ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 09.11.2016

1ra-1809/2016 — art. 264 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
09.11.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 264 alin. 1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6,10 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-1809/2016 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1809/2016

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016 declarat

de către inculpatul

Cudrițchi Alexandru Petru, născut la 23 octombrie 1974,

domiciliat mun. Chișinău str. Nicolae Milescu Spătaru 15,

ap.36.

Termenul de examinare a cauzei:

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Cudrițchi Alexandru Petru, a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 1

an 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, fără privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendat condiționat executarea pedepsei

pe un termen de probă de 1 an, dacă în termenul de probă nu va săvârși o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară, și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea

acordată.

20.30, conducea automobilul de model „Dacia Logan”, cu n/î CRN 298, pe str. Alba

Iulia 75, mun. Chișinău din direcția str. Liviu Deleanu. În timpul conducerii, în

apropierea blocului cu nr. 75, conducătorul auto deplasându-se pe banda a II-a de

circulație, a manifestat imprudență la trafic, încălcând prevederile pct. 45 al

Regulamentului Circulației Rutieră (RCR) care prevede că: „1) conducătorul trebuie

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația

rutieră...”, pct. 39 (1): „prealabil începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări

1

a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră

va fi în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic”, având

intenția de a vira la stânga, fără a se asigura, a efectuat manevra de reîncolonare de

pe banda a II-a spre banda a III, schimbându-și direcția de mers și drept urmare a

tamponat motocicleta de model „BMW R850R” cu n/î CPR 777 condusă de Beresnev

Sergey, care se deplasa pe banda a III-a. În urma accidentului de circulație, ambele

unități de transport au fost tehnic deteriorate, iar șoferul Beresnev Sergey, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 1788/D din 20.08.2015, s-a ales cu leziuni

corporale medii.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Cudrițchi A. a fost calificată de drept în baza art. 264 alin. (1) Cod penal

și anume – încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale sau a sănătății.

Balan V., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 1 an

închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an. Conform art. 90 Cod penal, a-i

suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 1 an.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- pedeapsa aplicată inculpatului fără privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport, este una prea blândă;

- instanța nu a luat în considerație că inculpatul anterior a fost tras la

răspundere penală și condamnat pentru infracțiune în domeniul transportului, astfel

prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 10 octombrie 2005, a fost

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, conform art. 90

Cod penal, fiindu-i suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de

probă de 2 ani;

- instanța de judecată anterior, i-a oferit inculpatului șansa de a se corecta, însă

acesta nu și-a făcut concluziile necesare și a comis o nouă infracțiune.

fost admis apelul declarat, fiind casată sentința în partea stabilirii pedepsei

complementare, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care, lui Cudrițchi A. i-a fost aplicată și pedeapsa

complementară privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 1 an.

instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

2

lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) din Codul penal.

Instanța de apel a constatat, că prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei,

nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 75 Cod penal, nu a ținut cont

de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite,

poziția procesuală a inculpatului în cadrul procesului penal, dar și personalitatea

acestuia.

De asemenea, instanța de apel a reținut că incorect prima instanță a stabilit ca

circumstanță atenuantă recunoașterea vinei de către inculpat, deoarece

recunoașterea vinei atrage incidența procedurii simplificate în temeiul art. 3641 Cod

de procedură penală și nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară

prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că, aceleași situații

de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

În opinia instanței de apel, pedeapsa sub formă de suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea, fără privarea de dreptul special este ineficientă,

inechitabilă și neproporțională infracțiunii comise, luând în considerație

personalitatea inculpatului, faptul că prin acțiunile ultimului au fost prejudiciate

interesele și drepturile altei persoane, de circumstanțele cauzei, de influența

pedepsei stabilite asupra comportamentului inculpatului, de graviditatea faptei

comise, de consecințele survenite în urma încălcării regulilor de securitate a

circulației rutiere de către inculpat - cauzarea vătămării medii a sănătății unei

persoane, precum și de faptul că, inculpatul l-a tamponat pe Beresnev S. care se

deplasa regulamentar pe banda a III-a de circulație, prin ce, a ignorat exigențele

Regulamentului Circulației Rutiere, nu a manifestat prudență la traficul rutier și nu

s-a asigurat înainte de a efectua manevra de virare la stânga.

