1ra-187/2016 — art. 329 alin. 1 CP

1ra-187/2016 — art. 329 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-187/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 ianuarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Condrea Gheorghe și avocatul său Guțu Valentin, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015 și

a sentinței Judecătoriei Ialoveni din 16 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Condrea Gheorghe Vasile, născut la 15 august 1962,

originar și domiciliat or. Ialoveni, str. Albinuța 11.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Vasile, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 329 alin. (1) Cod penal, la 3

luni închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendat condiționat executarea pedepsei

pe un termen de probă de 1 an, obligându-l să nu părăsească în această perioadă

locul său de trai fără permisiunea organului ce exercită controlul asupra

comportamentului celor condamnați cu suspendarea pedepsei.

S-a încasat de la Condrea Gheorghe în beneficiul Poștei Ialoveni prejudiciul

material în sumă de 50.051,53 lei.

150-c din 14 octombrie 1986 în calitate de poștaș și activând la întreprinderea de stat

Centrul de poștă Ialoveni, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, aprobate de către

Directorul Centrului de poștă și fișei de post, conform căreia poștașul de însoțire a

poștei urmează să controleze atent starea caroseriei, să asigure integritatea și

oportunitatea transportării poștei, a manifestat neglijență, încălcând dispozițiile

prevăzute în Instrucțiunea cu privire la transportarea și însoțirea poștei pe rutele

auto, reglementată prin ordinul Ministerului Transporturilor și Comunicațiilor al

1

RM nr. 124 din 16 iulie 2001, ce țin de primirea poștei pregătită pentru transportare

și însoțire, transportarea și schimbul poștei prin oficiile poștale din r. Ialoveni,

asigurarea integrității și oportunității transportării poștei, a comis o faptă

prejudiciabilă cu vinovăție, prevăzută de legea penală și pasibilă de pedeapsă penală

în următoarele circumstanțe:

La data de 04 octombrie 2013, aflându-se în orele de serviciu, fiind persoană

responsabilă a primit de la Centrul de poștă Ialoveni, conform facturii de rută

eliberată în aceiași zi, 12 saci asigurați, 14 saci cu corespondență, fiindu-i încredințată

în administrarea sa poșta și mijloace bănești pentru a fi repartizate la oficiile poștale

situate pe teritoriul r-lui Ialoveni, fiind încărcate și încuiate cu lacăt de către Condrea

G. în remorca automobilului de serviciu de model IJ 27175-036 cu n/î CPM 143, după

ce s-au deplasat pe ruta stabilită. În timpul, de la deservirea Oficiului poștal Costești

și până la deplasarea la Oficiul poștal Hansca, cu automobilul de serviciu la volanul

căruia se afla șoferul Roșioru Tudor, Condrea G. manifestând neglijență la păstrarea

integrității bunurilor încredințate, în rezultatul căruia a depistat ușa remorcii

automobilului descuiată și lipsa unui sac pe care l-a primit de la Centrul de poștă

Ialoveni cu nr. 19A, destinat Oficiului poștal din s. Ruseștii Noi, r-l Ialoveni, în care

se aflau bani în sumă de 50.000 lei, iar costul sacului specializat fiind în sumă de

51,53 lei, cauzând astfel daună în proporții mari drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale Î.S. „Poșta Moldovei”, în sumă totală de 50.051,53 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Condrea G. a fost calificată de drept în baza art. 329 alin. (1) Cod penal și

anume – neglijența în serviciu, adică neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de

către o persoană publică a obligațiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau

neconștiincioase față de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari intereselor publice

sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului declarat au invocat că:

- nu sunt de acord cu concluzia instanței de judecată precum că inculpatul

cade sub incidența art. 123 Cod penal, deoarece nu a fost adus nici un argument în

confirmarea acestui fapt;

- nu sunt de acord cu afirmația procurorului precum că inculpatul este

persoană publică, deoarece nu este concretizat în baza cărei legi el a căpătat acest

statut;

- prima instanță nu a indicat în sentință care anume prevederi ale Instrucției a

încălcat inculpatul, ce au dus la pierderea sacului cu bani, mai mult ca atât a pus la

îndoială vinovăția inculpatului, indicând că „instanța nu a găsit nici o confirmare că

sacii încredințați s-au pierdut în urma neglijenței la fixarea lacătului”;

