1ra-1277/2016 — art.186 alin.2 lit.d CP

Prima instanță: 12.12.2014 – 15.06.2015;

Instanța de apel: 20.08.2015 – 15.10.2015;

Instanța de recurs: 26.05.2016 – 28.09.2016. A C O N S T A T A T: 1. Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 iunie 2015, Costiuc Liudmila Fiodor a fost achitată de sub învinuirea imputată în baza art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii. Acțiunea civilă înaintată de către BC „EuroCreditBank” SA împotriva lui Costiuc Liudmila cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 36000 lei, a fost lăsată fără examinare. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut, că de către organul de urmărire penală Costiuc Liudmila este învinuită pentru faptul, că la data de 11 iunie 2014, activînd în funcție de contabil la SRL „Taxinform-250”, a primit indicații de la administratorul firmei respective, Șubert Ina, pentru a ridica de la contul firmei suma de 4270,00 lei. În jurul orelor 09:50 minute s-a apropiat la ghișeul nr. 1 al Filialei nr. 1 a Băncii Comerciale „EuroCreditBank” SA, situată pe str. Ismail, 33, mim. Chișinău, unde i-a prezentat casierei Mariniuc Irina, actele 1 necesare pentru ridicarea mijloacelor bănești în numerar. Casiera Mariniuc Irina i-a transmis din greșeală lui Costiuc Liudmila două pachete cu nominalul a cîte 200 lei, o bancnotă cu nominalul de 50 lei și o bancnotă cu nominalul de 20 lei. După ce Costiuc Liudmila a observat greșeala casierii, asigurîndu-se că a primit suma de 40270 lei, i-a apărut intenția spontană de a sustrage mijloacele financiare, care i-au fost transmise din greșeală, adică suma de 36000 lei, punînd banii într-o sacoșă, a părăsit locul săvîrșirii infracțiunii într-o direcție necunoscută. Astfel, cauzîndu-i Băncii Comerciale „EuroCreditBank” SA daună în proporții considerabile. Acțiunile lui Costiuc Liudmila au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri noi, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Costiuc Liudmila să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, invocînd următoarele motive:  cumulul de probe administrate în cauza dată și cercetate în prima instanță confirmă pe deplin vinovăția inculpatei Costiuc Liudmila de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și care combat versiunea acesteia, precum că a primit la bancă doar 4270 lei;  instanța de fond a dat o apreciere critică declarațiilor martorilor Marinciuc Irina, deoarece a considerat că martorul la 11 iunie 2014 a sesizat eliberarea sumei de 40 270 lei, fără a-i număra prin aparat, astfel nu se probează cert faptul sustragerii pe ascuns a mijloacelor bănești;  acuzarea a considerat ca greșită convingerea instanței, că nu se probează cert faptul sustragerii pe ascuns a mijloacelor bănești, deoarece instanța nu a luat în considerație declarațiile martorului care cu certitudine indică la faptul, că a eliberat altă sumă din greșeală, dar a conștientizat că a eliberat o sumă mai mare Liudmilei Costiuc, peste o oră, abia după ce a vizionat secvențele video de la ghișeu;  în opinia apelantului, instanța de fond greșit a interpretat probele prezentate, deoarece în urma examinării în sala de judecată a înregistrărilor video în culori, s-a constatat, că la 11 iunie 2014, Costiuc Liudmila, în timp ce banii se aflau în fața ei pe tejgheaua ghișeului din incinta filialei bancare a verificat bancnotele care i-au fost transmise, și anume se observă clar cum ultima ridică bancnotele de asupra, se încredințează că celelalte bancnote sunt cu nominalul de 200 lei și fără a le număra, repede le învelește în ordinul de încasare. Costiuc Liudmila nu putea să nu observe, că bancnotele din pachete sunt de aceeași dimensiune cu bancnota de deasupra care era cu nominalul de 200 lei, deoarece bancnota de 200 lei, este mai mare cu 12 mm în lungime și 6 mm în lățime decît bancnota de 20 lei, iar faptul că primind banii de la bancă, ea nu le-a 2 numărat, atestă faptul că Costiuc L. a conștientizat că a primit o sumă mai mare, dar le-a învelit pentru a nu fi văzute și a plecat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2016 a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea hotărîrii atacate.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat, că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd, că inculpata Costiuc Liudmila urmează a fi achitată pe capătul de învinuire imputat. Instanța de apel a menționat, că analizând declarațiile inculpatei Costiuc Liudmila, reprezentantului părții vătămate BC „EuroCreditBank” SA, martorului Mariniuc Irina, cercetând probele prezentate de către partea acuzării, instanța de apel a reținut, că instanța de fond a examinat minuțios, multilateral, sub toate aspectele și în baza tuturor probelor administrate, corect a concluzionat, că fapta lui Costiuc Liudmila nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar învinuirea adusă acesteia este bazată în exclusivitate pe declarațiile martorului Mariniuc Irina, care au fost apreciate critic de către instanța de judecată, deoarece nu sunt confirmate prin alte probe. În această ordine de idei instanța de apel nu a reținut ca plauzibile declarațiile reprezentantului părții vătămate BC „EuroCreditBank” SA, precum că în urma vizionării înregistrărilor video de pe camerele de supraveghere reiese, că la 11 iunie 2014, aproximativ la orele 09:50 minute, la ghișeul nr. 1, filiala nr. 1 Chișinău a Băncii „EuroCreditBank” SA situată pe str. Ismail 33, Costiuc Ludmila a prezentat actele necesare pentru a i se elibera suma de 4270 lei, însă casierul băncii Mariniuc a eliberat din neatenție lui Costiuc Liudmila suma de 40270 lei, ulterior aceasta din urmă părăsind incinta băncii. La fel, instanța de apel a relevat, că elementele de fapt obținute din acest mijloc de probă nu demonstrează faptul sustragerii de către Costiuc Liudmila a mijloacelor bănești în sumă de 36000 lei, astfel, aceasta probă nu corespunde prevederilor art. 95 Cod de procedură penală și nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, deoarece sunt combătute de alte probe administrate în ședința de judecată în instanța de fond, și anume: declarațiile martorilor Șubert Inna și Șubert Maxim, prin care se atestă recepționarea de către Șubert Inna de la Costiuc Liudmila a sumei de 4270 lei, precum și constatarea acestor bani în safeul din sediul firmei. Totodată, instanța de apel a notat, că organul de urmărire penală nu a verificat versiunea inculpatei Costiuc Liudmila invocată la etapa urmăririi penale, astfel neprezentând instanței probe incontestabile în combaterea versiunii. Mai mult, instanța de apel a reținut, că prima instanță corect, legal și întemeiat a constatat, că infracțiunea imputată inculpatei nu se confirmă în 3 situația, cînd potrivit probelor din dosar inculpata Costiuc Liudmila a primit suma de 4270 lei conform ordinului de eliberare a numerarului nr. CS240/09 din 11 iunie 2014 a sumei de 4270 lei (f. d. 12), precum și conform delegației nr. 27 din 11 iunie 2014 (f. d. 13). Reieșind din cele expuse, pe marginea apelului procurorului referitor la dezacordul cu achitarea inculpatei Costiuc Liudmila, instanța de apel a reținut principiul fundamental al prezumției nevinovăției ca principiu de bază al Convenției Europene pentru Drepturile Omului și al legislației procesuale naționale, astfel încât, sarcina probațiunii revine organului de urmărire penală și acuzatorului de stat, persoana indiferent de calitatea procesuală într-un proces penal nefiind obligată să dovedească nevinovăția sa. În speță, în viziunea instanței de apel nu au fost prezentate probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar fi dovedit vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate, ultima fiind bazată în exclusivitate pe presupuneri, care nu pot sta la baza emiterii unei sentințe de condamnare, iar toate dubiile neînlăturate în condițiile legii urmează a fi interpretate în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, prin care, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului invocă următoarele argumente:  hotărîrile judecătorești pronunțate în speța dată privind achitarea lui Costiuc Liudmila le consideră ilegale și neîntemeiate, deoarece probele administrate în cauza dată confirmă pe deplin vinovăția acesteia de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal;  acuzarea consideră, că atît instanța de fond cît și instanța de apel au interpretat greșit probele prezentate în sprijinul învinuirii și incorect au dat o apreciere critică declarațiilor martorului Mariniuc Irina, deoarece au considerat că martorul la 11 iunie 2014 a sesizat eliberarea sumei de 40 270 lei, fără a-i număra prin aparat, astfel, nu se probează cert faptul sustragerii pe ascuns a mijloacelor bănești;  recurentul indică la faptul, că prin înregistrările video în culori examinate în sala de judecată, se demonstrează vinovăția lui Costiuc Liudmila, deoarece se vede clar că aceasta a conștientizat că a primit o sumă mai mare, dar le-a învelit pentru a nu fi văzute și a plecat.

