1ra-1067/2016 — art. 190 alin.2 lit. c Cod penal

1ra-1067/2016 — art. 190 alin.2 lit. c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1067/2016

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir și Toma Nadejda,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29

februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Marcu Vladimir Vladimir, născut la 06 august

1984, originar din s. Lăpușna, r-nul Hîncești și domiciliat

în or. Orhei, str. M. Eminescu, nr.13, ap.21.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

inculpatul Marcu Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal și în temeiul art.72 Cod penal i-a fost stabilită o

pedeapsă cu închisoare pe termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea

bunurilor materiale și a mijloacelor bănești pe un termen de 3(trei) ani.

Acțiunea civilă a lui Tănăsescu Viorel s-a admis parțial în partea încasării

prejudiciului material în sumă de 85 500,00 lei, a prejudiciului moral în sumă de 50

000,00 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5 000,00 lei și s-a dispus

încasarea de la Marcu Vladimir în beneficiul lui Tănăsescu Viorel suma de 85 500,00

1

(optzeci și cinci mii cinci sute) lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 3 000,00 (trei

mii) lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 5 000,00 (cinci mii) lei cheltuieli de

asistență juridică.

S-a lăsat fără examinare acțiunea civilă a lui Tănăsescu Viorel în parte ce ține de

încasarea sumei de 23 000,00 lei primiți pentru confecționarea altor bijuterii, a sumei de

800,00 euro primiți conform recipisei din 05.08.2009, urmând ca asupra acestora să se

expună instanța în ordinea procedurii civile.

Vladimir, în una din zilele lunii februarie 2011 aflându-se în mun. Chișinău, str. Hristo

Botev 11/2, ap.43, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane și însușirii lor

ulterioare, sub pretextul de a confecționa o confecție de aur, prin înșelăciune și abuz de

încredere a însușit de la cet. Preda Corina obiecte din aur și anume un inel din aur cu

masa de 4 grame în valoare de 2700,00 lei MD și o bucată din aur topit cu masa de 10

grame, în valoare de 5000,00 lei MD, lăsându-i ca garant o piatră, care din cuvintele lui

este o piatră prețioasă, știind cu certitudine că este o piatră simplă, după ce cu bunurile

sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând părții vătămate o daună materială

în proporții considerabile în sumă totală de 7700,0 lei MD.

Tot el, Marcu Vladimir, la 05 august 2009, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune, aflându-se în apropierea pieței „Toamna de

Aur”, amplasată pe str. Independenței 15, mun. Chișinău, susținând față de Tănăsescu

Viorel, că o să-i efectueze lucrări de reparație și curățire a unei bijuterii din aur, a obținut

de la Tănăsescu Viorel, o brățară din aur, cu proba de 585 și masa de 100 grame, pe care

ulterior a vândut-o unei terțe persoane, cauzând astfel părții vătămate o daună materială

în proporții considerabile, în sumă de 35 000,00 lei.

Aceste acțiuni ale inculpatului Marcu Vladimir au fost încadrate în baza art. 190

alin.(2) lit. c) Codul penal, conform indicilor - escrocherie, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

3.1. - avocatul Kușnir Mariana în numele inculpatului Marcu Vladimir, prin care a

solicitat admiterea acestuia, rejudecarea cauzei pentru prima instanță, casarea sentinței

în partea stabilirii pedepsei cu emiterea unei noi decizii privind aplicarea unei pedepse

mai blânde lui Marcu Vladimir cu suspendarea condiționată a pedepsei.

În motivarea cererii de apel, apărarea a invocat că sentința contestată este prea aspră,

deoarece Marcu Vladimir și-a recunoscut vina, a contribuit la recuperarea pagubei

morale și materiale a lui Tănăsescu Viorel care îl iartă pentru toate suferințele și

pagubele care i le-a provocat în rezultatul infracțiunilor comise, cerând pedepsirea lui

mai blândă - o pedeapsă condiționată. Apărarea a considerat că instanța trebuie să țină

cont de prevederile art.75 Cod penal, și anume că condamnatul și-a recunoscut vina pe

deplin în comiterea infracțiunii menționate, sincer s-a căit de cele întâmplate, a

2

contribuit la descoperirea infracțiunii și a recuperat în întregime prejudiciu fiind iertat

de părțile vătămate. Mai mult, instanța la stabilirea termenului pedepsei trebuie să țină

cont de prezența circumstanțelor ce atenuează răspunderea, conform art.75,76 Cod

penal, și anume recunoașterea vinei pe deplin, căință sinceră, că antecedente penale nu

sunt, precum și recuperarea prejudiciului și alte circumstanțe privind comportamentul

anterior al condamnatului în societate și prezent la rejudecarea cauzei.

