1ra-1809/2016 — art. 264 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6,10 CPP
1ra-1809/2016 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1809/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
09 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016 declarat
de către inculpatul
Cudrițchi Alexandru Petru, născut la 23 octombrie 1974,
domiciliat mun. Chișinău str. Nicolae Milescu Spătaru 15,
ap.36.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 02.10.2015-23.12.2015
instanța de apel: 31.05.2016-22.06.2016
instanța de recurs: 23.08.2016-09.11.2016
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 decembrie 2015, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
Cudrițchi Alexandru Petru, a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 1
an 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, fără privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport.
Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendat condiționat executarea pedepsei
pe un termen de probă de 1 an, dacă în termenul de probă nu va săvârși o nouă
infracțiune și prin comportare exemplară, și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea
acordată.
Potrivit sentinței, s-a constatat că, Cudrițchi A., la 21.06.2015, în jurul orei
20.30, conducea automobilul de model „Dacia Logan”, cu n/î CRN 298, pe str. Alba
Iulia 75, mun. Chișinău din direcția str. Liviu Deleanu. În timpul conducerii, în
apropierea blocului cu nr. 75, conducătorul auto deplasându-se pe banda a II-a de
circulație, a manifestat imprudență la trafic, încălcând prevederile pct. 45 al
Regulamentului Circulației Rutieră (RCR) care prevede că: „1) conducătorul trebuie
să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent
seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și
reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile
periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația
rutieră...”, pct. 39 (1): „prealabil începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări
1
a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră
va fi în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic”, având
intenția de a vira la stânga, fără a se asigura, a efectuat manevra de reîncolonare de
pe banda a II-a spre banda a III, schimbându-și direcția de mers și drept urmare a
tamponat motocicleta de model „BMW R850R” cu n/î CPR 777 condusă de Beresnev
Sergey, care se deplasa pe banda a III-a. În urma accidentului de circulație, ambele
unități de transport au fost tehnic deteriorate, iar șoferul Beresnev Sergey, conform
raportului de expertiză medico-legală nr. 1788/D din 20.08.2015, s-a ales cu leziuni
corporale medii.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta
inculpatului Cudrițchi A. a fost calificată de drept în baza art. 264 alin. (1) Cod penal
și anume – încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce
mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității
corporale sau a sănătății.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul în Procuratura mun. Chișinău,
Balan V., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi
hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 1 an
închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an. Conform art. 90 Cod penal, a-i
suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 1 an.
În motivarea apelului declarat a invocat că:
- pedeapsa aplicată inculpatului fără privarea de dreptul de a conduce mijloace
de transport, este una prea blândă;
- instanța nu a luat în considerație că inculpatul anterior a fost tras la
răspundere penală și condamnat pentru infracțiune în domeniul transportului, astfel
prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 10 octombrie 2005, a fost
condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare cu privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, conform art. 90
Cod penal, fiindu-i suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de
probă de 2 ani;
- instanța de judecată anterior, i-a oferit inculpatului șansa de a se corecta, însă
acesta nu și-a făcut concluziile necesare și a comis o nouă infracțiune.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, a
fost admis apelul declarat, fiind casată sentința în partea stabilirii pedepsei
complementare, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care, lui Cudrițchi A. i-a fost aplicată și pedeapsa
complementară privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen
de 1 an.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, prima
instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării
2
lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (1) din Codul penal.
Instanța de apel a constatat, că prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei,
nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 75 Cod penal, nu a ținut cont
de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite,
poziția procesuală a inculpatului în cadrul procesului penal, dar și personalitatea
acestuia.
De asemenea, instanța de apel a reținut că incorect prima instanță a stabilit ca
circumstanță atenuantă recunoașterea vinei de către inculpat, deoarece
recunoașterea vinei atrage incidența procedurii simplificate în temeiul art. 3641 Cod
de procedură penală și nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară
prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că, aceleași situații
de drept să i se acorde o dublă valență juridică.
