1ra-1650/2016 — Art. 187 alin. 2 lit. e, f; 201/1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 mai 2015, Stoianov Sergiu Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (l) Cod penal, stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de închisoare un termen de 1 an. În baza art. art. 89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (l) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an și 6 luni. Prin aceeași sentință, Stoianov Sergiu Mihail a fost achitat de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, pe motiv că fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii. 1 A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Stoianov Natalia către Stoianov Sergiu privind încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor judiciare și s-a dispus încasarea de la inculpatul Stoianov Sergiu în beneficiul Nataliei Stoianov, suma de 1 124.96 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și suma de 4 000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță a constatat că, Stoianov Sergiu Mihail, conform prevederilor art. 1331 Cod penal, fiind membru de familie - soțul lui Stoianov Natalia, urmărind scopul aplicării violenței asupra acesteia, dîndu-și seama de caracterul acțiunilor sale, prevăzînd urmările prejudiciabile ale acestora, dorind și admițînd în mod conștient survenirea lor, la 25.11.2013, cu intenție directă, aproximativ la ora 12:10, a așteptat-o pe Stoianov Natalia la locul de muncă al acesteia și la sosire, a intrat în biroul de serviciu, amplasat la et. 7 al ÎMSP CNȘPMU de pe str. Toma Ciorbă 1, și a aplicat violență fizică și psihică asupra acesteia, manifestată prin acostare verbală, lovituri cu pumnul peste față precum și lovituri cu capul de masa de birou, cauzîndu-i părții vătămate suferințe fizice și psihice, precum și leziuni corporale manifestate prin traumă cranio-cerebrală închisă, comoție cerebrală și echimoze în regiunea feței și capului soldate (conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 117 din 30.04.2014), cu vătămarea ușoară a integrității corporale și a sănătății. După aceasta, smulgînd din mîna părții vătămate telefonul mobil al acesteia, 1-a reținut cu scopul de a o împiedica pe ultima să solicite ajutor precum și pentru a-i verifica conținutul în vederea găsirii informațiilor ce ar indica locul aflării acesteia și al copilului minor în perioada absentării de la domiciliul comun.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, împotriva acesteia au declarat apeluri: - procurorul, care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea achitării inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Stoianov Sergiu Mihail să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. e) și f) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea cererii declarate, apelantul a invocat că, instanța de judecată incorect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept la calificarea acțiunilor infracționale ale lui Stoianov Sergiu, achitîndu-1 în baza art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal. Apelantul a considerat că temeiul achitării inculpatului de către instanța de fond este neîntemeiat și necorespunzător circumstanțelor stabilite în cadrul cercetării judecătorești, întrucît, în cadrul cercetării judecătorești, s-a stabilit cu certitudine că, după aplicarea violenței, inculpatul Stoianov Segiu, în mod 2 deschis, a sustras de la partea vătămată telefonul mobil cu valoarea de 2 500 lei, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii. Apelantul a mai susținut că bunul respectiv fost sustras or, părții vătămate acesta i-a fost dat în calitate de cadou de către părinții săi și acesta reprezenta un bun personal. La fel, consideră că declarațiile inculpatului referitor la faptul că a sustras telefonul în scopul de a verifica numerele de telefon și a stabili locul aflării copilului, urmează a fi apreciate critic, întrucît în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că, inculpatul cunoștea despre faptul că minorul se află la țară; - partea vătămată Stoianov Natalia, care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea achitării inculpatului de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal și a respingerii parțiale a acțiunii civile, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri privit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Stoianov Sergiu Mihail să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, precum și să se încaseze de la Stoianov Sergiu Mihail în beneficiul lui Stoianov Natalia, prejudiciul moral în mărime de 150 000 lei. În motivarea apelului declarat, partea vătămată a invocat că probele din dosar dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, iar în partea acțiunii civile, apelanta a invocat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că inculpatul a acționat prin violență psihică și fizică asupra sa, iar ca rezultat al vătămărilor produse, s-a aflat la tratament medical staționar, infracțiunea s-a