Apelantul a menționat că, Marcu Vladimir s-a împăcat cu partea vătămată Tănăsescu

Viorel, ultimul pretenții materiale și morale față de condamnat nu are, fapt confirmat și

prin tranzacția de împăcare semnată de către ambele părți;

3.2. - avocatul Creciun Natalia în numele inculpatului Marcu Vladimir, prin care a

solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

decizii potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Marcu Vladimir să fie

achitat, din motiv că faptele acestuia nu conțin elementele componenței de infracțiune

incriminată - art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar acțiunea civilă înaintată de Tănăsescu

Viorel a o lăsa fără examinare.

În motivarea apelului, aceasta a invocat că consideră sentința pasibilă de casare

întrucât s-a ajuns la concluzia privind vinovăția lui Marcu Vladimir. Acesta a pledat

nevinovat pe parcursul întregului proces penal și apărarea a invocat lipsa elementelor

componenței de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (2) Cod penal.

Apărarea a constatat că în urma audierii lui Marcu Vladimir și a părții vătămate

Preda Corina, nu sunt întrunite elementele infracțiunii incriminate, prevăzute de art.190

alin.(2) Cod penal, fiind în prezența unor raporturi civile clasice. Este cazul unui contract

de antrepriză (art. 946 Cod Civil) prin care o parte (antreprenor) se obligă să efectueze

pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părți (client), iar acesta se obligă să recepționeze

lucrarea și să plătească prețul convenit. Obiectul contractului de antrepriză poate fi atât

producerea sau transformarea unui bun, cât și obținerea unor alte rezultate prin

efectuarea de lucrări. Prin acordul părților se stabilește și termenul de executare a lucrării

(art. 954 Cod Civil). Marcu Vladimir, în calitate de antreprenor, și-a asumat obligația de

a confecționa un articol din aur pentru Preda Corina, iar Preda Corina, în calitate de

client, s-a obligat să recepționeze bijuteria și să achite prețul. Ținând cont de faptul că

antreprenorul nu a executat comanda în termen, sunt temeiuri rezonabile a considera că

nu și-a onorat obligațiunea asumată contractual. Prin urmare, dreptul civil prevede un

remediu pentru asemenea situații, debitorul Marcu Vladimir fiind nevoit să suporte

consecințele legale ale neexecutării obligațiilor civile. În corespundere cu dispozițiile

art. 602 alin. (1) și (2) Cod Civil, în cazul în care nu execută obligația, debitorul este

ținut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedește

că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a

obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

Apelantul a menționat că Marcu Vladimir nici inițial și nici ulterior nu a avut scopul

de a însuși bunul primit de la partea vătămată. Și nici partea vătămată nu a transmis

3

bunul fiind sub influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere, întrucât anterior

inculpatul a mai confecționat articole din aur. Astfel, probe care să dovedească existența

în acțiunile lui Marcu Vladimir a elementelor infracțiunii de escrocherie nu au fost

prezentate de acuzare: nu există nici latura obiectivă și nici latura subiectiva a

componenței de escrocherie. Intenția reală a lui Marcu Vladimir a fost de a confecționa,

ca și anterior, bijuteria pentru Preda Corina. Imposibilitatea executării comenzii a fost

generată de situația financiară complicată.

Referitor la incriminarea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal,

apelantul a menționat că pe acest episod urmează a fi pronunțară o sentință de achitare

în privința lui Marcu Vladimir, întrucât nu sunt întrunite elementele componenței de

infracțiune incriminată, prevăzute de art. 190 alin. (2) Cod penal.

