1ra-1303/17 — 27,145 alin.2 CP

1ra-1303/17 — 27,145 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-1303/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 27 aprilie 2017, declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail în cauza penală în privința lui

Velciuc Iacov xxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art.2011 alin.(1) lit.a) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, în temeiul art.332 alin.(2), 391 alin.(2) Cod de procedură penală, în privința lui

Velciuc Iacov s-a dispus încetarea procesului penal pe învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal, pe motiv că fapta constituie o contravenție.

ora 17.00, aflându-se la domiciliul comun din xxxxx împreună cu părinții săi Velciuc Vasili și

Moșneaga Sofia care, în corespundere cu prevederile art.1331 Cod penal, sunt membri de

familie, în urma unui conflict apărut spontan, în mod intenționat i-a aplicat lui Velciuc Vasili

mai multe lovituri cu pumnul în față, în piept și cu o bărdiță l-a lovit de două ori în regiunea

capului cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.250 din 03 decembrie

2015, vătămări corporale ușoare și neînsemnate, sub formă de plăgi tăiate în regiunea temporo-

parietală și parieto-occipitală pe dreapta cu lezarea periostului osului temporal, cu tumifiere și

echimoză a țesuturilor moi în jur și echimoză în jurul ochiului drept, totodată amenințându-l cu

moartea, existând pericolul realizării acestei amenințări.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului a fost calificată de drept de către instanță în baza art.2011 alin.(1) lit.a) Cod penal -

violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, manifestată prin maltratare, acțiuni violente, soldate cu vătămarea ușoară a

integrității corporale și a sănătății.

2.1. Tot el, Velciuc Iacov, a fost pus sub învinuire de către organul de urmărire penală

pentru faptul că, la 27 noiembrie 2015, aproximativ la ora 17.00, aflându-se la domiciliul

comun din xxxxxx împreună cu părinții săi Velciuc Vasili și Moșneaga Sofia care, în

corespundere cu prevederile art.1331 Cod penal, sunt membri de familie, în urma unui

conflict apărut spontan, în mod intenționat a numit-o pe Moșneaga Sofia cu cuvinte

necenzurate, a trântit-o jos și i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele peste tot

corpul, cauzându-i dureri fizice, după care a stricat geamurile de la ușile casei și vesela

de bucătărie, prin ce a cauzat un prejudiciu material considerabil.

1

De către organul de urmărire penală, acțiunile lui Velciuc Iacov au fost încadrate în baza

art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal - violența în familie, adică acțiunea manifestată fizic și verbal,

comisă de un membru al familiei asupra a doi membri ai familiei, care a provocat suferință

fizică, psihică și prejudiciu material.

Instanța, reținând modificările operate prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare din

16.09.2016, a conchis că aceste acțiuni nu constituie infracțiune de violență în familie, ci o

contravenție prevăzută de art.781 Cod contravențional, din care motiv a încetat procesul penal

pe acest capăt de învinuire în temeiul art.332 alin.(2) Cod de procedură penală.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care I.Velciuc să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.27,145

alin.(1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 10 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar

de tip semiînchis, cu încasarea de la el a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei

medico-legale în sumă de 80 lei, ce urmează a fi achitată pe contul SMLR Cantemir și pentru

efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 3666 lei, ce urmează a fi achitată pe contul

Secției Investigații biologice a Centrului de Medicină Legală a Ministerului Sănătății.

În argumentarea soluției date procurorul a invocat că, instanța pe capătul de învinuire a

lui I.Velciuc în baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal, corect a apreciat situația de drept și, în

temeiul art.332 alin.(2), 391 Cod de procedură penală, a încetat procesul penal, pe motiv că

fapta constituie o contravenție, iar cât privește învinuirea adusă inculpatului în baza art.27,145

alin.(1) Cod penal, aceasta a fost cu certitudine demonstrată prin declarațiile părților vătămate

