1ra-13/16 — art. 191 alin. 5 CP

1ra-13/16 — art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-13/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și Nadejda

Toma,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2015, declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu și de

reprezentantul părții vătămate ÎS ,,Agenția de Impresariat”, Anastasia Pînzari, în cauza

penală în privința lui

Baraliuc Oleg Victor, născut la 08 februarie 1968,

originar din r-nul Edineț, domiciliat mun. Chișinău,

str. M. Sadoveanu 14, ap. 155.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.01.2011 - 18.03.2014;

Instanța de apel: 16.04.2014 - 26.05.2015;

Instanța de recurs: 04.08.2015 - 16.03.2016.

A C O N S T A T A T :

Baraliuc a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

că, fiind din 28 iunie 2007 numit în calitate de director al ÎS „Agenția de Impresariat”,

în perioada 2007-2008 dădea indicații contabilului acestei întreprinderi de a introduce

în dispozițiile de plată de casă sume de bani pentru achitare, din numele ÎS „Agenția

de Impresariat”, cu persoane fizice pentru serviciile prestate de către acestea.

În baza acestor dispoziții de plată de casă, dânsul personal ridica, în numerar, de

la BC „Moldindconbank” SA, filiala ,,Telecomtrans” din mun. Chișinău, mijloacele

financiare indicate în dispoziții și le însușea.

Astfel, la sfârșitul lunii decembrie 2007, directorul întreprinderii, Oleg Baraliuc

personal a ridicat de la contul bancar al ÎS ,,Agenția de Impresariat”, de la

BC „Moldindconbank” SA, filiala ,,Telecomtrans”, mijloace bănești în numerar, în

sumă de 45000 lei și primind din casa întreprinderii încă 4970 lei, i-a dat indicația

contabilului-șef Victoria Saturovici, în scopul achitării serviciilor prestate de persoana

fizică Igor Bîlici de îndeplinit dispoziția de plată de casă, pentru achitare ultimului a

sumei de 49970 lei, pentru prestarea serviciilor conform contractului, ulterior

stabilindu-se că Igor Bîlici în perioada menționată a prestat servicii pentru filiala

ÎS „Agenția de Impresariat” în sumă de doar 16500 lei, care conform extrasului bancar

1

nr. 104 din 29 decembrie 2007, i-au fost transferate de ÎS „Agenția de Impresariat” pe

contul personal, iar mijloace bănești în numerar, în sumă de 49970 lei, nu a primit.

În dispoziția de plată de casă nr. 49 din 29 decembrie 2007 este aplicată

semnătura Victoriei Saturovici în rubrica ,,contabil-șef”, însă în rubricile ,,conducător”

și ,,am primit” semnăturile lipsesc.

Tot el, în luna aprilie 2008, a dat indicație contabilului-șef al ÎS „Agenția de

Impresariat”, Victoria Saturovici, de a elibera din casa întreprinderii mijloace bănești

în numerar, în sumă de 38000 lei, în scopul achitării serviciilor prestate de persoana

fizică Maxim Grinco, și la indicația lui Oleg Baraliuc, a îndeplinit dispoziția de plată

de casă nr. 17 din 17 mai 2008, de achitare cet. Maxim Grinco a sumei de 38000 lei,

pentru prestarea serviciilor conform contractului.

Ulterior, s-a stabilit că, Maxim Grinico a prestat servicii, în perioada indicată, în

sumă de până la 4000 lei, pe care i-a primit în numerar, iar restul mijloacelor bănești,

în sumă de 34000 lei, nu a primit. În dispoziția de plată de casă nr. 17 din 17 mai 2008,

în rubrica ,,contabil-șef” este aplicată semnătura Victoriei Saturovici, în rubrica ,,am

primit” sunt executate înscrisuri și aplicată semnătura, dar în rubrica ,,conducător”

semnătura lipsește.