- versiunea inculpatului precum că banii ar fi fost sustrași de șoferul Roșioru

T., pe parcursul urmăririi penale nu a fost verificată de procuror și nici nu a fost

combătută în judecată;

- procurorul pe parcursul judecării cauzei nu a prezentat probe incontestabile

2

ce ar confirma că din vina inculpatului a fost pierdut sacul cu bani în sumă de 50.000

lei;

- în urma judecării cauzei penale s-a confirmat pierderea unui sac asigurat cu

bani în sumă de 50.000 lei, însă potrivit legislației, Condrea G., nu poate purta

răspundere penală pentru această faptă, deoarece nu s-a stabilit vinovăția ultimului,

el nefiind persoană publică;

- în ședința de judecată directorul Centrului de poștă Ialoveni, Moraru P., a

declarat că Centrul de Poștă Ialoveni nu este o instituție publică și Condrea G. nu

este funcționar public;

- acțiunea civilă urma a fi respinsă din motivul lipsei vinovăției în acțiunile

inculpatului Condrea G.

2015, a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința integral și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat

procesul penal în privința lui Condrea G. în baza art. 329 alin. (1) Cod penal, în

conformitate cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din motivul

intervenirii termenului prescripției tragerii la răspundere penală prevăzut de art. 60

alin. (1) lit. a) Cod penal. Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material a

fost lăsată fără soluționare.

instanță pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de

inculpat.

În opinia instanței de apel, necătând la faptul că inculpatul vina în comiterea

infracțiunii nu a recunoscut-o, vina acestuia se probează prin declarațiile ultimului, a

reprezentantului părții vătămate Moraru P., martorilor Roșioru T., Cazacu I., Candu

I., Cazacu D., Roșioru R. și prin materialele cauzei și anume: procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 04.10.2013 (f.d. 14, v. 1); raportul de expertiză

traseologică nr. 68 din 07.11.2013 (f.d. 47-50 v. 1).

De asemenea, instanța de apel a statuat că analizând și verificând probele prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității, utilității și în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, acestea indică incontestabil la componența infracțiunii incriminate inculpatului

și prevăzută de art. 329 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a considerat nejustificate argumentele apelanților precum că

Condrea G. nu poate purta răspundere penală pentru această faptă, ultimul nefiind

persoană publică și nu a fost stabilită vinovăția acestuia, deoarece prima instanță a

cercetat toate circumstanțele pricinii și justificat a constatat vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a considerat necesară încetarea procesului penal în

privința inculpatului în baza art. 329 alin. (1) Codul penal, pe motivul expirării

termenului de prescripție. Astfel, potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana

se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2

ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare: în speță, infracțiunea a fost comisă la

data de 04 octombrie 2013, astfel, 2 ani au expirat la data de 04 octombrie 2015.

3

Prin urmare, instanța de apel a admis din alte motive apelul, a casat sentința, a

rejudecat cauza potrivit modului stabilit pentru prima instanță și a dispus încetarea

procesului penal cu privire la învinuirea adusă inculpatului Condrea G. în baza art.

329 alin. (1) Cod penal, pe motivul expirării termenului de prescripție de tragere la

răspunderea penală și a lăsat fără soluționare acțiunea civilă.

către inculpat și avocatul său Guțu V., prin care solicită casarea acestora cu

dispunerea achitării lui Condrea G.

În motivarea recursului invocă că:

6.1 Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

și anume:

- în cererea de apel, a fost invocat ca temei de casare a sentinței faptul că

inculpatul nu cade sub incidența art. 123 Cod penal și deci el nu este persoană

publică;

- dacă instanța de apel a considerat că Condrea Gh. este persoană publică,

atunci urma să indice în baza cărei legi a primit acest statut. De asemenea, în cererea

de apel a fost invocat faptul că lipsește vinovăția lui Condrea Gh. în comiterea

infracțiunii incriminate, deoarece instanța de apel, recunoscându-l vinovat nu a

concretizat care anume prevederi ale Instrucției a încălcat inculpatul, ce au dus la

pierderea sacului cu bani, deoarece potrivit prevederilor art. 384 alin. (3) Cod de

procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și

motivată;

- prima instanță, în sentință, indică la nevinovăția inculpatului Condrea Gh.

menționând că „..instanța nu a găsit nici o confirmare că sacii încredințați s-au

pierdut în urma neglijenței la fixarea lacătului”;

- instanța de apel, în decizia sa nu s-a expus la concret asupra motivelor

invocate, indicând doar la general că acțiunile inculpatului corect au fost încadrate

conform art. 329 alin. (1) Cod penal;

- procurorul pe parcursul examinării cauzei penale nu a prezentat probe

incontestabile că anume din vina inculpatului a fost pierdut sacul cu bani în sumă de

50.000 lei.

