1ra-1578/2016 — art. 369 alin. 2 lit. c CP

1ra-1578/2016 — art. 369 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1578/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Gramurari Victoria în numele inculpatului Conea Dionisie, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2016,

în cauza penală privindu-l pe

Conea Dionisie Vitalie, născut la 27 decembrie 1996,

originar din s. Duruitoarea Nouă, r-l Rîșcani, domiciliat în s.

Gribovca, r-l Drochia.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

condamnat în baza art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal, la închisoare pe termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

aplicată lui Conea Dionisie, pe un termen de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Spitalul Clinic Militar Central către Conea Dionisie

privind încasarea prejudiciului material s-a admis integral, fiind încasat de la Conea

Dionisie în beneficiul statului suma de 4821,76 lei - cu titlu de cheltuieli de tratament

a victimei Tincu Nichita.

S-a încasat de la Conea Dionisie în beneficiul statului cu titlu de restituire a

cheltuielilor judiciare suma de 133,90 lei.

Dionisie a fost încorporat la serviciul militar în termen la data de 20 ianuarie 2015,

de către Centrul Militar Teritorial Soroca și repartizat pentru efectuarea serviciului

militar în termen în Batalionul de gardă la funcția de zidar al grupei de asigurare,

plutonul asigurare, compania stat major și a deținut gradul militar de soldat.

În aceeași unitate militară efectuează serviciul militar în termen și soldatul

Tincu Nichita care deține funcția de zidar al grupei de asigurare, plutonul asigurare,

compania stat major și în raporturi de subordonare față de soldatul Conea Dionisie

Vitalie nu se afla.

La 30 noiembrie 2015, în jurul orelor 16.00 min., soldatul Conea Dionisie în timp

ce se afla pe holul statului major al Batalionul de gardă, dislocat în mun. Chișinău,

1

str. Pietrarilor, 3, a încălcat grav cerințele art. 26 a Legii Republicii Moldova „Cu

privire la statutul militarilor”; art. art. 14, 15, 19, 94 a Regulamentului Serviciului

Interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova; art. 5 al Regulamentului

Disciplinei Militare: care-l obligă să se conducă de cerințele stabilite de legislația în

vigoare și de regulamentele militare; să respecte Jurământul militar și prevederile

regulamentelor militare, să prețuiască onoarea unității militare, să păstreze

demnitatea gradului și uniformei militare pe care o poartă, sa fie disciplinat și

vigilent, să prețuiască camaraderia militară, să respecte drepturile și libertățile

tuturor cetățenilor, să nu-și permită deprinderi dăunătoare; să ajute comandanții și

superiorii la menținerea ordinii și disciplinei; să servească în permanență drept

exemplu de înaltă cultură, modestie și cumpătare, să păstreze cu sfințenie onoarea

militară, să-și apere demnitatea și să stimeze demnitatea celorlalți; să ofere personal

exemplul de educație, de atitudine sârguincioasă față de serviciu, precum și

ritualurile militare; să manifeste grijă pentru consolidarea prieteniei dintre militari;

să contribuie la menținerea și la restabilirea ordinii regulamentare; să se comporte cu

demnitate atât în unitatea militară, cât și în afara ei, să nu-și permită nici sie și nici

altora să încalce ordinea publică, să contribuie pe toate căile la apărarea onoarei și

demnității cetățenilor, la menținerea prestigiului Forțelor Armate - în loc de aceasta

soldatul Conea Dionisie a admis intenționat încălcarea regulilor statutare cu privire

la relațiile dintre militari, dacă între ei nu există raporturi de subordonare, în

următoarele circumstanțe:

La 30 noiembrie 2015, în jurul orelor 16.00 min., soldatul Conea Dionisie în timp

ce se afla pe holul statului major al Batalionul de gardă, dislocat în mun. Chișinău

str. Pietrarilor, 3, i-a aplicat militarului serviciului în termen al aceleiași unități

militare, soldatului Tincu Nichita, o lovitură cu piciorul drept, încălțat în bocani, în

regiunea gambei piciorului stâng.

