1ra-1732/16 — art.187 alin.2 lit.c, d, f CP

Dosarul nr.1ra-1732/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 noiembrie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 mai 2016, declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Cebotari Vitali, în cauza penală

în privința lui

Deicun Iurii Victor, născut la 25

noiembrie 1990, originar din

or.Cantemir, domiciliat în or.Cahul,

str.Negruzzi 135, ap.15.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art.82 Cod penal, la 9 ani închisoare.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumulul parțial de sentințe, la pedeapsa

aplicată i-a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei

Cahul din 06.04.2010, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare, în

penitenciar de tip închis.

urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, fiind mascat, a pătruns în

apartamentul nr.32 din casa de locuit din str.C.Negruzzi 125, or.Cahul, ce-i aparține lui

Cevdari Maria și, deschis a sustras două telefoane mobile de model „iPhone”, în valoare de

10000 de lei fiecare, în sumă totală de 20000 de lei, bani în suma de 8000 de lei, 2050 de

euro, echivalentul a 39461,68 lei, 190 de dolari SUA, echivalentul a 2676,8 lei, cauzîndu-i

părții vătămate un prejudiciu material în proporții mari, în sumă totală de 70138,48 lei.

inculpatului și inculpatul, care au solicitat casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie recalificate acțiunile lui Iu.Deicun în baza

art.187 alin.(2) Cod penal, invocînd că nu a fost probată sustragerea sumelor de bani

invocate de către partea vătămată, declarațiile acesteia fiind pur declarative; - eronat a fost

apreciat prejudiciul material ca fiind în proporții mari; - instanța a apreciat eronat și arbitrar

probele și circumstanțele cauzei; - inculpatul și-a recunoscut parțial vina și s-a căit sincer de

faptele comise, iar pedeapsa aplicată este prea aspră.

admise apelurile declarate de avocat în numele inculpatului și inculpat, casată sentința și

1

pronunțată o nouă hotărîre, prin care Deicun Iurii a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.187 alin.(2) lit.c), d) și f) Cod penal, la 6 ani închisoare. În temeiul art.85 alin.(1)

Cod penal, prin cumulul parțial de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată partea

neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Cahul din 06.04.2010, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip

semiînchis

Instanța de apel a constatat că Deicun Iurii, la 03 iulie 2014, ora 13:00, urmărind

scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, fiind mascat, a pătruns în

apartamentul nr.32 din casa de locuit din str.C.Negruzzi, 125, or.Cahul, ce-i aparține lui

Cevdari Maria, și deschis a sustras două telefoane mobile de model „iPhone”, în valoare de

10000 lei fiecare, în sumă totală de 20000 lei și bani în suma de 1000 lei, cauzîndu-i părții

vătămate o daună în proporții considerabile, în sumă totală de 21000 de lei.

În motivarea soluției instanța de apel a indicat că, prima instanță corect a ajuns la

concluzia că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art.187 Cod penal – jaful, însă

eronat a stabilit că acțiunile acestuia se încadrează în alin.(4) al normei date – jaful săvîrșit

în proporții mari.

Pentru cele constatate supra, instanța de apel a pus la bază declarațiile inculpatului, a

părții vătămate M.Cevdari și a martorilor T.Ciobanu, S.Cevdari, V.Cozarenco, A.Cevdari și

actele cauzei - procesele-verbale de consemnare a plîngerii lui M.Cevdari și de cercetare la

fața locului din 03.07.2014, de examinare a banilor în sumă de 584 lei, depistați și ridicați

de la inculpat; ordonanțele de recunoaștere și de anexare a banilor și telefoanelor mobile

ca corpuri delicte, de restituire a acestora proprietarului din 09.07.2014; rapoartele

ofițerilor de investigație din 20.10.2014 și 13,17.02.2015.

În context, instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate în partea ce

se referă la banii sustrași, sesizînd că acestea sînt inconsecvente și nu se confirmă prin

cumulul de probe administrate. Astfel, declarațiile depuse la faza urmăririi penale diferă

de cele de la faza cercetării judecătorești, totodată, fiind în contradicție cu cele depuse de

mama acesteia, A.Cevdari.

