1ra-653/2016 — art. 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-653/2016 — art. 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-653/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, prin

care se solicită casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 26 noiembrie 2015, în cauza penală privindu-i pe

Gorceag Vasile Valerii, născut la 27 decembrie 1988,

originar și domiciliat com. Vărzărești, r-nul Nisporeni;

și

Cozer Gheorghii Ivan, născut la 10 februarie 1991, originar

și domiciliat s. Iurceni, r-nul Nisporeni

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Valerii și Cozer Gheorghii Ivan, au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza

art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la câte 5 ani închisoare, fiecare.

În baza art. 90 Cod penal, le-a fost suspendată condiționat pedeapsa stabilită, pe

un termen de probă de 3 ani, fiecăruia, cu condiția că în termenul de probă nu vor

săvârși noi infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă cinstită, vor îndreptăți

încrederea ce li s-a acordat, fiind obligați să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

Acțiunea civilă înaintată de către Varzari Gheorghe a fost admisă.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Gorceag V. și Cozer Gh. în beneficiul lui

Varzari Gh. prejudiciul material în sumă totală de 3.000 lei.

înțelegere prealabilă cu Stînga Anatolii în privința căruia urmărirea penală a fost

încetată în legătură cu decesul acestuia, la data de 04 ianuarie 2010, în jurul orei

14.00, aflându-se pe teritoriul Gospodăriei Țărănești „ROBU GRIGORE”, situată în

regiunea Lăpușnița din or. Nisporeni, atentând la relațiile sociale cu privire la

1

dreptul la viață și integritate corporală, din motivul relațiilor ostile, urmărind scopul

vătămării integrității corporale, intenționat, i-au aplicat lui Varzari Gheorghe mai

multe lovituri cu pumnii și cu bețele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i

vătămări corporale medii, care provoacă dereglarea sănătății de lungă durată mai

mult de 21 de zile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpaților Gorceag V. și Cozer Gh. a fost calificată de drept în baza art. 152 alin. (2)

lit. e) Cod penal și anume – vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a

sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.

151 Cod penal, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, săvîrșită de mai

multe persoane.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpații Gorceag V și Cozer Gh. să fie condamnați în baza art. 152 alin. (2) lit.

e) Cod penal, la câte 6 ani închisoare, fiecare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului declarat a invocat că, urmare a aprecierii rolului și

acțiunilor întreprinse de fiecare inculpat, reieșind din considerentul că Cozer Gh. a

fost persoana care a inițiat de fapt conflictul, având influență asupra lui Gorceag V.,

care presta servicii în gospodăria familiei acestuia, luând în considerație conduita

inculpaților, care prin orice metodă au încercat să evite răspunderea pe cazul dat,

denaturând circumstanțele cazului, inclusiv prin aducerea în fața instanței a

martorilor ce au dat declarații eventual false, neveridice în raport cu cele constatate,

ținând cont de faptul că Gorceag V. și Cozer Gh. nu au acordat careva ajutor

victimei, în vederea restituirii prejudiciului cauzat, consideră că instanța de judecată

urma să aplice ultimilor câte o pedeapsă mai aspră și anume închisoare pe un termen

de 6 ani cu executare, pentru a nu permite crearea unei imagini de tolerare a unor

asemenea acțiuni, cu un grad sporit de pericol social din partea făptuitorilor.

A mai menționat, că poziția luată de Cozer Gh., care de fapt a influențat și

poziția lui Gorceag V. în prima instanță, precum că nu au săvârșit acțiunile ilegale

incriminate, denotă faptul că dânșii nu au conștientizat pe deplin caracterul ilegal al

acțiunilor întreprinse, încercând sa creeze o situație favorabilă, ce le-ar fi permis

eschivarea de la pedeapsa penală, iar aplicarea unei pedepse penale mai blânde ar

duce la un dezechilibru al pedepsei aplicate ambilor inculpați în raport cu acțiunile

ilegale întreprinse. Astfel, consideră că instanța de judecată nu a clarificat obiectiv

circumstanțele cauzei examinate, raportate la personalitatea, conduita și gravitatea

acțiunilor întreprinse de către Gorceag V. și Cozer Gh., adoptând o sentință cu

pedeapsă mai blândă, ce nu ar permite satisfacerea scopului pedepsei penale și

anume corectarea și reeducarea inculpaților.

3.2 Avocatul Guțanu D. în numele inculpatului Gorceag V., care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în

privința lui Gorceag V., deoarece fapta nu a fost săvârșită de ultimul.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

2

- sentința este în contradicție cu circumstanțele constatate în cadrul cercetării

judecătorești. Lipsa faptei infracțiunii se confirmă prin probele cercetate de către

instanța de judecată și anume: declarațiile martorilor Cozer C., Savițchi D., Gorceag

P.;

- sânt divergențe între declarațiile martorilor acuzării și cele date de partea

vătămată, cum ar fi faptul că partea vătămată a fost lovită de 2 persoane și nu de 3

persoane, când dorea să hrănească oile au apărut caii, de aici reiese că era afară și nu

în casă;

