1ra-1399/16 — art.192/1 alin.2 lit.c CP

1ra-1399/16 — art.192/1 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1399/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 iulie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, în

cauza penală în privința lui

Condrea Eduard Ararat, născut la 08

iunie 1988, originar și domiciliat în

s.Costești, r-nul Ialoveni, cu viză de

reședință în or.Ialoveni, str.Alexandru cel

Bun 10, ap.2.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art.1921 alin.(2) lit.c) Cod penal la 3 ani închisoare și în baza

art.208 alin.(1) Cod penal la 3 ani închisoare.

În baza art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu

executarea ei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a fost admisă, încasîndu-se de la Condrea Eduard în beneficiul lui

Slimovschi Mihail prejudiciul material în sumă de 1100 lei.

noaptea de 14 -15 martie 2015, ora 01.00, aflîndu-se în or.Ialoveni, str.Alexandru cel

Bun 2, în regiunea unde sînt amplasate garaje, avînd scopul realizării intenției sale

infracționale, îndreptate spre comiterea răpirii mijlocului de transport, prin forțarea

ușii, a pătruns în interiorul garajului, unde observînd automobilul de model „VAZ

21011”, cu nr/î IL AN 536, a pătruns în automobil și, profitînd de faptul că cheile

unității de transport erau în aprindere, a răpit autovehiculul, deplasîndu-se în

mun.Chișinău. Ulterior, observînd echipajul de poliție, a abandonat unitatea de

transport în cauză, fapt prin ce i-a cauzat proprietarului unității de transport

Slimovschi Mihail o pagubă materială considerabilă în sumă de 6000 lei.

Tot el, Condrea Eduard, la 14-15 martie 2015, ora 01.00, avînd scopul atragerii

minorului la activitatea criminală, acționînd prin intenție unică, știind cu certitudine

că Brăguța Ana-Maria, a.n.14.01.2002, nu a împlinit vîrsta de 18 ani și este minoră,

prin instigare, a impus-o să stea la pîndă, iar el a pătruns în interiorul unui garaj situat

în or.Ialoveni, str.Alexandru cel Bun 2, de unde a răpit mijlocul de transport de model

„VAZ 21011”, cu nr/î IL AN 536, ce-i aparține lui Slimovschi Mihail, cu care s-au

deplasat în mun.Chișinău, automobilul respectiv ulterior fiind abandonat.

1

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare în baza art.208 alin.(1) Cod

penal, deoarece nu a comis infracțiunea imputată, iar în baza art.1921 alin.(2) lit.c) Cod

penal, să fie încetat procesul penal, pe motivul împăcării părților, invocînd că nu a fost

efectuată confruntarea între dînsul și martorul A.Brăguță; - organul de urmărire penală a

falsificat declarațiile acestui martor; - acuzarea nu a prezentat probe suficiente care să

demonstreze vinovăția lui în atragerea minorei la comiterea infracțiunii; - a fost încheiat

un acord de împăcare cu partea vătămată M.Slimovschi, care nu are nici o pretenție față

de el; - instanța nu a luat în considerație că dînsul și-a recunoscut vina în răpirea

automobilului, s-a căit sincer și benevol s-a predat organelor de poliție.

fost admis apelul inculpatului E.Condrea, casată parțial sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care a fost încetat procesul penal în baza art.208 alin.(1)

Cod penal, în legătură cu existența unor circumstanțe care exclud tragerea la

răspunderea penală. E.Condrea s-a considerat condamnat în baza art.1921 alin.(2) lit.c)

Cod penal la 3 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel a menționat că în speță nu au fost aduse probe concludente care

ar indica incontestabil la comiterea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.(1) Cod penal

de către inculpat, iar probele administrate pun la îndoială faptul că acesta a atras minora

A.Brăguță la activitatea criminală sau că ar fi instigat-o la savărșirea infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a menționat că, inculpatul nu a avut posibilitatea de a

acorda întrebări martorului minor nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul primei

instanțe, deoarece potrivit orientării Inspectoratului de Poliție Ialoveni, se confirmă

faptul că, martora minoră A.Brăguță a abandonat domiciliu și se află în căutare. Astfel,

acuzarea nu a prezentat probe incontestabile care ar confirma învinuirea imputată

inculpatului, iar declarațiile martorului minor, nu pot fi puse la baza condamnării

inculpatului, deoarece nu se confirmă prin careva probe pertinente și concludente, iar

inculpatul neagă acest fapt, indicînd că minorei despre răpirea mijlocului de transport i-

a spus pe drum, deja după ce el a răpit automobilul, moment în care aceasta se afla la 1-

2 km de la garaj, declarații care nu au fost dezbătute de partea acuzării.