Tot el, în aceleași circumstanțe, în luna decembrie 2007, a dat indicația

contabilului-șef al ÎS „Agenția de Impresariat”, Victoria Saturovici, de a elibera din

casa întreprinderii mijloace bănești în numerar, în sumă de 19995 lei, în scopul

achitării serviciilor prestate de persoana fizică Sergiu Codița și de asemenea, la

indicația lui Oleg Baraliuc, a îndeplinit dispoziția de plată de casă nr. 48 din

18 decembrie 2007, de achitare lui Sergiu Codița a sumei de 19995 lei pentru prestarea

serviciilor conform contractului (fără număr) din 18 decembrie 2008, însă a fost

stabilit că Sergiu Codița careva servicii pentru ÎS „Agenția de Impresariat” nu a prestat

și mijloacele bănești nominalizate nu le-a primit.

În dispoziția de plată de casă nr. 48 din 18 decembrie 2007, este aplicată

semnătura Victoriei Saturovici în rubrica ,,contabil-șef”, dar în rubricile ,,am primit” și

,,conducător”, semnăturile lipsesc.

Tot el, în aceleași circumstanțe, în perioada lunii septembrie 2007, a dat

indicația contabilului-șef al ÎS „Agenția de Impresariat”, Victoria Saturovici, de a

elibera din casa întreprinderii mijloace bănești în numerar, în sumă de 32000 lei cu

scopul achitării serviciilor prestate de persoana fizică Anatol Gherman și de asemenea

la indicația lui Oleg Baraliuc a îndeplinit dispoziția de plată de casă nr. 29 din

12 octombrie 2007 de achitare lui Anatol Gherman a sumei de 32000 lei, pentru

prestarea serviciilor conform contractului (fără număr) din 12 octombrie 2008.

Însă, s-a constat că Anatol Gherman mijloacele bănești nominalizate nu le-a

primit. În dispoziția de plată de casă nr. 29 din 12 octombrie 2007, este aplicată

semnătura Victoriei Saturovici în rubrica ,,contabil-șef”, dar în rubricile ,,am primit” și

,,conducător”, semnăturile lipsesc.

Astfel, Oleg Baraliuc a însușit ilegal mijloace bănești în sumă de 135635 lei,

prin ce a cauzat părții vătămate ÎS ,,Agenția de Impresariat” daune în proporții

deosebit de mari

vătămate ÎS ,,Agenția de Impresariat”, Anastasia Pînzari, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Oleg Baraliuc să fie

2

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 9 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis și admiterea acțiunii civile

înaintată de reprezentantul părții vătămate.

În motivare a invocat că, probele prezentate de acuzare, și anume: declarațiile

reprezentantului părții vătămate, Veaceslav Scripnic; martorilor Victoria Saturovici,

Ghenadie Tacu, Maxim Grinco, Igor Bîlici, Mircea Guțu, Dragoș Buga, Denis

Cernovol, Anatol Gherman, Vasile Ciochină; procesul-verbal de ridicare din

17.05.2010, prin care a fost ridicată dispoziția de plată de casă nr. 49 din 29 decembrie

2007, emisă de ÎS „Agenția de Impresariat”; procesul-verbal de ridicare din 25 mai

2010, potrivit căruia a fost ridicată dispoziția de plată de casă nr. 17 din 17 mai 2008;

procesul-verbal de ridicare din 26 mai 2010, potrivit căruia a fost ridicată dispoziția de

plată de casă nr. 48 din 18 decembrie 2007; procesul-verbal de ridicare din 26 mai

2010, potrivit căruia a fost ridicată dispoziția de plată de casă nr. 29 din 12 octombrie

2007; procesul-verbal de examinare a dispozițiilor de plată de casă nr. 48 din

18 decembrie 2008 și nr. 29 din 12 octombrie 2007, emise de ÎS ,,Agenția de

Impresariat”, a contractelor de prestare a serviciilor încheiate între ÎS ,,Agenția de

Impresariat” și Sergiu Codița, Anatol Gherman; procesul-verbal de examinare a

dispoziției de plată de casă nr. 17 din 17 mai 2008 emisă de ÎS ,,Agenția de

Impresariat”; raportul de expertiză nr. 337 din 15 iulie 2010, conform căruia semnătura

din rubrica ,,prestatorul” din contractul încheiat la 18.12.2008, între ÎS „Agenția de

Impresariat” și Sergiu Codița, nu a fost executată de ultimul, dar de către o altă

persoană, prin imitare servilă; raportul de expertiză nr. 346 din 15 iulie 2010, conform

căruia semnătura din rubrica ,,Prestatorul” din contractul încheiat la 12 octombrie 2008