- partea vătămată s-a adresat cu o cerere către Inspectoratul de Poliție

Nisporeni, prin care a solicitat ca să ia măsuri cu Cozer Gh. și încă alte 2 persoane

necunoscute, pe când Varzari Gh. îl cunoștea destul de bine pe Gorceag V., deoarece

anterior au mai avut un conflict;

- în raportul de expertiză medico-legală nu este menționat că Varzari Gh. a avut

careva excoriații pe corp, iar restul vătămărilor au fost în regiunea capului, astfel

încât se poate conchide, că aceste lovituri au fost provocate de calul care trecuse

peste el;

- Gorceag V. a recunoscut vina la Inspectoratul de Poliție Nisporeni sub

influența presiunii făcute de ofițerul de urmărire penala și de glasul ridicat pe care

acesta îl avea, iar la confruntarea dintre Cozer Gh. și Gorceag V. nu a participat nici

un avocat.

3.3 Avocatul Tîmbur I. în numele inculpatului Cozer Gh., care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Cozer Gh. să

fie achitat de comiterea infracțiunii imputate, menționând că hotărârea de

condamnare este neîntemeiată, iar temeiurile de declarare a apelului le va expune

într-un apel suplimentar.

2015, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

instanță corect a stabilit starea de fapt și de drept, care corespunde probelor din

dosar, concluzionând just că acțiunile inculpaților se încadrează în baza art. 152 alin.

(2) lit. e) Cod penal.

Instanța de apel a notat, cu toate că inculpații nu-și recunosc vina în săvârșirea

infracțiunii imputate, aceasta se dovedește prin declarațiile părții vătămate Varzari

Gh., martorilor Robu G., Panțîr N., Adam P., precum și probele scrise cercetate în

prima instanță și verificate suplimentar de instanța de apel și anume: raportul de

expertiză medico-legală nr. 22D din 16 februarie 2010 (f.d. 91 v. 1), procesul-verbal

de ridicare din 08 februarie 2010 cu planșa fotografică anexată (f.d. 48-54 v. 1),

procesul-verbal de confruntare dintre Varzari Gh. și Gorceag V. din 26 noiembrie

2015 (f.d. 305-307 v. 1).

Totodată, instanța de apel a considerat că prima instanță în mod corect a

apreciat declarațiile inculpaților, precum că ei la data de 04 ianuarie 2010 nu l-au

bătut pe Varzari Gh., acestea fiind făcute cu scopul de a se eschiva de la răspundere

penală și ca o metodă de apărare a lor.

3

În opinia instanței de apel, prima instanță în mod întemeiat a dat apreciere

critică declarațiilor martorilor Cozer Cristina și Cozer Maria, care sânt sora și mama

inculpatului Cozer Gheorghii, a lui Gorceag Parascovia și Gorceag Ion – mama și

fratele inculpatului Gorceag Vasile, acestea fiind rude, respectiv persoane

cointeresate direct ca inculpații să fie achitați și eliberați de răspundere penală.

Prima instanță întemeiat a pus la baza sentinței de condamnare declarațiile

martorilor Adam P., Robu G. și Panțîr N., care sunt persoane neutre, absolut

imparțiale și declarațiile lor impun credibilitate și coroborează cu celelalte probe

expuse mai sus.

De asemenea, instanța de apel a menționat că prima instanță just a conchis

asupra declarațiilor martorilor Cozer C., Cozer M. și Spînu A. ca fiind contradictorii

și incerte, deoarece martorul Cozer C. a declarat că inculpatul Cozer Gh. a plecat de

acasă în dimineața zilei de 04 ianuarie 2010, martorul Cozer M. declarând că

inculpatul Cozer Gh. a plecat de acasă de la Anul Nou (31 decembrie 2009), iar

martorul Spînu A., a declarat că la data de 04 ianuarie 2010, în jurul orei 12.00 s-a

întâlnit cu inculpatul Cozer Gh., cu care a servit bere, iar peste aproximativ o oră s-

au despărțit, plecând fiecare acasă. La fel, au fost apreciate corecte de către instanța

de apel și concluziile primei instanțe referitoare la declarațiile martorilor Ciobanu E.

și Brînză V., ca fiind confuze și incerte.

Referitor la argumentele apărătorului Guțanu D., precum că sentința este în

contradicție cu circumstanțele constatate în cadrul cercetării judecătorești, instanța

de apel le-a considerat declarative, deoarece declarațiile martorilor Cozer C., Savițchi

D., Gorceag P., ce ar justifica pretinsa nevinovăție a inculpatului Gorceag V. în cele

imputate, nu pot fi puse la baza sentinței, deoarece sânt părtinitoare, fiecare din

acești martori având legături de rudenie sau vecinătate cu inculpații.

Cât privește argumentul invocat despre presiunea făcută de către ofițerul de

urmărire penală asupra inculpatului Gorceag V., instanța de apel l-a respins,

deoarece din partea inculpatului și apărătorului său nu a fost depusă nici o plângere,

precum că a fost agresat sau aplicată violența în privința lui.

