro i-au fost aduse la cunoștință ordonanța de colectare a mostrelor din 16 martie

2015 (f.d. 23, vol. I) și procesul-verbal de colectare a mostrelor din 16 martie 2015 (f.d. 24,

vol. I), în vederea efectuării expertizei grafoscopice, acesta nu a putut percepe conținutul

acestor acte procedurale întrucît, la faza urmăririi penale nu i s-a acordat asistența unui

interpret.

În acest context, sunt întemeiate criticile recurentului formulate cu privire la faptul că

raportul de expertiză grafoscopică nr. 716 din 07.05.2015, contestat de partea apărării, este

unica probă decisivă pe care instanța de apel și-a fundamentat hotărîrea de condamnare a

inculpatului Roman Tîltu, în cazul în care martorul Romero Antonio, a confirmat în instanțele

de fond că semnătura în explicația dată de el la poliție îi aparține lui, însă dînsul ca cetățean

străin nu cunoaște bine limba română, procurorul nu i-a asigurat un interpret, astfel a fost

audiat fără interpret și la fel fără interpret i-au fost colectate probe de scris.

Revenind la exigențele art. 94 alin. (1) Cod de procedură penală unde este stipulat că

proba se recunoaște ca inadmisibilă dacă a fost obținută în baza altei probe, administrate cu

încălcarea prevederilor legale, atunci pot fi excluse din dosar nu numai procesele-verbale ale

acțiunilor procesuale efectuate în cadrul percheziției, ridicării de obiecte sau documente sau

cercetării la fața locului, dar și obiectele ridicate, precum și rapoartele de expertiză privind

aceste obiecte.

Făcînd referință la demersul discutat, prin care se invocă aducerea la cunoștință

matorului Romero Macarro a ordonanței de colectare a mostrelor din 16 martie 2015 și

procesului-verbal de colectare a mostrelor din 16 martie 2015 în absența unui interpret, rezultă

că în cazul dat, proba cu expertiza grafoscopică nr. 716 din 07.05.2015 a fost obținută cu

încălcarea prevederilor legale și prin admiterea demersului inculpatului, instanța de apel urma

să dispună efectuarea unei expertize grafoscopice repetate, cu înlăturarea încălcărilor

procedurale menționate mai sus.

11

În concluzie, ținînd cont de faptul că erorile procesuale comise de către instanța de apel

nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, neavînd atribuții de a

judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesual-penale, se impune admiterea recursului de pe rol, cu casarea deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de prevederile art. 436 alin.

(2) Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia: să

respecte în deplină măsură prevederile procesual-penale ce stipulează procedura de judecare a

apelului; să decidă asupra admisibilității sau inadmisibilității probelor administrate de către

acuzatorul de stat și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de

motivele casării deciziei atacate și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate

cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Arhiliuc Ion în numele inculpatului Tîltu

Roman, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016,

în cauza penală în privința lui Tîltu Roman Dumitru, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 03 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

12