1ra-1650/2016 — art. 187 alin. 2 lit. e, f; 201/1 alin. 1 CP

1ra-1650/2016 — art. 187 alin. 2 lit. e, f; 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1650/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache

judecători – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul din procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru și

de avocatul Sergiu Coptu în numele inculpatului și inculpatul Stoianov Sergiu, prin

care se solicită casarea parțială a sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 26 mai 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai

2016, în cauza penală în privința lui

Stoianov Sergiu Mihail, născut la 03 martie

1982, originar din or. Bender, și domiciliat

în mun. Chișinău, str. Albișoara, 76/1, ap. 71

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.05.2014 —26.05.2015;

Instanța de apel: 23.06.2015 — 18.05.2016;

Instanța de recurs: 28.07.2016 — 12.10.2016.

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

Stoianov Sergiu Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (l) Cod penal, stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de

închisoare un termen de 1 an.

În baza art. art. 89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (l) Cod penal, executarea

pedepsei cu închisoarea a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune

de 1 an și 6 luni.

Prin aceeași sentință, Stoianov Sergiu Mihail a fost achitat de învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, pe motiv

că fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii.

1

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Stoianov Natalia către

Stoianov Sergiu privind încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor

judiciare și s-a dispus încasarea de la inculpatul Stoianov Sergiu în beneficiul

Nataliei Stoianov, suma de 1 124.96 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 10

000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și suma de 4 000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Stoianov Sergiu Mihail, conform prevederilor art. 1331 Cod penal, fiind membru

de familie - soțul lui Stoianov Natalia, urmărind scopul aplicării violenței asupra

acesteia, dîndu-și seama de caracterul acțiunilor sale, prevăzînd urmările

prejudiciabile ale acestora, dorind și admițînd în mod conștient survenirea lor, la

25.11.2013, cu intenție directă, aproximativ la ora 12:10, a așteptat-o pe Stoianov

Natalia la locul de muncă al acesteia și la sosire, a intrat în biroul de serviciu,

amplasat la et. 7 al ÎMSP CNȘPMU de pe str. Toma Ciorbă 1, și a aplicat violență

fizică și psihică asupra acesteia, manifestată prin acostare verbală, lovituri cu

pumnul peste față precum și lovituri cu capul de masa de birou, cauzîndu-i părții

vătămate suferințe fizice și psihice, precum și leziuni corporale manifestate prin

traumă cranio-cerebrală închisă, comoție cerebrală și echimoze în regiunea feței și

capului soldate (conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 117

din 30.04.2014), cu vătămarea ușoară a integrității corporale și a sănătății. După

aceasta, smulgînd din mîna părții vătămate telefonul mobil al acesteia, 1-a reținut

cu scopul de a o împiedica pe ultima să solicite ajutor precum și pentru a-i verifica

conținutul în vederea găsirii informațiilor ce ar indica locul aflării acesteia și al

copilului minor în perioada absentării de la domiciliul comun.

declarat apeluri:

- procurorul, care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea achitării

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod

penal, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul Stoianov Sergiu Mihail să fie recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. e) și f) Cod

penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 84 Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

În motivarea cererii declarate, apelantul a invocat că, instanța de judecată

incorect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept la calificarea acțiunilor

infracționale ale lui Stoianov Sergiu, achitîndu-1 în baza art. 187 alin. (2) lit. e) și

f) Cod penal. Apelantul a considerat că temeiul achitării inculpatului de către

instanța de fond este neîntemeiat și necorespunzător circumstanțelor stabilite în

cadrul cercetării judecătorești, întrucît, în cadrul cercetării judecătorești, s-a stabilit

cu certitudine că, după aplicarea violenței, inculpatul Stoianov Segiu, în mod

2

deschis, a sustras de la partea vătămată telefonul mobil cu valoarea de 2 500 lei,

după care a părăsit locul comiterii infracțiunii. Apelantul a mai susținut că bunul

respectiv fost sustras or, părții vătămate acesta i-a fost dat în calitate de cadou de

către părinții săi și acesta reprezenta un bun personal. La fel, consideră că

declarațiile inculpatului referitor la faptul că a sustras telefonul în scopul de a

verifica numerele de telefon și a stabili locul aflării copilului, urmează a fi

apreciate critic, întrucît în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că, inculpatul

cunoștea despre faptul că minorul se află la țară;

