1ra-1492/2016 — art. 328 alin. 1 CP

1ra-1492/2016 — art. 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1492/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecând în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de

către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Feodora, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Comrat din 22 iulie 2014 și decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 22 martie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Marin Fiodor Simion, născut la 27 ianuarie 1973,

originar și locuitor al s. Dezghingea, str. Vinogradnaia, 6.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 14.02.2013 - 22.07.2014;

instanța de apel: 21.08.2014 - 22.03.2016;

instanța de recurs: 05.07.2016 - 01.11.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor în cauză

în baza actelor din dosar,

CONSTATĂ :

achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1)

Cod penal, din motivul lipsei în fapta inculpatului a elementelor infracțiunii.

Marin Fiodor este învinuit în faptul că, el fiind desemnat, în conformitate cu

dispoziția primarului satului Dezghingea, raionul Comrat UTA Găgăuzia, nr. 106-

k din 16.11.2011, în funcție de director al întreprinderii Municipale „Terteplik” s.

Dezghingea, raionul Comrat, activând în funcție indicată, împuternicită în

conformitate cu art. 24-26 din Statutul Întreprinderii Municipale „Terteplic” s.

Dezghingea, raionul Comrat, art. 8 din Legea Republicii Moldova nr. 146 din

16.06.1994 „Cu privire la întreprinderea de stat” cu anumite drepturi și obligații,

de administrare ale Întreprinderii Municipale, în încălcarea art. 3 din Legea

Republicii Moldova nr. 146 din 16.06.1994 „Cu privire la întreprinderea de stat”,

art. 77 din Legea Republicii Moldova nr. 436 din 28.12.2006 „Privind administrația

1

publică locală”, precum și pct. 13 din „Regulamentul-model al întreprinderii

municipale”, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 387 din

06.06.1994, punctelor 5-9 din „Regulamentul privind casarea bunurilor uzate,

raportate la mijloacele fixe”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.500 din

12.05.1998 și pct. 4, sub pct.2), Regulamentului cu privire la modul de transmitere

a întreprinderilor de stat, organizațiilor, instituțiilor, a subdiviziunilor lor,

clădirilor, construcțiilor, mijloacelor fixe și altor active, aprobat prin Hotărârea

Guvernului al Republicii Moldova nr. 688 din 09.10.1995, care reglementează că,

Întreprinderea Municipală își poate înstrăina fondurile fixe (clădirile, construcțiile,

utilajele, mijloacele de transport și alte valori materiale) numai în baza deciziei

fondatorului, adică doar cu autorizația administrației publice locale,

întreprinderile pot să caseze și să scoată din conturile sale bancare mijloacele fixe,

doar cu autorizația administrației publice centrale sau administrației publice

locale, patrimoniul se transmite contra plată – la transmiterea întreprinderilor, a

subdiviziunilor lor și unor obiecte aparte, a altor active din gestiunea autorităților

administrației publice în proprietatea structurilor nestatale, în depășirea

împuternicirilor sale de serviciu, în lipsa autorizației respective și a deciziei

fondatorului întreprinderii.

Astfel, Consiliul sătesc Dezghingea, r-nul Comrat, la sfârșitul lunii ianuarie

2012 până la 11 februarie 2012, a permis demontarea și a înstrăinat mijloacele fixe

sub formă de cazane de fontă și mecanisme suplimentare, care se aflau în încăperea

cazangeriei, situate pe teritoriul Liceului Teoretic s. Dezghingea, raionul Comrat,

cetățeanului Gaidarji Nicolai, neîncheind contractul de vânzare-cumpărare și

neprimind mijloacele bănești pentru patrimoniul vândut, care era la gestiunea

întreprinderii municipale indicate, prin ce a cauzat prejudiciu în proporții

considerabile în sumă de 18 000 lei.

sentinței, pronunțarea unei decizii prin care inculpatul Marin Fiodor, să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod

penal, și să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea dreptului de

a ocupa funcții publice pe un termen de 5 ani, cu amânarea executării pedepsei

penale pe un termen de 3 ani.