6.2 În acțiunile lui Condrea Gh. nu au fost întrunite elementele infracțiunii și

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită:

- în cadrul ședinței de judecată s-a confirmat pe deplin, faptul pierderii unui sac

asigurat cu bani în sumă de 50.000 lei, însă potrivit legislației în vigoare Condrea Gh.

nu poate purta răspundere penală pentru această faptă, deoarece nu s-a stabilit

vinovăția ultimului și el nu este persoană publică;

- inculpatul nu este un funcționar public, funcția de poștaș însoțitor de poștă nu

este o funcție publică, iar instituția respectivă nu este o autoritate publică, conform

art. 2 al Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158-

XVI din 04.07.2008;

- Centrul de poștă Ialoveni nu este o autoritate publică incidentă Legii cu

privire la funcția publică și statul funcționarului public, iar raporturile de serviciu

dintre Condrea Gh. și Centrul de poștă Ialoveni nu au apărut în condițiile art. 30 din

4

Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008 în baza actului administrativ de numire în funcția

publică dar în temeiul Codului muncii;

- Condrea Gh. nu este subiectul infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod

penal și în acțiunile lui lipsește latura subiectivă, astfel faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită;

- contractul de răspundere materială deplină din 13 decembrie 1994, prezentat

instanței de către reprezentantul Centrului de poștă Ialoveni, nu poate fi luat în

considerație, deoarece a fost prezentat după terminarea cercetării judecătorești și

anunțării dezbaterilor judiciare, fără reluarea examinării cauzei în fond. Acest

contract nu este valabil, fiindcă în el se prevede răspunderea materială deplină doar

în cazul în care dauna a fost pricinuită din vina lui Condrea Gh., însă consideră că

vina ultimului nu a fost dovedită.

În drept, recurenții își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) și 12) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a respinge prezentul recurs, deoarece este motivat prin prisma

dezacordului cu modalitatea de apreciere a probelor, ce nu este prevăzut de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală și nu conține indicii unor erori de drept. Partea

acuzării consideră corectă încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 329 alin. (1)

Cod penal, deoarece a încălcat dispozițiile prevăzute în Instrucțiunea cu privire la

transportarea și însoțirea poștei pe rutele auto. În opinia procurorului, instanța de

apel corect a încetat procesul penal în privința inculpatului, conform art. 60 alin. (1)

lit. a) Cod penal, deoarece din ziua săvârșirii infracțiunii ușoare au expirat 2 ani.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 aceluiași

Cod.

Din cuprinsul recursului declarat de către inculpat și apărătorul său se reține că

aceștia invocă ca temei de drept pct. 6), 8) și 12) din alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, acțiunile inculpatului nu au întrunit elementele

infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, autorii recursului au indicat că, instanța de apel în decizia

sa la mod general a redat acțiunile inculpatului încadrate în baza art. 329 alin. (1)

Cod penal și în motivarea hotărârii sale nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

5

invocate în apel, expuse în pct. 6.1 al prezentei decizii și anume, în esență, că

inculpatul nu cade sub incidența art. 123 Cod penal, respectiv în opinia recurenților,

ultimul nu este persoană publică, astfel lipsind vinovăția lui în comiterea infracțiunii

imputate, nefiind concretizate care anume prevederi ale Instrucției au fost încălcate,

ce au dus la pierderea sacului cu bani, iar procurorul nu a prezentat judecății probe

incontestabile că anume din vina inculpatului a fost pierdut sacul cu bani în sumă de

50.000 lei.

