1ra-1694/16 — Art.191 alin.2 lit.c, d CP

Prima instanță: 17.07.2015 – 01.03.2016;

Instanța de apel: 30.03.2016 – 05.05.2016;

Instanța de recurs: 03.08.2016 – 26.10.2016. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 01 martie 2016, Pereu Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal, la 4 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții cu răspundere materială deplină pe un termen de 5 ani. Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Pereu Ion în beneficiul SRL „Cornelia-Prim” a prejudiciului material în sumă de 27620,20 lei. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că Pereu Ion, exercitînd funcția de expeditor în cadrul SRL „Cornelia-Prim” cu sediul în or.Strășeni, str.D.Cantemir 8, conform contractului individual de muncă nr.14 B din 22 iunie 2015, avînd obligația, conform prevederilor contractului de răspundere materială integrală din 22 iunie 2015, să țină în ordinea stabilită evidența valorilor aflate asupra sa și să prezinte administrației documentele justificative, dările de seamă privind mișcarea și stocurile de valori, precum și să gestioneze valorile cu respectarea normelor legale, să prevină sustragerea lor și orice formă de risipă, la 22 iunie 2015, după ce a primit produse alcoolice și slab alcoolice de la depozitul SRL „Cornelia-Prim” din or.Bucovăț, str.Ștefan cel Mare 108 pentru a fi livrate agenților economici, le-a distribuit, iar o parte din banii obținuți, în sumă de 27620,20 lei, pe care conform unei proceduri prestabilite, urma să-i transmită reprezentanților SRL „Cornelia-Prim”, i-a însușit, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către: - avocatul V.Zagaiciuc în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui I.Pereu, în temeiul art.90 Cod penal, să-i fie 1 suspendată executarea pedepsei, fără a-i pune în executare pedeapsa stabilită prin sentința anterioară, cu admiterea acțiunii civile doar în partea în care inculpatul a însușit-o în sumă de 10000 lei, pe motiv că instanța eronat a apreciat circumstanțele indicînd că acesta a însușit suma indicată în rechizitoriu, aceasta nefiind probată; - instanța a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, eronat apreciind gradul de pericol social pe care-1 reprezintă inculpatul și nu a luat în considerație persoana inculpatului, circumstanțele care atenuează vinovăția acestuia - recunoașterea parțială a vinovăției, căința sinceră, contribuția activă la descoperirea infracțiunii, caracteristica pozitivă; - inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că nu a fost citat la ședințele instanței de judecată; - a fost condamnat în lipsa avocatului și procurorului; - nu i-au fost aduse la cunoștință rezultatele expertizelor.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocatul V.Zagaiciuc în numele inculpatului și de inculpat. Prin încheierea din aceeași dată au fost respinse cererile avocatului V.Holban privind numirea unei expertize psihiatrice-legale ambulatorie și grafologice judiciare. Instanța de apel a indicat că, prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele, și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art.191 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal. Consecvent, a indicat instanța de apel că, vinovăția inculpatului se confirmă prin declarațiile acestuia, care a recunoscut vina parțial, a reprezentantului părții vătămate SRL „Cornelia-Prim”, a martorilor V.Mamaliga, V.Gonța, D.Martin și V.Cucereanu; contractul individual de muncă nr.14 B și de răspundere materială integrală din 22.06.2015; lista de încărcare din 22.06.2015; procesul-verbal al comisiei SRL „Cornelia-Prim”, prin care s-a constatat că, în urma verificării și descărcării camionului cu n/î DB AF 307 a cărui expeditor la 22.06.2015 a fost inculpatul, careva produse alcoolice și slab alcoolice nu au fost depistate. Reținînd probele indicate supra, instanța de apel a conchis că vina lui I.Pereu este pe deplin dovedită, iar calificarea acțiunilor acestuia corectă, fiind întrunite atît latura subiectivă, cît și cea obiectivă a componenței infracțiunii incriminate. La fel, a indicat instanța de apel că, argumentul avocatului privind lipsa probelor ce ar confirma caracterul considerabil al prejudiciului contravine prevederilor art.126 alin.(2) Cod penal, deoarece potrivit normei date, caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Or, potrivit declarațiilor reprezentantului părții vătămate Gh.Cazacu, prejudiciul cauzat societății în sumă de 27620,20 lei este unul considerabil. Instanța a indicat că nu pot fi reținute afirmațiile părții apărării, precum că acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate la alin.