În argumentarea apelului declarat, procurorul a invocat următoarele:

- sentința de condamnare este ilegală si neîntemeiată;

- instanța de fond incorect a apreciat probele acuzări, ceia ce a permis instanței

de judecată să fie de acord cu acuzarea de stat doar în faptul că, inculpatul incorect

2

în lipsa deciziei consiliului sătesc s. Dezghingea”, a demontat cazanele ca fier uzat,

pe care ulterior le-a comercializat;

- prima instanță eronat a indicat referitor la prezența obligatorie a

prejudiciului material pentru componența infracțiunii, prevăzută de art. 328 din

Cod penal, deoarece inculpatul Marin Fiodor a primit suma de 18 000 lei, de la cet.

Gaidarji Nicolai ca plată pentru utilajul înstrăinat, astfel cauzând un prejudiciu în

proporții considerabile statului.

Mai mult, procurorul a indicat că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța

de fond nu a luat în calcul că, Marin Fiodor nu și-a recunoscut vina, ceia ce indică

la imposibilitatea reabilitării lui fără privarea lui de libertate, ținând cont și de

faptul că, anterior era atras la răspundere penală, inclusiv în legătură cu

înstrăinarea bunurilor sechestrate, aflate în administrarea lui.

2016, apelul declarat de către procuror, a fost respins ca fiind nefondat.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a indicat că, instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt prin care s-a dovedit că, în acțiunile

inculpatului Marin Fiodor nu sunt întrunite elementele infracțiunii imputate.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a indicat că, nevinovăția inculpatului Marin Fiodor se

confirmă prin următoarele:

- declarațiile inculpatului Marin Fiodor;

- declarațiile reprezentantului părții vătămate, Tomailî Petru;

- declarațiile martorilor Uzun Ana, Uzun Tamara, Bancov Stepan, Uzun Petru,

Croitor Savelii, Chireacov Petru, Radov Vasili, Ciosa Ion, Bucur Ion, Uzun Valerii,

Gaidarji Nicolai;

Mai mult instanța de apel a indicat ca probe care demonstrează nevinovăția

inculpatului următoarele probe care au fost date citirii în ședința de judecată:

cererea consilierilor consiliului sătesc s. Dezghingea din 30.03.2012, adresată

CCCEC (vol. 1, f.d. 9-10), foto-tabele (vol. 1, f.d. 11-15); invitație la ședința

consiliului din 20.02.2012 (vol. 1, f.d. 19); proiectul deciziei consiliului din 20

februarie 2012 privind casarea mijloacelor fixe ale ÎM „Terteplic” conform actului

de inventariere pentru anul 2011 (vol. 1, f.d. 20, 41); act de primire-predare din 19

februarie 2011 și anexa la el (vol. 1, f.d. 26-27, 45-50, 98-104, 133-137); cererea

3

consilierilor consiliului sătesc s. Dezghingea din 05.03.2012, adresată procurorului

din procuratura UTA Găgăuzia (vol. 1, f.d. 30-31); foto-tabele (vol. 1, f.d. 32-34);

decizia Consiliului Sătesc Dezghingea din 17.11.200 (vol. 1, f.d. 55); lista obiectelor,

care nu sunt pasibile privatizării și vor fi transmise la balanța primăriei la colhozul

„Rodina” s. Dezghingea (vol. 1, f.d. 61-62); dispoziția primarului s. Dezghingea nr.

106-k din 16.11.2011 (vol. 1, f.d.63); ordinul Consiliului Dezghingea nr.1-n. din

16.01.2012 privind crearea comisiei de inventariere (vol. 1, f.d. 64); act din 23

ianuarie 2012 precum că a fost efectuată demontarea cazangeriei (vol. 1, f.d. 65);

ordinul Consiliului Dezghingea nr. 4-n din 23.01.2012 privind rezultatele

inventarierii (vol. 1, f.d. 66); lista de inventariere a valorilor materiale din 20.01.2012

(vol. 1, f.d.67-68); proces-verbal de cercetare la fața locului din 20.03.2012 (vol. 1,

f.d. 94-95); decizia Consiliului Sătesc Dezghingea nr.10 din 21.01.2001 (vol. 1, f.d.