între ÎS ,,Agenția de Impresariat” și Anatol Gherman nu a fost executată de ultimul,

dar de către o altă persoană, prin imitare servilă; raportul de expertiză nr. 312 din

15 iunie 2010, prin care se constată, că semnătura din dispoziția de plată nr. 17, în

rubrica ,,contabil-șef” a fost executată de contabilul Agenției, Victoria Saturovici;

raportul de expertiză nr. 280 din 27 mai 2010, prin care se constată, că semnătura din

dispoziția de plată nr. 17, în rubrica ,,am primit” nu aparține lui Maxim Grinco, iar

semnătura în rubrica ,,prestatorul” din contractul încheiat la 14 aprilie 2008, între ÎS

,,Agenția de Impresariat” și Maxim Grinco, a fost executată de Maxim Grinco; actul

reviziei economico-financiare totale efectuate la ÎS ,,Agenția de Impresariat”, din 21

aprilie 2010 și corpurile delicte, confirmă cu certitudine vinovăția lui Oleg Baraliuc în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal.

Probele acumulate nu au fost puse la îndoială de partea apărării atât în faza

urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești și nu a fost indicat nici un

argument sau o circumstanță care ar determina nerecunoașterea probelor prezentate de

învinuire ca lipsite de putere juridică și dobândirea acestora cu încălcarea legislației

procesuale penale.

A susținut că, toate probele care s-au prezentat judecății, pot fi admise și puse la

baza învinuirii și stabilirii pedepsei inculpatului, iar prima instanță greșit a ajuns la

concluzia privind achitarea inculpatului, din motivul cercetării probelor contrar

prevederilor art. art. 101, 394 Cod de procedură penală.

Prima instanță a neglijat faptul, că inculpatul în cadrul cercetării judecătorești a

relatat personal că a ridicat mijloacele bănești de la instituția financiară și că el

personal dădea indicații contabilului-șef de a elibera mijloacele bănești persoanelor

nominalizate. Deși aceste relatări sunt enunțate la începutul sentinței, la finele acesteia

3

a menționat că martorii nu indică careva informații referitor la momentele

nominalizate;

- reprezentantul părții vătămate ÎS ,,Agenția de Impresariat”, Anastasia

Pînzari, casarea acestei cu emiterea unei noi hotărâri de condamnarea a inculpatului

Oleg Baraliuc.

În motivare a invocat că, prima instanță a examinat unilateral probele prezentate

de acuzatorul de stat, or, în baza acestor probe se confirmă faptul că în acțiunile

inculpatului Oleg Baraliuc sunt prezente elementele constitutive ale componenței de

infracțiune prevăzută de art. 191 alin. (5) Cod penal.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

La adoptarea soluției, instanța de apel a statuat că, prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul nu a săvîrșit

infracțiunea imputată, împrejurări care au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a menționat că, atât în prima instanță, cât și în instanța de apel,

nu s-a dovedit primirea personal de către Oleg Baraliuc, în calitate de director al

ÎS ,,Agenției de Impresariat”, pentru administrare, a sumelor de bani în numerar de la

instituțiile bancare, sau din contabilitatea agenției, precum și faptul transmiterii acestor

bani persoanelor terțe în baza documentelor contabile (dispoziții de plată) semnate de

el personal.

Expertizele efectuate nu confirmă semnăturile din dispozițiile de plată, care în

mod presupus au servit temei pentru eliberarea banilor destinatarilor și au stat la baza

învinuirii.

Nici martorii nu au confirmat semnăturile de pe dispoziții prin care ar fi primit

acești bani, ca semnături efectuate de ei.

Declarațiile martorilor nu conțin careva informație, directă sau indirectă,

precum, că Oleg Baraliuc, în careva mod, ar fi operat cu sumele respective.

Pentru confirmarea vinovăției în săvârșirea infracțiunii de delapidare, instanța de

apel a reținut ca fiind necesară existența a careva probe ce ar demonstra ridicarea

anume de către inculpat a sumelor de la bancă sau contabilitatea agenției, reținerea

către sine a sumelor integral sau parțial.