Cu referire la apelul declarat de către procuror în partea stabilirii pedepsei prea

blânde inculpaților, instanța de apel a menționat, că prima instanță la numirea

pedepselor a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpați prin prisma

art. 16 Cod penal, ca fiind una gravă, de motivul comiterii infracțiunii, de

personalitatea fiecărui inculpat, care anterior nu au fost judecați și se caracterizează

pozitiv la locul de trai, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

fiecărui inculpat, precum și de condițiile de viață ale familiilor acestora, ca

circumstanțe ce atenuează răspunderea penală, conform art. 76 Cod penal, în

privința inculpatului Cozer Gh. este faptul că are la întreținere doi copii minori și

pentru prima dată se atrage la răspundere penală, iar în privința inculpatului

Gorceag V. - faptul că pentru prima dată se atrage la răspundere penală,

circumstanțe ce agravează răspunderea penală, conform art. 77 Cod penal - nu au

fost stabilite. Astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță a ajuns la

concluzia corectă despre posibilitatea reeducării inculpaților, fără a fi izolați de

societate, aplicând acestora pedeapsa minimă. Respectiv, la stabilirea pedepselor

4

inculpaților au fost respectate prevederile legii și careva interdicții de suspendare

condiționată a executării pedepselor acestora nu au fost constatate, iar potrivit art. 90

alin. (4) Cod penal, suspendarea condiționată, poate fi aplicată și în cazul săvârșirii

unei infracțiuni din categoria celor grave.

prin care solicită casarea parțială a acesteia și anume în partea stabilirii pedepselor în

privința inculpaților, cu excluderea art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului invocă că:

- pedeapsa stabilită inculpaților de prima instanță și ulterior menținută de

instanța de apel, este nefondată și injustă, ne fiind respectat criteriul

proporționalității, ce presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de

gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului;

- la stabilirea pedepsei instanța de apel a ignorat faptul că inculpații au comis o

infracțiune gravă, aplicându-i părții vătămate multiple lovituri cu pumnii și cu bețele

peste diferite regiuni ale corpului, astfel neîntemeiat a menținut soluția de

suspendare condiționată a executării pedepselor pe un termen de probă.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Așadar, în prezenta speță, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, ce

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

La fel, Colegiul penal reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpaților și critică hotărârile adoptate numai referitor la aplicarea suspendării

condiționate a executării pedepsei cu închisoare în privința inculpaților, pe termen

de probă, conform art. 90 Cod penal, considerând că nu este proporțională cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și vinovăția autorilor.

Opozant celor invocate de recurent, instanța de recurs remarcă, în cazul

săvârșirii unei infracțiuni, că instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care

a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

5

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod

penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului scontat.

Sancțiunea art. 152 alin. (2) Cod penal, în baza căruia inculpații au fost

condamnați, prevede pedeapsa cu închisoare de la 5 la 7 ani. Această infracțiune,

clasificându-se ca infracțiune gravă, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal.

Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, în vigoare la momentul judecării cauzei,

prevedea că dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din

imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd

numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și termenul de probă, iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al

aceleiași norme nu se aplică în cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit

de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă că, inculpații au fost condamnați în

baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la câte 5 ani închisoare, fiecare.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutare pedepsei aplicate

6

vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora

la prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru

infracțiunea săvârșită cu intenție ce nu depășește 5 ani, și nu este una ce se atribuie la

infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici

recidiva.

La circumstanțele cauzei, ca atenuante conform art. 76 Cod penal în privința

inculpatului Cozer Gh., au fost reținute de către instanțele de fond, faptul că are la

întreținere 2 copii minori și pentru prima dată se atrage la răspundere penală, iar la

inculpatul Gorceag V. – faptul atragerii la răspundere penală pentru prima dată.

Circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal nu au fost stabilite în cauza dată.

Cât privește persoana celor vinovați, din materialele cauzei se atestă că

inculpatul Cozer Gh., provine dintr-o familie numeroasă, având în societate un

comportament normal, iar inculpatul Gorceag V. – ca fiind o persoană sociabilă ce

nu intră în conflict, totodată plângeri și încălcări de ordin public în privința acestora,

potrivit informațiilor de la locul de trai nu au parvenit.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la

formarea unei astfel de convingeri. Reieșind din conținutul hotărârilor judecătorești

ale instanțelor de fond, Colegiul penal consideră că acestea întemeiat au

concluzionat despre posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, învederând

caracteristica pozitivă a inculpaților, faptul că anterior nu au fost condamnați,

subsidiar ținând cont și de vârsta tânără a acestora la momentul comiterii

infracțiunii.

Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpați, iar instanța de apel just a conchis de a menține

aplicarea în privința acestora a prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-le suspendată

condiționat executarea pedepsei pe termen de probă, deoarece careva interdicții la

aplicarea acestei norme nu se atestă.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu și-

a găsit confirmarea temeiul de recurs la care face referire recurentul și nu sânt

motive de a interveni în soluția adoptată, fiindcă hotărârea instanței de apel

7

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar pedeapsa aplicată inculpaților a

fost individualizată potrivit legii.

Astfel, instanța de recurs conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de procuror, acesta fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2015, în cauza penală privindu-i

pe Gorceag Vasile Valerii și Cozer Gheorghii Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 30 martie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

8