1re-76/16 — art. 264-1 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1re-76/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de avocatul

Iosip Andrei în numele condamnatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 12 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui

Golubenco Veaceslav Alexandru, născut la

30 octombrie 1977, originar și domiciliat

mun. Chișinău, str. Ginta Latină 5/2, ap. 29.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.08.2014 – 11.11.2015;

Instanța de recurs: 03.12.2015 – 12.01.2016;

A C O N S T A T A T:

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Golubenco Veaceslav a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la amendă în

mărime de 350 (trei sute cincizeci) unități convenționale, echivalentul a 7000 (șapte mii)

lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 (trei) ani.

Golubenco Veaceslav, la 22 iunie 2014, aproximativ la ora 23:05, fiind în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, ignorând cerințele prevederilor pct. 14 lit. a) al

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13 mai 2009, conducând automobilul model „Honda CRV”, n/î K AR 744, pe traseul

Chișinău - Vadul lui Vodă, în regiunea s. Budești, mun. Chișinău, a fost stopat pentru

verificarea stării conducătorului și actelor pe automobil de către agentul constatator,

inspectorul INP a IGP al MAI Cebanu Igor.

În procesul verificării actelor, inspectorul de poliție, suspectându-l pe șoferul

Golubenco Veaceslav că se află în stare de ebrietate alcoolică, pentru confirmarea și

aprecierea stării de ebrietate l-a condus pe acesta la medicul narcolog din cadrul

Dispensarului Republican de Narcologie pentru a fi supus examenului medical în vederea

stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, unde în urma examinării medicale conform

procesului - verbal nr. 3860 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare

a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 23 iunie 2014, la Golubenco Veaceslav

s-a stabilit concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,52 mg/l și concentrația

de alcool în sânge de 1,10 g/l, indici care conform art. 13412 alin. (3) Cod penal și

1

Hotărârii Guvernului R. Moldova nr. 296 din 16 aprilie 2009 „Cu privire la aprobarea

Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei” se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

unei hotărâri de achitare.

În argumentarea recursului, inculpatul a invocat dezacordul cu hotărârea

menționată, considerând-o neîntemeiată și pasibilă casării, din motiv că prima instanță a

pus la baza pronunțării sentinței de condamnare probele acuzării, fără a verifica

legalitatea acestora, or, potrivit prevederilor art. 94 Cod penal, în procesul penal nu pot fi

admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate instanței și nu

pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești datele care au fost obținute,

de o persoană care nu are dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cauza penală.

În opinia inculpatului, prin admiterea și anexarea la materialele cauzei a probelor

obținute de o persoană neîmputernicită, a fost lezat dreptul inculpatului la un proces

echitabil.

fost respins recursul ca nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de recurs a menționat, că

inculpatul atât la urmărirea penală, cât și în cadrul examinării cauzei în instanța de

judecată, a recunoscut integral vinovăția privind infracțiunea incriminată și se căiește

sincer de cele săvârșite, prin scris autentic recunoscând faptele descrise în rechizitoriu,

solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

4.2. Astfel, instanța de recurs a conchis, că prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, just ajungând la concluzia că inculpatul

Golubenco Veaceslav a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal,

vinovăția căruia se dovedește prin declarațiile martorului Cebanu Igor, prin raportul

agentului constatator cu privire la înregistrarea și evidența sesizărilor și a altor informații

despre infracțiuni întocmit la 23 iunie 2014 de către inspectorul INP a IGP al MAI,

Cebanu Igor în privința lui Golubenco Veaceslav, conform căruia acesta conducea

automobilul model „Honda CRV”, n/î K AR 744, fiind suspectat în consum de alcool

(f. d. 7); procesul-verbal de înlăturare de la conducerea vehiculului din 22 iunie 2016,

întocmit de către inspectorul INP a IGP al MAI Cebanu Igor în privința lui

Golubenco Veaceslav (f. d. 10); procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere

a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică din 23 iunie 2014 (f. d. 11); actul

de constatare nr. 00410 din 23 iunie 2014, întocmit de către inspectorul INP a IGP al

MAI, Cebanu Igor în privința lui Golubenco Veaceslav, conform căruia acesta conducea

automobilul model „Honda CRV”, n/î K AR 744, fiind în stare de ebrietate (f. d 13);

procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 3860 din 23 iunie 2014, conform căruia în

cadrul examinării cet. Golubenco Veaceslav s-a stabilit concluzia: stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat (f. d. 14).

Prin urmare, instanța de recurs a conchis, că prima instanță, în conformitate cu

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, a apreciat corect probele din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu, din

punct de vedere al coroborării lor, just ajungând la concluzia, că infracțiunea săvârșită de

inculpatul Golubenco Veaceslav se circumscrie prevederilor art. 2641 alin. (1) Cod penal.

2

Cu referire la argumentul recurentului și al apărătorului său precum că,

procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 3860 din 23 iunie 2014 (f. d. 14) a fost obținut

și anexat la materialele cauzei de către o persoană care nu avea dreptul să efectueze

acțiuni procesuale în cauza penală, instanța de recurs a menționat, că potrivit

procesului-verbal din 12 august 2014, de prezentare învinuitului și apărătorului său a

materialelor de urmărire penală (f. d. 38), după luarea cunoștinței cu materialele

acumulate în cadrul urmăririi penale, ultimii nu au invocat încălcarea cărorva acte

procedurale.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de recurs a menționat, că pedeapsa

aplicată de prima instanță este legală și proporțională faptelor săvârșite, fiind just luate în

considerație circumstanțele atenuante: recunoașterea vinei și căința sinceră, gravitatea

infracțiunii care face parte din categoria infracțiunilor ușoare, faptul că anterior inculpatul

nu a fost tras la răspundere penală, lipsa circumstanțelor agravante.

solicitând casarea hotărârilor judecătorești adoptate cu remiterea cauzei la rejudecare, în

alt complet de judecată.

În motivarea recursului avocatul argumentează, că prima instanță și instanța de

recurs au examinat cauza unilateral, fără a da apreciere obiectivă probelor acumulate, fapt

prin care condamnatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În susținerea acestei opinii apărarea menționează, că vinovăția condamnatului a

fost stabilită în temeiul procesului-verbal nr. 3860 din 23 iunie 2014, al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii

ei, probă care a fost obținută și anexată la materialele cauzei penale de către o persoană

care nu avea dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cauza penală.

Subliniază apărarea, că procesul-verbal nr. 3860 din 23 iunie 2014, a fost emis

anterior intentării procesului penal, însă la dosar lipsește actul prin care această probă a

fost ridicată și anexată la cauza penală, precum și nu este identificată persoana care a

efectuat aceste acțiuni procesuale.

În opinia recurentului, concluzia instanței de recurs cu privire la faptul, că nulitatea

actelor procedurale urma a fi invocată până la terminarea urmăririi penale, este una

eronată, deoarece contravine prevederilor art. 251 alin. (3) Cod de procedură penală.

Subsidiar, relevă avocatul, că atât prima instanță cât și instanța de recurs au stabilit

vinovăția condamnatului în baza declarațiilor martorului Cebanu Igor, care activează în

calitate de inspector de patrulare rutieră a INP a IGP al MAI, însă declarațiile acestuia nu

pot fi luate în considerație, deoarece contravin recomandării nr. 72 a Curții Supreme de

Justiție a R. Moldova, „Cu privire la recunoașterea colegului de serviciu al agentului

constatator în calitate de martor în procedura contravențională”.

apărare, solicitând respingerea acestuia, ca inadmisibil, deoarece din analiza materialelor

cauzei și a hotărârilor judecătorești contestate, nu a fost constatat viciu fundamental sau

grave erori de drept, care ar afecta legalitatea hotărârilor judecătorești irevocabile și ar

constitui temei de intervenire în procedura precedentă.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru

următoarele considerente.

3

Potrivit art. art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul

penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată

că acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430

Cod de procedură penală.

În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe

trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia.

Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul

recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute

în art. 453 Cod de procedură penală.

După cum rezultă din actele și lucrările dosarului, cauza penală în privința lui

Golubenco Veaceslav a fost examinată conform procedurii simplificate, în baza art. 3641

Cod de procedură penală, astfel că, inculpatul în prima instanță, prin scris autentic a

recunoscut faptele descrise în rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală.

Sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2015, a fost

contestată cu recurs la Curtea de Apel Chișinău, iar prin decizia din 12 ianuarie 2016, a

fost respins ca nefondat, recursul cu menținerea sentinței.

Hotărârea în cauză a devenit irevocabilă din momentul pronunțării.

Depunând recurs în anulare, partea apărării solicită casarea hotărârilor

judecătorești adoptate la caz, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată, criticând modalitatea de apreciere a probelor.

Totodată, este cert și faptul că recurentul întru argumentarea cerințelor sale nu a

invocat nici un temei din cele prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează că, dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură

penală, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare, și

anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare, în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană

a Drepturilor Omului informează Guvernul R. Moldova despre depunerea cererii, iar

alineatul (2) al aceluiași articol, prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu

se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.

În același context, instanța de recurs specifică că, hotărârea judecătorească

irevocabilă împiedică redeschiderea procesului penal, cu excepția cazurilor când fapte

noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt

de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată se consideră încălcarea

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția

R. Moldova și de alte legi naționale.

Raportând prevederile legale enunțate la textul recursului declarat, Colegiul penal

constată că în conținutul acestuia nu au fost invocate circumstanțele considerate a fi un

viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile

pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor

respective raportată la normele procesuale penale și la alte legi naționale, convenții și

tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea

atacată, omițându-se și argumentarea ilegalității hotărârii contestate, cu indicarea unor

erori de drept concrete.

4

Pe de altă parte, Colegiul penal remarcă că criticele formulate de recurent, au

constituit obiect de discuție la judecarea cauzei penale în privința condamnatului în

instanța de recurs, la caz fiind adoptată o hotărâre motivată și argumentată, inclusiv și

asupra capetelor de cerere invocate de apărare în cererea de recurs în anulare.

Așa fiind, se atestă că recursul în anulare nu întrunește condițiile de formă și de

conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul în anulare declarat de apărare cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica. Aceasta deoarece, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Față de considerentele enumerate, Colegiul penal conchide că, recursul în anulare

declarat de avocatul Iosip Andrei în numele condamnatului nu se bazează pe temeiurile

prevăzute în alin. (1) art. 453 Cod de procedură penală, și ca urmare se impune

inadmisibilitatea acestuia, din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Iosip Andrei în numele

condamnatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

12 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui Golubenco Veaceslav Alexandru, din

motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

5