În rezultatul aplicării actelor de violență față de soldatul Tincu Nichita, acestuia

i-a fost cauzată vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății, sub formă de

„Fractura fibulei în 1/3 superioară, edem al țesuturilor moi la nivelul gambei stângi”.

Aceste acțiuni ale inculpatului Conea Dionis Vitalie instanța de fond le-a

încadrat în baza art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca încălcarea regulilor statutare cu

privire la relațiile dintre militari, în timpul îndeplinirii serviciului militar, dacă între

ei nu există raporturi de subordonare și dacă această încălcare s-a manifestat prin

acte de violență, soldată cu vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății.

inculpatului Conea Dionisie, menționînd faptul că, nu au fost administrate și

prezentate probe concludente, pertinente care în coroborare cu alte materiale ale

cauzei penale ar fi demonstrat vinovăția cet. Conea Dionisie în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

A indicat că, careva probe care ar demonstra faptul că vătămările corporale au

fost cauzate de către inculpat cu intenție nu au fost prezentate.

2

Simpla încălcare a regulilor statutare cu privire la relațiile dintre militari, care

nu a fost urmată de aplicarea intenționată a violenții, soldată cu vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, nu poate fi calificată ca

infracțiune prevăzută de art. 369 alin. (2) Cod penal, or, în această situație lipsește

elementul obligatoriu al laturii subiective și obiective și anume intenția directă.

Din declarațiile părții vătămate, inculpatului și confruntarea efectuată între

aceste 2 persoane, rezultă faptul că vătămarea corporală a părții vătămate a avut loc

ca rezultat a unui caz fortuit, adică fară vinovăție.

Astfel, atît partea vătămată, cît și inculpatul fiind audiați în cadrul cercetării

judecătorești au declarat că la data de la data de 30 noiembrie 2015, în timp ce se afla

în serviciu militar, după ce partea vătămată în glumă i-a luat chipiul de la inculpat și

a alergat într-o altă direcție, iar inculpatul a alergat după el pentru a-și lua chipiul, la

un moment dat partea vătămată s-a oprit în loc și în timp ce s-a întors cu fața spre

inculpat care alerga după el, ultimul (inculpatul) în timp ce a făcut următorul pas

accidental l-a lovit la piciorul stâng cu piciorul drept.

A mai invocat că, urma a fi respinsă acțiunea civilă înaintată de către Spitalul

Clinic Militar Central cu referire la încasarea sumei de 4065 lei, deoarece nu au fost

prezentată descifrarea sumei în cauză și anume pentru care medicamente și pentru

care proceduri medicale se solicită încasarea sumei respective, în situația în care

partea vătămată a indicat că în spital a primit doar unele medicamente fără ai fi fost

efectuate careva proceduri medicale.

A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri

prin care inculpatul să fie achitat.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Anatolie Jereghi în numele

inculpatului Conea Dionisie, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, audiind

participanții la proces, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, sub toate

aspectele complet și obiectiv, cercetând suplimentar probele administrate de prima

instanță și apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării, conform propriei

convingeri, a conchis că apelul urmează a fi respins ca nefondat.

Motivele invocate în apel au fost obiect de studiu în instanța de fond, găsindu-

și reflectare în sentința pronunțată, care corespunde exigențelor art. 6 CEDO,

instanța de apel preluând motivele jurisdicției de primă instanță (Hotărârea CEDO

Garcia Ruiz versus Spania) cu referire la vinovăția inculpatului Conea Dionisie.