96); decizia Consiliului Sătesc Dezghingea nr.9 din 17.11.2000 (vol. 1, f.d. 97);

statutul întreprinderii „Terteplic” pct. 2, pct.27 din 30.03.2001 (vol. 1, f.d. 108-111,

181-183); decizia privind examinarea demersului Centrului pentru combatere cu

crimele economice nr. 3/8 din 31.05.2012 (vol. 1, f.d. 145); dispoziția de încasare nr.

394 (vol. 1, f.d. 147); decizia consiliului s. Dezghingea nr.10 din 25.01.2001 privind

transmiterea fără plată a mijloacelor fixe de la balanța primăriei la balanța

întreprinderii municipale „Terteplic” (vol. 1, f.d. 184), extrasul de arhivă din

proces-verbal al ședințelor Consiliului sătesc Dezghingea pentru anul 2001 din

19.03.2012 (vol. 1, f.d. 204); decizia Consiliului Sătesc Dezghingea nr.5/4 din 02

august 2012 privind examinarea rezultatelor verificării DPT Sud CCCEC (vol. 1,

f.d.254); dispoziția de eliberare din funcție ocupată nr.63-k din 16.08.2012 (vol. 1,

f.d.255); cererea lui Marin F. nr. 20 din 14.05.2012, adresată primarului s.

Dezghingea (vol. 1, f.d. 280), proces-verbal de ridicare din 28.01.2013 (vol. 1,

f.d.295), factura fiscală nr. 2082918 din 11 februarie 2012 (vol. 1, f.d. 297); contractul

individual de muncă nr.8 pct. 7, pct.8, pct.19, pct.20 din 16.11.2011 (vol. 1, f.d. 298-

299); dispoziție de încasare nr. 394 din 31.05.2012 (vol. 1, f.d. 300); dispoziție de

plată nr. 178 din 31.05.2012 (vol.1, f.d. 301); chitanța (vol. 1, f.d. 303-308); facturile

(vol. 1, f.d. 309-310), chitanța (vol. 1, f.d. 311-322); decizia consiliului Dezghingea

nr.9 din 17.11.2000 privind aprobarea statutului întreprinderii municipale (vol. 1,

f.d. 337); decizia consiliului Dezghingea nr.9 din 17.11.2000 privind înregistrarea

după întreprinderea „Terteplic” a terenului de pământ (vol. 1, f.d. 338); decizia

consiliului Dezghingea nr. 9 din 17.11.2000 privind desemnarea conducătorului

întreprinderii „Terteplic” (vol. 1, f.d. 339); decizia consiliului Dezghingea nr. 10 din

25.01.2001 privind transmiterea fără plată a mijloacelor fixe de la balanța primăriei

la balanța întreprinderii „Terteplic” (vol. 1, f.d. 340); actul de primire a valorilor

4

materiale (vol. 1, f.d. 341-342); ordonanță de anexare a documentelor (vol. 1, f.d.

350); sentința judecătoriei Comrat din 28.12.2012 (vol. 2, f.d. 109-111).

Astfel, instanța de apel a conchis că, analizând în ansamblu toate probele,

prezentate de către părți și cercetate în cadrul examinării cauzei în instanța de apel,

concluzia primei instanțe precum că, învinuirea înaintată lui Marin Fiodor în

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal, nu a fost

confirmată, este una corectă.

Totodată, instanța de apel, a menționat că, acuzarea nu a prezentat probe

veridice și suficiente, care ar confirma vinovăția inculpatului Marin Fiodor în

săvârșirea faptei ce i se incriminează, prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că, Marin Fiodor, era numit în calitate

de director al întreprinderii municipale „Terteplic” prin dispoziția primarului

nr.106-k din 16.11.2011 (vol. 1, f.d. 63).

La 16 ianuarie 2012, directorul ÎM „Terteplic”, Marin Fiodor a emis ordinul nr.

1-n, privind efectuarea de la 18 până la 20 ianuarie 2012, a inventarierii generale

elementelor activului și pasivului pentru anul 2011, creând comisia de inventariere

(vol. 1, f.d. 64).

