1ra-586/2016 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP

1ra-586/2016 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-586/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

15 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Bînzari Liliana în numele inculpatului Corciu Boris și avocatul Bodean Ina în

numele inculpatului Focșa Serghei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2015 în cauza penală privindu-i

pe

Corciu Boris Valeriu, născut la 20 septembrie 1994,

originar și domiciliat r-l Telenești, s. Sărătenii Vechi

și

Focșa Serghei Mihail, născut la 12 octombrie 1994,

originar și domiciliat r-l Telenești, s. Sărătenii Vechi.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Corciu Boris Valeriu și Focșa Serghei Mihail, au fost recunoscuți vinovați și

condamnați în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la cîte 5 ani închisoare,

fiecare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Focșa S. i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 4 ani, iar pedeapsa stabilită lui Corciu B. i-a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani, dacă pe parcursul

acestui termen stabilit fiecăruia nu vor comite o nouă infracțiune și prin purtare

exemplară vor confirma încrederea acordată.

10.10, Focșa S., de comun acord și având o înțelegere prealabilă cu Corciu B.,

acționând cu intenție directă, din motiv de cupiditate, fiind lângă casa de locuit nr.

41, de pe str. Eugen Coca, mun. Chișinău, s-a apropiat de partea vătămată Cotora

Nina și folosindu-se de faptul, că Corciu B. i-a distras atenția ultimei, prin

1

surprindere, în mod deschis, i-a smuls forțat de la gât un lănțișor de aur cu

greutatea de aproximativ 10 grame, în valoare de 4.000 lei și o cruciuliță de aur cu

greutatea de aproximativ 2 grame în valoare de 700 lei, după care, fugind, au

părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând părții vătămate daună materială

considerabilă, în sumă totală de 4.700 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta inculpaților, Corciu B. și Focșa S., a fost calificată de drept în baza art. 187 alin.

(2) lit. b), f) Cod penal și anume – jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, săvârșit de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care, Corciu B. și Focșa S., să fie condamnați în

baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la câte 4 ani 6 luni închisoare, fiecare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului său procurorul a invocat că:

- instanța corect a încadrat acțiunile inculpaților și a apreciat corect probele

administrate de organul de urmărire penală, însă pedeapsa stabilită este prea

blândă și contrară prevederilor art. 61 Cod penal, aceasta nu-și va atinge scopul de

corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

datorită pericolului social sporit al infracțiunii comise de inculpați;

- consideră că corectarea lui Focșa S. și Corciu B. nu este posibilă fără izolarea

acestora de societate, pe un termen mai îndelungat decât cel stabilit.

2015, a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, Corciu B. și

Focșa S., au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f)

Cod penal, la câte 4 ani închisoare, fiecare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, fără amendă.

fapt și de drept reținută în sarcina inculpaților în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod

penal, de către prima instanță și expusă conform prevederilor legii în sentința

atacată, a fost probată la judecarea cauzei integral și în această parte sentința nu se

contestă.

Referitor la stabilirea măsurii de pedeapsă în privința inculpaților, instanța de

apel a considerat, că prima instanță nu a ținut cont de circumstanțele de fapt ale

cauzei, de persoana inculpaților, de consecințele survenite și nejustificat a aplicat

prevederile art. 90 Cod penal, deoarece lipsesc motivele suspendării condiționate a

executării pedepsei.

Totodată, instanța de apel a reținut, că sentința este criticabilă în partea

individualizării pedepsei, deoarece la stabilirea măsurii de pedeapsă instanța nu a

acordat eficiență deplină prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, scopului pedepsei,

caracterului și gradului prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că pedeapsa penală

este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

2

condamnatului în scopul restabilirii echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Instanța de apel a statuat, că infracțiunea pentru care sânt recunoscuți vinovați

Focșa S. și Corciu B., conform art. 16 Cod penal, face parte din categoria celor grave,

pentru care legea prevede pedeapsă maximă cu închisoare pe un termen de până la

7 ani, inculpații au comis infracțiunea după care au fugit și au părăsit locul

comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate daune materiale în proporții

considerabile.