Privitor la acțiunea civilă, aceasta a invocat prevederile art.225 alin.(4) Cod de

procedură penală potrivit cărora instanța de judecată lasă acțiunea civilă fără soluționare

în procesul penal în cazul adoptării sentinței de încetare a urmăririi penale sau de

achitare din motivul lipsei componenței infracțiunii, fapt ce nu împiedică persoana care

a inițiat acțiunea civilă de a o intenta în ordinea procedurii civile. Astfel, ținând cont de

faptul că a solicitat achitarea inculpatului din motiv că nu sunt întrunite elementele

componenței de infracțiune imputată, a considerat oportun a lăsa fără examinare

acțiunea civilă înaintată de Tănăsescu Viorel.

apelul declarat de avocatul Creciun Natalia în numele inculpatului Marcu Vladimir a

fost respins ca nefondat.

Apelul declarat de avocatul Kușnir Mariana în numele inculpatului Marcu Vladimir

a fost admis, casată parțial sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 21

octombrie 2015 în partea stabilirii pedepsei, și în această parte a fost pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Marcu Vladimir Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea bunurilor materiale și

a mijloacelor bănești pe un termen de 3(trei) ani.

Conform art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei lui

Marcu Vladimir Vladimir pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

Măsura preventivă – arestul, aplicat în privința lui Marcu Vladimir Vladimir a fost

revocată.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, criticile cu privire

la aprecierea probelor invocate de avocatul Creciun Natalia în numele inculpatului, în

sensul nevinovăției inculpatului nu sînt argumentate.

În atare situație, starea de fapt și de drept constatată de prima instanță a concordat

4

cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării, prevăzute de articolul 394

alin.(1) și (2) Cod de procedură penală.

Inculpatul Marcu Vladimir în ședința instanței de apel a susținut doar apelul declarat

de avocatul său Kușnir Mariana și acesta a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde.

El a recunoscut faptele constatate de prima instanță și a recuperat prejudiciul cauzat prin

infracțiune.

În plus, în apelul declarat de avocatul inculpatului Kușnir Natalia și în ședința

instanței de apel acesta se căiește de cele comise și cere aplicarea unei pedepse mai

blânde, neinvocând achitarea sa.

Astfel, sânt pertinente, concludente, utile și veridice probele puse la baza

condamnării inculpatului Marcu Vladimir, cercetate suplimentar în cadrul ședinței

instanței de apel : declarațiile inculpatului Marcu Vladimir, (f.d. 53-57, vol. III).

De rând cu declarațiile inculpatului, în cadrul cercetării judecătorești au fost

administrate următoarele mijloace de probă incluse în rechizitoriu, și cercetate în cadrul

cercetării judecătorești și anume : declarațiile părții vătămate Preda Corina, declarațiile

părții vătămate Tănăsescu Viorel, declarațiile martorului acuzării Bolgaru Sergiu,

declarațiile martorului Codreanu Adrian.

Instanța de apel a menționat că prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor

care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate de escrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile, cât și a celor care caracterizează latura

subiectivă a acestei infracțiuni a fost dovedită inclusiv și prin materialele cauzei

acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în procesul cercetării judecătorești și

suplimentar în cadrul ședinței instanței de apel:

- procesul-verbal de consemnare a plângerii, semnată de Tănăsescu Viorel, din

07.09.2010.(Vol. I, f.d.5);

- procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Tănăsescu Viorel și bănuitul

Marcu Vladimir.(Vol. I, f.d.92-93);

- procesul-verbal de confruntare între martorul Bolgaru Sergiu Tudor și bănuitul

Marcu Vladimir.(Vol. I, f.d. 122-123);

- procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Preda Corina și bănuitul

Marcu Vladimir, prin care se confirmă faptul, că într-adevăr Preda Corina i-a transmis

bănuitului Marcu Vladimir 14 grame de aur pentru a fi prelucrate până la 08.03.2011,

însă până în prezent nici bijuteriile nu au fost confecționate și nici aurul nu a fost restituit

cet. Preda Corina, dându-i o piatră simplă în valoare de 10 lei, sub pretextul că este o

piatră prețioasă „brilliant” în valoare de 150 euro, ca garant că o să-i perfecteze bijuterii

din aur sau o să-i restituie aurul.(Vol. II, f.d.44);

- procesul-verbal de confruntare dintre bănuitul Marcu Vladimir și martorul Codrean

Adrian.(Vol. II, f.d.48-49);