Ulterior la 23 ianuarie 2012, directorul ÎM „Terteplic”, Marin Fiodor a emis

ordinul nr. 4-n „Privind rezultatele inventarierii” prin care a decis:

1) de a efectua demontarea cazangeriei, deoarece cazanele sânt în stare

inutilizabilă, de a depozita acest metal și de a prezenta actele de casare consiliului

local s. Dezghingea;

2) contabilul întreprinderii ÎM „Terteplic” să pregătească informația pentru

consiliul local s. Dezghingea privind mijloacele fixe, care sânt inutilizabile în

exploatare, pentru folosirea lor ulterioară (f.d.66, vol. 1).

Primind întreprinderea cu datoriile mari (la salariul, energia electrică și etc.)

și efectuând inventarierea bunurilor, Marin Fiodor a decis să realizeze fierul uzat,

acționând anume în interesele serviciului, adică, întreprinderii ÎM „Terteplic” și

mai ales în interesele locuitorilor s. Dezghingea, întrucât era datoria inclusiv și față

de compania „Red Union Fenosa”, localitatea ar putea rămâne fără apă, din

motivul deconectării energiei electrice la turnul de apă.

Totodată, instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a conchis că

inculpatul Marin Fiodor, demontând cazanele inutilizabile pentru fier uzat, nu l-a

realizat imediat, dar mai întâi s-a adresat Consiliului sătesc s. Dezghingea, pentru

autorizația de casare a mijloacelor fixe a ÎM „Terteplic”, conform Actului de

inventariere pentru anul 2011, ce se confirmă în special prin invitarea la ședința

consiliului pe 20 februarie 2012, la ora 10:00 a consilierilor s. Dezghingea și

5

includerea în ordinea de zi sub nr. 12 soluționarea chestiunii respective (vol. 1, f.d.

19-20).

Mai mult, aceasta a fost probată și prin confirmarea proiectului Deciziei

consiliului sătesc din 20.02.2012 „Privind casarea mijloacelor fixe a ÎM „Terteplic”,

conform Actului de inventariere pentru anul 2011, trecerea la venituri și realizarea

fierului uzat inutilizabil în scopul stingerii datoriei la salariul și altor datorii” și

prin ordinile menționate mai sus în întreprindere. Însă, din motivul relațiilor ostile

între inculpat și mai mulți consilieri (motive politice), care s-au adresat la 02 martie

2012, cu cererea în adresa CCCEC (vol. 1, f.d. 9), activitatea întreprinderii ÎM

„Terteplic” a fost blocată.

Prin decizia consiliului sătesc s. Dezghingea, nr.9 din 17 noiembrie 2000, s-a

decis efectuarea transmiterii gratuite a mijloacelor fixe conform anexei nr. 1 din

19.02.2001, din administrarea economică (din proprietatea) primăriei s.

Dezghingea, în administrarea economică (în proprietatea) Întreprinderii

Municipale „Terteplic”, care este succesorul în drepturi. Conform pct. 1 din Anexa

nr. 1 la Actul de primire-predare a întreprinderii, subdiviziunii din 19 februarie

2001, rezultă, că ÎM „Terteplic” a fost transmisă și Cazangeria centrală, cu valoarea

restantă în 32 148 lei și procentul inutilității – 70% (vol. 1, f.d. 23-27).

Din materialele dosarului la fel s-a constatat că, ÎM „Terteplic”, a fost creată în

baza Deciziei Consiliului s. Dezghingea nr. 9 din 17.11.2000. Conform Statutului

ÎM „Terteplic” întreprinderea este persoană juridică, are balanță autonomă, poate

din numele său să încheie contractele, își asuma obligațiile de a fi reclamant sau

intimat. Întreprinderea are ștampila sa și formulare cu antetul întreprinderii cu

numărul înregistrării de stat. La fel, în conformitate cu pct. 21 din Statut,

întreprinderea este în drept: să deschidă conturi personale în instituțiile bancare;

să stabilească orientări și moduri de folosire a bunurilor, transmisă în administrare

economică a ei; să încheie contracte în privința producerii și realizării produselor

și a serviciilor, cercetărilor științifice, lucrărilor experimentale de proiectare,

precum și alte contracte economice; să se achite pentru mărfurile oferite la

dispoziția ei, efectuarea lucrului și serviciului în orice formă coordonată.