La fel, instanța de apel a notat, că inculpații în ședința de judecată au

recunoscut vina și s-au căit sincer în cele comise, totodată au solicitat instanței ca

judecată să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, au

regretat ambii săvârșirea infracțiunii imputate, de asemenea, inculpatul, Corciu B.,

are la întreținere frații minori, fiind decedați ambii părinți, iar inculpatul, Focșa S.,

de asemenea anterior nu a fost condamnat și a săvârșit pentru prima dată o

infracțiune, circumstanțe apreciate de instanță ca fiind atenuante, circumstanțe

agravante nu au fost stabilite, astfel, circumstanțele în cauză au determinat instanța

de apel la numirea unui termen mai mic de pedeapsă, în privința inculpaților.

Instanța de apel nu a găsit temei de a stabili limita de pedeapsă inculpaților pe

durată mai mare decât cea stabilită prin hotărârea primei instanțe, dar a considerat

oportună dispunerea executării reale a pedepsei cu închisoare, cu izolarea lor de

societate, deoarece ambii anterior au fost în conflict cu legea, nu și-au realizat faptul

unui comportament corect și legal, nu au loc de muncă, duc un mod de viață

dezordonat, pot comite și alte crime, iar pedeapsa aplicată de prima instanță, fiind

neechitabilă în raport cu gradul pericolului social al faptei comise și personalitatea

inculpaților.

În opinia instanței de apel, este irațională suspendarea condiționată a

executării pedepsei în privința lui Focșa S. și Corciu B., de aceea, a dispus casarea

sentinței cu stabilirea în privința inculpaților a pedepsei sub formă de închisoare cu

executare reală a acesteia.

6.1 Avocatul Bînzari L. în numele inculpatului Corciu B., prin care solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă că:

- consideră neîntemeiată și eronată hotărârea instanței de apel în privința

individualizării pedepsei lui Corciu B.;

- prima instanță a apreciat obiectiv toate probele pe cauza penală și a aplicat în

mod întemeiat prevederile art. 7, 75, 90 Cod penal, constatând corect, că există

posibilitatea corectării și reeducării condamnatului fără privarea acestuia de

libertate;

- instanța de apel în mod neîntemeiat a pus la baza hotărârii adoptate, faptul

că, Corciu B., anterior a fost condamnat, deoarece, antecedentul acestuia este stins

și nu se consideră ca o persoană anterior condamnată; faptul că nu are un loc de

muncă, deoarece nu s-a stabilit că ultimul se eschivează de la exercitarea muncii, iar

în situația economică și socială actuală, nu poate fi pusă în vina acestuia; faptul că

3

nu se poate angaja oficial și că duce un mod de viață dezorganizat, astfel lipsește un

raport în acest sens; că poate comite alte crime, această concluzie fiind insuficientă

pentru aplicarea unei pedepse reale cu închisoare;

- instanța de apel la individualizarea pedepsei, nu a ținut cont de faptul că,

Corciu B., s-a căit de fapta săvârșită, a reparat prejudiciul cauzat părții vătămate,

care l-a iertat și nu are careva pretenții față de el, acesta a colaborat cu organul de

urmărire penală și a pledat pentru examinarea cauzei în procedură simplificată, are

la întreținere doi frați mai mici care sunt minori, iar părinții acestora fiind decedați;

- instanța de apel a comis o eroare de drept, aplicând o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale, astfel o pedeapsă prea aspră generează

apariția sentimentului de nedreptate, jignire, înrăire și neîncredere în lege, fapt ce

generează consecințe contrare scopului urmărit.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul Bodean I. în numele inculpatului Focșa S., prin care solicită

casarea parțială a acesteia, în privința inculpatului Focșa S., în partea stabilirii

pedepsei, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă că:

- instanța de apel nu a respectat și nu a aplicat corect prevederile legale, fiind

admise erori de drept la stabilirea pedepsei inculpatului Focșa S.;

- instanța de apel constatând doar circumstanțe atenuante și lipsa celor

agravante în cauză, a concluzionat neclar și neargumentat, că lipsesc motivele

suspendării condiționate a executării pedepsei, fără a motiva inoportunitatea

aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu clauzele

conținute în dispoziția acestei norme de drept și circumstanțele atenuante indicate

în sentință de către prima instanță;