produs la locul de muncă, fiindu-i afectată reputația profesională; - inculpatul Stoianov Sergiu Mihail, care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea în care a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (l) Cod penal și în partea admiterii acțiunii civile înaintate de către partea vătămată Stoianov Natalia, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, să fie achitat de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (l) Cod penal și să fie respinsă integral acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Stoianov Natalia împotriva lui Stoianov Sergiu Mihail cu privire la încasarea prejudiciului material și moral. În motivarea cererii de apel, apelantul a invocat că, prima instanță nu a stabilit că între inculpat și partea vătămată existau relații ostile și că partea vătămată a înscenat conflictul, a simulat apariția leziunilor corporale pentru a-1 învinovăți pe inculpat, cu scopul ca aceasta să se reflecte în cadrul procesului civil de desfacere a căsătoriei încheiate între cei doi. Apelantul a indicat că, reieșind din declarațiile martorilor Vrînceanu Elena și Maniuc Svetlana, se confirmă nevinovăția sa în comiterea infracțiunii incriminate. La fel, consideră neîntemeiate concluziile raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 117 din 30.04.2014, precum și conținutul înștiințării 903 din 25.11.2013 privind internarea lui Stoianov Natalia în SCRMU. 3

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

Pentru a motiva soluția adoptată, instanța de apel a reținut că, în prezenta cauză penală, infracțiunea de comiterea căreia a fost recunoscut vinovat inculpatul, și anume art. 2011 alin. (l) Cod penal s-a manifestat prin modalitatea de aplicare a violenței fizice asupra părții vătămate, care s-a concretizat prin acostare verbală, lovituri cu pumnul peste față precum și lovituri cu capul de masa de birou, care i- au cauzat părții vătămate suferințe fizice și psihice, precum și leziuni corporale manifestate prin traumă cranio-cerebrală închisă, comoție cerebrală și echimoze în regiunea feței și capului soldate conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 117 din 30.04.2014, cu vătămarea ușoară a integrității corporale și a sănătății. În ceea ce privește legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile, instanța de apel a reținut că anume aplicarea violenței de către inculpatul Stoianov Sergiu Mihail, a fost cauza producerii urmărilor prejudiciabile, fapt care rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 117 din 30.04.2014 și declarațiile date de către partea vătămată Stoianov Natalia. În contextul cererii de apel declarate de către inculpatul Stoianov Sergiu Mihail, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a respins ca neîntemeiate argumentele inculpatului precum că nu a comis acțiuni violente față de partea vătămată Stoianov Natalia or, prezența la 25.11.2013 a inculpatului la locul de muncă al părții vătămate Stoianov Natalia - biroul de serviciu al acesteia amplasat la et. 7 al ÎMSP CNȘPMU de pe str. Toma Ciorbă 1, nu prezintă careva dubii, deoarece însuși inculpatul a recunoscut că, a fost acolo și că a avut o ceartă cu soția. În afară de aceasta, martorul Vrînceanu Elena a indicat că, după intrarea bărbatului în biroul aflat în imediata apropiere a biroului la care aștepta ea, a văzut și a auzit că, între bărbatul intrat și femeia din birou a avut loc un contact fizic violent însoțit de strigăte. Referitor la cel de al doilea capăt de învinuire înaintat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat alte probe care să demonstreze indubitabil că, la momentul luării telefonului, inculpatul Stoianov Sergiu avea scopul de cupiditate, manifestat prin dorința de a- și mări ilegal patrimoniul personal din contul patrimoniului părții vătămate, prin trecerea definitivă a telefonului mobil în stăpînirea sa, motive pentru care, prima instanță corect a constatat că, în faptele inculpatului Stoianov Sergiu Mihail nu sunt întrunite elementele constitutive ale componenței prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal. Mai mult de atît, coroborînd declarațiile inculpatului cu circumstanțele de fapt, în contextul în care, cearta dintre inculpat și partea vătămată s-a produs din motivul plecării de la domiciliu a părții vătămate Stoianov Natalia precum și din dorința inculpatului de a afla unde aceasta și copilul său minor s-au aflat în perioada anterioară derulării evenimentelor, prima instanță întemeiat a reținut 4 afirmația inculpatului referitoare la deposedarea de telefon a părții vătămate cu scopul de a-i verifica conținutul, în vederea găsirii informațiilor ce ar indica locul aflării acesteia și a copilului minor în perioada absentării de la domiciliul comun.