Totodată, instanța de apel a indicat, că pedeapsa penală stabilită lui Cudrițchi

inculpatului, cât și din partea altor persoane odată ce, reieșind din caracterul și

metoda prin care a fost săvârșită infracțiunea, precum și comportamentul

inculpatului, cert se atestă faptul, că corectarea, reeducarea și prevenirea de noi

infracțiuni din partea inculpatului este posibilă prin stabilirea pedepsei

complementare sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 1 an, ce ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise,

cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în traficul rutier și

securitatea participanților la traficul rutier.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a considerat justificată solicitarea

acuzatorului de stat, privind aplicarea în privința inculpatului condamnat în baza

art. 264 alin. (1) Cod penal, pedeapsa complementară cu privarea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

care solicită casarea acesteia, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului invocă:

3

- pedeapsa nu a fost individualizată corect și decizia nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția;

- recunoaște vina în producerea accidentului rutier, iar pedeapsa aplicată este

prea aspră;

- partea vătămată nu are careva pretenții de ordin material sau moral;

- privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport îl privează de unica

sursă de existență, fiind angajat în calitate de șofer la SRL „Bertam Grup”, nu are alte

surse de existență, de asemenea nu a avut alte condamnări.

În drept, inculpatul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a respinge prezentul recurs ca inadmisibil, deoarece din textul acestuia

se constată că nu cuprinde o careva motivare sau argumentare din punct de vedere

al temeiurilor invocate. Reieșind din circumstanțele cauzei s-a constatat, că

încadrarea acțiunilor inculpatului în baza articolului imputat este una corectă, iar

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, este pe măsura materialului probant administrat, considerând că această

pedeapsă va atinge pe deplin scopurile pedepsei penale. Nu au fost stabilite careva

circumstanțe ce ar favoriza excluderea pedepsei complementare, privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Recurentul invocă drept temeiuri pentru recurs pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și anume că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței; precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Din textul recursului, Colegiul atestă că, autorul nu contestă starea de fapt

stabilită de către instanța de apel și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, însă recurentul

critică hotărârea instanței de apel pentru neindicarea motivelor precum și

dezacordul cu aplicarea pedepsei complementare.

Instanța de recurs consideră, că temeiurile de casare invocate, nu sunt incidente

în cauza dată, iar instanța de apel și-a motivat decizia sa, în conformitate cu

4

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care cuprinde

temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la admiterea apelului declarat de procuror.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în

cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Astfel, instanța de recurs constată, că infracțiunea săvârșită de către inculpat,

este prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal și se pedepsește cu amendă în mărime

de până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără)

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2

ani, deci conform art. 16 alin. (3) Cod penal se consideră ca infracțiune mai puțin

gravă.

În viziunea Colegiului, instanța de apel corect a conchis, reieșind din

circumstanțele și materialele cauzei, că prima instanță nu a ținut cont pe deplin de

principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate

circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, de influența pedepsei asupra

corijării și reeducării acestuia, numindu-i greșit pedeapsă, sub formă de închisoare

cu suspendarea condiționată a executării acesteia fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport. Totodată, Colegiul penal, consideră justificată

concluzia instanței de apel, reieșind din gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat,

care face parte din categoria celor mai puțin grave, de personalitatea acestuia care s-a

căit sincer pentru fapta comisă, anterior a fost condamnat, antecedentul penal fiind

stins, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, de a aplica în privința

inculpatului pedeapsă cu închisoare cu suspendarea condiționată a executării

acesteia.