- partea vătămată Stoianov Natalia, care a solicitat casarea parțială a

sentinței, în partea achitării inculpatului de învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal și a respingerii parțiale a

acțiunii civile, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri privit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Stoianov Sergiu Mihail să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) și

f) Cod penal, precum și să se încaseze de la Stoianov Sergiu Mihail în beneficiul

lui Stoianov Natalia, prejudiciul moral în mărime de 150 000 lei.

În motivarea apelului declarat, partea vătămată a invocat că probele din

dosar dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, iar în partea acțiunii civile, apelanta a invocat că

instanța de fond nu a ținut cont de faptul că inculpatul a acționat prin violență

psihică și fizică asupra sa, iar ca rezultat al vătămărilor produse, s-a aflat la

tratament medical staționar, infracțiunea s-a produs la locul de muncă, fiindu-i

afectată reputația profesională;

- inculpatul Stoianov Sergiu Mihail, care a solicitat casarea parțială a

sentinței în partea în care a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (l) Cod penal și în partea admiterii acțiunii civile

înaintate de către partea vătămată Stoianov Natalia, cu pronunțarea în această parte

a unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, să fie

achitat de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (l) Cod

penal și să fie respinsă integral acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată

Stoianov Natalia împotriva lui Stoianov Sergiu Mihail cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral.

În motivarea cererii de apel, apelantul a invocat că, prima instanță nu a

stabilit că între inculpat și partea vătămată existau relații ostile și că partea

vătămată a înscenat conflictul, a simulat apariția leziunilor corporale pentru a-1

învinovăți pe inculpat, cu scopul ca aceasta să se reflecte în cadrul procesului civil

de desfacere a căsătoriei încheiate între cei doi.

Apelantul a indicat că, reieșind din declarațiile martorilor Vrînceanu Elena și

Maniuc Svetlana, se confirmă nevinovăția sa în comiterea infracțiunii incriminate.

La fel, consideră neîntemeiate concluziile raportului de expertiză medico-legală în

comisie nr. 117 din 30.04.2014, precum și conținutul înștiințării 903 din

25.11.2013 privind internarea lui Stoianov Natalia în SCRMU.

3

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

cauză penală, infracțiunea de comiterea căreia a fost recunoscut vinovat inculpatul,

și anume art. 2011 alin. (l) Cod penal s-a manifestat prin modalitatea de aplicare a

violenței fizice asupra părții vătămate, care s-a concretizat prin acostare verbală,

lovituri cu pumnul peste față precum și lovituri cu capul de masa de birou, care i-

au cauzat părții vătămate suferințe fizice și psihice, precum și leziuni corporale

manifestate prin traumă cranio-cerebrală închisă, comoție cerebrală și echimoze în

regiunea feței și capului soldate conform concluziilor raportului de expertiză

medico-legală nr. 117 din 30.04.2014, cu vătămarea ușoară a integrității corporale

și a sănătății.

În ceea ce privește legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile, instanța de apel a reținut că anume aplicarea violenței de către

inculpatul Stoianov Sergiu Mihail, a fost cauza producerii urmărilor prejudiciabile,

fapt care rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 117 din 30.04.2014 și

declarațiile date de către partea vătămată Stoianov Natalia.

În contextul cererii de apel declarate de către inculpatul Stoianov Sergiu

Mihail, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a respins ca

neîntemeiate argumentele inculpatului precum că nu a comis acțiuni violente față

de partea vătămată Stoianov Natalia or, prezența la 25.11.2013 a inculpatului la

locul de muncă al părții vătămate Stoianov Natalia - biroul de serviciu al acesteia

amplasat la et. 7 al ÎMSP CNȘPMU de pe str. Toma Ciorbă 1, nu prezintă careva

dubii, deoarece însuși inculpatul a recunoscut că, a fost acolo și că a avut o ceartă

cu soția. În afară de aceasta, martorul Vrînceanu Elena a indicat că, după intrarea

bărbatului în biroul aflat în imediata apropiere a biroului la care aștepta ea, a văzut

și a auzit că, între bărbatul intrat și femeia din birou a avut loc un contact fizic

violent însoțit de strigăte.