Respingând apelurile, instanța a specificat că, conform învinuirii, ÎS „Agenția de

Impresariat”, prin dispozițiile de plată, urma să achite, pentru serviciile prestate, la

organizarea diferitor manifestații, lui Igor Bîlici suma de 49700 lei, lui Maxim Grinco

suma de 38000 lei, lui Sergiu Codița - 19995 lei și lui Anatol Gherman - 32000 lei.

Organul de urmărire penală a constatat ridicarea de la bancă a acestor sume, însă

destinatarii, în rezultatul prestării serviciilor pentru manifestările organizate de agenție,

nu au primit aceste sume. Conform declarațiilor martorilor Mircea Guțu, Igor Bîlici și

Maxim Grinco, ultimii au primit parțial careva sume, însă nu au semnat dispozițiile de

plată pentru sumele indicate.

Atât în ședința de judecată a primei instanțe, cât și în cea a instanței de apel, nu a

fost dovedit faptul ridicării acestor sume de către Oleg Baraliuc, iar potrivit rapoartelor

de expertiză, Oleg Baraliuc nu a semnat dispozițiile de plată.

Instanța de apel a menționat că, acuzarea nu a prezentat, iar în ședința de

4

judecată nu a fost confirmat faptul că, Oleg Baraliuc, într-un mod sau altul, ar fi

obținut sumele indicate, le-ar fi posedat careva timp, iar apoi le-ar fi însușit, faptă care

ar constitui în final delapidarea.

De asemenea, nu a fost dovedită vinovăția inculpatului, în săvârșirea delapidării,

prin confirmarea incontestabilă a exercitării incorecte a atribuțiilor de administrare în

privința bunurilor încredințate.

Însăși încredințarea, ca semn al obiectului infracțiunii incriminate, (încredințare

caracterizată prin dreptul de a administra, de a determina regimul de utilizare, de a

asigura integritate acestor mijloace bănești) nu a fost dovedit ca fiind fraudat de către

Oleg Baraliuc, astfel, nu este demonstrată legătura cauzală dintre acțiunile inculpatului

și consecințele survenite, fapte, care ar demonstra existența laturii obiective a

infracțiunii de delapidare.

reprezentantul părții vătămate ÎS ,,Agenția de Impresariat”, Anastasia Pînzari, care au

solicitat:

- procurorul, în temeiul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivare a invocat că, probele prezentate de acuzare, și anume: declarațiile

reprezentantului părții vătămate Veaceslav Scripnic; martorilor Ghenadie Tacu,

Victoria Saturovici, Anatol Gherman, Dragoș Buga, Mircea Guțu, Igor Bîlici, Denis

Cernovol, Vasile Ciochină, Maxim Grinco; procesul-verbal de ridicare din 17 mai

2010, prin care a fost ridicată dispoziția de plată de casă nr. 49 din 29 decembrie 2007,

emisă de ÎS „Agenția de Impresariat”; dispoziția de plată nr. 49 privind eliberarea

sumei de 49700 lei, semnată numai la rubrica - ,,contabil-șef”, fără indicarea numelor;

procesul-verbal de examinare a obiectului din 24 iunie 2010, potrivit căruia a fost

suspusă examinării dispoziția de plată nr. 49 din 29 decembrie 2007; procesul-verbal

de ridicare din 25 mai 2010, potrivit căruia au fost ridicate dispoziția de plată de casă

nr. 17 din 17 mai 2008 și contractul de prestare a serviciilor din 14 aprilie 2008,

încheiat între ÎS ,,Agenția de Impresariat” și Maxim Grinco; contractul de prestare a

serviciilor (fără număr) din 14 aprilie 2008; dispoziția de plată nr. 17 din 17 mai 2008,

privind eliberarea sumei de 38000 lei, semnată la rubrica ,,contabil-șef” și rubrica ,,am

primit”; raportul de expertiză nr. 280 din 27 mai 2010, prin care se constată, că

semnătura din dispoziția de plată nr. 17, în rubrica ,,am primit” nu aparține lui Maxim

Grinco; raportul de expertiză nr. 312 din 15 iunie 2010, prin care se constată, că

semnătura din dispoziția de plată nr. 17, în rubrica ,,contabil-șef” a fost executată de

contabilul agenției, Victoria Saturovici; procesul-verbal de ridicare din 26 mai 2010,

potrivit căruia au fost ridicate dispoziția de plată de casă nr. 29 din 12 octombrie 2007