Costiuc Liudmila a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de procuror, solicitînd respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate ca fiind legală și întemeiată. 4

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul invocă drept temei pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În acest sens, Colegiul menționează, că potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Din materialele cauzei penale, Colegiul penal constată că inculpata Costiuc Liudmila a fost pusă sub învinuire în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, însă prima instanță a pronunțat o sentință de achitare în privința lui Costiuc Liudmila de sub învinuirea imputată, soluție menținută de către instanța de apel, care a constatat, că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra nevinovăției inculpatei de săvîrșirea infracțiunii imputate. Analizînd decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și întemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectînd prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Mai mult ca atît, instanța de recurs menționează, că temeiurile invocate de 5 către recurent, au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de fond și cea de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărîrile pronunțate. Subsidiar, Colegiul penal menționează, că potrivit art.6 parag. 1 CEDO, dreptul unei persoane căreia i se reproșează săvîrșirea unei fapte penale – i se aduce o „acuzație penală”, în sensul Convenției – de a fi considerată nevinovată pînă la condamnarea sa printr-o hotărîre judecătorească definitivă constituie unul din principiile fundamentale ale dreptului penal. Acest articol impune, printre altele, ca, în îndeplinirea funcțiilor lor, membrii unui tribunal să nu pornească de la ideea preconcepută că cel trimis în judecată a comis actul incriminat; sarcina probei revine acuzării, iar de situația îndoielnică beneficiază cel acuzat (in dubio pro reo). În plus „acuzarea” este cea care trebuie să-i indice persoanei acuzate faptele ce i se impută, pentru ca, astfel, aceasta să fie în măsură să-și pregătească apărarea în consecință; ea trebuie să ofere suficiente probe care să fundamenteze o eventuală declarație de culpabilitate. În aceste condiții, instanța de recurs consideră că în speța examinată n-a fost constatată prezența unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei atacate. Luînd în considerație cele expuse supra, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Costiuc Liudmila Fiodor, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la data de 28 octombrie 2016. Președinte Ursache Petru Judecător Toma Nadejda Judecător Timofti Vladimir 6