În opinia instanței de apel, pedeapsa sub formă de suspendarea condiționată a
executării pedepsei cu închisoarea, fără privarea de dreptul special este ineficientă,
inechitabilă și neproporțională infracțiunii comise, luând în considerație
personalitatea inculpatului, faptul că prin acțiunile ultimului au fost prejudiciate
interesele și drepturile altei persoane, de circumstanțele cauzei, de influența
pedepsei stabilite asupra comportamentului inculpatului, de graviditatea faptei
comise, de consecințele survenite în urma încălcării regulilor de securitate a
circulației rutiere de către inculpat - cauzarea vătămării medii a sănătății unei
persoane, precum și de faptul că, inculpatul l-a tamponat pe Beresnev S. care se
deplasa regulamentar pe banda a III-a de circulație, prin ce, a ignorat exigențele
Regulamentului Circulației Rutiere, nu a manifestat prudență la traficul rutier și nu
s-a asigurat înainte de a efectua manevra de virare la stânga.
Totodată, instanța de apel a indicat, că pedeapsa penală stabilită lui Cudrițchi
A. nu-și va atinge scopul și anume, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea
inculpatului, cât și din partea altor persoane odată ce, reieșind din caracterul și
metoda prin care a fost săvârșită infracțiunea, precum și comportamentul
inculpatului, cert se atestă faptul, că corectarea, reeducarea și prevenirea de noi
infracțiuni din partea inculpatului este posibilă prin stabilirea pedepsei
complementare sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
pe un termen de 1 an, ce ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise,
cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în traficul rutier și
securitatea participanților la traficul rutier.
Reieșind din cele expuse, instanța de apel a considerat justificată solicitarea
acuzatorului de stat, privind aplicarea în privința inculpatului condamnat în baza
art. 264 alin. (1) Cod penal, pedeapsa complementară cu privarea dreptului de a
conduce mijloace de transport.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat, prin
care solicită casarea acesteia, cu menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului invocă:
3
- pedeapsa nu a fost individualizată corect și decizia nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția;
- recunoaște vina în producerea accidentului rutier, iar pedeapsa aplicată este
prea aspră;
- partea vătămată nu are careva pretenții de ordin material sau moral;
- privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport îl privează de unica
sursă de existență, fiind angajat în calitate de șofer la SRL „Bertam Grup”, nu are alte
surse de existență, de asemenea nu a avut alte condamnări.
În drept, inculpatul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)
pct. 6), 10) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,
solicitând de a respinge prezentul recurs ca inadmisibil, deoarece din textul acestuia
se constată că nu cuprinde o careva motivare sau argumentare din punct de vedere
al temeiurilor invocate. Reieșind din circumstanțele cauzei s-a constatat, că
încadrarea acțiunilor inculpatului în baza articolului imputat este una corectă, iar
aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90
Cod penal, este pe măsura materialului probant administrat, considerând că această
pedeapsă va atinge pe deplin scopurile pedepsei penale. Nu au fost stabilite careva
circumstanțe ce ar favoriza excluderea pedepsei complementare, privarea de dreptul
de a conduce mijloace de transport.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs
sânt vădit neîntemeiate.
Recurentul invocă drept temeiuri pentru recurs pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală și anume că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,
atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat
soluția instanței; precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Din textul recursului, Colegiul atestă că, autorul nu contestă starea de fapt
stabilită de către instanța de apel și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,
din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, însă recurentul
critică hotărârea instanței de apel pentru neindicarea motivelor precum și
dezacordul cu aplicarea pedepsei complementare.
Instanța de recurs consideră, că temeiurile de casare invocate, nu sunt incidente
în cauza dată, iar instanța de apel și-a motivat decizia sa, în conformitate cu
4
prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care cuprinde
temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la admiterea apelului declarat de procuror.
Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură
în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru
infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în
vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile
prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în
cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.
Astfel, instanța de recurs constată, că infracțiunea săvârșită de către inculpat,
este prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal și se pedepsește cu amendă în mărime
de până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără)
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2
ani, deci conform art. 16 alin. (3) Cod penal se consideră ca infracțiune mai puțin
gravă.