și contractul de prestare a serviciilor (fără număr) din 12 octombrie 2008, încheiat între

ÎS „Agenția de Impresariat” și Anatol Gherman; dispoziția de plată de casă nr. 29 din

12 octombrie 2007, privind eliberarea sumei de 32000 lei semnată numai la rubrica

,,contabil-șef”, fără indicarea numerelor; contractul de prestare a serviciilor din 12

octombrie 2008, încheiat între ÎS „Agenția de Impresariat” și Anatol Gherman;

raportul de expertiză nr. 346 din 15 iulie 2010, conform căruia semnătura din rubrica

,,prestatorul” din contractul încheiat la 12 octombrie 2008 între ÎS ,,Agenția de

Impresariat” și Anatol Gherman nu a fost executată de ultimul, dar de către o altă

persoană, prin imitare servilă; procesul-verbal de ridicare din 26 mai 2010, potrivit

5

căruia au fost ridicate dispoziția de plată de casă nr. 48 din 18 decembrie 2007 și

contractul de prestare a serviciilor din 18 decembrie 2008, încheiat între ÎS „Agenția

de Impresariat” și Sergiu Codița; dispoziția de plată nr. 48 din 18 decembrie 2007,

privind eliberarea sumei de 19995, semnată numai la rubrica ,,contabil-șef”, fără

indicarea numelor; contractul de prestare a serviciilor din 18 decembrie 2008 (fără

număr) încheiat între ÎS „Agenția de Impresariat” și Sergiu Codița; raportul de

expertiză nr. 337 din 15 iulie 2010, conform căruia semnătura din rubrica ,,prestatorul”

din contractul încheiat la 18 decembrie 2008, între ÎS „Agenția de Impresariat” și

Sergiu Codița, nu a fost executată de ultimul, dar de către o altă persoană, prin imitare

servilă; scrisoarea întocmită de BC „Moldindconbank” SA adresată CCCEC, în care

este introdusă informația privind primirea banilor de la bancă și potrivit căreia, toate

sumele au fost primite în diferite perioade de către Victoria Saturovici, Ghenadie Tacu,

iar în trei cazuri (sumele de 45000 lei, 50000 lei, 45000 lei) de către Oleg Baraliuc,

sume care nu coincid cu sumele din dispozițiile de plată, în baza căror au fost eliberate

mijloacele bănești imputate ca fiind însușite; copia contractului nr. 1 din 28 iunie 2007,

încheiat între Ministerul Culturii și Turismului (fondator) și administratorul

ÎS „Agenția de Impresariat” și copia ordinului nr. 192-p din 06 noiembrie 2009 privind

eliberarea lui Oleg Baraliuc din funcția de director al ÎS „Agenția de Impresariat”,

confirmă cu certitudine vinovăția lui Oleg Baraliuc în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 191 alin. (5) Cod penal.

Subsidiar, recurentul a menționat că, la examinarea cauzei date, instanța de apel

a încălcat drepturile părții vătămate prevăzute la alin. (1) art. 60 Cod de procedură

penală, deoarece la ședința de judecată din 12 mai 2015, a examinat cauza în lipsa

acesteia și a apărătorului ei;

- reprezentantul părții vătămate ÎS ,,Agenția de Impresariat”, Anastasia

Pînzari, în temeiul pct. 5), 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, casarea

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului a invocat că, la ședința de judecată din 26 mai 2015,

reprezentantul ÎS „Agenția de Impresariat”, s-a prezentat la ora fixată și anume la ora

10:00, însă, instanța a decis amânarea ședinței pentru ora 15:00 a aceleiași zile.

Reprezentantul ÎS „Agenția de Impresariat” a declarat că este în imposibilitate

de a se prezenta la această oră, deoarece este antrenat în alt proces de judecată.

Concomitent, acesta a declarat că intenționează să solicite citarea și audierea în

instanță a martorului Dinu Sorocovici și a expertului CNA.