La fel, întemeiat a fost aplicată de către instanța de apel, pedeapsa

complementară, fiindcă în cauza dată nu au fost stabilite circumstanțe ce ar justifica

neaplicarea acesteia, iar motivul indicat de recurent, precum că privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport îl privează de unica sursă de existență, nu este

suficient pentru ca inculpatului să nu-i fie aplicată pedeapsa complementară,

întrucât din materialele cauzei se confirmă, că acesta anterior a mai săvârșit o

infracțiune în domeniul transportului, prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiind

condamnat la 3 ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 an, iar conform art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată

condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 2 ani (f.d. 40-45). Reieșind

din cele expuse, se atestă, că inculpatul participând în trafic manifestă imprudență

față de regulile de securitate a circulației, astfel aplicarea pedepsei complementare,

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, va duce la revizuirea

atitudinii acestuia față de abaterile de la prevederile legii.

5

De asemenea, instanța de apel just a stabilit, că prin acțiunile inculpatului au

fost prejudiciate drepturile și interesele altei persoane, iar în urma încălcării regulilor

de securitate a circulației rutiere de către inculpat, părții vătămate i-au fost cauzate

vătămări medii a sănătății, la fel, inculpatul l-a tamponat pe Beresnev S. care se

deplasa regulamentar pe banda a III-a de circulație, prin ce, a ignorat exigențele

Regulamentului Circulației Rutiere, nu a manifestat prudență la traficul rutier și nu

s-a asigurat înainte de a efectua manevra de virare la stânga.

Astfel, pedeapsa complementară aplicată inculpatului - privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, are drept scop și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și din partea altor

persoane. Ca măsură coercitivă, pedeapsa stabilită inculpatului, are pe lângă scopul

său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Ce ține de argumentul recurentului, precum că partea vătămată nu are careva

pretenții de ordin material sau moral, Colegiul penal menționează că împrejurările

în cauză nu sunt suficiente pentru a răsturna soluția instanței de apel, deoarece nu

diminuează cumva responsabilitatea pentru infracțiunea săvârșită. Elocvent în acest

sens, este că pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, a fost individualizată în

așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Astfel, având în vedere, că

inculpatul a săvârșit încălcarea regulilor de circulație rutieră, în urma căreia a fost

tamponat un pieton, căruia i s-a cauzat vătămări medii a integrității corporale, prin

ce a pus în pericol viața acestuia, Colegiul conchide că pedeapsa complementară –

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, aplicată de către instanța de

apel, este stabilită corespunzător gravității faptei în raport cu pericolul social al

acesteia.

Cu referire la un alt motiv de critică din recursul inculpatului, prin care

menționează că recunoaște vina în producerea accidentului rutier, instanța de recurs

consideră juste concluziile instanței de apel, precum că recunoașterea vinovăției care

atrage incidența procedurii simplificate în temeiul art. 3641 Cod de procedură

penală, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1)

lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o

dublă valență juridică.

Sumând cele expuse, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de

instanța de apel răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sunt temeiuri de casare a

soluției adoptate, fiindcă hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată potrivit legii.

6

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către inculpat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, de către inculpatul Cudrițchi

Alexandru Petru, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 23 noiembrie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-07-19
0,95
1ra-888/2016 — art.264 alin.1 Cod penal
Dosarul 1ra-888/16 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 19 iulie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: preşedinte – Constantin Alerguş, judecătorii – Ion Guzun, Iurie Bejenaru, Maria Gherv
CSJ 2016-02-09
0,94
1ra-51/2016 — art. 264 alin. 1 Cod penal
Dosarul nr. 1ra-51/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 09 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: preşedinte - Petru Ursache, judecătorii - Constantin Aler
CSJ 2017-04-12
0,94
1ra-667/2017 — art. 264 alin. 3 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-667/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 12 aprilie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie examinând admisi
CSJ 2016-02-02
0,94
1ra-2/2016 — art.264 al.3 lit.a, 266 CP
Dosarul nr. 1ra-2/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 02 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte: Ursache Petru Judecători: Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie, Timofti Vladimir şi Moraru Petr
CSJ 2016-07-08
0,94
1ra-1123/2016 — art. 264 alin. 3 lit. a CP
Dosarul 1ra-1123/2016 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ŢŢ II EE D E C I Z I E 15 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie MORARU Petru
Sursă