Deși, inculpatul nu a recunoscut încălcarea regulamentelor militare, prin faptul

aplicării intenționate a violenței fizice, vinovăția acestuia este integral dovedită prin

probele examinate în cadrul cercetărilor judecătorești și verificate în ședința

instanței de apel, și anume:

- declarațiile părții vătămate Tincu Nichita;

- declarațiile martorului Vîju Artiom;

3

- declarațiile martorului Paladi Sergiu;

- declarațiile expertului Scurtu Iurie;

- extrasul din ordinul comandantului Batalionului de gardă nr. 10 din 20

ianuarie 2015, potrivit căruia Conea Dionisie a fost inclus în lista nominală a unității

și la toate felurile de aprovizionare de la 20.01.2015, cu acordarea gradului militar

„soldat” (f.d. 80);

- extrasul din ordinul comandantului Batalionului de gardă nr. 111 din 12 iunie

2015, potrivit căruia soldat Conea Dionisie a fost numit în funcție de zidar, grupă

asigurare, pluton asigurare, companie stat major, fapt ce confirmă, că Conea

Dionisie la situația din 30.11.2015 nu era superior față de victima Tincu Nichita (f.d.

81);

- extrasul din ordinul comandantului Batalionului de gardă nr. 133 din 14 iulie

2015, potrivit căruia Tincu Nichita a fost inclus în lista nominală a unității și la toate

felurile de aprovizionare de la 14.07.2015 și numit în funcție de pușcaș, grupă gardă

de onoare IV, companie gardă de onoare (f.d. 42);

- extrasul din ordinul comandantului Batalionului de gardă nr. 150 din 06

august 2015, potrivit căruia soldat Tincu Nichita a fost numit în funcție de

zidar, grupă asigurare, pluton asigurare, companie stat major, fapt ce confirmă, că

Conea Dionisie la situația din 30.11.2015 nu era superior față de victima soldat Tincu

Nichita (f.d. 43);

- certificatul nr. 39 din 07.12.2015 despre circumstanțele schilodirii, potrivit

căruia s-a constatat că la 30.11.2015, orele 16.00, soldatul Conea Dionisie i-a aplicat

soldatului Tincu Nichita o lovitură cu piciorul în picior, în urma căreia soldat Tincu

Nichita a contractat - fractură închisă a osului peroneu a gambei stîngi 1/3 proximală

fară deplasare (f.d. 18);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1X1.-D din 11 februarie 2016 (f.d. 62-

63);

- extrasul din ordinul Comandantului Batalionului de gardă nr. 13 din 22

ianuarie 2016 (f.d. 82);

- extrasul din procesul-verbal nr. 4 din 25.09.2014 al comisiei de recrutare -

încorporare al SAM Drochia, conform căruia Conea Dionisie a fost recunoscut apt

pentru serviciul militar combatant (f.d. 100);

- extrasul din ordinul comandantului Batalionului de gardă nr. 226 din 27

noiembrie 2015, potrivit căruia soldații Conea Dionisie și Tincu Nichita au fost

numiți pentru data de 30.11.2015 în serviciul de zi (f.d.41);

- procesul-verbal de efectuare a experimentului cu participarea victimei Tincu

Nichita și asistentului procedural-soldat Vutcariov Victor din 17 martie 2016, prin

care s-a demonstrat lovitura primită de către Tincu Nichita la 30.11.2015 (f.d. 131-

135);

- procesul-verbal de efectuare a experimentului cu participarea învinuitului

Conea Dionisie și asistentului procedural- soldat Buga Mihail din 17 martie 2016,

prin care s-a demonstrat lovitura aplicată de către Conea Dionisie (f.d. 136-139);

4

- procesul-verbal de confruntare dintre victima Tincu Nichita și învinuitul

Conea Dionisie din 04 martie 2016.

Cu referire la declarațiile părții vătămate Tincu Nichita, instanța de apel a

reținut că în cadrul urmării penale, fiind audiat la 06.01.2016, a declarat că, după ce

a luat capela de pe capul lui Conea Dionisie a alergat vre-o 5 metri și s-a oprit, iar

soldatul Conea Dionisie s-a apropiat și i-a aplicat intenționat o lovitură cu piciorul

drept încălțat în bocanc în regiunea gambei piciorului stâng. De la lovitura aplicată

a simțit o durere puternică, după s-a aplicat, ținându-se cu mîna de picior deoarece

îl durea piciorul.

