1ra-921/2016 — art. 27, 187 alin. 2 lit. f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 27, 187 alin. 2 lit. f CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 12 CPP
1ra-921/2016 — art. 27, 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-921/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
18 mai 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache
judecători – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Popa Grigore în numele inculpatului Andreico Ruslan, prin care se
solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 09 noiembrie
2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2016,
în cauza penală în privința lui
Andreico Ruslan Ivan, născut la 06
septembrie 1976, originar și domiciliat în
mun. Chișinău, bd. Moscova, nr. 12, ap. 39
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 13.07.2015 – 09.11.2015;
Instanța de apel: 03.12.2015 – 03.02.2016;
Instanța de recurs: 29.03.2016 – 18.05.2016.
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2015
Andreico Ruslan Ivan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii
prevăzute la art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani și 3 (trei) luni, cu executarea
acesteia în penitenciar de tip închis.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la data de
13.03.2015, aproximativ orele 15:30, Andreico Ruslan prin acces liber a sustras de
pe culmea din fața blocului de locuit situat pe str. Ișnovăț 9/2, mun. Chișinău, un
covor la preț de 1100 lei. Tot el, continuîndu-și acțiunile sale criminale, în aceeași
perioadă de timp, a mai sustras o rochie de culoare verde la preț de 2500 lei.
Rochia a fost sustrasă de la balconul apartamentului situat la primul etaj de pe str.
1
Voluntarilor 4, mun. Chișinău. Părțile vătămate Toma Svetlana și Scriculeac Irina
l-au observat pe inculpat cu bunurile sustrase și au încercat să-1 oprească, ultimul
încercînd să se eschiveze de la locul comiterii infracțiunii. Însă ulterior, a fost
stopat și imobilizat de către două persoane. Astfel, prin acțiunile sale Andreico
Ruslan ar fi putut cauza părților vătămate o daună în proporții considerabile.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia a declarat
apel avocatul Popa Grigore în numele inculpatului Andreico Ruslan, care a
solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin
care fapta incriminată lui Andreico Ruslan conform art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod
penal să fie reîncadrată juridic în baza art. 27, 187 alin. (1) Cod penal, cu
dispunerea încetării procesului penal în legătură cu împăcarea părților. În
argumentarea apelului declarat, au fost punctate următoarele considerente:
- fiind audiat în ședința de judecată, inculpatul Andreico Ruslan a declarat că
recunoaște fapta care i se incriminează, cu excepția calificativului „cu cauzarea de
daune în proporții considerabile”. Totodată, ultimul s-a împăcat cu părțile
vătămate;
- părțile vătămate Toma Svetlana și Scriculeac Irina au declarat că, chiar
dacă ar fi fost sustrase lucrurile acestora, acest fapt nu ar constitui pentru acestea o
daună în proporții considerabile;
- acuzatorul de stat nu a administrat probe pertinente și admisibile care ar
confirma prejudiciul considerabil cauzat părților vătămate Toma Svetlana și
Scriculeac Irina la momentul săvîrșirii infracțiunii. Prin urmare, instanța de
judecată urma să recalifice acțiunile lui Andreico Ruslan din componența
prevăzută la art. 27, 187 alin. (2), lit. f) Cod penal în cea prevăzută la art. 27, 187
alin. (1) Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie
2016 apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără
modificări.
În vederea motivării deciziei adoptate, instanța de apel a subliniat că
prima instanță, cercetînd în cumul probele administrate în ședința de judecată prin
prisma admisibilității, pertinenței, concludenței, utilității și veridicității raportată la
declarațiile depuse în ședința de judecată de către participanții la proces, a stabilit o
corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului Andreico
Ruslan Ivan încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 27, 187 alin. (2) lit.
f) Cod penal - tentativă la jaf, adică tentativa de sustragere deschisă a bunurilor
altei persoane, cu cauzare e daune în proporții considerabile.
Cu referire la semnul calificativ prevăzut la lit. f) alin. (2) art. 187 Cod
penal, instanța de apel a notat că, caracterul considerabil al daunei se stabilește
luîndu-se în considerație valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru
victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, de
alte circumstanțe care influențează esențial starea materială a victimei.
În acest context, instanța de apel a reținut că părțile vătămate Toma Svetlana
și Scriculeac Irina, fiind audiate la faza urmăririi penale au declarat că, prejudiciul
2
material este unul considerabil pentru acestea, totodată, părțile vătămate fiind
audiate în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, nu au mai susținut cele
invocate la faza urmăririi penale în legătura cu caracterul prejudiciului cauzat. În
pofida acestuia fapt, instanța de apel a reținut că partea vătămată Scriculeac Irina
are un copil minor la întreținere, iar în familie lucrează doar soțul, iar partea
vătămată Toma Svetlana a indicat că are copii minori la întreținere și este ajutată
financiar de fostul soț la întreținerea lor, lucrează la instituție de stat, avînd un
salariu de 4500 lei.
