1ra-1694/16 — art.191 alin.2 lit.c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.191 alin.2 lit.c, d CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6, 12 CPP
1ra-1694/16 — art.191 alin.2 lit.c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr.1ra-1694/16
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
26 octombrie 2016 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea încheierii și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016,
declarat de avocatul Holban Vladimir în numele inculpatului
Pereu Ion Pavel, născut la 28 aprilie
1991, originar și domiciliat în or.Strășeni,
str.Boris Glavan 31.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 17.07.2015 – 01.03.2016;
Instanța de apel: 30.03.2016 – 05.05.2016;
Instanța de recurs: 03.08.2016 – 26.10.2016.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 01 martie 2016, Pereu Ion a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal, la 4 ani și
6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții cu răspundere materială deplină pe un termen de 5 ani.
Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Pereu Ion în beneficiul
SRL „Cornelia-Prim” a prejudiciului material în sumă de 27620,20 lei.
Potrivit sentinței s-a constatat că Pereu Ion, exercitînd funcția de expeditor în
cadrul SRL „Cornelia-Prim” cu sediul în or.Strășeni, str.D.Cantemir 8, conform
contractului individual de muncă nr.14 B din 22 iunie 2015, avînd obligația, conform
prevederilor contractului de răspundere materială integrală din 22 iunie 2015, să țină în
ordinea stabilită evidența valorilor aflate asupra sa și să prezinte administrației
documentele justificative, dările de seamă privind mișcarea și stocurile de valori, precum
și să gestioneze valorile cu respectarea normelor legale, să prevină sustragerea lor și orice
formă de risipă, la 22 iunie 2015, după ce a primit produse alcoolice și slab alcoolice de
la depozitul SRL „Cornelia-Prim” din or.Bucovăț, str.Ștefan cel Mare 108 pentru a fi
livrate agenților economici, le-a distribuit, iar o parte din banii obținuți, în sumă de
27620,20 lei, pe care conform unei proceduri prestabilite, urma să-i transmită
reprezentanților SRL „Cornelia-Prim”, i-a însușit, cauzîndu-i părții vătămate un
prejudiciu material considerabil.
Sentința a fost atacată cu apel de către:
- avocatul V.Zagaiciuc în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui I.Pereu, în temeiul art.90 Cod penal, să-i fie
1
suspendată executarea pedepsei, fără a-i pune în executare pedeapsa stabilită prin sentința
anterioară, cu admiterea acțiunii civile doar în partea în care inculpatul a însușit-o în
sumă de 10000 lei, pe motiv că instanța eronat a apreciat circumstanțele indicînd că
acesta a însușit suma indicată în rechizitoriu, aceasta nefiind probată; - instanța a aplicat o
pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, eronat apreciind gradul de pericol
social pe care-1 reprezintă inculpatul și nu a luat în considerație persoana inculpatului,
circumstanțele care atenuează vinovăția acestuia - recunoașterea parțială a vinovăției,
căința sinceră, contribuția activă la descoperirea infracțiunii, caracteristica pozitivă;
- inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, pe
motiv că nu a fost citat la ședințele instanței de judecată; - a fost condamnat în lipsa
avocatului și procurorului; - nu i-au fost aduse la cunoștință rezultatele expertizelor.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016, au
fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocatul V.Zagaiciuc în numele
inculpatului și de inculpat. Prin încheierea din aceeași dată au fost respinse cererile
avocatului V.Holban privind numirea unei expertize psihiatrice-legale ambulatorie și
grafologice judiciare.
Instanța de apel a indicat că, prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101
Cod de procedură penală, a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate
aspectele, și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o
apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și
coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea
infracțiunii prevăzută de art.191 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal.
Consecvent, a indicat instanța de apel că, vinovăția inculpatului se confirmă prin
declarațiile acestuia, care a recunoscut vina parțial, a reprezentantului părții vătămate
SRL „Cornelia-Prim”, a martorilor V.Mamaliga, V.Gonța, D.Martin și V.Cucereanu;
contractul individual de muncă nr.14 B și de răspundere materială integrală din
22.06.2015; lista de încărcare din 22.06.2015; procesul-verbal al comisiei SRL
„Cornelia-Prim”, prin care s-a constatat că, în urma verificării și descărcării camionului
cu n/î DB AF 307 a cărui expeditor la 22.06.2015 a fost inculpatul, careva produse
alcoolice și slab alcoolice nu au fost depistate.
Reținînd probele indicate supra, instanța de apel a conchis că vina lui I.Pereu este
pe deplin dovedită, iar calificarea acțiunilor acestuia corectă, fiind întrunite atît latura
subiectivă, cît și cea obiectivă a componenței infracțiunii incriminate.
La fel, a indicat instanța de apel că, argumentul avocatului privind lipsa probelor
ce ar confirma caracterul considerabil al prejudiciului contravine prevederilor art.126
alin.(2) Cod penal, deoarece potrivit normei date, caracterul considerabil sau esențial al
daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea
bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, alte circumstanțe care
influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii
drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului. Or, potrivit declarațiilor reprezentantului părții vătămate
Gh.Cazacu, prejudiciul cauzat societății în sumă de 27620,20 lei este unul considerabil.
Instanța a indicat că nu pot fi reținute afirmațiile părții apărării, precum că
acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate la alin.(1) art.191 Cod penal, pe motiv că
acesta deținea funcția de expeditor și deci nu este persoană cu funcție de răspundere sau
publică, deoarece s-a constatat că inculpatul a primit în gestiune marfa indicată în acte,
iar după ce a livrat-o agenților economici, nu a transmis banii SRL, dar i-a însușit în
scopuri personale, fapt ce a fost recunoscut de însăși inculpat, prin urmare, prin aceste
2
acțiuni inculpatul a și comis însușirea bunurilor proprietarului încredințate în
administrarea lui.
Referitor la numirea expertizelor psihiatrico-legală ambulatorie și grafologică
judiciară, instanța de apel a considerat cererea avocatului neîntemeiată, or, dubii privind
certitudinea inculpatului nu au apărut, acesta nu stă la evidența medicului psihiatru, iar
apărarea nu a justificat necesitatea numirii expertizei psihiatrice-legale ambulatorie. Cît
privește expertiza grafologică judiciară, instanța a indicat că primirea mărfii în valoare de
27620,20 lei este confirmată nu doar prin lista de încărcare a producției în mașină din
22.06.2015, dar și prin declarațiile reprezentantului părții vătămate și a martorilor
D.Martin, V.Cucereanu și V.Gonța, în situația respectivă lipsind temeiuri pentru numirea
expertizei.
Cît privește argumentele inculpatului, precum că nu a fost citat la ședințele
instanței de judecată, că a fost condamnat în lipsa avocatului și procurorului, și că nu i-au
fost aduse la cunoștință rezultatele expertizelor, instanța de apel le-a considerat nefondate
și declarative.
În acest sens, instanța de apel a reținut că, I.Pereu nemotivat nu s-a prezentat în
ședințele de judecată din 06 și 24.08.2015, fiind dispusă aducerea lui forțată pentru
ședința din 29.09.2015, la care s-a dispus anunțarea în căutare a inculpatului și înlocuirea
măsurii preventive, iar ulterior, fiind reținut la 11.12.2015 și eliberat de sub arest la
11.01.2016, pe motiv că a expirat termenul arestării preventive, concomitent, fiind
înștiințat, contra semnătură, despre ședința de judecată din 13.01.2016, din nou nu s-a
prezentat și nici nu a comunicat instanței motivele neprezenței sale, în legătură cu ce a
fost anunțat în căutare, înlocuirea măsurii preventive, fapt ce a dat posibilitatea instanței
de judecată să examineze cauza penală în lipsa lui.
Totodată, instanța de apel a precizat că, contrar celor invocate de inculpat în apel,
potrivit proceselor-verbale din 24.02.2016 și 01.03.2016, la examinarea cauzei penale au
fost prezenți atît apărătorul său, V.Zagaiciuc, cît și acuzatorul de stat E.Șlicari.
În rezultat, instanța de apel a considerat că, la stabilirea categoriei și măsurii de
pedeapsă, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.6, 7, 61, 75 și 77 Cod
penal, respectînd toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atît în ceea ce
privește cuantumul acesteia, cît și modul de executare, ținînd cont de toate circumstanțele
reale și personale privind individualizarea pedepsei, că inculpatul a comis o infracțiune
din categoria celor grave, anterior a fost judecat, are antecedente penale nestinse, că
circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, aplicîndu-i o pedeapsă corectă, echitabilă și
legală.
Împotriva deciziei nominalizate, dar și a încheierii aceleiași instanțe din 05 mai
2016, a declarat recurs ordinar avocatul V.Holban în numele inculpatului care, invocînd
temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea
acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, pe motiv că faptei
săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, fiind eronat stabilit că inculpatul a comis
infracțiunea de delapidare a averii străine cu folosirea situației de serviciu; - instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; - a apreciat arbitrar și
eronat circumstanțele cauzei, inclusiv și dauna cauzată părții vătămate considerînd-o
drept una în proporții considerabile, nu a fost probată intenția directă a inculpatului de a-i
cauza părții vătămate o daună în proporții considerabile; - instanța de apel neîntemeiat nu
a luat în considerație că pe factura WI nr.6019047 din 22.06.2015 nu sînt aplicate
semnăturile inculpatului și a respins solicitările apărării privind dispunerea efectuării
expertizei grafologice-judiciare a documentelor, inclusiv expertizei psihiatrice-legale
3
ambulatorie în privința inculpatului; - instanța neîntemeiat a reținut ca probă declarațiile
martorilor V.Gonța, D.Martin și V.Cucereanu.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în
referință, prin care solicită declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide
asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel
poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori
de apel.
Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei
instanței de apel pct.6) și 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, precum și atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o
încadrare juridică greșită.
Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată
că acestea nu și-au găsit confirmare.
Colegiul penal reține că, instanțele de fond, în baza probelor administrate legal de
către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea
prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit
art.101, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și
coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd
la concluzia privind vinovăția lui I.Pereu în comiterea infracțiunii prevăzute de art.191
alin.(2) lit.c) și d) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind justă.