(1) art.191 Cod penal, pe motiv că acesta deținea funcția de expeditor și deci nu este persoană cu funcție de răspundere sau publică, deoarece s-a constatat că inculpatul a primit în gestiune marfa indicată în acte, iar după ce a livrat-o agenților economici, nu a transmis banii SRL, dar i-a însușit în scopuri personale, fapt ce a fost recunoscut de însăși inculpat, prin urmare, prin aceste 2 acțiuni inculpatul a și comis însușirea bunurilor proprietarului încredințate în administrarea lui. Referitor la numirea expertizelor psihiatrico-legală ambulatorie și grafologică judiciară, instanța de apel a considerat cererea avocatului neîntemeiată, or, dubii privind certitudinea inculpatului nu au apărut, acesta nu stă la evidența medicului psihiatru, iar apărarea nu a justificat necesitatea numirii expertizei psihiatrice-legale ambulatorie. Cît privește expertiza grafologică judiciară, instanța a indicat că primirea mărfii în valoare de 27620,20 lei este confirmată nu doar prin lista de încărcare a producției în mașină din 22.06.2015, dar și prin declarațiile reprezentantului părții vătămate și a martorilor D.Martin, V.Cucereanu și V.Gonța, în situația respectivă lipsind temeiuri pentru numirea expertizei. Cît privește argumentele inculpatului, precum că nu a fost citat la ședințele instanței de judecată, că a fost condamnat în lipsa avocatului și procurorului, și că nu i-au fost aduse la cunoștință rezultatele expertizelor, instanța de apel le-a considerat nefondate și declarative. În acest sens, instanța de apel a reținut că, I.Pereu nemotivat nu s-a prezentat în ședințele de judecată din 06 și 24.08.2015, fiind dispusă aducerea lui forțată pentru ședința din 29.09.2015, la care s-a dispus anunțarea în căutare a inculpatului și înlocuirea măsurii preventive, iar ulterior, fiind reținut la 11.12.2015 și eliberat de sub arest la 11.01.2016, pe motiv că a expirat termenul arestării preventive, concomitent, fiind înștiințat, contra semnătură, despre ședința de judecată din 13.01.2016, din nou nu s-a prezentat și nici nu a comunicat instanței motivele neprezenței sale, în legătură cu ce a fost anunțat în căutare, înlocuirea măsurii preventive, fapt ce a dat posibilitatea instanței de judecată să examineze cauza penală în lipsa lui. Totodată, instanța de apel a precizat că, contrar celor invocate de inculpat în apel, potrivit proceselor-verbale din 24.02.2016 și 01.03.2016, la examinarea cauzei penale au fost prezenți atît apărătorul său, V.Zagaiciuc, cît și acuzatorul de stat E.Șlicari. În rezultat, instanța de apel a considerat că, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.6, 7, 61, 75 și 77 Cod penal, respectînd toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atît în ceea ce privește cuantumul acesteia, cît și modul de executare, ținînd cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, că inculpatul a comis o infracțiune din categoria celor grave, anterior a fost judecat, are antecedente penale nestinse, că circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, aplicîndu-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Împotriva deciziei nominalizate, dar și a încheierii aceleiași instanțe din 05 mai 2016, a declarat recurs ordinar avocatul V.Holban în numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, pe motiv că faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, fiind eronat stabilit că inculpatul a comis infracțiunea de delapidare a averii străine cu folosirea situației de serviciu; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; - a apreciat arbitrar și eronat circumstanțele cauzei, inclusiv și dauna cauzată părții vătămate considerînd-o drept una în proporții considerabile, nu a fost probată intenția directă a inculpatului de a-i cauza părții vătămate o daună în proporții considerabile; - instanța de apel neîntemeiat nu a luat în considerație că pe factura WI nr.6019047 din 22.06.2015 nu sînt aplicate semnăturile inculpatului și a respins solicitările apărării privind dispunerea efectuării expertizei grafologice-judiciare a documentelor, inclusiv expertizei psihiatrice-legale 3 ambulatorie în privința inculpatului; - instanța neîntemeiat a reținut ca probă declarațiile martorilor V.Gonța, D.Martin și V.Cucereanu.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care solicită declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel. Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei instanței de apel pct.6) și 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare. Colegiul penal reține că, instanțele de fond, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art.101, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția lui I.Pereu în comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind justă. Concluziile instanțelor judecătorești contestate sînt corecte și se confirmă prin cumulul de probe administrate, cum sînt declarațiile inculpatului, care a recunoscut că după realizarea mărfii agenților economici, a însușit banii primiți, pe care urma să-i transmită SRL „Cornelia-Prim” și a achitat datoriile pe care le avea; - a reprezentantului părții vătămate Gh.Cazacu, care a menționat că inculpatul, activînd în calitate de expeditor, a primit marfă și după realizarea acesteia urma să predea banii încasați în contabilitatea SRL, însă acesta nu s-a prezentat la serviciu, iar telefonul era deconectat, ulterior, după reținere, inculpatul i-a comunicat că a luat banii și a restituit o datorie pe care o avea; - a martorilor V.Mamaliga, V.Gonța, D.Martin și V.Cucereanu; contractul individual de muncă nr.14 B și de răspundere materială integrală din 22.06.2015; - lista de încărcare din 22.06.2015; - procesul-verbal al comisiei SRL „Cornelia-Prim”, potrivit căruia, în urma verificării și descărcării camionului cu n/î DB AF 307, a cărui expeditor la 22.06.2015 a fost inculpatul, s-a constatat că careva marfă nu a fost depistată. Conținutul probelor menționate mai sus, care au fost amplu analizate și obiectiv apreciate de instanțele de fond, confirmă cu certitudine săvîrșirea de către inculpatul I.Pereu a faptei imputate, care întrunește elementele infracțiunii de delapidare a averii străine, săvîrșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile, cu folosirea situației de serviciu, adică atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a acestei infracțiuni, or, acesta, exercitînd funcția de expeditor în cadrul SRL „Cornelia-Prim”, a primit marfă pentru livrare agenților economici, iar după realizarea acesteia, a însușit banii obținuți, în sumă de 27620,20 lei, pe care urma să-i prea în contabilitate, folosindu-i în scopuri personale, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil. Din textul hotărîrilor recurate, rezultă că instanțele de fond corect au constatat faptele și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii incriminate inculpatului, descriindu-le 4 detaliat și argumentat în partea descriptivă, ulterior motivînd concluzia de vinovăție prin cumulul de probe administrate în cauză. Instanța de recurs constată că temeiurile invocate de recurent, precum că faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, se combat prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență presupusele erori de drept, dimpotrivă decizia este bine argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelurilor și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea lor, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Totodată, Colegiul penal ține să enunțe că aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și nu pot constitui temei pentru recurs. Consecvent, Colegiul atestă că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse de recurent, inclusiv cele ce se referă la săvîrșirea infracțiunii în proporții considerabile cu folosirea situației de serviciu, au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel examinîndu-le în ansamblu și dîndu-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor la pct.12-17 din decizie. De asemenea, neîntemeiat a considerat instanța și argumentul apelantului, precum că nu s-a stabilit dacă a avut loc delapidarea banilor anume în sumă de 27620,20 lei fiindcă factura WI nr.6019047 din 22.06.2015 nu este semnată de inculpat, deoarece însăși inculpatul nu a negat că a primit marfa indicată în acte și suma totală împreună cu tara era în jur de 34-35 mii lei, indicînd că suma pentru tară se pune separat în darea de seamă, recunoscînd că valoarea mărfii a fost de 27620,20 lei din care a însușit 16000 lei pentru a restituit o datorie. Reținînd circumstanțele constatate, instanța a concluzionat că faptul primirii de către inculpat a mărfii în valoare de 27620,20 lei este confirmat nu numai prin lista de încărcare a producției din 22.06.2015, dar și prin declarațiile reprezentantului părții vătămate, a martorilor D.Martin, V.Cucereanu, V.Gonța, care au încărcat marfa în automobil, astfel nefiind necesară efectuarea unei expertize grafoscopice, inclusiv și a expertizei psihiatrico-legale în privința inculpatului, pe motiv că însăși acesta a declarat că nu se află la evidența medicului psihiatric și careva dubii cu privire la certitudinea lui nu au apărut, iar apărarea nu a justificat necesitatea numirii unei astfel de expertize. Prin urmare, probele administrate în cauză sînt pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în delapidarea mijloacelor financiare în sumă de 27620,20 lei. Analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acestora. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat. 5

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Holban Vladimir în numele inculpatului Pereu Ion, împotriva deciziei și încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016, în cauza penală în privința lui Pereu Ion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 noiembrie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 6