5

- conținutul ordonanței de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza

penală, conform căreia piatra simplă a fost recunoscută drept corp delict și anexată la

cauza penală nr.2013428002.(Vol. II, f.d.48-49);

- procesul-verbal de ridicare din 29.07.2013, conform căruia de la martorul Codrean

Andrian au fost ridicate documente de înregistrare și funcționare a SRL „Codrean-

Azur”.(Vol. II, f.d.23-24);

- prin documentele anexate la cauza penală și anume recipisele scrise personal de

Marcu Vladimir și semnate de către acesta (fapt declarat în instanță de către inculpat),

conform căreia a primit de la Tănăsescu Viorel pentru reparație brățara cu masa de 100

gr., proba 585, scrisă la 05.08.2009, obligându-se să o restituie până la 16.08.2009, cu

mențiunea „de el scrisă neforțat”, ulterior prin altă recipisă din 05.05.2013 se obligă să

restituie brățara cu masa de 100 gr., cu mențiunea că „Tănăsescu Viorel nu are nici o

datorie față de dumnealui”, obligându-se să restituie și sumele de bani drept penalitate

și datorii.(Vol.I, f.d. 14, 60-61);

-corpul delict - un plic cu o piatră transparentă de culoare albă, anexată la cauza

penală.(Vol.II, f.d.25).

Instanța de apel a menționat că probele prezentate în ședința de judecată și puse la

baza sentinței, au fost obținute legal, sânt admisibile și au fost apreciate conform

prevederilor articolului 101 Cod de procedură penală.

În context, nu a existat temei pentru a le da o nouă apreciere, instanța de apel fiind

solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței

de condamnare.

Instanța de apel a conchis că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei

săvârșite de Marcu Vladimir încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Referitor la argumentele apelantului Kușnir Mariana precum că prima instanță a

ignorat prevederile art.75 din Codul penal, instanța de apel le-a reținut pe motivul că la

aplicarea pedepsei, instanța trebuie să țină cont de gradul de pericol social al infracțiunii

săvârșite, de motivul infracțiunii, de persoana celui vinovat, apreciind obiectiv

circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea, urma să aplice o pedeapsă legală,

întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei și anume că, scopul pedepsei

aplicate acestuia poate fi atins și prin modalitatea suspendării condiționate a executării

acesteia, ca o alternativă aptă privind reeducarea acestuia, oferindu-i posibilitatea în

relație cu mediul social, să-și determine schimbarea atitudinii față de valorile ocrotite

de legea penală.

În acest sens, instanța de apel a menționat că reieșind de gravitatea infracțiunii

incriminate, gradul prejudiciabil al faptei săvârșite și persoana inculpatului Marcu

Vladimir, atitudinea acestuia până și după comiterea infracțiunii, atitudinea acestuia față

de fapta comisă, restituirea integrală a prejudiciului material părții vătămate Preda

6

Corina și intenția și aportul său financiar în vederea reparării benevole a pagubei

materiale cauzate părții vătămate Tănăsescu Viorel, prima instanță a aplicat o pedeapsă

prea aspră față de inculpat, considerând neîntemeiat că în cazul de față este rațional ca

inculpatul să execute real pedeapsa închisorii.

Însă, instanța de apel a considerat că, prima instanță incorect i-a numit lui Marcu

Vladimir o pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

legate de gestionarea bunurilor materiale și a mijloacelor bănești pe un termen de 3(trei)

ani. Or, instanța de apel ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, a ajuns la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită,

fiind dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, inculpatul a conștientizat urmările

faptei sale, și-a recunoscut vina în ședința instanței de apel, infracțiunea este comisă

pentru prima dată, este din categoria celor grave, acesta este tânăr, recent a înființat o

familie, în care se educă un copil minor, fiind de acord și în continuare să contribuie la

achitarea prejudiciului moral stabilit de instanță în beneficiul părții vătămate Tănăsescu

Viorel și demonstrând că nu este o persoană social periculoasă.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că în conformitate cu prevederile art.90

alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5

ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și

de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului.

Apreciind în ansamblu circumstanțele cauzei inclusiv personalitatea inculpatului

Marcu Vladimir, luând în considerație în special politica penală a statelor europene ce

derivă din recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei potrivit căreia

instanțele de judecată ar trebui să recurgă mai des la pedepse alternative detențiunii când

este cazul, instanța de apel a ajuns la concluzia aplicării în privința inculpatului a

prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a pedepsei privative de

libertate.