În viziunea Colegiului, instanța de apel corect a conchis, reieșind din
circumstanțele și materialele cauzei, că prima instanță nu a ținut cont pe deplin de
principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile
generale de individualizare a pedepsei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate
circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, de influența pedepsei asupra
corijării și reeducării acestuia, numindu-i greșit pedeapsă, sub formă de închisoare
cu suspendarea condiționată a executării acesteia fără privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport. Totodată, Colegiul penal, consideră justificată
concluzia instanței de apel, reieșind din gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat,
care face parte din categoria celor mai puțin grave, de personalitatea acestuia care s-a
căit sincer pentru fapta comisă, anterior a fost condamnat, antecedentul penal fiind
stins, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, de a aplica în privința
inculpatului pedeapsă cu închisoare cu suspendarea condiționată a executării
acesteia.
La fel, întemeiat a fost aplicată de către instanța de apel, pedeapsa
complementară, fiindcă în cauza dată nu au fost stabilite circumstanțe ce ar justifica
neaplicarea acesteia, iar motivul indicat de recurent, precum că privarea de dreptul
de a conduce mijloace de transport îl privează de unica sursă de existență, nu este
suficient pentru ca inculpatului să nu-i fie aplicată pedeapsa complementară,
întrucât din materialele cauzei se confirmă, că acesta anterior a mai săvârșit o
infracțiune în domeniul transportului, prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiind
condamnat la 3 ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 1 an, iar conform art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată
condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 2 ani (f.d. 40-45). Reieșind
din cele expuse, se atestă, că inculpatul participând în trafic manifestă imprudență
față de regulile de securitate a circulației, astfel aplicarea pedepsei complementare,
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, va duce la revizuirea
atitudinii acestuia față de abaterile de la prevederile legii.
5
De asemenea, instanța de apel just a stabilit, că prin acțiunile inculpatului au
fost prejudiciate drepturile și interesele altei persoane, iar în urma încălcării regulilor
de securitate a circulației rutiere de către inculpat, părții vătămate i-au fost cauzate
vătămări medii a sănătății, la fel, inculpatul l-a tamponat pe Beresnev S. care se
deplasa regulamentar pe banda a III-a de circulație, prin ce, a ignorat exigențele
Regulamentului Circulației Rutiere, nu a manifestat prudență la traficul rutier și nu
s-a asigurat înainte de a efectua manevra de virare la stânga.
Astfel, pedeapsa complementară aplicată inculpatului - privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, are drept scop și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și din partea altor
persoane. Ca măsură coercitivă, pedeapsa stabilită inculpatului, are pe lângă scopul
său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul
făptuitorului.
Ce ține de argumentul recurentului, precum că partea vătămată nu are careva
pretenții de ordin material sau moral, Colegiul penal menționează că împrejurările
în cauză nu sunt suficiente pentru a răsturna soluția instanței de apel, deoarece nu
diminuează cumva responsabilitatea pentru infracțiunea săvârșită. Elocvent în acest
sens, este că pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, a fost individualizată în
așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și
evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Astfel, având în vedere, că
inculpatul a săvârșit încălcarea regulilor de circulație rutieră, în urma căreia a fost
tamponat un pieton, căruia i s-a cauzat vătămări medii a integrității corporale, prin
ce a pus în pericol viața acestuia, Colegiul conchide că pedeapsa complementară –
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, aplicată de către instanța de
apel, este stabilită corespunzător gravității faptei în raport cu pericolul social al
acesteia.
Cu referire la un alt motiv de critică din recursul inculpatului, prin care
menționează că recunoaște vina în producerea accidentului rutier, instanța de recurs
consideră juste concluziile instanței de apel, precum că recunoașterea vinovăției care
atrage incidența procedurii simplificate în temeiul art. 3641 Cod de procedură
penală, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1)
lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o
dublă valență juridică.
Sumând cele expuse, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de
instanța de apel răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului
prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnaților, cât și a altor persoane.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost
admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sunt temeiuri de casare a
soluției adoptate, fiindcă hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată potrivit legii.
6
Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează asupra
inadmisibilității recursului ordinar declarat de către inculpat, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, de către inculpatul Cudrițchi
Alexandru Petru, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 23 noiembrie 2016.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
7