1ra-506/2016 — art. 264 1 alin. 4 CP

1ra-506/2016 — art. 264 1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-506/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Scurtu Inga în numele inculpatului Novac Eduard, prin care solicită casarea

sentinței Judecătoriei Hîncești din 11 august 2015 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Novac Eduard Nicolae, născut la 22 noiembrie

1975, originar și domiciliat în r-nul Hîncești, s.

Dubovca.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Novac Eduard a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-

i stabilită în conformitatea cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform prevederilor art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată prin prezenta

sentință, a fost adăugată parțial pedeapsa cu închisoarea de 3 ani 2 luni, neexecutată,

stabilită prin sentința Judecătoriei Hîncești din 04 aprilie 2014, prin care a fost

recunoscut vinovat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal și condamnat la 3 ani 4 luni

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis și cu suspendarea

executării pedepsei pe un termen de probațiune de 2 ani, fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă de 3 ani 5 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

1

Eduard la data de 26.06.2015, ora 23.10, în satul Bozieni, r-nul Hîncești, fără a deține

permis de conducere corespunzător categoriei „B”, a condus automobilul de model

„Volkswagen Caddy” cu numărul de înmatriculare HN AT 290 și fiind testat cu

alcooltestul „Drager”, s-a stabilit concentrația de alcool în aerul expirat de 1,10 mg/l,

stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009 cu privire la aprobarea

Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală

pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei și se atestă ca stare de ebrietate cu

grad avansat.

Acțiunile inculpatului Novac Eduard au fost încadrate de prima instanță în

baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi – conducerea mijlocului

de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, care nu deține permis de conducere.

În ședința de judecată inculpatul Novac Eduard a declarat personal, prin

înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu

solicită administrarea de probe noi, potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală.

a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă

non privativă de libertate sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

sau amendă, iar pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Hîncești din 04 aprilie

2014 să se execute de sine stătător, invocînd că:

- pedeapsa penală aplicată inculpatului este una prea aspră;

- a comis o infracțiune ușoară, a recunoscut integral vina, se căiește mult de

cele comise și a promis instanței de fond că în viitor nu va mai încălca prevederile

legii Republicii Moldova;

- se caracterizează pozitiv la locul de trai și lucrează zilnic să-și câștige bani

pentru existență. Inculpatul nu prezintă un pericol social pentru consăteni, îi ajută

după posibilitate;

- potrivit prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal, instanța are dreptul să

anuleze sau să mențină condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni intenționate mai puțin grave. Inculpatul a

comis o infracțiune intenționată ușoară, din acest motiv solicită ca în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal, să-i fie numită o pedeapsă de altă categorie și să fie dispusă

executarea de sine stătătoare a ei.

2015, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului Novac Eduard declarat împotriva

sentinței Judecătoriei Hîncești din 11 august 2015, cu menținerea sentinței fără

modificări.

2

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, care a fost dovedită

cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, care au fost corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură simplificată în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală.

Sentința primei instanțe a fost contestată numai în partea stabilirii pedepsei

penale, iar ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată.

Inculpatul Novac Eduard, fiind audiat în cadrul ședinței instanței de fond vina

a recunoscut-o pe deplin și a declarat că la data de 26 iunie 2015, unui mahalagiu i

s-a îmbolnăvit vaca și l-a rugat să meargă cu el să-l ajute. Deplasându-se prin satul

Bozieni a fost oprit de colaboratorii poliției rutiere, iar în urma controlului s-a

constatat că a servit băuturi alcoolice.

Vinovăția inculpatului Novac Eduard în comiterea infracțiunii imputate se

mai confirmă prin probele administrate la urmărirea penală, cercetate în instanța de

fond, verificate în instanța de apel, care sunt pertinente, concludente, utile, veridice

și coroborează între ele, cum ar fi:

- declarațiile martorului Stratulat Veaceslav (f.d. 15);

- declarațiile martorului Coroi Andrian (f.d. 16);

- rezultatul alcooltestului „Drager 8510 RO”, potrivit căruia la data de

26.06.2015, ora 23.28, la Novac Eduard, a/n 22.11.1975, s-a depistat 1,10 mg/1

alcool în aerul expirat (f.d. 6);

- procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate din 26.06.2015, în privința lui Novac Eduard (f.d. 9);

- raportul agentului constatator cu privire la înregistrarea și evidența

sesizărilor și a altor informații despre infracțiuni din 26.06.2015 (f.d. 7);

- procesul-verbal de înlăturare de la conducerea vehiculului din 26.06.2015,

în privința lui Novac Eduard (f.d. 8);

- copia permisului de conducere eliberat de Republica Italia pe numele lui

Novac Eduard, expirat la data de 27.04.2015 (f.d. 12-14);

- procesul-verbal privind consemnarea celor constatate din 30.06.2015, în

privința lui Novac Eduard (f.d. 5).