V.Velciuc, S.Moșneaga, care au fost eronat apreciate de instanță, din care rezultă că inculpatul

a inițiat un conflict cu părinții lui și i-a amenințat cu omorul, iar în continuarea acțiunilor sale a

luat o secure și în mod intenționat i-a aplicat tatălui său V.Velciuc două lovituri în regiunea

capului, în urma căruia putea surveni decesul acestuia, loviturile fiind aplicate în regiunea

vitală a corpului uman, în cap, și doar din cauze independente de voința inculpatului nu a

survenit decesul părții vătămate; - nu s-a ținut cont de acțiunile inculpatului, de vârsta înaintată

a victimei, de starea ei de sănătate precară și de faptul că după aplicarea loviturilor aceasta a

căzut la pământ, a considerat că partea vătămată a decedat și l-a lăsat în pace, după care a ieșit

în stradă cu bărdița la spate după mama sa; - instanța nu a luat în considerație declarațiile

martorului S.Grosu; - instanța nu a luat în considerație de circumstanțele săvârșirii infracțiunii

de către inculpat, care a fost comisă față de membrii familiei cu care locuiește împreună și că

aflarea lui la libertate crează pericol real pentru viața acestora.

din alte motive, apelul declarat de procuror, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care în privința lui Velciuc

Iacov s-a încetat procesul penal în baza art.27,145 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta

constituie o contravenție prevăzută de art.78 alin.(2) Cod contravențional, fără aplicarea

sancțiunii contravenționale, în legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru tragerea la

răspundere contravențională și în baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal, pe motiv că fapta

constituie o contravenție prevăzută de art.781 Cod contravențional, fără aplicarea sancțiunii

contravenționale, în legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru tragerea la

răspundere contravențională.

Totodată, s-a respins cerința procurorului în partea încasării cheltuielilor de judecată în

sumă de 80 lei pentru efectuarea expertizei medico-legală nr.250 din 03.12.2015 și în sumă de

3666 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale nr.903 din 11.01.2016.

4.1. Instanța de apel a constatat că Velciuc Iacov, la 27 noiembrie 2015, în jurul orei

17.00, aflându-se la domiciliul comun din xxxxxx împreună cu părinții săi Velciuc Vasili și

Moșneaga Sofia, care sunt membri de familie, în urma unui conflict apărut spontan, în mod

intenționat i-a numit pe ambii cu cuvinte necenzurate, a trântit-o jos pe Moșneaga Sofia și i-a

aplicat mai multe lovituri cu picioarele peste corp, cauzându-i dureri fizice, iar lui Velciuc

2

Vasili i-a aplicat cu mâinile mai multe lovituri în diverse părți ale corpului și cu o bărdiță în

regiunea capului, cauzîndu-i leziuni corporale ușoare.

Apreciind probele administrate în cauza penală, instanța de apel a considerat ca fiind

dovedită vinovăția lui Velciuc Iacov în privința lui Moșneaga Sofia în săvârșirea contravenției

prevăzute de art.781 Cod contravențional – maltratarea și alte acțiuni violente, comise de un

membru al familiei în privința altui membru de familie, care au provocat vătămarea

neînsemnată a integrității corporale, iar în privința lui Velciuc Vasili - în săvârșirea

contravenției prevăzute de art.78 alin.(2) Cod contravențional – vătămarea intenționată ușoară a

integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că susține concluziile primei instanțe,

prin care acțiunile inculpatului pe episodul părții vătămate S.Moșneaga au fost reîncadrate din

prevederile art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal în cele ale art.781 Cod contravențional, deoarece

prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, din prevederile art.2011

alin.1) Cod penal au fost excluse calificativele „manifestată verbal, care a provocat

suferință fizică, psihică și prejudiciu moral”, iar pentru maltratarea sau alte acțiuni

violente, comise de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au provocat

vătămare neînsemnată a integrității corporale, a fost introdusă răspunderea contravențională, în

temeiul art.781 Cod contravențional, astfel că legea penală nouă, apărută după ce a fost comisă

fapta imputată inculpatului, este mai favorabilă pentru inculpatul V.Velciuc, deoarece îi

ameliorează situația. Însă, pe acest capăt de învinuire, instanța, deși a indicat că fapta persoanei

constituie o contravenție, nu a indicat contravenția constatată în acțiunile lui I.Velciuc.