Susține recurentul că, afirmația instanței de apel ,,reprezentantul părții vătămate

ÎS ,,Agenția de Impresariat” a fost citat legal în ședințele de judecată și a semnat

despre aceasta, însă nu s-a prezentat, fără motive întemeiate” nu corespund realității,

ori acesta a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre

această imposibilitate.

pentru inadmisibilitatea acestora, invocând argumentul instanței de apel, prin care se

susține că reprezentantul părții vătămate a fost legal citat în instanța de apel, ultimul

semnând recipisele corespunzătoare (f.d.43, 44, etc. vol.III), iar faptul că acesta nu s-a

prezentat la ședința de judecată nu echivalează cu necitarea părții vătămate, care

printre altele a avut mai mulți reprezentanți avocați, ori, în instanță au parvenit anterior

mai multe cereri de amânare din partea avocaților cu anexarea mandatelor.

6

Totodată, temeiul invocat de recurenți, pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, este unul formal, deoarece din recursurile înaintate nu rezultă cum motivele

invocate se raportează la situația în cauză, în sensul că trebuiau cel puțin enumerate

temeiurile invocate în apel asupra cărora instanța de apel a omis a se expune.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat de procuror

urmează a fi admis, iar cel declarat de reprezentantul părții vătămate ÎS ,,Agenția de

Impresariat”, Anastasia Pînzari, urmează a fi respins, ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

7.1. Referitor la recursul declarat de procuror.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Recurentul invocă în recursul său temeiul prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Conform prevederilor art. art. 414, 415 Cod de procedură penală, judecând

apelul, instanța de apel este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar

și oricăror probe noi prezentate instanței de apel, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel, să argumenteze decizia adoptată invocând temeiurile de

fapt și de drept care au dus la admiterea sau respingerea apelului.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au

fost întru totul respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Instanța de apel a admis erori procesuale, care nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs ordinar.

În această privință se constată că argumentele invocate de acuzatorul de stat în

recurs își găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor statuată în cauza dată, inclusiv

sub aspectul că, judecând apelul, instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat în susținerea cerințelor privind casarea hotărârii

primei instanțe, expuse în pct. 3 din prezenta decizie.

Astfel, în apelul declarat de procuror se invocă motivele privind ilegalitatea și

netemeinicia hotărârii atacate prin faptul că instanța pripit a decis asupra soluției

adoptate ignorând probele prezentate în sprijinul învinuirii.

Colegiul penal reține că, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei face

trimitere la probele din dosar, și anume: procesul-verbal de ridicare din 17 mai 2010,

prin care a fost ridicată dispoziția de plată de casă nr. 49 din 29 decembrie 2007,

emisă de ÎS „Agenția de Impresariat” (f.d.8, vol.I); dispoziția de plată nr. 49 privind

eliberarea sumei de 49700 lei, semnată numai la rubrica - ,,contabil-șef”, (f.d.9,

vol.I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 24 iunie 2010, potrivit căruia a

fost supusă examinării dispoziția de plată nr. 49 din 29 decembrie 2007, prin care se

7

constată lipsa semnăturilor în rubrica ,,conducător” și ,,am primit” (f.d.9, vol.I);

procesul-verbal de ridicare din 25 mai 2010, potrivit căruia au fost ridicate dispoziția

de plată de casă nr. 17 din 17 mai 2008 și contractul de prestare a serviciilor din

14 aprilie 2008, încheiat între ÎS ,,Agenția de Impresariat” și Maxim Grinco

(f.d.21, vol.I); contractul de prestare a serviciilor (fără număr) din 14 aprilie 2008

(f.d.22-23, vol.I); dispoziția de plată nr. 17 din 17 mai 2008, privind eliberarea sumei

de 38000 lei, semnată numai la rubrica ,,contabil-șef” și rubrica ,,am primit”

(f.d.24, vol.I); raportul de expertiză nr. 280 din 27 mai 2010, prin care se constată, că

semnătura din dispoziția de plată nr. 17, în rubrica ,,am primit” nu aparține lui

Maxim Grinco (f.d.54-60, vol.I); raportul de expertiză nr. 312 din 15 iunie 2010, prin

care se constată, că semnătura din dispoziția de plată nr. 17, în rubrica ,,contabil-șef”

a fost executată de contabilul agenției, Victoria Saturovici (f.d.68-71, vol.I);

procesul-verbal de ridicare din 26 mai 2010, potrivit căruia au fost ridicate dispoziția

de plată de casă nr. 29 din 12 octombrie 2007 și contractul de prestare a serviciilor