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, prin care a indicat

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia în partea admiterii apelului avocatului Kușnir Mariana în numele

inculpatului Marcu Vladimir, cu menținerea sentinței primei instanțe, în privința

acestuia fără modificări, deoarece apelul avocatului greșit a fost admis.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că potrivit art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd instanța

7

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței.

Iar pct.10 al aceluiași articol prevede ca temei și cazul în care s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Recurentul consideră că decizia instanței de apel emisă pe caz este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată cu menținerea sentinței instanței de fond din următoarele motive:

Potrivit prevederilor art.61 alin.(2) Cod penal „pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane”;

- astfel, consideră recurentul că la adoptarea deciziei instanța de apel n-a

individualizat în mod echitabil pedeapsa, ignorînd criteriile prevăzute de art.7, 75 Cod

penal. Instanța de fond la stabilirea pedepsei a reieșit din scopul pedepsei penale, care

urmărește restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvîrșirii

de noi infracțiuni și a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, de personalitatea

inculpatului, de comportamentul în timpul și după comiterea infracțiunii, că nu a

recunoscut vina și a încercat să ducă în eroare organul de urmărire penală, nu a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune;

- faptul că în instanța de apel inculpatul a recunoscut vina, recurentul consideră că

este formal, pentru a duce în eroare instanța de apel, acesta nu a întreprins nici o măsură

în vederea restituirii prejudiciului;

- mai mult ca atît, inculpatul a comis două fapte infracționale, de aceea consideră

că Marcu Vladimir nu a făcut concluzii pozitive privind schimbarea comportamentului

său în societate. Din aceste considerente instanța de fond a ajuns la concluzia că

pedeapsa non privativă de libertate nu se va afla în corespundere cu gravitatea

infracțiunii comise, cu persoana inculpatului și nu va duce la corectarea ultimului și nici

nu va atinge scopul pedepsei penale;

- recurentul consideră că instanța de apel eronat a aplicat în speța dată prevederile

art.90 Cod penal, motiv pentru care solicită menținerea sentinței.

referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, prin care a solicitat

respingerea recursului ordinar declarat, cu menținerea fără modificări a deciziei instanței

de apel.

În referința depusă apărătorul a menționat că Marcu Vladimir în instanța de apel a

recunoscut vina imputată de acuzare pe deplin, căindu-se sincer de cele săvîrșite, a

restituit integral paguba, fapt confirmat prin recipisa care a fost anexată la materialele

cauzei prin care se confirmă faptul că Marcu Vladimir a restituit părții vătămate suma

de 50 000 lei, ulterior fiind achitate încă 10 000 lei.

8

La 20 martie 2016 Marcu Vladimir a mai restituit 20 000 lei, urmînd ca pînă la

pronunțarea integrală a deciziei instanței de apel - 28.04.16 să restituie părții vătămate

13 000 lei, astfel la 28.03.16 fiind semnată o recipisă că partea vătămată Tanăsescu

Viorel pretenții față de Marcu Vladimir nu are (recipisele sunt anexate).

Astfel argumentul procurorului că Marcu Vladimir nu a restituit părții vătămate

prejudiciul este unul neîntemeiat și nefondat.

Analizînd conținutul deciziei instanței de apel, se constată că alegațiile recurentului

privitoare la agravarea pedepsei lui Marcu Vladimir sunt neîntemeiate și contravin

ansamblului de probe administrate în cauză, îndeosebi prin următoarele probe directe și

concludente, fapt confirmat prin recipisele anexate la materialele cauzei în ordine de

apel.

materialele cauzei, ținînd cont de opinia avocatului Kușnir Mariana expusă în referință,

Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or în

vederea acestei soluții se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, sau s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

invocînd în acest context următoarele.