Referitor la cel de al doilea capăt de învinuire înaintat în baza art. 187 alin.

(2) lit. e), f) Cod penal, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat

alte probe care să demonstreze indubitabil că, la momentul luării telefonului,

inculpatul Stoianov Sergiu avea scopul de cupiditate, manifestat prin dorința de a-

și mări ilegal patrimoniul personal din contul patrimoniului părții vătămate, prin

trecerea definitivă a telefonului mobil în stăpînirea sa, motive pentru care, prima

instanță corect a constatat că, în faptele inculpatului Stoianov Sergiu Mihail nu

sunt întrunite elementele constitutive ale componenței prevăzute la art. 187 alin.

(2) lit. e), f) Cod penal.

Mai mult de atît, coroborînd declarațiile inculpatului cu circumstanțele de

fapt, în contextul în care, cearta dintre inculpat și partea vătămată s-a produs din

motivul plecării de la domiciliu a părții vătămate Stoianov Natalia precum și din

dorința inculpatului de a afla unde aceasta și copilul său minor s-au aflat în

perioada anterioară derulării evenimentelor, prima instanță întemeiat a reținut

4

afirmația inculpatului referitoare la deposedarea de telefon a părții vătămate cu

scopul de a-i verifica conținutul, în vederea găsirii informațiilor ce ar indica locul

aflării acesteia și a copilului minor în perioada absentării de la domiciliul comun.

- procurorul, care învocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului au fost formulate următoarele argumente:

- instanța de apel la baza deciziei în partea achitării pe art. 187 alin. (2) lit.

e) și f) Cod penal a reținut în mod prioritar doar declarațiile inculpatului, care atît

la urmărirea penală cît și în cadrul ședinței de judecată nu a recunoscut vina,

declarații care urmează a fi apreciate critic, necoroborînd cu celelalte probe

prezentate de partea acuzării, fiind date cu scop de apărare și eschivare de la

răspunderea penală;

- declarațiile inculpatului referitor la faptul că a sustras telefonul în scopul

de a verifica numerele de telefon și a stabili locul aflării copilului, urmează a fi

apreciate critic, fiind doar o modalitate de apărare, întrucît cum s-a constatat în

cadrul cercetării judecătorești, inculpatul cunoștea despre faptul că copilul minor se

afla la țară, iar asupra celor invocate de inculpat se discutase anterior la telefon cu

partea vătămată, astfel, nu era necesară sustragerea telefonului pentru a se atinge

scopul invocat de inculpat.

În acest sens, instanța de apel urma să rețină ca întemeiate argumentele părții

vătămate referitor la faptul că scopul inculpatului a fost de a sustrage telefonul

mobil, de a-1 deține asupra sa, or infracțiunea de jaf se consideră consumată dacă

averea a fost sustrasă și infractorul are o posibilitate reală de a o folosi sau de a

dispune de ea;

- partea acuzării a prezentat instanței de apel probe pertinente, admisibile și

concludente, care în volum deplin dovedesc vinovăția inculpatului de săvîrșirea

infracțiunilor incriminate de organul de urmărire penală. La fel, urmează de

menționat că forța probatorie a acestora nu a fost pusă la îndoială de partea apărării

și nu s-a indicat nici un argument sau o circumstanță care ar determina

nerecunoașterea probelor prezentate de învinuire ca lipsite de o putere juridică

conferită de legislația procesual-penală și acumularea acestora cu încălcări de

procedură penală;

- avocatul Sergiu Coptu în numele inculpatului și inculpatul Stoianov

Sergiu, care învocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a hotărîrilor judecătorești în

partea condamnării inculpatului în baza art. 2011 alin. (l) Cod penal, cu

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în această parte, pe motivul lipsei

elementelor infracțiunii și prin care să fie respinsă acțiunea civilă înaintată de către

partea vătămată.