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, că este ușoară, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, nu este angajat în cîmpul muncii, se caracterizează pozitiv la locul de trai,

3

la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, de circumstanțele cauzei - de

lipsa circumstanțelor agravante, prezența circumstanței atenuante de căință sinceră

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, însă

prima instanță greșit a reținut ca circumstanță atenunată și recunoașterea vinovăției

de către inculpat, or, recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii

simplificate în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, nu poate valorifica ca o

circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar

însemna că aceleași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

La fel, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a ținut cont că

inculpatul Novac Eduard anterior a mai fost condamnat pentru comiterea unei

infracțiuni din intenție, nu a conștientizat gravitatea faptelor comise, nu se află pe

calea corijării, a săvârșit o nouă infracțiune aflându-se în perioada de probațiune

stabilită prin sentința judecătoriei Hîncești din 04 aprilie 2014 și că soluția adoptată

de către prima instanță își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului

Novac Eduard, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu

executare ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea

unor concluzii corecte ce țin de comportamentul lui în locurile publice și siguranța

traficului rutier.

Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță corect și întemeiat a aplicat

prevederile art. 85 Cod penal, prin care a stabilit pedeapsa penală definitivă în cazul

unui cumul de sentințe.

Scurtu Inga în numele inculpatului Novac Eduard, fără a indica nici un temei

prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a

sentinței Judecătoriei Hîncești din 11 august 2015 și a Deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2015, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie aplicate în privința inculpatului prevederile art. 90

alin. (11) Cod penal, invocînd că:

- ambele instanțe ierarhic inferioare nu au luat în considerație motivele

invocate de partea apărării, respingîndu-le ca nefondate și apreciindu-le critic;

- pedeapsa aplicată inculpatului Novac Eduard este prea aspră, nefiind luat în

considerare faptul că acesta a comis o infracțiune ușoară, a recunoscut vina, se

căiește sincer de cele comise și a promis instanței că nu va mai încălca prevederile

legilor Republicii Moldova, se caracterizează pozitiv la locul de trai, inculpatul nu

prezintă un pericol social pentru societate;

- în privința inculpatului erau aplicabile prevederile art. 90 alin. (11) Cod

penal, deoarece a comis o infracțiune ușoară, motiv din care a solicitat să-i fie

aplicată o pedeapsă de altă categorie și să fie dispusă executarea de sine stătătoare a

acesteia;

- atît prima instanță cît și instanța de apel, au aplicat pedeapsa cu închisoarea,

fără a motiva hotărîrile lor cu privire la asprimea pedepsei, cu toate că infracțiunea

4

dată este una ușoară, iar inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 90 alin. (11)

Cod penal, iar instanța de apel nici nu s-a expus cu privire aceste cerințe înaintate de

inculpatul Novac Eduard.

Novac Eugeniu, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod de

procedură penală, a depus referință procurorul Crijanovschi Serghei, care a pledat

pentru inadmisibilitatea recursului, din motiv că motivele invocate de recurent nu

sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită este în dependență de circumstanțele

atenuante și agravante stipulate în art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora

prescrise în art. 78, 85 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală.

În asemenea circumstanțe lipsesc temeiuri de casare și se constată

inadmisibilitatea recursului, acesta fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, ținînd seama de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit textului recursului declarat de recurent, acesta

invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, și anume că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, argumentînd în acest context următoarele.

8.1. Cu referire la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, care stipulează că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

5

care se întemeiază soluția” și a motivului din recurs, care cade sub incidența acestui

temei, „ambele instanțe ierarhic inferioare nu au luat în considerație motivele

invocate de partea apărării, respingîndu-le ca nefondate și apreciindu-le critic”

Colegiul penal atestă că este unul declarativ, deoarece recurentul nu a indicat anume

asupra căror motive invocate de partea apărării, prima instanță prin sentință, iar

instanța de apel prin decizie nu s-au pronunțat, or din conținutul apelului (f.d. 74),

rezultă că sentința primei instanțe a fost atacată doar în partea stabilirii pedepsei nu

și în partea vinovăției persoanei, iar la rîndul său instanța de apel în decizia sa

(f.d.90-94), s-a expus argumentat asupra circumstanțelor invocate de recurent în

partea stabilirii pedepsei, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor

argumente nu se identifică de instanța de recurs, ambele instanțe ierarhic inferioare

adoptînd hotărîri legale și întemeiate.