În recurs, recurentul invocă argumentul precum că, „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

9

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței”, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece

din materialele cauzei și textul deciziei atacate rezultă, că pentru pronunțarea deciziei,

instanța de apel și-a motivat corect soluția bazîndu-se pe cumulul de probe administrat

la cauza penală, examinate și cercetate în prima instanță, cercetate suplimentar și

verificate în instanța de apel, apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală și

anume: declarațiile inculpatului Marcu Vladimir, declarațiile părții vătămate Preda

Corina, declarațiile părții vătămate Tănăsescu Viorel, declarațiile martorului Bolgaru

Sergiu, declarațiile martorului Codreanu Adrian, care sunt probe pertinente,

concludente, utile și veridice.

Conținutul probelor și admisibilitatea lor, este analizată în textul hotărîrii

judecătorești atacate, reflectate în decizia instanței de apel (f.d.53-62, vol. III), instanța

de apel expunîndu-se în mod argumentat și asupra motivelor relevante invocate în

apeluri, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le însușește. Temeiuri de a

pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente nu s-au stabilit în

instanța de recurs.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanța de apel s-a expus argumentat și

corect asupra motivelor relevante din apeluri și pentru a evita repetări inutile, instanța

de recurs acceptă și însusește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărîrii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Lecturînd textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurentul a mai

invocat drept temei și pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează

că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd instanța de apel a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei acestuia,

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționînd că instanța de apel la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și a

individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea blîndă, fără ca să ia în

considerație următoarele circumstanțe : inculpatul a comis două fapte infracționale, nu

a recunoscut vina și a încercat să ducă în eroare organul de urmărire penală, nu a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune.

În continuare, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea

10

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,

ținîndu-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că instanța de apel corect a stabilit pedeapsa

inculpatului Marcu Vladimir, conducîndu-se de principiul individualizării pedepsei (art.

7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75

alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs reține ca neîntemeiat argumentul recurentului precum

că pedeapsa stabilită acestuia este prea blîndă și una inechitabilă, din considerentul că

aceasta este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul

și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul Marcu Vladimir a

reparat integral prejudiciu, a recunoscut vina în instanța de apel, se căiește sincer, are la

întreținere copil minor, este tînăr, părțile vătămate l-au iertat, avocatul Slabu Viorel în

numele părții vătămate Tănăsescu Viorel a solicitat o pedeapsă mai blîndă (f.d. 44, vol

III).

De asemenea se menționează faptul că, instanța de apel s-a expus motivat și

detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind suspendată

condiționat executarea pedepsei lui Marcu Vladimir pe o perioadă de probațiune de 2

ani, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune repetat asupra

acesteia (f.d. 63-64, vol. III).

Cu privire la argumentul recurentului precum că „în instanța de apel inculpatul a

recunoscut vina, pentru a duce în eroare instanța de apel, acesta nu a întreprins nici o

măsură în vederea restituirii prejudiciului”, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat și

menționează în acest sens că din materialele dosarului rezultă contrariul, avocatul Slabu

Viorel în numele părții vătămate Tănăsescu Viorel a declarat că „.. prin recipisă s-a

achitat 50 mii lei, acum în ajun 10 mii, prejudiciul neachitat conform acțiunii civile este

de 33 mii lei. Partea vătămată și incupatul Marcu Vladimir au convenit că aceste mii să

fie încasați și să fie achitați în rate. A fost achitat parțial prejudiciul, d-lui recunoaște

vina, se căiește sincer, ceea ce schimbă situația, și din cele expuse, solicităm să fie

aplicată o pedeapsă mai blîndă, situația schimbîndu-se pe dosar, să îi fie acordată o

șansă pentru a achita pe deplin prejudiciul”, (procesul-verbal din 29.02.2016 f.d.44,

vol.III). La fel, este recipisă la dosar (f.d. 41 vol. III) semnată de către partea vătămată

11

Tănăsescu Viorel și inculpatul Marcu Vladimir, unde este indicat că ultimul mai are de

achitat 33 mii lei, iar din recipisa anexată la referință rezultă că la 28 martie 2016

inculpatul i-a achitat părții vătămate Tănăsescu Viorel 93000 lei și ultimul nu mai are

pretenții față de el.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicîndu-se prevederile art. 90 Cod penal inculpatului Marcu Vladimir, este echitabilă

în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul social al

infracțiunii săvîrșite.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că temeiurile invocate de recurent prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în cauza

dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar depus de către procurorul Miron Constantin, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe Marcu

Vladimir Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 noiembrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Timofti Vladimir

Toma Nadejda

12