- instanța de apel a omis să se pronunțe asupra circumstanțelor ce direct și în

mod special condiționează individualizarea pedepsei inculpatului - că acesta în

cadrul judecării cauzei a recunoscut integral vina, regretă fapta săvârșită și s-a căit

sincer de cele comise, a recuperat prejudiciul cauzat, a solicitat examinarea cauzei

în procedură simplificată, este de o vârstă tânără, nu are antecedente penale,

circumstanțe agravante pe caz nu au fost stabilite;

- hotărârea contestată nu cuprinde motivele legale pe care se întemeiază

soluția de modificare a pedepsei stabilite inculpatului, de către prima instanță, în

sensul agravării ei și că instanța de apel i-a stabilit ultimului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale enunțate, excluzând nejustificat și

inechitabil prevederile art. 90 Cod penal, aplicate față de inculpat de către prima

instanță, în raport cu situația de fapt existentă la data condamnării lui cu

circumstanțele atenuante stabilite pe caz și lipsa celor agravante;

- instanța de apel, stabilind pedeapsa inculpatului, Focșa S., a ignorat atât

criteriile generale, art. 75 alin. (1) Cod penal, cât și criteriile speciale, art. 78 Cod

penal, art. 364/1 Cod de procedură penală, obligatorii pentru justa individualizare a

pedepsei aplicate, astfel, a fost aplicată o pedeapsă greșit individualizată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a

4

scopului pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

declarate, solicitând respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece, recurenții,

potrivit art. 430 Cod de procedură penală, sunt obligați să-și motiveze cerințele

înaintate, însă din textul recursurilor, se constată că acestea nu cuprind o careva

motivare sau argumentare din punct de vedere al temeiurilor invocate. La stabilirea

pedepsei, instanța s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei,

precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75

Cod penal.

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârii atacate, cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a

fost greșit admis.

Din sumarul recursurilor rezultă, că autorii acestora sunt de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpaților, însă critică decizia instanței de apel prin care s-a casat sentința, în

partea pedepsei fiind exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, astfel

considerând-o neîntemeiată, sub aspectul individualizării pedepsei.

Lecturând textul deciziei recurate, instanța de apel a considerat oportun de a

dispune executarea reală a pedepsei cu închisoare de către, Focșa S. și Corciu B.,

deoarece aceștia anterior au fost în conflict cu legea și nu au avut un comportament

corect, nu au un loc de muncă, duc un mod de viață dezordonat, pot comite și alte

crime, astfel, pedeapsa stabilită de prima instanță fiind neechitabilă în raport cu

gradul pericolului social al faptei comise și personalitatea inculpaților.

Analizând decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în

prezenta speță, Colegiul penal consideră că, soluția instanței de apel este

neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de dispozițiile

art. 75 alin. (1) și (2) Cod penal, care stipulează că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

5

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă că, criteriile

generale de individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de

Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a

acesteia.

Așadar, Colegiul menționează că persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia

persoana a fost condamnată. În același rând, după caz, instanța este în drept de a

aplica și prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod

penal, în cazul în care nu sunt careva impedimente.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul statuează că pedeapsa este

echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege,

fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o

pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, Colegiul penal conchide, că instanța de apel la individualizarea

pedepsei inculpaților nu a ținut cont în măsură deplină de principiile generale de

individualizare a pedepsei.

Totodată, din conținutul părții descriptive a sentinței, Colegiul atestă că la

stabilirea pedepsei inculpaților, prima instanță a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, ce se clasifică ca gravă. La circumstanțele cauzei, ca atenuante

conform art. 76 Cod penal în privința inculpatului Corciu B., au fost reținute de

către prima instanță, faptul că a recunoscut vina, a regretat cele comise, are la

întreținere 2 frați minori, părinții fiind decedați, iar în privința inculpatului Focșa S.

– a recunoscut vina, a regretat cele comise și anterior nu a fost condamnat.

Circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal nu au fost stabilite în cauza

dată.

Având ca reper conglomeratul împrejurărilor menționate, Colegiul penal

consideră că prima instanță întemeiat a concluzionat, că este rațional de a stabili

inculpaților o pedeapsă neprivativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90

6

Cod penal, învederând și faptul că aceștia au recuperat prejudiciul cauzat părții

vătămate în urma săvârșirii infracțiunii imputate, anterior nu au fost condamnați,

subsidiar, ținând cont și de vârsta tânără a acestora la momentul comiterii

infracțiunii.

