1re-76/2015 — Art. 264-1 al. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 10 decembrie 2014, Cîșlari Victor a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 3 ani.

Potrivit sentinței, s-a constatat că inculpatul Cîșlari Victor, la data de 11 octombrie 2014, aproximativ la ora 0130, ignorând prevederile pct. 14 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere în vigoare, conform căruia, conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere, a urcat la volan și, conducând automobilul de model „OPEL Astra”, cu numere de înmatriculare NS AO 585, în or. Nisporeni, str. Suveranității, a fost stopat de către agentul constatator MARIAN Sergiu, și, fiind suspectat că acesta se află sub influența alcoolului, a fost suspus testării alcoolscopice cu aparatul etilotest „DRAGER”, iar deoarece testul a ieșit pozitiv, a fost îndreptat la Spitalul raional Nisporeni, pentru a-i se colecta probele biologice și a trece examenul medical în vederea stabilirii gradului stării de ebrietate, constatându-se că inculpatul era în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. 1

Sentința a fost atacată cu recurs de către inculpatul Cîșlari Victor, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care pedeapsa sub formă de amendă să-i fie modificată în pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității cu aplicarea art. 79 Cod penal, fără aplicarea pedepsei complimentare, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2015, a fost respins ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul Cîșlari Victor, cu menținerea sentinței instanței de fond.

Decizia instanței de recurs, este atacată cu recurs în anulare de către avocatul Marian Ion în numele inculpatului Cîșlari Victor, care, fără a indica vre-un temei prevăzut de art. 453 Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, prin care să nu-i fie aplicată pedeapsa complimentară, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Verificând argumentele recursului în raport cu actele cauzei Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform prevederilor art.4 § 2 din Protocolul 7 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată. În conformitate cu prevederile art. 453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental, în cadrul procedurii precedente, a afectat hotărîrea atacată. Coroborând argumentele invocate în recurs, cu prevederile legale ale actelor internaționale și naționale, Colegiul penal menționează că recurentul nu invocă nici un viciu fundamental care în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Colegiul penal menționează, că argumentele avocatului Marian Ion în numele inculpatului Cîșlari Victor nu pot fi reținute și vor fi respinse, ca neîntemeiate. Analizând temeiurile pentru recurs invocate, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei, Colegiului consideră, că în prezenta speța ele nu și-au găsit confirmarea, deoarece instanța de recurs ordinar a respectat prevederile art. 441 Cod de procedură penală la judecarea recursului. Conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. 2 Deci, conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei instanța de judecată trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și individualizate. Neglijarea unora din aceste criterii, la stabilirea pedepsei, constituie temei pentru casarea hotărârii de către instanța ierarhic superioară în procedura prevăzută de legea procesual penală pentru căile de atac. Conform dispoziției art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Reieșind din materialele cauzei, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2015, inculpatului Cîșlari Victor i-a fost respins ca nefondat recursul, și menținută sentința instanței de fond prin care acesta a fost recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal numindu-i o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 3 ani. Colegiul penal reține că, instanțele de judecată, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate în baza art.2641 alin. (1) Cod penal, iar pedeapsa i-a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal. În ce privesc criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5 al prezentei decizii, prin care susține că instanța de recurs ordinar la aplicarea pedepsei nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 79 Cod penal, acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în recurs și cărora instanța de recurs ordinar le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizie, soluție pe care instanța de recurs ordinar și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune. În acest sens Colegiul penal reiterează, că pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele inferioare, în sensul art. 62 Cod penal, care are la bază severitatea pedepselor aplicate persoanelor fizice, este o pedeapsă mai blândă decât pedeapsa 3 solicitată de recurent, or, potrivit art. 442 Cod de procedură penală, conform căruia instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat recurs. În aceste circumstanțe, Colegiul concluzionează că instanța de recurs ordinar a pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată, stabilind o pedeapsă aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acesteia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Astfel, argumentul invocat de recurent privind aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, Colegiul îl apreciază neîntemeiat. În atare circumstanțe, reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că, recursul în anulare declarat de către avocatul Marian Ion în numele inculpatului Cîșlari Victor urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4), Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Marian Ion în numele inculpatului Cîșlari Victor împotriva sentinței Judecătoriei Nisporeni din 10 decembrie 2014 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2015 în cauza penală privindu-l pe Cîșlari Victor Alexei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, Pronunțată integral la 24 iunie 2015. Președinte Gordilă Nicolae Judecători Guzun Ion Catan Liliana 4