În susținerea cerințelor înaintate recurenții au invocat următoarele:

5

- consideră sentința primei instanțe și decizia instanței de apel ca fiind

parțial ilegale și neîntemeiate, în ceea ce privește concluziile privind vinovăția

inculpatului Stoianov Sergiu în comiterea infracțiunii de violență în familie,

precum și în partea respingerii apelului depus de inculpat, deoarece concluziile

instanței de fond și a instanței de apel expuse în hotărîrile judiciare contestate sînt

lipsite de suport juridic și în privința inculpatului Stoianov Sergiu este necesar a

pronunța o hotărîre de achitare;

- prin declarațiile martorului Maniuc Svetlana a fost confirmată nevinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii de violență în familie, și s-a demonstrat cu

certitudine faptul că pretinsa parte vătămată Stoianov Natalia a întreprins anumite

acțiuni cu privire la influența martorilor de a depune declarații ce nu corespund

adevărului în procesul penal. Argumentul invocat de instanța de apel în decizia sa,

precum că nu există contradicții în conținutul declarațiilor acestui martor, este unul

neîntemeiat, deoarece acest motiv invocat de instanța de apel vine în contradicție

cu cele menționate, și cu afirmația și argumentul primei instanțe la acest

compartiment în sentința adoptată;

- consideră că instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că sunt

neîntemeiate concluziile raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 117

din 30 aprilie 2014 (f.d. 52-59) potrivit căruia chipurile la cet. Stoianov Natalia s-a

constatat traumă cranio-cerebrală închisă, comoție cerebrală și echimoze în

regiunea feței și capului, care au fost cauzate prin lovire sau cu un obiect

contondent dur și se califică ca vătămarea ușoară a integrității corporale și a

sănătății. Această afirmație și concluzie este neîntemeiată, deoarece provocarea și

apariția la cet. Stoianov Natalia a unor asemenea leziuni corporale a fost imposibilă

în urma acțiunilor inculpatului, întrucît inculpatul nu i-a aplicat nici o lovitură;

- în instanța de apel a fost depusă o cerere de către inculpat și avocatul

acestuia prin care se solicita instanței de apel de a interpela de la instituția medicală

ÎMPS CNȘPMU de pe str. Toma Ciorbă 1, următoarele acte și informații: copia

autentificată a fișei medicale de staționar pe numele cet. Stoianov Natalia nr.

21353 pentru perioada de spitalizare începînd cu 25.11.2013; copia certificatelor

medicale pentru incapacitatea temporară de muncă pe numele cet. Stoianov Natalia

începînd cu perioada 25.11.2013; informația privind salonul în care a fost internată

Stoianov Natalia, cu care alți pacienți a fost internată în acest salon, cine a fost

medicul curant al pacientei Stoianov Natalia și cine au fost surorile medicale de

gardă în secția în care a fost internată Stoianov Natalia, care nemijlocit au

administrat ei medicamente și alte proceduri medicale pentru perioada de

spitalizare începînd cu 25.11.2013.

Instanța de apel însă, a respins această cerere fără a se retrage în camera de

deliberare și fără a pronunța o încheiere motivată în acest sens, fiind pronunțată o

simplă încheiere protocolară, prin care s-a dispus respingerea acestei cereri, fără a

motiva care a fost motivul respingerii cererii vizate;

- instanța de apel a respins neîntemeiat motivul privind lipsa elementelor

componenței de infracțiune prevăzute la art. 2011 alin. (1) Cod penal, invocînd în

6

acest sens numai anumite concluzii cu un caracter general, ceea ce nu este

admisibil pentru o soluție întemeiată a instanței de apel. În decizia instanței de apel

nu se conține răspuns la fiecare argument și motiv invocat la acest compartiment

de către partea apărării.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile,

fiind vădit neîntemeiate, or în vederea acestei statuări se expun următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror, Colegiul penal

constată din conținutul acestuia, că acuzatorul de stat critică decizia instanței de

apel pe capătul de achitare a inculpatului Stoianov Sergiu în baza art. 187 alin. (2)

lit. e), f) Cod penal, afirmînd că acesta cunoștea unde se află partea vătămată și

copilul acesteia, și prin urmare, deposedarea de telefon absoarbe latura obiectivă a

infracțiunii de jaf.