În acest context, art. 90 alin. (1) Cod penal, în vigoare la momentul judecării

cauzei, stipula că dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite

din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și termenul de probă, iar aceste prevederi potrivit

dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu împiedică de a fi aplicate și în cazul

persoanelor care au săvârșit infracțiuni grave.

Colegiul penal, relevă că prima instanță a efectuat o analiză amplă a

personalității inculpaților, ținând cont și de conduita acestora înaintea săvârșirii

faptei, după săvârșirea acesteia și în timpul judecății. În acest mod, în viziunea

instanței de recurs, prima instanță corect a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins

și fără executarea reală a acesteia, deoarece din circumstanțele speței rezultă că

inculpații prin comportamentul lor în vederea remedierii consecințelor

prejudiciabile ale infracțiunii săvârșite, au restituit prejudiciul material cauzat,

astfel manifestând suficientă responsabilitate și regret, conștientizând asupra celor

comise.

Referitor la argumentele instanței de apel enunțate în hotărârea sa, precum că

ambii inculpați anterior au fost în conflict cu legea și nu au avut un comportament

corect, Colegiul penal reține, că conform revendicărilor anexate la materialele

cauzei, se constată că inculpații au mai fost în conflict cu legea în anul 2009, însă

aceasta a fost în perioada minoratului și nu se atestă existența antecedentelor

penale. Ce ține de faptul că inculpații nu au un loc de muncă, duc un mod de viață

dezordonat, pot comite și alte crime, consideră neîntemeiate aceste concluzii ale

instanței de apel, în vederea excluderii aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, la

stabilirea pedepsei inculpaților, deoarece nu sunt confirmate prin careva date,

probe, rapoarte anexate la dosar. Mai mult ca atât, din declarațiile inculpaților se

atestă, că până la pronunțarea hotărârii instanței de apel, aceștia au lucrat neoficial,

astfel, Corciu B. a activat în domeniul construcțiilor, iar Focșa S. la cotele de pământ

ale familiei sale.

În continuare, alte circumstanțe ce ar demonstra că nu este rațional ca

inculpații să execute pedeapsa numită de către prima instanță și nu pot fi corectați

prin aplicarea art. 90 alin. (1) Cod penal, nu au fost stabilite de către instanța de

apel.

Instanța de recurs, în temeiul celor enunțate mai sus, consideră că prima

instanță a realizat o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul

cuantumului cât și al modalității de executare, în corespundere cu prevederile art.

7

art. 7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată și aplicată în limitele prevăzute de lege,

hotărârea dată fiind legală și întemeiată.

Prin urmare, Colegiul constată, că instanța de apel greșit a admis apelul

procurorului și prin pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpaților la

pedeapsă cu închisoare, cu executare reală a acesteia, a comis o eroare de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, adică pedeapsa

stabilită a fost individualizată contrar prevederilor legale și în lipsa a careva motive

clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În astfel de condiții, Colegiul conchide că, temeiurile la care se referă

recurenții, sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, fapt ce

determină de a admite recursurile, casând decizia instanței de apel, cu menținerea

sentinței primei instanțe, în privința lui Corciu B. și Focșa S.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de avocatul Bînzari Liliana în numele

inculpatului Corciu Boris și avocatul Bodean Ina în numele inculpatului Focșa

Serghei, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Corciu Boris Valeriu și Focșa

Serghei Mihail, cu menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

20 august 2015, prin care aceștia au fost condamnați în baza art. 187 alin. (2) lit. b),

f) Cod penal, la cîte 5 ani închisoare, fiecare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, fără amendă, iar conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Focșa

Serghei Mihail i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani, iar

pedeapsa stabilită lui Corciu Boris Valeriu i-a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 3 ani, dacă pe parcursul acestui termen stabilit fiecăruia nu vor

comite o nouă infracțiune și prin purtare exemplară vor confirma încrederea

acordată.

Corciu Boris Valeriu și Focșa Serghei Mihail, urmează a fi eliberați din

instituția penitenciară în care se dețin, dacă nu execută pedeapsă în baza unei alte

hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 05 aprilie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8