Cît privește învinuirea adusă inculpatului în baza art.27,145 alin.(1) Cod penal, care se

critică prin apel de către procuror, instanța de apel, verificând probele examinate de prima

instanță, prin cercetarea lor, și anume declarațiile inculpatului I.Velciuc, a părților vătămate

V.Velciuc și S.Moșneaga, a martorilor M.Moșneaga, S.Grosu, cât și probele scrise - procesele-

verbale de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 27.11.2015, de cercetare la fața locului din

27 și 28.11.2015, rapoartele de expertiză medico-legală nr.250 și 903 din 03.12.2015 și

11.01.2016, a conchis că prima instanță just a concluzionat că acțiunile lui I.Velciuc nu

întrunesc indicii calificativi a infracțiunii prevăzute de art.27,145 alin.(1) Cod penal, însă

incorect a reîncadrat aceste acțiuni în baza art.2011 alin.(1) lit.a) Cod penal, deoarece latura

obiectivă și subiectivă a infracțiunii date este total diferită față de cea pentru care a fost învinuit

inculpatul, și infracțiunea dată nu a constituit obiectul urmăririi penale și nu se suprapune ca

conținut cu infracțiunea incriminată, care nu i-a fost adusă la cunoștință lui I.Velciuc, prin ce se

diminuează dreptul inculpatului la un proces echitabil, esența căruia constă în asigurarea

respectării principiilor fundamentale ale oricărui proces, și anume principiul contradictorialității

și dreptului la apărare.

Totodată, verificând argumentele procurorului expuse în apel cu probele administrate,

instanța de apel a conchis că pe acest capăt de învinuire lipsește latura subiectivă a infracțiunii

incriminate, care este caracterizată prin intenția directă a infracțiunii, persoana conștientizează

și acționează în vederea survenirii morții părții vătămate, dorind acest fapt, ce la caz nu a fost

demonstrat, ci s-a confirmat comiterea contravenției prevăzute de art.78 alin.(2) Cod

contravențional.

Astfel, instanța de apel a reținut că esențial pentru încadrarea juridică a faptei

inculpatului, după caz, în tentativă de omor calificat în baza art.27, 145 alin.(1) Cod penal, este

stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a fost săvârșită fapta. În cazul tentativei de

omor inculpatul trebuie să acționeze cu intenția de ucidere. Este adevărat că obiectul folosit de

către inculpat și partea corpului care a suferit leziunile corporale indică asupra pericolului care

putea fi provocat părții vătămate, însă și în acest caz, făptuitorul trebuie să acționeze cu intenția

de omor, ceea ce nu a fost dovedit.

Instanța a reținut că aspectele privind modul în care s-a produs lovirea părții vătămate de

către inculpat au fost confirmate prin declarațiile părții vătămate V.Velciuc, cât și de

3

constatările medico-legale, fiind certă împrejurarea că inculpatul a aplicat două lovituri cu o

bărdiță în zona capului părții vătămate, cauzându-i leziuni corporale ușoare, dar acesta nu au

fost aplicate cu mare intensitate, în caz contrar leziunile cauzate erau să fie cu mult mai grave.

Astfel, instanța, reținând toate circumstanțele cauzei, a conchis că nu s-a dovedit că inculpatul

ar fi urmărit suprimarea vieții părții vătămate și nu a acceptat posibilitatea producerii unui

asemenea rezultat, ci doar a vătămării victimei, fiindcă la caz nu au existat circumstanțe care ar

fi întrerupt acțiunile inculpatului și nu au existat cauze independente de voința inculpatului,

care l-ar fi împiedicat pe acesta în realizarea acțiunilor menite să producă efectul omorului,

prevedere stipulată de art.27 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a căzut de acord cu constatările făcute de prima instanță,

care a respins afirmațiile procurorului, precum că I.Velciuc nu și-a dus intenția de omor a lui

V.Velciuc până la capăt datorită faptului că ultimul a fugit de la locul faptei, deoarece cert s-a

dovedit că partea vătămată nu a fost urmărită de inculpat și dacă acesta ar fi dorit să omoare

partea vătămată, ar fi putut să o facă, însă nu a admis asemenea acțiuni.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentul procurorului, precum că prima

instanță nu a luat în considerație declarațiile părților vătămate V.Velciuc și S.Moșneaga, prin

care se demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art.27, 145

alin.(1) Cod penal, deoarece, în instanță atât V.Velciuc, cât și S.Moșneaga, nu au declarat că

inculpatul a urmărit intenția de a-l omorî pe V.Velciuc, această afirmație nu se deduce nici din

declarațiile date de părțile vătămate în cadrul urmăririi penale.

Respinsă de instanță a fost și solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpat a

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor medico-legale în sumă de 80 lei și 3666

lei, pe motiv că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea expertizelor judicare,

reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul de stat.

temeiurile prevăzute de art.427 alin.(l) pct.6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei, invocând că instanța a dat apreciere incorectă

probelor administrate fară a se expune asupra tuturor motivelor invocate în apel, referindu-se la

aceleași motive ce sunt redate la pct.3 al prezentei decizii, suplimentar invocând că instanța nu

a dat apreciere declarațiilor martorului S.Grosu, care a declarat că a vazut în mâina inculpatului

o secure; - instanța deși a descris probele prezentate spre cercetare la pag.9 a deciziei, însă nu

le-a dat o careva apreciere în coroborare cu alte probe, potrivit art.101 Cod de procedură

penală; - dispozitivul deciziei este expus neclar, deoarece instanța a admis din alte motive

apelul procurorului, dar a casat sentința și prin rejudecarea cauzei a pronunțat o nouă hotărâre; -

instanța deși a constatat că lipsește latura subiectivă a infracțiunii incriminate în baza art.27,

145 alin.(1) Cod penal, a încetat procesul penal, pe motiv că fapta constituie o contravenție

prevăzută de art.78 alin.(2) Cod contravențional și incorect a soluționat chestiunea legată de

cheltuielile judiciare, care urmau a fi soluționate potrivit art.229 alin.(1) Cod de procedură

penală.

Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis reieșind din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6), 12)Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, ori faptei săvârșite I s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

4

instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate în prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate administra, la

cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare și este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost

întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

După cum rezultă din actele cauzei, procurorul declarând apel împotriva sentinței a

solicitat casarea parțială a acesteia în partea învinuirii aduse inculpatului în baza art.27, 145

alin.(1) Cod penal. Totodată, fiind de acord cu soluția primei instanțe pe episodul părții

vătămate S.Moșenaga, prin care acțiunile inculpatului au fost reîncadrate în prevederile art.2011

alin.(2) lit.a) Cod penal în cele ale art.781 Cod contravențional, cu încetarea procesului penal pe

acest capăt de învinuire, deoarece fapta inculpatului constituie o contravenție.

Instanța de apel, judecând apelul, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, a

concluzionat că prima instanță argumentat a ajuns la soluția dată, însă nu a indicat și constatat

fapta persoanei ce constituie o contravenție, precum nu a indicat contravenția constatată în

acțiunile lui I.Velciuc, motiv ce a permis instanței de apel de a casa sentința primei instanțe, din

alte motive, întru a corecta eroarea comisă, în acest sens instanța de apel s-a conformat

prevederilor art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, care enunță că instanța de apel este

obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze

aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

Totodată, instanța de apel examinând apelul procurorului sub aspectul în care se critică

sentința primei instanțe în partea reîncadrării acțiunilor inculpatului I.Velciuc din prevederile

art.27,145 alin.(2) în cele ale art.2011 alin.(1) lit.a) Cod penal, a conchis că incorect acestea au

fost reîncadrate de prima instanță, deoarece latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de

violența în familie diferă de cea a infracțiunii de omor intenționat, dar, respectiv, reținând

materialul probator administrat în cauză pe acest episod, a concluzionat că acțiunile

inculpatului nu întrunesc indicii calificativi ai infracțiunii prevăzute de art.27,145 alin.(1) Cod

penal, lipsind în acțiunile inculpatului latura subiectivă, adică intenția de omor a părții

vătămate, ci comiterea unei contravenței prevăzute de art.78 alin.(2) Cod penal.