La acest capitol, instanța de recurs menționează că, în speța dată,

infracțiunea de violență în familie a fost premergătoare deposedării de telefon, al

cărui proprietar era partea vătămată, circumstanțe care analizate în cumul induc la

concluzia că această deposedare a avut loc cu scopul de a împiedica partea

vătămată de a suna după ajutor, dar și de a afla careva informații referitoare la

locul aflării acesteia. Or, din materialele cauzei, și anume atît din declarațiile

inculpatului, cît și ale părții vătămate depuse în instanța de judecată rezultă că

partea vătămată Stoianov Natalia a plecat de la domiciliul comun, fără știrea

inculpatului Stoianov Sergiu, înaintînd în această perioadă o cerere de divorț (f.d.

226, 226 verso, vol. I).

În asemenea împrejurări, Colegiul penal constată că instanțele de fond just

au concluzionat asupra lipsei elementelor infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2)

lit. e), f) Cod penal, aceasta deoarece latura obiectivă a infracțiunii de jaf are

următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de luare ilegală

și gratuită; 2) urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv;

3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4)

modul deschis.

Concomitent, latura subiectivă a infracțiunii de jaf se manifestă, în primul

rînd, prin vinovăție sub formă de intenție directă. La calificare, este obligatorie

stabilirea scopului special – a scopului de cupiditate (profit).

Astfel, deși la o primă vedere, în prezenta cauză penală este realizată latura

obiectivă a infracțiunii de jaf, totuși lipsește scopul de cupiditate, care este unul

absolut obligatoriu pentru a încadra juridic fapta inculpatului în baza normei penale

citate.

7

În acest context, instanța de recurs apreciază ca fiind juste următoarele

concluzii formulate de instanța de apel în decizia adoptată: „...partea acuzării nu a

prezentat alte probe care să demonstreze indubitabil că, la momentul luării

telefonului, inculpatul Stoianov Sergiu avea scopul de cupiditate, manifestat prin

dorința de a-și mări ilegal patrimoniul personal din contul patrimoniului părții

vătămate, prin trecerea definitivă a telefonului mobil în stăpînirea sa, motive

pentru care, instanța de fond a conchis că, în faptele inculpatului Stoianov Sergiu

Mihail nu sunt întrunite elementele constitutive ale componenței prevăzute la art.

187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.” (f.d. 107-108, vol. II).

Din atare considerente, Colegiul penal menționează că, în speță, nu au fost

admise careva erori de drept, atît de către prima instanță, cît și de instanța de apel,

iar alegațiile recurentului în acest aspect sunt vădit nefondate, din care motiv se

impune inadmisibilitatea recursului declarat.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Sergiu

Coptu în numele inculpatului și inculpatul Stoianov Sergiu, în care se susține că

prima instanță și instanța de apel nu au ținut cont de faptul că sunt neîntemeiate

concluziile raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 117 din 30 aprilie

2014, deoarece provocarea și apariția la cet. Stoianov Natalia a unor asemenea

leziuni corporale a fost imposibilă în urma acțiunilor inculpatului, întrucît

inculpatul nu i-a aplicat nici o lovitură, instanța de recurs consideră alegația dată

neîntemeiată și lipsită de suport juridic, or, prin încheierea Curții de Apel Chișinău

din 16.09.2015 a fost admis demersul părții apărării și s-a dispus efectuarea unei

expertize medico-legale repetate în comisie de către Centrul de Medicină Legală a

Ministerului Sănătății (f.d. 27-31, vol. II).

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 370 din 20.11.2015,

întocmit în baza întrebărilor adresate prin încheierea instanței de apel din

16.09.2015, s-a stabilit că calificarea medico-legală a leziunilor corporale depistate

la cet. Stoianov Natalia ca vătămare ușoară, conform raportului de expertiză

medico-legală în comisie nr. 117 din 30.04.2014, a fost obiectivă și argumentată

corect (f.d. 34-42, vol. II).