De asemenea, instanța de apel a sesizat că, la inculpat, fiind depistat și reținut la

scurt timp după comiterea infracțiunii de către fratele părții vătămate V.Cozarenco, au

fost depistate doar două telefoane mobile de model „IPhone” și 584 de lei, rămași din

suma sustrasă de 1000 de lei, fapt recunoscut de Iu.Deicun.

Mai mult, potrivit rapoartele ofițerilor de investigație din 20.10.2014 și

13,17.02.2015, inculpatul nu a apelat la serviciile punctelor de schimb valutar din

or.Cahul.

La fel, instanța de apel a reținut că, partea vătămată nu a înaintat vreo acțiune

civilă pentru restituirea sumelor pretinse a fi sustrase, și anume 2030 de euro, 190 de

dolari SUA și 7000 de lei.

Astfel, instanța de apel, dînd o nouă apreciere probelor administrate în faza

urmăririi penale și suplimentar administrate în instanța de apel, examinîndu-le conform

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor, a stabilit că acțiunile inculpatului se încadrează în infracțiunea prevăzută de art.187

alin.(2) lit.c), d) și f) Cod penal – jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, săvîrșit de o persoană mascată, prin părtundere în locuință, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Prin urmare, la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate cu

prevederile art.61, 75 și 85 Cod penal, ținînd cont de gradul de pericol social al

2

infracțiunii comise de către inculpat, care face parte din categoria celor grave, de

circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, care este caracterizat negativ, că anterior

a fost judecat și a comis infracțiunea în termen de probă, că și-a recunoscut vina, de

scopul pedepsei penale, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, de atitudinea

inculpatului față de infracțiunea săvîrșită și de consecințele acesteia, instanța de apel a

conchis că corijarea și reeducarea inculpatului poate avea loc doar prin izolarea lui de

societate, cu aplicarea pedepsei închisorii și a prevederilor art.85 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a conchis că prima instanță eronat a aplicat în privința

inculpatului prevederile art.82 Cod penal, avînd în vedere că lipsește recidiva, Iu.Deicun

fiind anterior condamnat condiționat.

invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 7) și 12) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanța de apel a

apreciat eronat și arbitrar probele administrate la respectiva cauză penală; - eronat a apreciat

că vinovăția inculpatului este dovedită doar în comiterea infracțiunii prevăzută de art.187

alin.(2) Cod penal și, respectiv, i-a dat faptei o încadrare juridică greșită; - decizia nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; -instanța nu a luat în considerație faptul că

apelurile declarate de avocat în numele inculpatului și de către inculpat au fost depuse peste

termen.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrii judecătorești pct.6), 7)

și 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, apelul a fost introdus tardiv.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Cu referire la argumetul recurentului, precum că apelurile declarate de avocat în

numele inculpatului și de către inculpat au fost depuse peste termen, Colegiul penal

precizează că potrivit art.402 alin.(1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15

zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.

În context, Colegiul penal reține că, potrivit procesului-verbal al ședinței din 08

octombrie 2015 (f.d.189, 190 v.1), a fost pronunțat dispozitivul sentinței, iar sentința

integrală, i-a fost adusă la cunoștință avocatului O.Saganscaia la 02.11.2015 (f.d.195 v.1),

care a declarat apel la 09.11.2015, adică în limita termenului prevăzut de lege (f.d.197-199

v.1). Totodată, sentința redactată în limba rusă i-a fost adusă la cunoștință inculpatului la

03.02.2016, care a declarat apel la 15.02.2016, deci acesta a fost declarat în limita

termenului prevăzut de lege (f.d.210-212 v.1)

Prin urmare, instanța de apel corect a considerat apelurile declarate de către avocat în

numele inculpatului și de către inculpat, în termen, argumentele recurentului urmînd a fi

respinse.