(fără număr) din 12 octombrie 2008, încheiat între ÎS „Agenția de Impresariat” și

Anatol Gherman (f.d.95, vol.I); dispoziția de plată de casă nr. 29 din 12 octombrie

2007, privind eliberarea sumei de 32000 lei semnată numai la rubrica ,,contabil-șef”,

fără indicarea numerelor (f.d.97, vol.I); contractul de prestare a serviciilor din

12 octombrie 2008, încheiat între ÎS „Agenția de Impresariat” și Anatol Gherman

(f.d.98-99, vol.I); raportul de expertiză nr. 346 din 15 iulie 2010, conform căruia

semnătura din rubrica ,,prestatorul” din contractul încheiat la 12 octombrie 2008

între ÎS ,,Agenția de Impresariat” și Anatol Gherman nu a fost executată de ultimul,

dar de către o altă persoană, prin imitare servilă (f.d.115-120, vol.I); procesul-verbal

de ridicare din 26 mai 2010, potrivit căruia au fost ridicate dispoziția de plată de casă

nr. 48 din 18 decembrie 2007 și contractul de prestare a serviciilor din 18 decembrie

2008, încheiat între ÎS „Agenția de Impresariat” și Sergiu Codița (f.d.131, vol.I);

dispoziția de plată nr. 48 din 18 decembrie 2007, privind eliberarea sumei de 19995,

semnată numai la rubrica ,,contabil-șef”, fără indicarea numerelor (f.d.134, vol.I);

contractul de prestare a serviciilor din 18 decembrie 2008 (fără număr) încheiat între

ÎS „Agenția de Impresariat” și Sergiu Codița (f.d.135-136, vol.I); raportul de

expertiză nr. 337 din 15 iulie 2010, conform căruia semnătura din rubrica

,,prestatorul” din contractul încheiat la 18 decembrie 2008, între ÎS „Agenția de

Impresariat” și Sergiu Codița, nu a fost executată de ultimul, dar de către o altă

persoană, prin imitare servilă (f.d.151-154, vol.I); scrisoarea întocmită de

BC ,,Moldindconbank” SA adresată CCCEC, în care este introdusă informația privind

primirea banilor de la Bancă și potrivit căreia, toate sumele au fost primite în diferite

perioade de către Victoria Saturovici, Ghenadie Tacu, iar în trei cazuri (sumele de

45000 lei, 50000 lei, 45000 lei) de către Oleg Baraliuc, (f.d.171-172, vol.I), sume care

nu coincid cu sumele din dispozițiile de plată, în baza căror au fost eliberate

mijloacele bănești imputate ca fiind însușite; copia contractului nr. 1 din 28.06.2007,

încheiat între Ministerul Culturii și Turismului (fondator) și administratorul

ÎS „Agenția de Impresariat” (f.d.173-176, vol.I); copia ordinului nr. 192-p din

06 noiembrie 2009 privind eliberarea lui Oleg Baraliuc din funcția de director al

ÎS „Agenția de Impresariat” (f.d.172, vol.I), concluzionând că acestea nu confirmă

vinovăția lui Oleg Baraliuc în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod

penal, însă nu a verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele,

prin prisma pertinenței, concludenței, iar în ansamblu, din punct de vedere al

8

coroborării lor.

În contextul celor expuse supra, Colegiul penal, reținând prevederile art. art. 100

alin. (4), 101 alin. (1) - (4) Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor

este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul

corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au

fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de

Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și de a expune

esența acestor și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau

infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar

altele respinse.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul din cele

mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă

depusă de către organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, cât și de

părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora.

De menționat că proba trebuie apreciată și după veridicitatea acesteia.

Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt

examinată de către instanță cu realitatea pe care aceasta o probează.

Toate probele în ansamblu sunt apreciate din punct de vedere al coroborării lor,

cu respectarea art. 101 Cod de procedură penală.

În acest context se menționează că, în cazul în care instanța de apel nu este de

acord cu aprecierea probelor de către procuror și a ajuns la concluzia că prima instanță

just l-a achitat pe inculpat, ea urma să dezvăluie această concluzie și să își expună

punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe caz

nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a circumstanțelor

cauzei penale, lăsând fără justă apreciere probatoriul administrat pe cauză.