Așadar, Colegiul penal, analizând textul deciziei recurate constată că, instanța

de apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările și

încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, au fost corect reținute de

către prima instanță, nefiind încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția. Deși, instanța de apel nu s-a pronunțat minuțios asupra fiecărui

motiv invocat în apel, temeiul de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, nu este incident în prezenta cauză, iar cu privire la alegațiile

recurenților invocate, precum că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător

soluția de condamnare adoptată în privința lui Condrea Gh. și nu a dat răspuns la

toate argumentele invocate de partea apărării în apelul declarat, instanța de recurs

remarcă considerentele rezultate din jurisprudența constantă a Curții Europene,

potrivit cărora motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului, ce nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

de amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, precum și faptul posibilității preluării de către o curte de apel în

principiu a motivelor primei instanțe în cazul în care această instanță și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările ce confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de

apel/recurs eventual, așa cum s-a procedat, în cauza dată. Deci, investită cu o situație

de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești a expus

situația de fapt reținută și corect a concluzionat că aceasta se circumscrie încadrării

juridice în baza art. 329 alin. (1) Cod penal, fiind săvârșită anume de către inculpatul,

Condrea Gh.

Cât privește motivele invocate în apel referitoare la faptul că inculpatul nu este

persoană publică prevăzută la art. 123 Cod penal, lipsa vinovăției acestuia, precum și

argumentele invocate în acest sens, Colegiul penal se va expune asupra acestora la

sinteza incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța de recurs reține că, recurenții invocă în prezenta speță

concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală. Însă, din conținutul recursului declarat Colegiul atestă că, în

opinia părții apărării, inculpatul nu este subiectul infracțiunii imputate, deoarece

acesta nu este funcționar public, iar funcția de poștaș însoțitor de poștă nu este o

funcție publică, precum și Centrul de poștă Ialoveni nu este o autoritate publică în

6

sensul Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

considerând astfel că în prezenta speță vina lui Condrea Gh. nu a fost dovedită. Deci,

în atare împrejurări, instanța de recurs consideră că, de fapt, inculpatul și apărătorul

său în recursul declarat semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor infracțiunii

de neglijență în serviciu în acțiunile inculpatului, solicitând în cele din urmă

achitarea ultimului. Respectiv, este alogică invocarea concomitentă și a temeiului

pentru recurs stipulat la pct. 12) al aceleiași norme, precum că faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită, fiindcă în asemenea abordare se subînțelege că totuși

inculpatul a săvârșit o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost încadrată juridic

corect. Totodată, din conținutul recursului nici nu se atestă o argumentare

desfășurată a acestui temei pentru recurs, fiind doar indicat la temeiurile de drept.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin

prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Potrivit lucrărilor dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit, recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 329 alin. (1) Cod penal și anume – neîndeplinirea sau

îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligațiilor de serviciu ca

rezultat al unei atitudini neglijente sau neconștiincioase față de ele, dacă aceasta a cauzat

daune în proporții mari intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice.

În cauza supusă judecării Colegiul consideră că, prima instanță și cea de apel

corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului, Condrea Gh., în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Din textul recursului, se reține că unul din argumentele de bază este că autorii

nu sânt de acord cu faptul că inculpatul în exercitarea atribuțiilor de serviciu avea

calitatea specială de persoană publică, prevăzută la alin. (2) art. 123 Cod penal,

respectiv nu este subiect al infracțiunii imputate, alegații pe care Colegiul penal le

consideră nefondate.

Prin urmare, opozant criticilor invocate de recurenți și menționate mai sus,

Colegiu specifică, în acord cu alin. (2) art. 123 Cod penal, prin persoană publică se

înțelege funcționarul public, inclusiv funcționarul public cu statut special

(colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării,

7

securității naționale și ordinii publice, alte persoană care deține grade speciale sau

militare); angajatul autorităților publice autonome sau de reglementare, al

întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public;

angajatul din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică; persoana

autorizată sau investită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să

îndeplinească activități de interes public.

În sensul dispoziției de la alin. (2) art. 123 Cod penal, angajatul întreprinderii de

stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public este salariatul care se

asimilează funcționarilor publici, indiferent de nivelul ierarhic, cu excepția

salariaților care desfășoară activități auxiliare. La acest capitol, instanța de recurs

specifică că noțiunea de „angajatul autorităților publice autonome sau de

reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de

drept public” este de factură extrapenală. Deci, pe cale de consecință, angajatul

întreprinderii de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public, ca

specie a persoanei publice, constituie o identitate cu noțiunea „salariat dintr-o

întreprindere, instituție sau organizație”, considerente ce se regăsesc și în pct. 6.1 al

Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 11 din 22.12.2014 Cu privire la

aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție.