Cu referire la motivele recurentului, precum că instanța de apel a apreciat eronat și

arbitrar probele administrate la respectiva cauză penală, incorect ajungînd la concluzia că

vinovăția inculpatului este dovedită doar în comiterea infracțiunii prevăzută de art.187

alin.(2) lit.c), d) și f) Cod penal și, respectiv, i-a dat faptei o încadrare juridică greșită, că

3

decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal consideră că

acestea sînt declarative și urmează a fi respinse din considerentele ce urmează.

Instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a

examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul

pertinenței și concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, atît pe cele obținute în

procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, just și întemeiat ajungînd la

concluzia privind vinovăția lui Iu.Deicun, acțiunile acestuia urmînd a fi reîncadrate de la

alin.(4) la alin.(2) din art.187 Cod penal.

Concluziile date instanța și le-a bazat pe probele cauzei, care au fost analizate detaliat

și minuțios în textul deciziei, și anume declarațiile inculpatului Iu.Deicun, care a recunoscut

că a pătruns în apartamentul părții vătămate de unde a sustras doar telefoanele mobile și o

pungă din polietilenă în care se aflau în jur de 1000 lei, care se aflau pe noptieră și nu a

dovedit să mai caute în alte locuri, deoarece în odaie a intrat un copil minor și el în grabă a

ieșit din apartament; - declarațiile martorului minor S.Cevdari, care a declarat că intrînd în

odaie a văzut cum inculpatul căuta prin dulap și pat, dar nu a găsit nimic, nu a văzut ca

acesta să fi luat portmoneu, a văzut cum inculpatul a luat telefoanele mobile și o pungă din

polietilenă în care se aflau bani în bancnote de 1, 5, 10, 50 lei; - declarațiile analogice ale

martorului minor T.Ciobanu, care a concretizat că inculpatul s-a aflat în odaie 5-6 minute,

cînd acesta a ieșit, dînsul avea în mînă 2 telefoane mobile și bani care se aflau într-o pungă

de polietilenă, iar portmoneu nu a văzut la acesta; - declarațiile martorului A.Cevdari, care a

indicat că cunoaște că din apartament s-au sustras telefoane mobile și bani, însă nu cunoaște

suma de bani sustrasă, la fel nu cunoaște de către cine au fost adunați banii, și actele cauzei -

procesele-verbale de consemnare a plîngerii lui M.Cevdari și de cercetare la fața locului din

03.07.2014, de examinare a banilor în sumă de 584 lei depistați asupra lui Iu.Deicun în

momentul reținerii, ordonanțele de recunoaștere și de anexare a banilor ca corpuri și de

restituire a acestora proprietarului, rapoartele ofițerilor de investigație din 20.10.2014 și

13,17.02.2015, potrivit cărora nu s-a stabilit ca Iu.Deicun să apeleze la punctele de schimb

valutar din or.Cahul.

Instanța de apel corect a apreciat critic declarațiile părții vătămate M.Cevdari și a

martorilor V.Cozarenco, A.Cevdari, deoarece sunt contradictorii, se combat una pe alta și

nu au fost prezentate probe certe în confirmarea prezenței sumei de bani în valută și lei,

nefiind demonstrat faptul că inculpatul a sustras de la partea vătămată portmoneul în care se

aflau acești bani.

Reieșind din probele menționate supra, Colegiul penal consideră justă concluzia

instanței de apel, că în speță nu s-a confirmat sustragerea bunurilor părții vătămate în

proporții mari și în astfel de circumstanțe, fapta inculpatului corect a fost reîncadrată în baza

art.187 alin.(2) lit.c), d) și f) Cod penal.

Într-o altă ordine de idei, argumentele recurentului, precum că instanța de apel a

apreciat eronat și arbitrar probele administrate în cauză, nu pot fi reținute de către instanța

de recurs, or, aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de

fond și, reieșind din prevederile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, nu poate constitui

temei pentru recurs.

Din conținutul hotărîrii recurate rezultă că, instanța de apel corect a constatat faptele

și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii de către inculpatul, descriindu-le în partea

descriptivă, ulterior motivîndu-și concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză,

nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către recurent.

Astfel, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

4

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 24 mai 2016, în cauza penală în privința lui Deicun Iurii, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 noiembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5