La sfârșitul procesului-verbal de audiere partea vătămată a indicat “Procesul-

verbal este scris din cuvintele mele corect, obiecții și observații nu am.” (f.d.36).

Ulterior, la 04.03.2016, în cadrul confruntării între partea vătămată Tincu

Nichita și învinuitul Conea Dionisie, partea vătămată și-a modificat poziția,

declarând că, la data de 30 noiembrie 2015, în jurul orelor 16.00 min., în timp ce se

afla pe holul statului major al Batalionului de gardă, împreună cu soldatul Conea

Dionisie a dorit să-i facă o glumă ultimului și i-a luat chipiul de pe cap, după care a

început să alerge pe hol. Depărtându-se la distanța de aproximativ 5 m. față de

soldatul Conea Dionisie, soldatul Conea Dionisie a început să alerge din urmă și în

scurt timp acesta l-a ajuns. Atunci el s-a oprit și s-a întors brusc cu fața la soldatul

Conea Dionisie, care încă alerga și din fugă, din cauza că nu a reușit să se oprească,

următorul pas l-a făcut în piciorul lui stâng, în regiunea gambei, fiindu-i aplicată o

lovitură. Imediat din cauza durerii a închis ochii și a căzut jos. Soldatul Conea

Dionisie și-a luat chipiul și a plecat la Ministerul Apărării. După ce a căzut, de el s-

a apropiat dl. locotenent Paladi, care l-a întrebat ce a pățit.

Victima a specificat că în momentul în care a fost audiat pentru prima dată nu

a chibzuit calm asupra cazului dat, însă judeca după emoții și din cauza că a simțit

că lovitura a fost puternică, a presupus că soldatul Conea Dionisie l-a lovit

intenționat. Ulterior, după ce i-au trecut durerile de la picior, a realizat și a derulat

evenimentele încă o dată. După care și-a dat seama că cazul nu a avut loc chiar așa

precum l-a declarat și că în realitate soldatul Conea Dionisie din fugă nu a reușit să

se oprească și a făcut următorul pas în piciorul lui stâng (f.d. 125-127).

Apreciind declarațiile părții vătămate Tincu Nichita date pe parcursul

procesului penal, instanța de apel, alăturat celei de fond, a dat prioritate declarațiilor

inițiale, date la termenul din 06.01.2016 or, acestea se coroborează cu restul probelor

pe dosar: expertiza medico-legală din 11.02.2016, declarațiile expertului Iu. Scurtu,

experimentele efectuate pe caz și anume aceste declarațiile ale părții vătămate

reflectă circumstanțele care au avut loc în realitate la data de 30.11.2015.

Iar nerecunoașterea vinei de către inculpatul Conea Dionisie, se apreciază de

instanță drept metodă de apărare, ca încercare de a se eschiva de la răspunderea

penală, folosindu-se de dreptul lui procesual de a nu recunoaște vina.

Astfel, analizând probele administrate și cercetate de către instanța de fond și

de apel, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării,

5

instanța de apel, contrar afirmației avocatului apelant, a constatat că vina

inculpatului Conea Dionisie de comiterea infracțiunii incriminate s-a confirmat pe

deplin și acțiunile lui corect au fost încadrate juridic în baza art. 369 alin. (2) lit. c)

Cod penal, iar apărările formulate de avocat nu sunt fondate și în nici un caz nu pot

determina adoptarea unei soluții contrare celei pronunțate de instanța de fond.

Instanța de apel nu are temei de a interveni în sentința instanței de fond nici în

partea stabilirii pedepsei inculpatului, or la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei a fost acordată deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75, 90 Cod

penal.