Astfel, instanța de apel a indicat că, acțiunile de exces de putere trebuie expres

să depășească drepturile și atribuțiile, care i se acordă prin lege. Acest indiciu al

laturii obiective de excesul de putere este indicat în art. 328 Cod penal. Dobândind

drepturile și obligațiile, persoana cu funcții este împuternicită de anumite atribuții

pentru exercitarea lor. Atribuțiile urmează a fi examinate ca posibilitatea, care i se

acordă pentru realizarea și asigurarea acestor drepturi și obligații. Reglementarea

întinsă și neclară a atribuțiilor persoanei cu funcție, ca și instructajul ei neclar, care

6

generează interpretare diversă a atribuțiilor acordate ei, sau deloc nefamiliarizarea

persoanei cu atribuțiile ei agravează soluționarea chestiunii referitor la faptul dacă

inculpatul era în drept să săvârșească una sau altă acțiune, fără care este imposibilă

calificarea corectă a acțiunii, săvârșite de către acesta în fapt.

Mai mult, instanța de apel a menționat și situația când persoana, care prin

acțiunile sale a depășit în mod vădit limitele drepturilor și obligațiilor acordate prin

lege nu va fi trasă la răspundere penală conform art. 328 Cod penal, și anume când

persoana acționează în interese de serviciului, când așteptarea autorizației speciale

pentru săvârșirea acestor acțiuni ar putea atrage consecințele grave.

Totodată, instanța de apel a menționat că, survenirea consecințelor în urma

acțiunilor care depășesc vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

dacă acestea au cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

constituie un semn obligatoriu al laturii obiective a acestei infracțiuni. Lipsa

consecinței nominalizate face imposibilă tragerea acestei persoanei nominalizate la

răspundere penală în baza art. 328 Cod penal.

Reieșind din circumstanțele menționate mai sus, instanța de apel a conchis că,

în cazul respectiv lipsește dauna materială în proporții considerabile.

Astfel, din materialele dosarului, precum și depozițiile martorilor audiați în

instanța de apel și ale inculpatului s-a constatat că, după demontarea cazanelor a

fost eliberată factura fiscală HA nr.2082918 din 11 februarie 2012 și fierul uzat în

cantitate de 10 520 kg, a fost transmis la păstrarea temporară cetățeanului Gaidarji

Nicolai, care a efectuat demontarea cazanelor (vol. 1, f.d. 297). Ulterior, conform

dispoziției de încasare nr.394 din 31 mai 2012, Gaidarji Nicolai a plătit în casă ÎM

„Terteplic” pentru metalul indicat 18 000 lei (vol. 1, f.d. 300), fapt confirmat și în

ședința instanței de apel de către casierul întreprinderii martorul Radov Valerii

precum și Bancov Stepan, Uzun Tamara, Uzun Ana, Chireacov Petru, Uzun Petru.

Instanța de apel a indicat că, reieșind din materialele dosarului, organul de

urmărire penală nu a evaluat costul fierului uzat la acea perioadă de timp, pentru

a putea constata că, fierul uzat a fost vândut la un preț redus, precum și pagubă

materială.

În conformitate cu art. 126 alin. (2) Cod penal, caracterul considerabil sau

esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea

și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia,

existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial

asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor

ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

7

Însă, organul de urmărire penală, contrar prevederilor art. 93-94 Cod de

procedură penală, nu a stabilit și evoluat prejudiciul material și conform cărora

suma daunei cauzate este considerabilă pentru partea vătămată și care din

criteriile, enumerate în art. 126 Cod penal sânt prezente și confirmă această

concluzie.

Astfel, reieșind din declarațiile date în instanța de apel, de către

reprezentantul părții vătămate Tomailî Petru, inculpatul Marin Fiodor, fiind

directorul ÎM „Terteplic”, neașteptând decizia consiliului sătesc s. Dezghingea a

demontat la fier cazanele, pe care ulterior le-a realizat ca fier uzat.

Totodată, din materialele dosarului s-a constatat că, inculpatul Marin Fiodor

a demontat și a realizat cazanele ca fier uzat cu acordul primarului Bancov Stepan,

fapt pe care l-a confirmat în instanța de apel și reprezentantul părții vătămate,

Tomailî Petru.