Din aceste considerente, instanța a conchis de a înceta procesul penal în privință

lui E.Condrea, potrivit art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, din motiv că

există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală a inculpatului.

La fel, instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate

aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele

administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui E.Condrea în răpirea

automobilului, fiind bazate pe declarațiile părți vătămate, date atît la urmărirea penală,

cît și în cadrul cercetării judecătorești, care coroborează cu materialele cauzei, just

încadrînd acțiunile acestuia în baza art.1921 alin.(2) lit.c) Cod penal.

De asemenea, instanța a menționat că la materialele cauzei nu există nici un

acord privind împăcarea părților, iar prejudiciul material cauzat prin infracțiune nu a

fost reparat de către inculpat, fapt ce denotă netemeinicia argumentului inculpatului

privind împăcarea cu partea vătămată.

Totodată, instanța de apel a conchis că, verificînd legalitatea individualizării

pedepsei penale stabilite în privința inculpatului E.Condrea în săvîrșirea infracțiunii

prevăzută de art.1921 alin.(2) lit.c) Cod penal, prima instanță corect a individualizat-o

și, prin urmare, a acordat deplină eficiență prevederilor art.6, 7, 61, 75-77 Cod penal,

ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

2

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, de condițiile de viață

ale familiei lui, precum și de faptul că acesta anterior de nenumărate ori a fost judecat,

astfel just a considerat că corijarea și reeducarea inculpatului poate avea loc doar prin

aplicarea pedepsei închisorii.

invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia în partea încetării procesului penal pe art.208 alin.(1) Cod penal, cu

menținerea sentinței în această parte, pe motiv că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția; - instanța a dat o apreciere incorectă probelor prezentate

de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care dovedesc

cu certitudine vinovăția inculpatului E.Condrea în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.208 alin.(1) Cod penal, iar martorul minor A.Brăguța nu a fost audiat din motivul

imposibilității de a-i asigura prezența acesteia, dînsa fiind dată în căutare.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a hotărîrilor

judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că

acest temei nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept.

Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a motivat

soluția adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de inculpat,

precum și se vede că hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din conținutul recursului rezultă că, procurorul nu este de acord cu noua apreciere dată

de către instanța de apel probelor administrate și cercetate pe parcursul ședințelor de

judecată, în baza cărora instanța a pronunțat hotărîrea de încetare a procesului penal în

baza art.208 alin.(1) Cod penal.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, conform art.27 și 414 alin. (2) Cod de

procedură penală, aprecierea probelor și a circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de

competența instanțelor de fond și de apel. Ultima poate da o nouă apreciere probelor din

dosar astfel că, în cazul lui E.Condrea, aplicarea acestei proceduri este în limita legii de

procedură penală.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de

starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă. Această

concluzie survine din prevederile art.427 Cod de procedură penală, care prin temeiurile

descrise se referă numai la probleme de drept.

Deci, după cum s-a menționat, instanța de apel era în drept să facă o nouă

apreciere a probelor administrate de prima instanță și, în opinia instanței de recurs,

concluziile trase de instanța de apel în această latură, nu au temei de a fi puse la

îndoială.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel, rejudecînd

cauza în fapt și în drept, a audiat suplimentar inculpatul E.Condrea, partea vătămată

M.Slimovschi, a cercetat declarațiile martorului A.Brăguță date în cadrul urmăririi

penale, a cercetat actele cauzei și întemeiat a ajuns la concluzia privind încetarea

procesului penal în baza art.208 alin.(1) Cod penal, în legătura cu existența unor

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

3

Colegiul penal menționează că instanța de apel în motivarea soluției adoptate

corect a constatat că acuzarea nu a administrat și nu a prezentat probe concludente și

pertinente, care ar fi demonstrat vinovăția inculpatului E.Condrea în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.208 alin.(1) Cod penal. Temeiul invocat de acuzare, precum

că învinuirea nu a fost bazată doar pe declarațiile martorului minor A.Brăguță, dar și pe

declarațiile inculpatului și a părții vătămate, nu poate fi luat în considerație, deoarece

din declarațiile părții vătămate nu rezultă că inculpatul a instigat-o pe A.Brăguță la

comiterea infracțiunii, iar inculpatul atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanțele de

judecată a negat faptul că aceasta a fost instigată de el la comiterea răpirii

automobilului, indicînd că minora se afla la o distanță de 1-2 km de la locul comiterii

faptei și doar după ce a răpit automobilul, a luat-o pe aceasta și deplasîndu-se spre

mun.Chișinău, i-a spus despre cele săvîrșite (f.d.200-201, 204 v.1, f.d.5 v.2,). Astfel,

declarațiile sus menționate nu indică asupra faptului că E.Condrea a atras-o pe

A.Brăguță la activitate criminală sau că ar fi instigat-o la săvîrșirea infracțiunii.