Astfel, instanța de apel a notat că la stabilirea caracterului considerabil al
prejudiciului material nu urmează a fi reținute în exclusivitate doar declarațiile
părților vătămate, ci după cum dictează și norma penală prevăzută de art. 126 alin.
(2) Cod penal, urmează a se ține cont și de starea materială și venitul acesteia,
existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra
stării materiale a victimei.
Prin alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a
victimei pot fi înțelese venitul global al familiei, starea de sănătate a victimei și a
membrilor familiei ei apți de muncă, cît și angajarea sau neangajarea victimei la un
loc permanent sau provizoriu de muncă.
Cu referire la circumstanțele descrise mai sus, instanța de apel a constatat că,
starea materială a părților vătămate nu ar fi una tocmai satisfăcătoare, or, reieșind
din declarațiile acestora reiese că, ultimele sunt ajutate de rude din punct de vedere
financiar, ceea ce denotă o stare financiară dificilă care împiedică să întrețină
familia. Din aceste considerente, instanța de apel a constatat temeinicia concluziei
primei instanțe referitor la faptul că prejudiciul material este unul considerabil,
fiind notabil în acest sens că percepția părților vătămate despre prejudiciul adus lor
nu poate influența calificarea faptei, gradul considerabil al prejudiciului, acesta
urmînd a fi stabilit de către instanță de judecată.
Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar avocatul Popa Grigore în
numele inculpatului Andreico Ruslan, care invocînd temei pentru recurs
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, solicită casarea
hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin
care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate în prevederile art. 27, 187 alin. (1) Cod
penal, cu încetarea procesului penal pe motivul împăcării părților.
În vederea susținerii recursului declarat, recurentul a formulat următoarele
argumente:
- instanțele de fond nu au luat în considerare valoarea reală a bunurilor la
momentul cînd a fost comisă tentativă de sustragere de către Andreico Ruslan.
Fiind audiată în ședința de judecată atît în prima instanță, cît și în instanța de apel
partea vătămată Toma Svetlana a declarat că dacă i-ar fi fost sustras covorul acest
fapt nu ar constitui pentru ea o daună considerabilă, deoarece covorul era deja
folosit și de fapt era tăiat dintr-o bucată mai mare de covor. Prețul covorului de
1100 lei pe care 1-a indicat în cadrul urmăririi penale reprezintă, costul covorului
3
ca fiind nou și ca un tot întreg cu partea din care a fost tăiat. Starea covorului la
momentul sustragerii practic nu reprezintă pentru partea vătămată nici o valoare
(100-200 lei). Ba mai mult, aceasta a indicat că la urmărirea penală i s-a cerut să
indice prețul inițial al covorului ca pentru unul nou deși, acesta a fost procurat mai
mulți ani în urmă;
- fiind audiată în ședința de judecată partea vătămată Scriculeac Irina a
declarat că dacă i-ar fi fost sustrasă rochia acest fapt nu ar constitui pentru ea o
daună considerabilă, deoarece rochia nu era nouă, era uzată. De altfel, prețul de
2500 lei al rochiei pe care 1-a menționat în cadrul audierii sale la urmărirea penală
era costul ei ca un bun nou. Partea vătămată a evaluat costul rochiei, reieșind din
starea acesteia la momentul sustragerii în sumă aproximativă de 500 lei;
- instanțele de fond au prezentat o argumentare contrară prevederilor art.
126 alin. (2) Cod penal – „Caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se
stabilește luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor
pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor
întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a
victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul
lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. ”;
- Chiar dacă părțile vătămate au declarat că primesc careva surse financiare
de peste hotare de la rude (părinți) acest lucru nu semnifică că starea lor materială
este nesatisfăcătoare, ci doar că acestea reprezintă niște surse financiare neregulate
primite din partea părinților care le oferă acești bani în mod dezinteresat.
Pe marginea recursului a prezentat referință procurorul de nivelul Curții
Supreme de Justiție, care a solicitat respingerea acestuia cu menținerea deciziei.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,
fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat
este vădit neîntemeiat.
În corespundere cu prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură
penală, este stipulat că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise în cazul cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare
juridică greșită.