Concluziile instanțelor judecătorești contestate sînt corecte și se confirmă prin
cumulul de probe administrate, cum sînt declarațiile inculpatului, care a recunoscut că
după realizarea mărfii agenților economici, a însușit banii primiți, pe care urma să-i
transmită SRL „Cornelia-Prim” și a achitat datoriile pe care le avea; - a reprezentantului
părții vătămate Gh.Cazacu, care a menționat că inculpatul, activînd în calitate de
expeditor, a primit marfă și după realizarea acesteia urma să predea banii încasați în
contabilitatea SRL, însă acesta nu s-a prezentat la serviciu, iar telefonul era deconectat,
ulterior, după reținere, inculpatul i-a comunicat că a luat banii și a restituit o datorie pe
care o avea; - a martorilor V.Mamaliga, V.Gonța, D.Martin și V.Cucereanu; contractul
individual de muncă nr.14 B și de răspundere materială integrală din 22.06.2015; - lista
de încărcare din 22.06.2015; - procesul-verbal al comisiei SRL „Cornelia-Prim”, potrivit
căruia, în urma verificării și descărcării camionului cu n/î DB AF 307, a cărui expeditor
la 22.06.2015 a fost inculpatul, s-a constatat că careva marfă nu a fost depistată.
Conținutul probelor menționate mai sus, care au fost amplu analizate și obiectiv
apreciate de instanțele de fond, confirmă cu certitudine săvîrșirea de către inculpatul
I.Pereu a faptei imputate, care întrunește elementele infracțiunii de delapidare a averii
străine, săvîrșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile, cu folosirea situației de
serviciu, adică atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a acestei infracțiuni, or, acesta,
exercitînd funcția de expeditor în cadrul SRL „Cornelia-Prim”, a primit marfă pentru
livrare agenților economici, iar după realizarea acesteia, a însușit banii obținuți, în sumă
de 27620,20 lei, pe care urma să-i prea în contabilitate, folosindu-i în scopuri personale,
cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil.
Din textul hotărîrilor recurate, rezultă că instanțele de fond corect au constatat
faptele și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii incriminate inculpatului, descriindu-le
4
detaliat și argumentat în partea descriptivă, ulterior motivînd concluzia de vinovăție prin
cumulul de probe administrate în cauză.
Instanța de recurs constată că temeiurile invocate de recurent, precum că faptei
săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, se combat prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență
presupusele erori de drept, dimpotrivă decizia este bine argumentată, motivată și nu
contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală, decizia instanței de apel
cuprinde fondul apelurilor și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea lor,
precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de
procedură penală.
Totodată, Colegiul penal ține să enunțe că aprecierea probelor ține de soluționarea
fondului cauzei de către instanțele de fond și nu pot constitui temei pentru recurs.
Consecvent, Colegiul atestă că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse
de recurent, inclusiv cele ce se referă la săvîrșirea infracțiunii în proporții considerabile
cu folosirea situației de serviciu, au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel
examinîndu-le în ansamblu și dîndu-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod
de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor la pct.12-17 din
decizie.
De asemenea, neîntemeiat a considerat instanța și argumentul apelantului, precum
că nu s-a stabilit dacă a avut loc delapidarea banilor anume în sumă de 27620,20 lei
fiindcă factura WI nr.6019047 din 22.06.2015 nu este semnată de inculpat, deoarece
însăși inculpatul nu a negat că a primit marfa indicată în acte și suma totală împreună cu
tara era în jur de 34-35 mii lei, indicînd că suma pentru tară se pune separat în darea de
seamă, recunoscînd că valoarea mărfii a fost de 27620,20 lei din care a însușit 16000 lei
pentru a restituit o datorie. Reținînd circumstanțele constatate, instanța a concluzionat că
faptul primirii de către inculpat a mărfii în valoare de 27620,20 lei este confirmat nu
numai prin lista de încărcare a producției din 22.06.2015, dar și prin declarațiile
reprezentantului părții vătămate, a martorilor D.Martin, V.Cucereanu, V.Gonța, care au
încărcat marfa în automobil, astfel nefiind necesară efectuarea unei expertize
grafoscopice, inclusiv și a expertizei psihiatrico-legale în privința inculpatului, pe motiv
că însăși acesta a declarat că nu se află la evidența medicului psihiatric și careva dubii cu
privire la certitudinea lui nu au apărut, iar apărarea nu a justificat necesitatea numirii unei
astfel de expertize.
Prin urmare, probele administrate în cauză sînt pertinente și concludente care, în
ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția
inculpatului în delapidarea mijloacelor financiare în sumă de 27620,20 lei.
Analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal nu
constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acestora. Decizia instanței de apel
cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea
apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile
art.417 Cod de procedură penală.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată
că este vădit neîntemeiat.
În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar
declarat de către avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.
5
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Holban Vladimir în
numele inculpatului Pereu Ion, împotriva deciziei și încheierii Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 05 mai 2016, în cauza penală în privința lui Pereu Ion, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 noiembrie 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
6