Astfel, critica enunțată de către recurenți instanța de recurs o apreciază ca

fiind o tactică de apărare, prin care se urmărește scopul evitării tragerii la

răspundere penală a inculpatului Stoianov Sergiu. Simpla afirmare a unei stări de

fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca

adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de recurenți, respectiv negarea realității

evidente și justificarea acțiunilor inculpatului nu poate influența convingerea

instanței de judecată formată pe probe incontestabile.

Se respinge ca nefondat și motivul prin care recurenții invocă că au înaintat

un demers în instanța de judecată, solicitînd interpelarea instituției medicale în care

a fost internată partea vătămată, în vederea eliberării unor acte și informații cu

privire la internarea acesteia, demers, care în opinia recurenților a fost respins

nemotivat printr-o încheiere protocolară de către instanța de apel.

8

Asupra acestui argument, Colegiul penal reține că instanța de apel a respins

motivat demersul nominalizat, motivînd că actul de expertiză medico-legală nr.

117 a fost efectuat anume în baza documentelor indicate în demersul înaintat de

către părți (f.d. 91, vol. II).

Totodată, recurenții critică hotărîrile instanțelor de fond pe capătul de

condamnare a inculpatului pentru săvîrșirea infracțiunii de violență în familie,

considerînd că acesta nu poartă nici o vină pentru cele întîmplate cu Stoianov

Natalia, pe cînd ansamblul de probe administrate și cercetate de instanțele de fond

demonstrează contrariul. Astfel, pe lîngă declarațiile părții vătămate care au fost

consecvente pe tot parcursul procesului penal, vina lui Stoianov Sergiu se mai

dovedește prin declarațiile martorului ocular Vrînceanu Elena, care a văzut cum

inculpatul a intrat în biroul părții vătămate, și în urma unui conflict iscat între

aceștia a auzit sunete specifice unei vătămări corporale.

La fel, se respinge ca neîntemeiat și argumentul prin care se afirmă că prin

declarațiile martorului Maniuc Svetlana a fost confirmată nevinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii de violență în familie, și s-a demonstrat cu certitudine

faptul că pretinsa parte vătămată Stoianov Natalia a întreprins anumite acțiuni cu

privire la influența martorilor de a depune declarații ce nu corespund adevărului în

procesul penal. La acest capitol, instanța de recurs reține că declarațiile martorului

vizat nu poartă un caracter decisiv în dovedirea nevinovăției inculpatului Stoianov

S., întrucît prin cumulul de probe administrat pe cauză, îndeosebi prin următoarele

probe directe: raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 117 din

30.04.2014 și declarațiile martorului ocular Vrînceanu Elena, care indică asupra

faptului că anume inculpatul a intrat în biroul părții vătămate și i-a aplicat lovituri

pe diferite părți ale corpului, cauzîndu-i astfel vătămarea ușoară a integrității

corporale și a sănătății, se dovedește în întregime vinovăția inculpatului în

comiterea faptei prevăzute la art. 2011 alin. (1) Cod penal.

Tot în acest context, este apreciată critic și alegația potrivit căreia instanța de

apel în decizia sa, asupra argumentului enunțat s-a expus că nu există contradicții

în conținutul declarațiilor acestui martor, constatare pe care recurentul o consideră

neîntemeiată și greșită. Astfel, reieșind din textul deciziei și actele instanței de apel

rezultă că instanța de apel a reținut în decizia adoptată doar declarațiile referitoare

la cele întîmplate după incidentul produs dintre inculpat și partea vătămată,

considerîndu-le ca veridice și corespunzătoarele adevărului (f.d. 102, vol. II).

Prin urmare, Colegiul penal, conchide că instanța de apel, verificînd probele

administrate legal de către organul de urmărire penală, cu respectarea prevederilor

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, fiind stabilite cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la

vinovăția inculpatului Stoianov Sergiu în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (l) Cod penal.

9

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept, care ar impune casarea

deciziei adoptate, aceasta fiind în corespundere cu prevederile art. 414-418 Cod de

procedură penală, și din acest considerent argumentele invocate de recurenți sunt

vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul din

procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru și de avocatul

Sergiu Coptu în numele inculpatului și inculpatul Stoianov Sergiu, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, în cauza

penală în privința lui Stoianov Sergiu Mihail, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

10