La caz, potrivit informației din 15.10.2013 nr. 152 (f.d. 55 v. 1) se atestă că

inculpatul Condrea Gh., activează la filiala Întreprinderii de stat „Poșta Moldovei”,

Centrul de poștă Ialoveni, în calitate de poștaș de însoțire a poștei, începând cu data

de 16.10.1986. Astfel, Colegiul penal constată că, inculpatul la momentul săvârșirii

infracțiunii este angajat și salariat al Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei”.

Potrivit considerentelor teoretice, pentru recunoașterea unei sau alte categorii

de persoane ca fiind persoane publice, are importanță caracterul acțiunilor pe care

acestea le îndeplinesc. De aceea, pentru a atesta comiterea infracțiunii specificate la

alin. (1) art. 329 Cod penal, este decisiv de a stabili dacă făptuitorul a exercitat tocmai

atribuții ale persoanei publice, și nu acțiuni de natură profesională.

Drept urmare, celor menționate mai sus, instanța de recurs relevă prevederile

art. 1 din Legea poștei nr. 463 din 18.05.1995 unde este stipulat că, prezenta lege

stabilește principalele reguli și condiții de administrare, dezvoltare și exploatare a

serviciilor poștale publice în Republica Moldova, drepturile și obligațiile statului,

persoanelor fizice și juridice în domeniile comunicațiilor interumane și transportului

bunurilor materiale, iar potrivit art. 9 al aceleiași Legi, organul administrației publice

centrale de specialitate în domeniul poștei este Ministerul Dezvoltării Informaționale

(în continuare - minister). În calitate de Administrație Poștală a Republicii Moldova

ministerul reprezintă Guvernul în organismele internaționale în conformitate cu

împuternicirile ce i s-au delegat, coordonează activitatea internațională în domeniul

poștei, desfășurată de persoane fizice și juridice din Republica Moldova,

reglementează activitatea poștală la scară națională.

Conform art. 14 al Legii menționate supra, operatorul național desemnat pentru

prestarea serviciilor poștale de bază este Întreprinderea de stat "Poșta Moldovei"

care activează în baza statutului aprobat de minister. Dreptul de a utiliza emblema

8

"Poștei Moldovei" aparține în exclusivitate acesteia. Activitatea poștală se

reglementează prin Regulile poștale - act normativ separat, aprobat de Guvern.

Respectiv potrivit pct. 3 al Regulilor privind prestarea serviciilor poștale, aprobate

prin Hotărîrea Guvernului nr. 798 din 18.06.2002 este prevăzut că, operatorul național

Întreprinderea de Stat "Poșta Moldovei" deține dreptul exclusiv asupra utilizării

emblemei "Poștei Moldovei", precum și dreptul exclusiv de prestare a serviciilor

poștale de bază la nivelul întregii țări. Serviciile poștale de bază prestate de

operatorul național sânt:

- expedierea și distribuirea corespondenței (scrisori, cărți poștale, imprimate,

pachete mici, cecograme și telegrame);

- expedierea și distribuirea mandatelor poștale (ordinare, telegrafice, electronice);

- distribuirea pensiilor, subvențiilor și indemnizațiilor.

Din prevederile legale enunțate, Colegiul penal conchide că prestarea

serviciilor poștale este un serviciu public ce se prestează exclusiv la nivel național

prin intermediul operatorului desemnat Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”, ce

poate fi asimilată unei autorități publice.

Respectiv, în cazul de față, inculpatul fiind angajat în calitate de poștaș de

însoțire a poștei a Centrului de poștă Ialoveni, filiala Î.S. „Poșta Moldovei”, avea în

sarcina sa, potrivit fișei de post pct.) 1.7, 1.10 (f.d. 58-61 v. 1), controlul stării

caroseriei și prezența sipetului pentru păstrarea valorilor, precum și asigurarea

integrității și oportunitatea transportării poștei. Totodată, potrivit materialelor

dosarului (f.d. 65 v. 1) inculpatului i-au fost aduse la cunoștință în luna aprilie 2010

obligațiile sale, conform Instrucțiunii cu privire la transportarea și însoțirea poștei pe

rutele auto, aprobată prin ordinul nr. 124 din 16.07.2001 al Ministerului

Transporturilor și Comunicațiilor. Deci, pe cale de consecință, instanța de recurs

statuează că, de felul cum își exercită atribuțiile și obligațiile angajatul în calitate de

poștaș de însoțire a poștei, depinde calitatea serviciilor poștale, care pot fi asimilate

serviciilor publice, sociale cum ar fi în cazul dat: expedierea și distribuirea

corespondenței, precum și distribuirea pensiilor, subvențiilor și îndemnizațiilor. Iar,