Mai mult, instanța de apel a respins argumentul procurorului care a indicat

că, prima instanță incorect nu a luat în considerație declarațiile martorului

Chireacov Petru, date la etapa urmăririi penale, deoarece acestea nu sunt în

concordanță cu ansamblul probelor cercetate în respectiva cauză penală. Așadar,

instanța de apel a luat în calcul declarațiile acestui martor făcute în cadrul ședinței

de judecată, care a declarat că, cazanele demontate erau în stare de nefuncționare,

întrucât de 3-4 ani erau fără apă și au ruginit, precum și că, la soluționarea

chestiunii privind mărimea daunei el nu era la sesiune.

La fel, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul procurorului

precum că, în urma declarațiilor martorilor Radov Vasili și Gaidarji Nicolai, date

în cadrul urmăririi penale s-a stabilit că, scopul lui Marin Fiodor era să compenseze

dauna deja cauzată, iar nu necesitatea urgentă de achitare pentru energia electrică

ținând cont de perioada de timp, trecută din momentul înstrăinării bunurilor și

faptul că, bunurile erau anume înstrăinate nu transmise la păstrare, iar plata fiind

efectuată la 31 mai 2012, adică în ziua, când se examina chestiunea la consiliul local

privind esențialitatea daunei cauzate în urma demontării cazanelor, întrucât

circumstanțele menționate se combat atât prin materialele dosarului, cât și de către

martorii, audiați în ședința instanței de apel, și de către reprezentantul părții

vătămate și inculpat.

Reieșind din circumstanțele menționate mai sus, instanța de apel critic a

apreciat argumentele părții acuzării precum că, concluzia instanței de judecată

referitor la prezența obligatorie a daunei materiale pentru componența infracțiunii,

prevăzută de art. 328 Cod penal, este neîntemeiată.

8

Totodată, instanța de apel a considerat eronat argumentul procurorului,

precum că netemeinicia și ilegalitatea acțiunilor lui Marin Fiodor rezultă din

depozițiile lui personale, întrucât după cum s-a constatat în instanța de apel

inculpatul Marin Fiodor a acționat în interesele întreprinderii, când a demontat și

a înstrăinat utilajul cazangeriei, deoarece întreprinderea avea datorii pentru

energia electrică, care trebuia să fie achitate urgent.

Concomitent, neîntemeiat este și argumentul procurorului precum că, decizia

privind demontarea cazanelor a fost luată de către Marin Fiodor încă la 23 ianuarie

2012, înstrăinarea a avut loc la 11 februarie 2012, iar plata banilor în casa

întreprinderii a avut loc doar la 31 mai 2012, adică peste mai mult de 4 luni, din

momentul adoptării deciziei privind demontarea și aproape 4 luni de la

înstrăinarea, întrucât în ședința instanței de apel s-a constatat că, inculpatul Marin

Fiodor fiind conducătorul ÎM „Terteplic” și demontând cazanele inutilizabile nu

le-a realizat îndată, deoarece s-a adresat Consiliului sătesc s. Dezghingea pentru

adoptarea deciziei privind casarea mijloacelor fixe conform actului de inventariere

pentru anul 2011. Însă, din motivul relațiilor ostile cu mai mulți membri ai

Consiliului, procedura a fost blocată, fapt confirmat prin cererea în adresa CCCEC

(vol. 1, f.d. 9) din 02 martie 2012.

Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod

penal, instanța de apel a menționat că, aceasta se caracterizează prin vinovăția sub

formă de intenție directă, adică făptuitorul își dă seama, că acțiunile sale iese din

limitele competenței funcționale, că dă dovadă de putere depășindu-și atribuțiile

sale de serviciu, iar săvârșind fapta admite survenirea daunelor intereselor publice

sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice și

dorește acest lucru.