Sub aspectul vizat, instanța de apel a constatat fapta inculpatului I.Velciuc precum este

descrisă la pct.4.1 al prezentei decizii și a încadrat acțiunile acestuia pe episodul părții vătămate

Moșneaga Sofia în baza art.781 Cod contravențional și pe episodul părții vătămate Velciuc

Vasili în baza art.78 alin.(2) Cod contravențional.

Prin urmare, concluzia instanței de apel referitor la constatarea faptei pe episodul părții

vătămate V.Velciuc, nu corespunde cu încadrarea acțiunilor de care a fost recunoscut vinovat

inculpatul în baza art.78 alin.(2) Cod penal, ceea ce contravine prevederilor art.394 alin.(1)

pct.1) Cod de procedură penală, conform cărora partea descriptivă a sentinței de condamnare

trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se

locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii.

În sensul celor relatate mai sus, Colegiul penal mai reține și o altă circumstanță invocată

de instanța de apel referitor la faptul că prima instanță nejustificat a reîncadrat acțiunilor

inculpatului I.Velciuc din prevederile art.27,145 alin.(2) Cod penal în cele ale art.2011 alin.(1)

lit.a) Cod penal, pe motiv că latura subiectivă a infracțiunilor diferă, în primul caz se urmărește

cauzarea decesului victimei, iar în al doilea caz se urmărește cauzarea vătămării corporale

ușoare a integrității corporale a unui membru de familie, de către alt membru de familie.

Rezumând situația de fapt, Colegiul penal atestă că, instanța face concluzii

contradictorii, deoarece încadrând fapta lui I.Velciuc în baza art.78 alin.(2) Cod penal, reține că

”V.Velciuc și S.Moșneaga sunt membrii de familie și, în urma loviturilor, lui V.Velciuc i-au

fost cauzate leziuni corporale ușoare”.

5

Colegiul penal consideră pripită constatarea instanței de apel pe acest capăt de acuzare,

că fapta penală prevăzută de art.2011 alin.(1) lit.a) Cod penal nu a consituit obiectul urmăririi

penale, nu se suprapune ca conținut cu infracțiunea incriminată, fără a analiza învinuirea adusă

inculpatului, în raport cu circumstanțele reale ale cauzei.

Totodată, instanța de apel nu a dat o analiză obiectivă faptei pentru săvârșirea căreia

inculpatul a fost pus sub învinuire în baza art.27,145 alin.(2) Cod penal, descrisă și la pct.2 al

deciziei, din care reiese că victima infracțiunii, în corespundere cu art.1331 Cod penal, este

membru al familiei făptuitorului.

La fel, instanța urma să constate cert dacă acțiunile inculpatului au fost sau nu îndreptate

anume spre curmarea vieții părții vătămate V.Velciuc, ținând cont de faptul că acesta la

aplicarea loviturilor părții vătămate a folosit o bărdiță, și care au fost cauzele independente de

voința lui ce l-au împedicat să-și ducă intenția până la capăt, reieșind din circumstanțele reale

constatate în cauză.

În concluzie, Colegiul penal constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea contestată nu cuprinde motive pe care se întemeiază

soluția, eroare de drept cuprinsă de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, ceea ce

duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță,

deoarece eroarea dată nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărîrea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate,

să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verificeși să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea

o apreciere corespunzătoare cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe,

prin prisma art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, prezența sau lipsa în acțiunile inculpatului a infracțiunii incriminate, să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei

atacate și să pronunțe o hotărîre legală întemeiată și motivată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul,

Tomița Mihail, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 27 aprilie

2017, în cauza penală în privința lui Velciuc Iacov și dispune rejudecarea cauzei în aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 22 noiembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

6