în caz de atitudine neglijentă a angajatului, salariatului responsabil de acest segment

de prestații sociale, conduce la nedorința cetățenilor de a solicita asistența în acest

domeniu, fapt ce contribuie la crearea unei imagini negative a Întreprinderii de Stat

„Poșta Moldovei”, desemnată exclusiv de către Guvernul Republicii Moldova,

pentru a presta serviciile poștale de bază, nominalizate mai sus, deci în cele din

urmă este afectată și imaginea statului ca regulator a serviciilor poștale publice.

Consecvent celor expuse, în prezenta speță, în opinia Colegiului în acord cu

concluziile instanțelor de fond, funcția deținută de către inculpat și anume poștaș de

însoțire a poștei în cadrul unei întreprinderi de stat, este incidentă categoriei de

persoană publică, în sensul dispozițiilor alin. (2) art. 123 Cod penal. Prin urmare,

instanța de recurs învederând prevederile legate menționate mai sus reține că,

inculpatul Condrea Gh. în prezenta speță, este subiect al infracțiunii imputate și

prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal, iar criticile părții apărării invocate în sensul

dat sânt nefondate și urmează a fi respinse.

9

În altă ordine de idei, potrivit doctrinei penale, cât privește fapta prejudiciabilă

prevăzută la alin. (1) art. 329 Cod penal, acesta se particularizează prin aceea că

făptuitorul fie nu realizează ceea ce-i revine potrivit competenței de serviciu, fie își

îndeplinește obligațiile de serviciu de o manieră necorespunzătoare (adică, la

momentul nepotrivit, în volum incomplet, într-un mod inexact, necalitativ etc.) În

legătură cu aceasta, în procesul de calificare a faptei întâi de toate urmează a fi

stabilite – în baza legilor, altor acte normative, ordinilor instrucțiunilor etc. –

obligațiile care îi reveneau făptuitorului, sarcinile concrete pe care urma să le

îndeplinească acesta.

În prezenta speță, deși activitatea inculpatului în calitate de poștaș însoțitor de

poștă nu este reglementată de Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, precum invocă partea apărării în susținerea poziției sale de

nevinovăție a inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, instanța de recurs

specifică că, pornind de la dispozițiile art. art. 1, 9, 14 al Legii poștei, Regulile privind

prestarea serviciilor poștale, Instrucțiunea cu privire la transportarea și însoțirea poștei pe

rutele auto, acte normative evocate în prezenta decizie, acestea constituie cadrul

normativ de factură extrapenală, din care rezultă obligațiile ce îi reveneau

inculpatului în calitate de salariat al întreprinderii de stat, ca specie a funcției

publice. În acest context, alegațiile recurenților precum că instanțele de fond în

hotărârile sale nu au concretizat ce prevederi anume ale Instrucției a încălcat

inculpatul, ce au generat pierderea sacului cu bani, Colegiul penal le consideră

nefondate, din motiv că în actul de învinuire, precum și în partea descriptivă a

sentinței este clar specificat că, inculpatul a încălcat dispozițiile prevăzute în

Instrucțiunea cu privire la transportarea și însoțirea poștei pe rutele auto,

reglementată prin ordinul Ministerului Transporturilor și Comunicațiilor al RM nr.

124 din 16 iulie 2001, ce țin de primirea poștei pregătită pentru transportare și

însoțire, transportarea și schimbul poștei prin oficiile poștale, asigurarea integrității

și oportunității transportării poștei, adică sânt specificate dispozițiile referitoare la

anumite reguli, ce i-au fost aduse la cunoștință inculpatului, încă în luna aprilie 2010

(f.d. 65 v. 1).