Astfel, instanța de apel a conchis că, Marin Fiodor activând în calitate de

director ÎM „Terteplic”, a acționat anume în interesele de serviciu, ale

întreprinderii, deoarece demontarea cazanelor inutilizabile se efectua în baza

rezultatelor inventarierii efectuate, în baza ordinilor emise oficial, fierul uzat a fost

transmis la păstrare, era eliberată factura fiscală, banii pentru fier uzat au fost

plătiți în casa întreprinderii.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond

corect a constatat că, acțiunile lui Marin Fiodor nu întrunesc elementele infracțiunii

imputate inculpatului.

a atacat-o cu recurs ordinar în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

9

penală, prin care solicită casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit căreia:

Inculpatul Marin Fiodor Simion să fie recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse pe

un termen de 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semi-

închis și cu privarea de a ocupa funcții publice pe un termen de 5 ani, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei să fie suspendată pe un termen

de 3 ani.

În argumentarea recursului, procurorul menționează că, instanța de apel

incorect și imparțial a apreciat probele acuzării indicând aceleași motive ca și în

cererea de apel.

Recurentul consideră că, probele aduse de către acuzare dovedesc pe deplin

vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, procurorul susține că instanța de apel neargumentat a respins

probele acuzării, pronuțându-se unilateral.

Totodată, recurentul indică că, atât instanța de fond cât și cea de apel la baza

hotărârilor au pus probe contradictorii.

constată că, acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea parțială a hotărârii

atacate și să dispună rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de

judecată, dacă constată că eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de

recurs.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de acel la judecarea cauzei.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că recurentul invocă temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12 Cod de

procedură penală, faptei săvârșite i s-a dar o încadrare greșită. Totuși, instanța de

recurs statuează că, din conținutul recursului se evidențiază că hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, temei care își găsește reflectare în decizia contestată.

10

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

În acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere ca nefondat a

apelului declarat de procuror, cu menținerea fără modificări a sentinței instanței

de fond, enunțată la pct. 4.1 al prezentei decizii.

Or, la examinarea probelor, care confirmă sau infirmă vinovăția persoanei,

instanță de judecată este obligată să argumenteze în hotărârea adoptată motivele

admiterii sau respingerii probelor, prezentate atât de învinuire, cât și de apărare,

fiind obligată să verifice și să aprecieze toate probele examinate în ședința de

judecată, indiferent de faptul, dacă au fost administrate la etapa urmăririi penale

sau au fost prezentate de către părți în ședința de judecată.

În cazul în care instanța nu a fost de acord cu aprecierea probelor de către

partea acuzării și a ajuns la concluzia de a menține sentința de achitare a

inculpatului în baza art. 328 Cod penal, urma să dezvăluie această concluzie,

expunându-și punctul său de vedere asupra probelor nominalizate.

Dat fiind faptul că, aceasta nu s-a făcut în prima instanță, sarcina revenea

instanței de apel la examinarea apelului declarat de partea acuzării. Asupra tuturor

probelor nu s-a expus nici instanța de apel, care nu a argumentat în condițiile legii

procesual penale soluția adoptată.

Astfel, la argumentarea necesității respingerii apelului părții acuzării, instanța

de apel a dat prioritate acelor probe care, în viziunea acestei instanțe, demonstrează

nevinovăția inculpatului Marin Fiodor, în detrimentul probelor concludente și

pertinente aduse de procuror.

Colegiul penal lărgit indică că, instanța de apel neîntemeiat a respins

declarațiile martorilor Chireacov Petru, Radov Vasile și Gaidarji Nicolaia date la

etapa urmării penale și le-a apreciat pe cele date de către aceștia la etapa cercetării

judecătorești care sunt contradictorii.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare prin aprecieri informe, cu caracter generic

a statuat de a nu lua în considerație aceste declarații făcute la urmărirea penală,

fără a dezbate aceste declarații cu alte probe acumulate la dosar.

Mai mult, instanța de recurs apreciază critic concluziile instanței de apel care

respinge argumentul procurorului precum că, decizia privind demontarea

11

cazanelor a fost luată de către Marin Fiodor încă la 23 ianuarie 2012, înstrăinarea a

avut loc la 11 februarie 2012, iar plata banilor în casa întreprinderii a avut loc doar

la 31 mai 2012, adică peste mai mult de 4 luni, din momentul adoptării deciziei

privind demontarea și aproape 4 luni de la înstrăinarea, deoarece instanța de apel

neîntemeiat a concluzionat că, inculpatul Marin Fiodor fiind conducătorul ÎM

„Terteplic” și demontând cazanele inutilizabile nu le-a realizat îndată, deoarece s-a adresat

Consiliului sătesc s. Dezghingea pentru adoptarea deciziei privind casarea mijloacelor fixe

conform actului de inventariere pentru anul 2011. Însă, din motivul relațiilor ostile cu mai

mulți membri ai Consiliului, procedura a fost blocată, fapt confirmat prin cererea în adresa

CCCEC (vol. 1, f.d. 9) din 02 martie 2012.