Având în vedere caracterul scopului corecțional și de reeducare al

condamnatului, al restabilirii echității sociale, în rezultatul aplicării pedepsei,

apreciind, că inculpatul a comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă,

prezența circumstanțelor atenuante și lipsa celor agravante și reieșind din limitele

pedepsei prevăzute de sancțiunea art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal, instanța de fond

corect și echitabil a stabilit față de inculpatul Conea Dionisie închisoare pe termen

de 3 ani.

Mai mult, instanța de apel a considerat admisibil la caz de a-i acorda, în limitele

legii o șansă inculpatului de a se reabilita față de societate pentru fapta comisă și de

a demonstra abilitățile de personalitate cu șanse de realizare, astfel suspendând

condiționat executarea pedepsei aplicate acestuia pe un termen de probațiune de 3

ani.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de partea civilă Spitalul clinic militar,

instanța de apel a apreciat că, a fost soluționată în conformitate cu prevederile art.

219-221 și art. 225 Cod de procedură penală, dat fiind că sânt îndeplinite condițiile

legale privind încasarea de la inculpatul Conea Dionisie în folosul părții civile

Spitalul clinic militar a prejudiciului material în sumă de 4821,76 (patru mii opt sute

douăzeci și unu lei și 76 bani) lei pentru tratamentul victimei Tincu Nichita.

Gramurari Victoria în numele inculpatului Conea Dionisie, prin care solicită casarea

deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri prin care

Conea Dionisie să fie achitat.

În motivarea recursului a invocat următoarele:

- infracțiunea de care este învinuit Conea Dionisie, art. 369 Cod penal, este o

infracțiune ce se comite cu intenție, adică încălcarea regulilor statutare cu privire la

relațiile dintre militari, în timpul îndeplinirii serviciului militar, dacă între ei nu

există raporturi de subordonare și dacă această încălcare s-a manifestat prin acte de

violență, soldată cu vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății. Coform

art. 17 Cod penal, se consideră că infracțiunea a fost săvîrșită cu intenție dacă

persoana care a săvîrșit-o își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau

inacțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod

conștient, survenirea acestor urmări. La caz, nu a fost identificată intenția directă a

lui Conea Dionisie de a vătăma prin acțiunile sale partea vătămată Tincu Nichita;

6

- potrivit declarațiilor părții vătămate Tincu Nichita date la urmărirea penală,

la efectuare confruntării, la depunerea depozițiilor în instanța de judecată f.d. 180,

acesta indică ”acesta nu a reușit să se oprească și m-a lovit cu piciorul drept în

piciorul stîng mai jos de genunchi. Lovituara a urmat în urma pasului făcut de

soldatul Conea”. Din materialele cauzei se observă că unicii prezenți la incident au

fost partea vătămată și Conea Dionisie. La fel, ei declară ca nu au avut careva

conflicte între ei, ceea ce nu au infirmat nici ceilalți martori. Respectiv, declarațiile

date de către acestea sunt identice, ceea ce duce că ele sunt credibile și corecte. Care

demonstrează lipsa intenției de a provoca careva suferințe fizice. Asftel, vătămarea

corporală cauzată a avut loc ca rezultat al unui caz fortuit, fără vinovăție;

În susținerea acestei poziții este și medicul expert Scurtu Iurie, care fiind audiat

în instanța de judecată la f.d. 206, indică ”Nu se exclude posibilitatea cauzării unei

asemenea vătămări cauzată în timpul efectuării pasului următor, cu lovitura directă

în piciorul victimei”.

- referitor la acțiunea civilă, o consideră neîntemeiată și posibilă de a fi respinsă.

Conform art. 118 alin. (1) CPC, ”Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele

pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune

altfel. La caz, partea civilă nu s-a conformat acestei prevederi, si nu a prezentat în

susținerea acțiunii sale cel puțin descifrarea sumei, pentru ce medicamente au fost

distribuite, ce proceduri au fost indeplinite. La situația de speță o astfel de acțiune

urma a fi admisă poate doar în principu, or, lipsa clară a calculului pentru ce au fost

gestionați acești bani nu a fost prezentat.

nivelul Curții Supreme de Justiție, care a solicitat respingerea acestuia, cu

menținerea deciziei.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Reieșind din conținutul recursului, avocatul critică hotărârea instanței de apel,

nefiind de acord cu individualizarea pedepsei stabilite, considerând-o prea aspră.