Cât privește aserțiunea recurenților precum că, prima instanță în sentința sa

indică la nevinovăția inculpatului prin propoziția „instanța nu a găsit nici o confirmare

că sacii încredințați s-au pierdut în urma neglijenței la fixarea lacătului”, în viziunea

instanței de recurs nu poate fi reținută ca motiv de casare a unei hotărâri

judecătorești, deoarece aceasta este extrasă din contextul concluziei juste despre

vinovăția inculpatului, din care de fapt rezultă sensul că, necăutând la faptul

neconfirmării neglijenței anume la fixarea lacătului, acest fapt nu poate fi luat în

considerație, deoarece probele administrate în totalitate confirmă nerespectarea de

către poștașul de însoțire a poștei, a fișei de post și a Instrucțiunii cu privire la

transportarea și însoțirea poștei pe rutele auto (f.d. 227 ultimul aliniat – f.d. 228

primul aliniat v. 1).

Referitor la invocările părții apărării precum că nu s-ar fi întâmplat fapta

infracțională, dacă mașinile Centrul de poștă Ialoveni ar fi specializate și dotate cu

lacăt special, instanța de recurs le consideră nefondate, deoarece potrivit declarațiilor

10

reprezentantului legal al părții vătămate și civile Centrul de Poștă Ialoveni, Moraru

P., automobilele de transportare a poștei sânt specializate. La acest capitol, de

menționat sânt și prevederile pct. 3.1.2 al fișei de post al poștașului de însoțire a

poștei, care este obligat să ceară de la administrație punerea la dispoziție a

transportului conform graficului și în stare perfectă, iar conform pct. 3.2.8 al fișei de

post intră și înaintarea propunerilor referitor la perfectarea procesului tehnologic în

scopul integrității trimiterilor poștale, însă inculpatul nu a făcut careva plângeri

adresate administrației referitoare la starea tehnică al automobilului, lacătului,

pierderea cheilor și nici nu a intervenit cu propuneri de îmbunătățire a condițiilor și

siguranței transportării poștei. Respectiv, Colegiul conchide că inculpatul neavând

careva obiecții în acest sens, era satisfăcut de condițiile și dotarea automobilelor puse

la dispoziție pentru transportarea poștei și invocând o astfel de critică, urmărește

scopul de a se exonera de răspundere penală.

Nu pot fi reținute de către Colegiul penal nici alegațiile ce se referă, la faptul de

a nu se lua în considerare contractul de răspundere materială deplină încheiat cu

inculpatul la 13.12.1994, ca fiind prezentat instanței după terminarea cercetării

judecătorești și anunțarea dezbaterilor judiciare. Astfel, conform procesului verbal al

ședinței de judecată în prima instanță din 29.07.2014 (f.d. 187 v. 1), apărătorul

inculpatului a solicitat de a obliga partea vătămată să prezinte în original contractul

de răspundere materială, fișele de post a inculpatului și șoferului. Ulterior, rezultând

din procesul verbal al ședinței de judecată din 06.04.2015 (f.d. 194 v. 1), până la etapa

audierii inculpatului, adică în cadrul cercetării judecătorești, de către reprezentantul

părții vătămate au fost prezentate actele solicitate de către apărător, precum și

Instrucția privind transportarea și însoțirea poștei pe rute, cu semnăturile

inculpatului, fiind aduse spre cunoștință înscrisurile menționate avocatului și

inculpatului. Din contractul de răspundere materială menționat se atestă acel fapt

că, este specificat la pct. 5 valabilitatea prezentului contract pe toată durata angajării

salariatului în cadrul întreprinderii (f.d. 164 v. 1 verso). Mai mult ca atât, instanța de

recurs consideră că aceste argumente nu au relevanță în cazul dat, deoarece instanța

de apel a încetat just procesul penal în privința inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii imputate din motivul intervenirii termenului prescripției tragerii la

răspundere penală prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, iar acțiunea civilă cu

privire la încasarea prejudiciului material, în conformitate cu art. 225 alin. (4) Cod de

procedură penală, a fost lăsat fără soluționare. Prin urmare, în cazul intentării acestei

acțiuni, în ordinea civilă, asupra acesteia urmează să se expună instanța respectivă.

Generalizând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu

se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru recurs

invocat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanțele de fond în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de recurs

11

vreunei erori judiciare, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârilor

judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile

formulate de către autorii recursului ordinar deferit spre examinare.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Condrea

Gheorghe și avocatul său Guțu Valentin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui

Condrea Gheorghe Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 17 februarie 2016.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

12