Colegiul penal lărgit, conchide că, instanța de apel a menținut o sentință de

achitare care are la bază probe contradictorii, luând în calcul doar acele probe care

după părerea ei demonstrează nevinovăția inculpatului și fără a le corobora cu

celelalte probe care sunt contradictorii ca faptul că, în Registrul de ieșire a

corespondenței MP ,,Tertiplic” din perioada 2011-2012, nu a existat nici o cerere de

pierderi a mijloacelor fixe-echipamentului cazangeriei, lipsa unui contract de

vânzare-cumpărare, instanța de apel respingând aceste argumente fără a indica din

ce motiv, analizând probele doar în favoarea apărării.

Totodată, instanța de recurs statuează că, instanța de apel eronat a

concluzionat că, doar adresarea către Consiliul sătesc Dezghingea, r-nul Comrat, i-

a oferit inculpatului Marin Fiodor, dreptul de a demonta și înstrăina mijloacele fixe

sub formă de cazane de fontă și mecanisme suplimentare, aflate pe teritoriul

Liceului Teoretic s. Dezghingea, deoarece conform pct. 13 din „Regulamentul-

model al întreprinderii municipale”, aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 387 din 06.06.1994, punctelor 5-9 din „Regulamentul

privind casarea bunurilor uzate, raportate la mijloacele fixe”, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.500 din 12.05.1998 și pct. 4, sub pct.2), Regulamentului cu

privire la modul de transmitere a întreprinderilor de stat, organizațiilor,

instituțiilor, a subdiviziunilor lor, clădirilor, construcțiilor, mijloacelor fixe și altor

active, aprobat prin Hotărârea Guvernului al Republicii Moldova nr. 688 din

09.10.1995, care reglementează că, Întreprinderea Municipală își poate înstrăina

fondurile fixe (clădirile, construcțiile, utilajele, mijloacele de transport și alte valori

materiale) numai în baza deciziei fondatorului, adică doar cu autorizația

administrației publice locale, acesta era în drept să demonteze și înstrăineze

respectivele mijloace fixe.

12

Din materialele dosarului, Colegiul penal constată că, o astfel de autorizație

lipsește, iar simpla adresare către Consiliul sătesc Dezghingea, r-nul Comrat, nu

poate fi apreciată ca probă care demonstrează legalitatea acțiunilor inculpatului.

Ca urmare, probele enunțate nu au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile făcute de instanța de apel sunt formale, premature ce au reiterat

concluziile instanței de fond, care nu rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în

cauză.

Colegiul penal lărgit conchide că, toate aceste motive nu și-au găsit reflectare

în hotărârea instanței de apel și nepronunțarea asupra acestora reprezintă prin sine

neexaminarea fondului apelului de către instanța de apel, ce se consideră eroare de

drept și este temei pentru recurs.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel la judecarea

apelului a comis erori de drept, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată.

Totodată, Colegiul penal lărgit, în vedere esenței erorilor invocate de procuror

și constatând că, instanța de apel a interpretat eronat prevederile legale, reiterează

că erorile de drept admise de către Curtea de Apel Comrat, cad sub incidența

prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și nu pot fi corectate în

ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu

atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității hotărârii, substituind

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai

sus, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

prezentate, să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot

ansamblul lor, să țină seama de cele expuse în prezenta decizie legate de justa

apreciere, sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor cauzei,

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și recurs și, în dependență

de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, Gheorghieva Feodora, casează decizia Colegiului judiciar al Curții de

13

Apel Comrat din 22 martie 2016, în cauza penală în privința lui Marin Fiodor

Simion, și dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Publicată integral la 22 noiembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

14