Astfel, ținând cont de argumentele invocate, Colegiul penal consideră, că

recurentul, de fapt, semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, și anume specificând că decizia instanței de apel poate

fi atacată cu recurs în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În esență, recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de fond din motiv

că acestea nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, or în opinia

avocatului ele demonstrează indubitabil nevinovăția lui Conea D. de cele

incriminate prin actul de sesizare a instanței.

7

Prin urmare, verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate, iar instanța de apel la

adoptarea soluției de respingere, ca nefondat, a apelului declarat de avocatul Jereghi

A. în numele inculpatului Conea D., cu menținerea sentinței atacate fără modificări,

a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Or, Colegiul

penal a statuat asupra acestei concluzii reieșind din cele ce urmează.

În primul rând, relevant este de menționat că la această etapă a procedurilor

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, întrucât aceasta este atributul exclusiv al

instanțelor de fond. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța

de fond și cea de apel, corectitudinea soluției de condamnare adoptate în privința

lui Conea D.

Instanța de recurs reiterează că chestiunea de apreciere a probelor și temeinicia

faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa judecării recursului. Or,

pentru a constitui temei de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, după verificarea actelor cauzei, o atare eroare nu a

fost constatată de către instanța de recurs.

Mai mult, raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor

efectuată de instanța de apel, Colegiul penal specifică că instanța de apel corect a

ajuns la concluzia despre menținerea sentinței și just a apreciat probele administrate

în cauză.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal subsidiar

verificând materialele dosarului, specifică că judecând apelul declarat instanța a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă

de menținere a sentinței, potrivit căreia s-a dispus condamnarea lui Conea D., în

baza art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod

penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicată lui Conea D. pe

un termen de probațiune de 3 ani.

Astfel, instanța de recurs susține că soluția instanței de apel este argumentată

și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și,

totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării

reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că există fapta infracțiunii

incriminate în baza art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal.

8

Contrar criticii apărătorului inculpatului, care precizează că, la caz, nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, în particular având în vedere că

lipsește latura subiectivă, Colegiul penal respinge și aceste argumente, ca fiind

neîntemeiate, în contextul în care instanțele de fond au analizat minuțios aceste

aspecte și s-au expus argumentat în privința lor.

Așadar, la acest capitol, se menționează că, instanța de fond întemeiat a

constatat că, în rezultatul experimentului efectuat s-a demonstrat că inculpatul

Conea D. nu putea cauza lovitura din imprudență, deoarece în toate încercările

lovitura din imprudența era fixată ca cauzată mai jos de la locul fracturii primite,

fapt ce exclude posibilitatea cauzării loviturii din imprudență în timpul alergării

spre victimă (în circumstanțele expuse de inculpat) și confirmă cauzarea loviturii în

mod intenționat din motive de răzbunare, pentru ,,gluma” victimei.

Astfel, instanța de recurs reține că, contrar susținerii inculpatului și avocatului

acestuia, a fost cert stabilit de către instanțele de fond că infracțiunea incriminată

inculpatului Conea D. a fost săvârșită cu intenție directă.

În consecință, Colegiul penal reține că sânt lipsite de relevanță argumentele

avocatului cu privire la neîntrunirea elementelor infracțiunii imputate lui Conea D.,

astfel fiind corectă determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Având în vedere considerentele menționate în prezenta decizie și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de

apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de avocatul

Gramurari V. în numele inculpatului Conea D. sunt vădit neîntemeiate.

lărgit,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Gramurari

Victoria în numele inculpatului Conea Dionisie, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Conea

Dionisie Vitalie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la 23 noiembrie 2016.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

9