Mai mult, reieșind din conținutul deciziei se constată că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de către procuror, deși acesta a

invocat probe care, în opinia lui, confirmă vinovăția inculpatului în cele incriminate,

cărora instanța nu le-a dat o apreciere, și anume:

- procesul-verbal de examinare a dispozițiilor de plată de casă nr. 48 din

18 decembrie 2008 și nr. 29 din 12 octombrie 2007, emise de ÎS ,,Agenția de

Impresariat”, a contractelor de prestare a serviciilor încheiate între ÎS ,,Agenția de

Impresariat” și Sergiu Codița, Anatol Gherman;

- procesul-verbal de examinare a dispoziției de plată de casă nr. 17 din 17 mai

2008 a ÎS ,,Agenția de Impresariat”, și

- actul reviziei economico-financiare totale efectuate la ÎS ,,Agenția de

Impresariat”, din 21 aprilie 2010.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a găsit

9

confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel și decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, ceea ce

duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele

în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții corecte, deoarece aceste

erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să

verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor

administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de

procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și, în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, precum să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze versiunea procurorului privind

prezența sau lipsa în acțiunile inculpatului a infracțiunii incriminate, argumentând clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct. 7.1. al

prezentei decizii.

7.2. Referitor la recursul declarat de reprezentantul părții vătămate

ÎS ,,Agenția de Impresariat”, Anastasia Pînzari.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat de reprezentantul părții vătămate, se constată

că, acesta critică decizia sub aspectul pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când cauza a fost

judecată în instanța de apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost

în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate,

invocând că, la ședința de judecată din 26 mai 2015, reprezentantul ÎS „Agenția de

Impresariat” s-a prezentat la ora fixată la ședința anterioară și anume la ora 10:00, însă

instanța a decis să amâne această ședință pentru ora 15:00 a aceleiași zile, cu toate că

reprezentantul ÎS „Agenția de Impresariat” a declarat că este în imposibilitate de a se

prezenta la această oră, deoarece este antrenat în alt proces de judecată.

Colegiul penal lărgit respinge acest argument ca neîntemeiat și în acest sens ține

să menționeze că, ședința de judecată fixată pentru 26 mai 2015, potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d.64-66, vol.II), a fost deschisă la ora

15.30, cu 30 minute mai târziu decât a fost stabilit în ședința de judecată precedentă,

ori, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 12 mai 2015, ședința de

judecată a fost amânată pentru 26 mai 2015, ora 15.00.

Totodată se reține și faptul că, la ședința din 12 mai 2015, ora 10.00,

reprezentantul Î.S. „Agenția de Impresariat”, a fost prezent, însă la ședința de judecată

din aceiași zi, amânată pentru ora 15.00, acesta nu s-a prezentat, iar la materialele

10

cauzei lipsesc careva probe care ar confirma imposibilitatea reprezentantului

ÎS „Agenția de Impresariat” de a se prezenta în ședința de judecată.

Or, potrivit art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală, partea prezentă la un

termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la

careva dintre aceste termene.

Astfel, argumentul invocat de recurent, privind încălcarea pct. 5) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, de către instanța de apel, este neîntemeiat.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că, pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, însă nu face trimitere la un temei concret pentru declararea

recursului din cele cinci prevăzute exhaustiv în punctul indicat, astfel, că Colegiul

penal lărgit menționează că pentru a verifica temeinicia prevederilor invocate în recurs

prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, este necesar de a indica

concret asupra căror motive nu s-a expus instanța de apel, or poziția instanței de recurs

de a suplini din oficiu recursul reprezentantului părții vătămate prin constatări

subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității în condițiile

egalității armelor.

În consecință, se apreciază că nu există temeiuri legale pentru admiterea

recursului ordinar declarat de reprezentantul părții vătămate ÎS „Agenția de

Impresariat”, Anastasia Pînzari, și potrivit legii, se impune respingerea acestuia ca

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de reprezentantul părții

vătămate ÎS ,,Agenția de Impresariat”, Anastasia Pînzari, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2015, în cauza penală în privința lui

Baraliuc Oleg Victor.

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2015, în cauza penală în privința lui Baraliuc Oleg

Victor și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia pronunțată integral la 15 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

11