Instanța just a conchis că, potrivit probelor sus-menționate se constată doar faptul

răpirii automobilului lui M.Slimovschi de către E.Condrea, dar nu și faptul că inculpatul

ar fi instigat minora A.Brăguță la săvîrșirea infracțiunii, iar în cazul în care inculpatul a

negat că s-ar fi înțeles cu minora din timp să sustragă mijlocul de transport, organul de

urmărire penală urma să verifice și să demonstreze prin probe incontestabile vinovăția

acestuia.

Colegiul penal consideră neîntemeiat temeiul invocat de recurent, precum că

declarațiile martorului A.Brăguță urmau a fi reținute în confirmarea vinovăției

inculpatului, deoarece acuzarea a fost în imposibilitate absolută, conform prevederilor

art.371 Cod de procedură penală, să asigure prezența martorului pentru a fi audiat în

instanța de judecată.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, potrivit art.371 alin.(1) pct.2) Cod de

procedură penală, citirea în ședința de judecată a declarațiilor martorului depuse în

cursul urmăririi penale, poate avea loc la cererea părților în cazul în care martorul

lipsește în ședință și absența lui este justificată fie prin imposibilitatea absolută de a se

prezenta în instanță, cu condiția că audierea martorului a fost efectuată cu confruntarea

dintre acest martor și bănuit, învinuit sau martorul a fost audiat în conformitate cu

art.109 și 110 Cod de procedură penală.

Mai mult, potrivit art.113 alin.(1), (4) Cod de procedură penală, în cazul în care

există divergențe între declarațiile persoanelor audiate în aceeași cauză, se procedează

la confruntarea acestor persoane, inclusiv cu cele ale căror declarații sînt defavorabile

bănuitului, învinuitului, dacă este necesar, pentru aflarea adevărului și înlăturarea

divergențelor și persoanele confruntate se audiază privitor la relațiile dintre ele, la

faptele și circumstanțele în privința cărora declarațiile depuse anterior se contrazic.

După audiere, persoanele confruntate pot să-și pună reciproc întrebări și răspund la

întrebările persoanei care efectuează acțiunea procesuală. Însă, reieșind din materialele

cauzei, nu rezultă că la urmărirea penală a fost efectuată confruntarea între inculpat și

martorul minor A.Brăguță, sau că martorul a fost audiat în conformitate cu art.109-110

Cod de procedură penală.

În aceste împrejurări, Colegiul menționează că inculpatul a fost lipsit de

posibilitatea de a acorda întrebări martorului minor atît în cadrul urmăririi penale, în

prima instanță, cît și în instanța de apel. În acest context se reține că, potrivit

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Birutis și alții vs Lituania,

din 28 martie 2002, nr.29), nici o condamnare nu se poate baza numai sau într-o

măsură considerabilă pe declarațiile martorului pe care învinuitul, inculpatul nu a putut

să îl confrunte din cauza absenței sau a anonimatului martorului.

4

Astfel, instanța de apel just a reținut că probele administrate de către organul de

urmărire penală și susținute de acuzatorul de stat, puse la dispoziție instanțelor

judecătorești, nu dau temei la o stabilire sigură a vinovăției lui E.Condrea în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.208 alin.(1) Cod penal.

Colegiul penal constată că, instanța de apel corect a conchis că învinuirea adusă

lui E.Condrea privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.(1) Cod penal,

nu este bazată pe probe directe, pertinente și concludente, care ar confirma

incontestabil vinovăția acestuia în cele imputate, iar sentința de condamnare se adoptă

numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe exacte, cercetate de

instanța de judecată, cînd toate versiunile au fost verificate, iar divergențele au fost

lichidate și apreciate corespunzător. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate se interpretează în favoarea inculpa tului.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel este legală și

întemeiată, din care considerente invocarea în recursul procurorului a faptului că

instanța a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat

multilateral și obiectiv probele administrate, că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, nu are suport legal.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile

art.417 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, se dispune

inadmisibilitatea lui, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, în cauză penală în privința lui Condrea

Eduard, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5