Reieșind din textul recursului declarat, instanța de recurs constată că
alegațiile recurentului sunt orientate spre dezacordul încadrării juridice a faptei
reținute de către ambele instanțe, potrivit căreia fapta inculpatului a fost calificată
în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal - tentativă la jaf, adică tentativa de
sustragere deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzare de daune în proporții
4
considerabile, pe cînd probele administrate la dosar dovedesc prezența elementelor
constitutive ale art. 27, 187 alin. (1) Cod penal – tentativă la jaf, adică tentativa de
sustragere deschisă a bunurilor altei persoane.
Astfel, consideră recurentul că calificativul „cu cauzarea de daune în
proporții considerabile” nu și-a găsit confirmare în cauza dedusă judecății,
argumentînd că valoarea bunurilor sustrase nu constituie o daună considerabilă
pentru părțile vătămate.
Din analiza deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată că temeiul de
drept invocat de recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței unei
erori de drept, care ar constitui temei de implicare a instanței de recurs în sensul
casării deciziei contestate.
În susținere celor statuate mai sus, Colegiul penal menționează că, în lumina
prevederilor art. 126 alin. (2) Cod penal – „Caracterul considerabil sau esențial al
daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și
însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia,
existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial
asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și
intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului.”
Totodată, instanța de recurs remarcă faptul că instanța de apel just a
identificat norma sus citată, călăuzindu-se de prevederile acesteia, în baza cărora,
ținînd cont de materialele cauzei a conchis următoarele: „În acest context, instanța
de apel reține că, părțile vătămate Toma Svetlana și Scriculeac Irina fiind audiate
la faza urmăririi penale au declarat că, prejudiciul material este unul considerabil
pentru acestea, totodată, deși, părțile vătămate fiind audiate în cadrul ședinței de
judecată în instanța de fond nu au mai susținut cele invocate la faza urmăririi
penale în legătura cu caracterul prejudiciului cauzat, totuși instanța de apel va
reține că, partea vătămată Scriculeac Irina are un copil minor la întreținere, iar în
familie lucrează doar soțul, iar partea vătămată Toma Svetlana a indicat că, are
copii minori la întreținere și este ajutată financiar de fostul soț la întreținerea lor,
lucrează la instituție de stat, avînd un salariu de 4500 lei.
Astfel, Colegiul Penal notează că, la stabilirea caracterului considerabil al
prejudiciului material nu urmează a fi reținute în exclusivitate doar declarațiile
părților vătămate, ci după cum dictează și norma penală prevăzută de art. 126
alin. (2) Cod Penal, urmează a se ține cont și de starea materială și venitul
acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează
esențial asupra stării materiale a victimei.
Prin alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a
victimei pot fi înțelese venitul global al familiei, starea de sănătate a victimei și a
membrilor familiei ei apți de muncă, cît și angajarea sau neangajarea victimei la
un loc permanent sau provizoriu de muncă.” (f.d. 193, vol. I).
5
Prin urmare, din cele reflectate mai sus, instanța de recurs relevă că
constatarea cauzării unei daune în proporții considerabile constituie un facultativ
ce vizează intima convingere a judecătorului, formată în urma unei analize de
ansamblu a valorii, cantității și însemnătatea bunurilor pentru victimă, a stării
materiale și venitului acesteia, a existenței persoanelor întreținute, precum și a altor
circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei. Deci,
cauzarea unei daune în proporții considerabile nu se va stabili doar în baza
declarațiilor părților vătămate asupra valorii bunurilor sustrase, dar și luîndu-se în
considerație condițiile de trai a acestora și persoanele aflate la întreținere, lucru
care a fost întreprins de către instanța de apel, fiind argumentată pe deplin prezența
semnului calificativ prescris la lit. f) alin. (2) art. 187 Cod penal.
Așadar, făcînd o concluzie asupra celor expuse mai sus în raport cu
argumentele invocate în recurs de către recurent, Colegiul penal remarcă faptul că
eroarea de drept invocată nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului
declarat, soluția instanței de apel fiind în deplină concordanță cu circumstanțele
cauzei și probele administrate în susținerea vinovăției inculpatului, care au fost
descrise detaliat și argumentat în decizia adoptată, acceptate și de către instanța de
recurs, care în totalitatea lor resping argumentele apărării privind lipsa elementelor
constitutive ale componenței infracțiunii incriminate în actul de învinuire.
În asemenea împrejurări, instanța de recurs conchide asupra legalității și
temeiniciei deciziei recurate, iar asupra recursului declarat se conchide
inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Popa Grigore în
numele inculpatului Andreico Ruslan împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 03 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Andreico
Ruslan Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iunie 2016.
Președinte Petru Ursache
Judecători Ghenadie Nicolaev
Petru Moraru
6