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare: - procurorul, care învocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În susținerea recursului au fost formulate următoarele argumente: - instanța de apel la baza deciziei în partea achitării pe art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal a reținut în mod prioritar doar declarațiile inculpatului, care atît la urmărirea penală cît și în cadrul ședinței de judecată nu a recunoscut vina, declarații care urmează a fi apreciate critic, necoroborînd cu celelalte probe prezentate de partea acuzării, fiind date cu scop de apărare și eschivare de la răspunderea penală; - declarațiile inculpatului referitor la faptul că a sustras telefonul în scopul de a verifica numerele de telefon și a stabili locul aflării copilului, urmează a fi apreciate critic, fiind doar o modalitate de apărare, întrucît cum s-a constatat în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul cunoștea despre faptul că copilul minor se afla la țară, iar asupra celor invocate de inculpat se discutase anterior la telefon cu partea vătămată, astfel, nu era necesară sustragerea telefonului pentru a se atinge scopul invocat de inculpat. În acest sens, instanța de apel urma să rețină ca întemeiate argumentele părții vătămate referitor la faptul că scopul inculpatului a fost de a sustrage telefonul mobil, de a-1 deține asupra sa, or infracțiunea de jaf se consideră consumată dacă averea a fost sustrasă și infractorul are o posibilitate reală de a o folosi sau de a dispune de ea; - partea acuzării a prezentat instanței de apel probe pertinente, admisibile și concludente, care în volum deplin dovedesc vinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunilor incriminate de organul de urmărire penală. La fel, urmează de menționat că forța probatorie a acestora nu a fost pusă la îndoială de partea apărării și nu s-a indicat nici un argument sau o circumstanță care ar determina nerecunoașterea probelor prezentate de învinuire ca lipsite de o putere juridică conferită de legislația procesual-penală și acumularea acestora cu încălcări de procedură penală; - avocatul Sergiu Coptu în numele inculpatului și inculpatul Stoianov Sergiu, care învocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a hotărîrilor judecătorești în partea condamnării inculpatului în baza art. 2011 alin. (l) Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în această parte, pe motivul lipsei elementelor infracțiunii și prin care să fie respinsă acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată. În susținerea cerințelor înaintate recurenții au invocat următoarele: 5 - consideră sentința primei instanțe și decizia instanței de apel ca fiind parțial ilegale și neîntemeiate, în ceea ce privește concluziile privind vinovăția inculpatului Stoianov Sergiu în comiterea infracțiunii de violență în familie, precum și în partea respingerii apelului depus de inculpat, deoarece concluziile instanței de fond și a instanței de apel expuse în hotărîrile judiciare contestate sînt lipsite de suport juridic și în privința inculpatului Stoianov Sergiu este necesar a pronunța o hotărîre de achitare; - prin declarațiile martorului Maniuc Svetlana a fost confirmată nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de violență în familie, și s-a demonstrat cu certitudine faptul că pretinsa parte vătămată Stoianov Natalia a întreprins anumite acțiuni cu privire la influența martorilor de a depune declarații ce nu corespund adevărului în procesul penal. Argumentul invocat de instanța de apel în decizia sa, precum că nu există contradicții în conținutul declarațiilor acestui martor, este unul neîntemeiat, deoarece acest motiv invocat de instanța de apel vine în contradicție cu cele menționate, și cu afirmația și argumentul primei instanțe la acest compartiment în sentința adoptată; - consideră că instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că sunt neîntemeiate concluziile raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 117 din 30 aprilie 2014 (f.d. 52-59) potrivit căruia chipurile la cet. Stoianov Natalia s-a constatat traumă cranio-cerebrală închisă, comoție cerebrală și echimoze în regiunea feței și capului, care au fost cauzate prin lovire sau cu un obiect contondent dur și se califică ca vătămarea ușoară a integrității corporale și a sănătății. Această afirmație și concluzie este neîntemeiată, deoarece provocarea și apariția la cet. Stoianov Natalia a unor asemenea leziuni corporale a fost imposibilă în urma acțiunilor inculpatului, întrucît inculpatul nu i-a aplicat nici o lovitură; - în instanța de apel a fost depusă o cerere de către inculpat și avocatul acestuia prin care se solicita instanței de apel de a interpela de la instituția medicală ÎMPS CNȘPMU de pe str. Toma Ciorbă 1, următoarele acte și informații: copia autentificată a fișei medicale de staționar pe numele cet. Stoianov Natalia nr. 21353 pentru perioada de spitalizare începînd cu 25.11.2013; copia certificatelor medicale pentru incapacitatea temporară de muncă pe numele cet. Stoianov Natalia începînd cu perioada 25.11.2013; informația privind salonul în care a fost internată Stoianov Natalia, cu care alți pacienți a fost internată în acest salon, cine a fost medicul curant al pacientei Stoianov Natalia și cine au fost surorile medicale de gardă în secția în care a fost internată Stoianov Natalia, care nemijlocit au administrat ei medicamente și alte proceduri medicale pentru perioada de spitalizare începînd cu 25.11.2013. Instanța de apel însă, a respins această cerere fără a se retrage în camera de deliberare și fără a pronunța o încheiere motivată în acest sens, fiind pronunțată o simplă încheiere protocolară, prin care s-a dispus respingerea acestei cereri, fără a motiva care a fost motivul respingerii cererii vizate; - instanța de apel a respins neîntemeiat motivul privind lipsa elementelor componenței de infracțiune prevăzute la art. 2011 alin. (1) Cod penal, invocînd în 6 acest sens numai anumite concluzii cu un caracter general, ceea ce nu este admisibil pentru o soluție întemeiată a instanței de apel. În decizia instanței de apel nu se conține răspuns la fiecare argument și motiv invocat la acest compartiment de către partea apărării.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. 7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror, Colegiul penal constată din conținutul acestuia, că acuzatorul de stat critică decizia instanței de apel pe capătul de achitare a inculpatului Stoianov Sergiu în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, afirmînd că acesta cunoștea unde se află partea vătămată și copilul acesteia, și prin urmare, deposedarea de telefon absoarbe latura obiectivă a infracțiunii de jaf. La acest capitol, instanța de recurs menționează că, în speța dată, infracțiunea de violență în familie a fost premergătoare deposedării de telefon, al cărui proprietar era partea vătămată, circumstanțe care analizate în cumul induc la concluzia că această deposedare a avut loc cu scopul de a împiedica partea vătămată de a suna după ajutor, dar și de a afla careva informații referitoare la locul aflării acesteia. Or, din materialele cauzei, și anume atît din declarațiile inculpatului, cît și ale părții vătămate depuse în instanța de judecată rezultă că partea vătămată Stoianov Natalia a plecat de la domiciliul comun, fără știrea inculpatului Stoianov Sergiu, înaintînd în această perioadă o cerere de divorț (f.d. 226, 226 verso, vol. I). În asemenea împrejurări, Colegiul penal constată că instanțele de fond just au concluzionat asupra lipsei elementelor infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, aceasta deoarece latura obiectivă a infracțiunii de jaf are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită; 2) urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4) modul deschis. Concomitent, latura subiectivă a infracțiunii de jaf se manifestă, în primul rînd, prin vinovăție sub formă de intenție directă. La calificare, este obligatorie stabilirea scopului special – a scopului de cupiditate (profit). Astfel, deși la o primă vedere, în prezenta cauză penală este realizată latura obiectivă a infracțiunii de jaf, totuși lipsește scopul de cupiditate, care este unul absolut obligatoriu pentru a încadra juridic fapta inculpatului în baza normei penale citate. 7 În acest context, instanța de recurs apreciază ca fiind juste următoarele concluzii formulate de instanța de apel în decizia adoptată: „...partea acuzării nu a prezentat alte probe care să demonstreze indubitabil că, la momentul luării telefonului, inculpatul Stoianov Sergiu avea scopul de cupiditate, manifestat prin dorința de a-și mări ilegal patrimoniul personal din contul patrimoniului părții vătămate, prin trecerea definitivă a telefonului mobil în stăpînirea sa, motive pentru care, instanța de fond a conchis că, în faptele inculpatului Stoianov Sergiu Mihail nu sunt întrunite elementele constitutive ale componenței prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.” (f.d. 107-108, vol. II). Din atare considerente, Colegiul penal menționează că, în speță, nu au fost admise careva erori de drept, atît de către prima instanță, cît și de instanța de apel, iar alegațiile recurentului în acest aspect sunt vădit nefondate, din care motiv se impune inadmisibilitatea recursului declarat. 7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Sergiu Coptu în numele inculpatului și inculpatul Stoianov Sergiu, în care se susține că prima instanță și instanța de apel nu au ținut cont de faptul că sunt neîntemeiate concluziile raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 117 din 30 aprilie 2014, deoarece provocarea și apariția la cet. Stoianov Natalia a unor asemenea leziuni corporale a fost imposibilă în urma acțiunilor inculpatului, întrucît inculpatul nu i-a aplicat nici o lovitură, instanța de recurs consideră alegația dată neîntemeiată și lipsită de suport juridic, or, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16.09.2015 a fost admis demersul părții apărării și s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale repetate în comisie de către Centrul de Medicină Legală a Ministerului Sănătății (f.d. 27-31, vol. II). Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 370 din 20.11.2015, întocmit în baza întrebărilor adresate prin încheierea instanței de apel din 16.09.2015, s-a stabilit că calificarea medico-legală a leziunilor corporale depistate la cet. Stoianov Natalia ca vătămare ușoară, conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 117 din 30.04.2014, a fost obiectivă și argumentată corect (f.d. 34-42, vol. II). Astfel, critica enunțată de către recurenți instanța de recurs o apreciază ca fiind o tactică de apărare, prin care se urmărește scopul evitării tragerii la răspundere penală a inculpatului Stoianov Sergiu. Simpla afirmare a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de recurenți, respectiv negarea realității evidente și justificarea acțiunilor inculpatului nu poate influența convingerea instanței de judecată formată pe probe incontestabile. Se respinge ca nefondat și motivul prin care recurenții invocă că au înaintat un demers în instanța de judecată, solicitînd interpelarea instituției medicale în care a fost internată partea vătămată, în vederea eliberării unor acte și informații cu privire la internarea acesteia, demers, care în opinia recurenților a fost respins nemotivat printr-o încheiere protocolară de către instanța de apel. 8 Asupra acestui argument, Colegiul penal reține că instanța de apel a respins motivat demersul nominalizat, motivînd că actul de expertiză medico-legală nr. 117 a fost efectuat anume în baza documentelor indicate în demersul înaintat de către părți (f.d. 91, vol. II). Totodată, recurenții critică hotărîrile instanțelor de fond pe capătul de condamnare a inculpatului pentru săvîrșirea infracțiunii de violență în familie, considerînd că acesta nu poartă nici o vină pentru cele întîmplate cu Stoianov Natalia, pe cînd ansamblul de probe administrate și cercetate de instanțele de fond demonstrează contrariul. Astfel, pe lîngă declarațiile părții vătămate care au fost consecvente pe tot parcursul procesului penal, vina lui Stoianov Sergiu se mai dovedește prin declarațiile martorului ocular Vrînceanu Elena, care a văzut cum inculpatul a intrat în biroul părții vătămate, și în urma unui conflict iscat între aceștia a auzit sunete specifice unei vătămări corporale. La fel, se respinge ca neîntemeiat și argumentul prin care se afirmă că prin declarațiile martorului Maniuc Svetlana a fost confirmată nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de violență în familie, și s-a demonstrat cu certitudine faptul că pretinsa parte vătămată Stoianov Natalia a întreprins anumite acțiuni cu privire la influența martorilor de a depune declarații ce nu corespund adevărului în procesul penal. La acest capitol, instanța de recurs reține că declarațiile martorului vizat nu poartă un caracter decisiv în dovedirea nevinovăției inculpatului Stoianov S., întrucît prin cumulul de probe administrat pe cauză, îndeosebi prin următoarele probe directe: raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 117 din 30.04.2014 și declarațiile martorului ocular Vrînceanu Elena, care indică asupra faptului că anume inculpatul a intrat în biroul părții vătămate și i-a aplicat lovituri pe diferite părți ale corpului, cauzîndu-i astfel vătămarea ușoară a integrității corporale și a sănătății, se dovedește în întregime vinovăția inculpatului în comiterea faptei prevăzute la art. 2011 alin. (1) Cod penal. Tot în acest context, este apreciată critic și alegația potrivit căreia instanța de apel în decizia sa, asupra argumentului enunțat s-a expus că nu există contradicții în conținutul declarațiilor acestui martor, constatare pe care recurentul o consideră neîntemeiată și greșită. Astfel, reieșind din textul deciziei și actele instanței de apel rezultă că instanța de apel a reținut în decizia adoptată doar declarațiile referitoare la cele întîmplate după incidentul produs dintre inculpat și partea vătămată, considerîndu-le ca veridice și corespunzătoarele adevărului (f.d. 102, vol. II). Prin urmare, Colegiul penal, conchide că instanța de apel, verificînd probele administrate legal de către organul de urmărire penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, fiind stabilite cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Stoianov Sergiu în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (l) Cod penal. 9 Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate, aceasta fiind în corespundere cu prevederile art. 414-418 Cod de procedură penală, și din acest considerent argumentele invocate de recurenți sunt vădit neîntemeiate.

În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul din procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru și de avocatul Sergiu Coptu în numele inculpatului și inculpatul Stoianov Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, în cauza penală în privința lui Stoianov Sergiu Mihail, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 noiembrie 2016. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Petru Moraru 10