În aceiași ordine de idei, în privința motivului invocat de recurent precum că

„atît prima instanță cît și instanța de apel, au aplicat pedeapsa cu închisoarea, fără

a motiva hotărîrile lor cu privire la asprimea pedepsei, cu toate că infracțiunea dată

este una ușoară, iar inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 90 alin. (11)

Cod penal, iar instanța de apel nici nu s-a expus cu privire aceste cerințe înaintate

de inculpatul Novac Eduard”, Colegiul penal reține că acesta constituie opinia

subiectivă a recurentului, or ambele instanțe ierarhic inferioare au ținut cont de

prevederile art. 75, 76, 77, 90 Cod penal și și-au motivat corect soluția cu privire la

asprimea pedepsei aplicate inculpatului, în dependență de circumstanțele cauzei, iar

instanța de apel s-a expus în decizie (f.d.93-94), asupra cerințelor apelantului cu

privire la aplicarea prevederilor art. 90 alin. (11), corect respingîndu-le ca

neîntemeiate, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le însușește.

8.2. Cu referire la motivul invocat de recurent, precum că „pedeapsa aplicată

inculpatului Novac Eduard este prea aspră, nefiind luat în considerare faptul că

acesta a comis o infracțiune ușoară, a recunoscut vina, se căiește sincer de cele

comise și a promis instanței că nu va mai încălca prevederile legilor Republicii

Moldova, se caracterizează pozitiv la locul de trai, inculpatul nu prezintă un pericol

social pentru societate”, care cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal constată că este neîntemeiat, din moment ce atît

prima instanță în sentință (f.d.71-72) cît și instanța de apel în decizie (f.d.90)

menținînd soluția instanței de fond, au luat în considerație toate circumstanțele

cauzei și cele ce țin de personalitatea inculpatului, inclusiv și cele invocate de

recurent, conformîndu-se prevederilor legale cu privire la individualizarea pedepsei

au aplicat o pedeapsă echitabilă la minimul pedepsei prevăzute de art. 2641 alin. (4)

Cod penal, cu respectarea reducerii limitelor pedepsei cu o treime conform art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

La fel, ce ține de motivul invocat de recurent, precum că „în privința

inculpatului erau aplicabile prevederile art. 90 alin. (11) Cod penal, deoarece a

comis o infracțiune ușoară, motiv din care a solicitat să-i fie aplicată o pedeapsă de

6

altă categorie și să fie dispusă executarea de sine stătătoare a acesteia”, Colegiul

penal statuează că nu poate fi acceptat, deoarece aplicarea prevederilor art. 90 alin.

(11) Cod penal, constituie dreptul discreționar a instanței de a anula sau a menține

suspendarea condiționată a executării pedepsei în funcție de circumstanțele cauzei

penale, dacă aceasta constată că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa

stabilită după săvîrșirea unei infracțiuni din imprudență sau a unei infracțiuni

intenționate mai puțin grave, instanța poate (dar nu este obligată) dispune menținerea

suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate vinovatului pentru o

infracțiune săvîrșită anterior. Astfel, prima instanță și instanța de apel, corect au ținut

cont de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat pentru comiterea unei

infracțiunii cu intenție, prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, în baza căreia prin

sentința Judecătoriei Hîncești din 04 aprilie 2014 (f.d.35-36) i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis, conform art. 90 Cod penal, fiind suspendată

condiționat executarea pedepsei pe un termen de probațiune de 2 ani. Însă inculpatul

Novac Eduard nu a îndreptățit încrederea acordată, nu s-a corijat și a săvîrșit o nouă

infracțiune intenționată în decursul termenului de probațiune, fapt care denotă că

acesta nu a conștientizat gravitatea acțiunilor sale și anularea suspendării

condiționate a executării pedpsei a fost dispusă de ambele instanțe ierarhic inferioare

corect, și echitabil, doar așa fiind posibilă realizarea scopului pedepsei penale, care

potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) Cod penal, este de restabilire a echității sociale,

de corectare a condamnatului, precum și de prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni

atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

8.3. În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărîrile atacate sub aspectele contestate,

deoarece soluțiile adoptate de către ambele instanțe ierarhic inferioare sunt legale și

întemeiate, iar recursul declarat este inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Scurtu Inga în

numele inculpatului Novac Eduard, împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 11

august 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Novac Eduard Nicolae, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 mai 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

7