1ra-1730/16 — Art. 187 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29 decembrie 2015, Cernalevschi Grigore a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a stabilit că, la 23.01.2015, aproximativ la ora 21.20, Cernalevschi Grigore aflându-se în apropierea blocului locativ nr. 3 de pe str. Burebista nr. 66, mun. Chișinău, acționând prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu Țurcan Constantin, aplicând violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, a sustras în mod deschis geanta lui Motruc Ludmila, în care se aflau mijloace bănești în sumă de 120 lei, buletin de identitate și polițele de asigurare medicală și socială, emise pe numele lui Motruc Ludmila, un telefon mobil de model Nokia 1280 în valoare de 600 lei, în care a fost activată cartela SIM cu nr. 078905504, produse cosmetice în sumă de 200 lei, cauzându-i astfel daune în proporții considerabile în mărime totală de 1120 lei.

Nefiind de acord cu sentința avocatul Mînzat Valerian în numele inculpatului, a atacat-o cu apel solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare. În motivarea apelului a invocat că: - sentința de condamnare este neîntemeiată; - atât în faza urmăririi penale cât și în procesul de examinare judecătorească, partea vătămată a declarat că doar pe Țurcanu Constantin îl recunoaște, care i-a sustras geanta, iar faptul aflării în preajma petrecerii jafului a lui Cernalevschi Grigore nicidecum nu prezumă implicarea lui nemijlocită la jaful săvârșit. Mai mult ca atât, Țurcanu Constantin în urma săvîrșirii jafului a vândut telefonul mobil cu 50 de lei sustras de la partea vătămată la piața Calea Basarabiei, fapt confirmat prin declarațiile martorului Burbulea Vadim, care de asemenea 1-a recunoscut, inclusiv a păstrat datele din buletinul de identitate a lui Țurcanu Constantin; - Cernolevschi Grigore era angajat în câmpul munci conform contractului nr. с 93/1836 din 21.09.2015 anexat la dosar și putea sa achite orice amendă aplicata de instanța de judecată; - Cernolevschi Grigore este la prima abatere și a fost caracterizat pozitiv de la locul de studii unde se prezintă activ și pozitiv. 3.1. Totodată, în cadrul ședinței de judecată a fost înaintat un apel suplimentar prin care s-au modificat cerințele solicitându-se casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Cernalevschi Grigore să-i fie numită o pedeapsă non privativă de libertate, cu aplicarea art. 90 Cod penal, pe motiv că pedeapsa penală stabilită este prea aspră, iar inculpatul recunoaște vina în comiterea infracțiunii incriminate și se căiește sincer de cele săvârșite, este la prima abatere, la locul de studii se caracterizează pozitiv, este încadrat în câmpul muncii conform contractului nr. c 93/1836 din 21.09.2015.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, a fost admis apelul avocatului Mînzat Valerian, casată sentința atacată în partea stabilirii pedepsei penale și pronunțată o nouă hotărâre în această parte potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță prin care: Cernalevschi Grigore a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen pe probă de 2 (doi) ani. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. 4.1. La rejudecarea cauzei instanța de apel a precizat că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Privitor la numirea pedepsei penale, Colegiul penal a conchis că prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei incorect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal nu a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite reflectat de împrejurările săvârșirii sale, poziția procesuală a inculpatului în cadrul procesului penal, dar și personalitatea acestuia, iar pedeapsa sub formă de închisoare cu executare este una prea aspră și neproporțională infracțiunii comise, luând în considerație personalitatea lui Cernalevschi Grigore, vârsta tânără, a conștientizat graviditatea faptelor comise, a reparat integral prejudiciul material cauzat, nu prezintă un pericol pentru societate, la locul de trai și la locul de studii se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog sau psiholog nu se află. În prezența cumulului de circumstanțe atenuante și în lipsa circumstanțelor agravante, instanța de apel a considerat că scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii noii infracțiuni, poate fi realizată fără izolarea inculpatului de societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă în temeiul art. 90 Cod penal. De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Împotriva deciziei procurorul declară recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitînd casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond, pe motiv că, la aplicarea pedepsei inculpatului instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și astfel, pripit a ajuns la concluzia despre aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, fără a se ține cont că Cernalevschi Grigori nu și-a recunoscut vina și nu a dat dovadă de căința sinceră. 5.1. Asupra recursului a depus referință inculpatul prin care a solicitat respingerea recursului ordinar, cu menținerea deciziei instanței de apel, ca fiind întemeiată, deoarece vina și-a recunoscut-o și se căiește sincer de cele săvîrșite, paguba cauzată părții vătămate a fost recuperată integral, iar careva pretenții din partea acesteia nu sunt înaintate. 5.2. Referință a depus și partea vătămată Motruc Ludmila prin care a solicitat ca inculpatului să nu fie privat de libertate, deoarece dauna cauzată a fost recuperată, iar pretenții morale și materiale nu are.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Din conținutul recursului declarat se constată că, procurorul critică decizia sub aspectul pct.6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, însă nu invocă careva argumentare întru susținerea temeiului invocat și astfel, Colegiul analizînd decizia atacată, conchide că temeiul prevăzut de norma menționată supra, nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. (8) Cod de procedură penală și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Distinct de aceste considerente, Colegiul atestă că recurentul critică decizia instanței de apel și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, temei de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Referitor la motivele invocate de recurent în acest sens, Colegiul menționează că, potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvîrșit o infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. La caz, Colegiul penal constată că instanța de apel casînd soluția primei instanțe în partea aplicării pedepsei sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, corect a stabilit că corectarea și reeducarea lui Cernalevschi Grigori este posibilă fără privarea de libertate, punînd la baza soluției prevederile art. 7, 75 Cod penal, gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul acesteia, personalitatea celui vinovat, precum și circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea. Totodată, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul procurorului precum că, inculpatul nu-și recunoaște vina și nu se căiește de cele comise și aceasta reprezintă circumstanță care nu permite aplicarea art. 90 Cod penal la stabilirea pedepsei, deoarece instanța de apel corect și-a expus opinia pe care Colegiul penal o susține și anume că, a fost reținută ca circumstanță atenuantă recunoașterea vinovăției, căința sinceră și repararea benevolă a prejudiciului cauzat, or, în cadrul instanței de apel inculpatul a depus apel suplimentar prin care și-a concretizat cerințele și și-a invocat căința sinceră în cele comise. De asemenea, se reține că instanța de apel ținînd cont de personalitatea inculpatului, precum și de valorile sociale care au fost lezate prin comiterea infracțiunii, corect a considerat necesar a dispune în privința inculpatului aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or Colegiul careva interdicții prevăzute de lege în acest sens, nu a constatat. Prin urmare, Colegiul reține că criticile formulate de procuror au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul casării deciziei instanței de apel. Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane, nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Cernalevschi Grigori, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 02 noiembrie 2016. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun