1ra-203/2021 — art. 191 alin. 5, 332 alin. 1 CP

1ra-203/2021 — art. 191 alin. 5, 332 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2031/2021

1-16134709-01-1ra-06102021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte DIACONU Iurie

judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

PLĂMĂDEALĂ Ghenadie

CRAIU Nicolae

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat, împotriva deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2021, de către avocatul

Crivenco Roman în comun cu inculpatul

BARALIUC Oleg XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.01.2016 – 28.02.2018;

Instanța de apel: 18.04.2018 – 21.02.2019 și 07.08.2020 – 21.06.2021;

Instanța de recurs: 03.06.2019 – 14.05.2020 și 06.10.2021 – 21.02.2022.

Asupra recursul ordinar declarat, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

Baraliuc Oleg a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

332 alin. (1) Cod penal și încetat procesul penal în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere penală.

Baraliuc Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191 alin. (5)

Cod penal la închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea din contul lui Baraliuc Oleg în beneficiul ÎS „Moldova-

Concert” prejudiciul material în material în sumă de 348341 (trei sute patruzeci și opt

mii trei sute patruzeci și unu) lei 26 bani.

perioada de timp cuprinsă între 28 iulie 2007 – 05 noiembrie 2009, deținând potrivit

ordinului nr. 187 din 28 iunie 2007, funcția de director general al ÎS „Agenția de

Impresariat”, fiind persoană publică, căreia în cadrul întreprinderii i s-au acordat

anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor administrative de

dispoziție și organizatorico-economice, urmărind scopul însușirii bunurilor altei

persoane prin delapidarea averii străine încredințate în administrare, acționând cu

intenție directă, din motiv de cupiditate a ridicat din casa întreprinderii în gestiune,

conform dispozițiilor plată de casă, mijloace bănești în numerar, însă contrar

prevederilor pct. 10 din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea

Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii

Moldova nr. 764 din 25.11.1992, nu a prezentat în contabilitate dări de seamă cu

1

anexarea actelor justificative privind utilizarea sumei de 348341,26 lei, pe care a

însușit-o în scopuri personale.

Aceste acțiuni ale lui Baraliuc Oleg au fost încadrate, de către prima instanță, în

baza art. 191 alin. (5) Cod penal – delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală

a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvârșite în

proporții deosebit de mari.

Tot Baraliuc Oleg, deținând funcția de director general al ÎS „Agenția de

Impresariat’, sub pretextul desfășurării concertului consacrat Zilei Poliției Naționale

din decembrie 2008 și onorarea Artistului Poporului din Federația Rusă – Alexandr

Malinin, urmărind scopul justificării mijloacelor bănești însușite din contabilitatea

întreprinderii, a falsificat dispoziția de plată fără număr din 22 aprilie 2009 asupra

căreia a aplicat codul fiscal, denumirea ÎS „Agenția de Impresariat” și ștampila

întreprinderii, prin includerea unor date eronate, precum că, prin intermediul acesteia

a fost achitată suma de 340000 lei lui Gunico Andrei pentru concertul vizat, fapte

care nu corespund adevărului.

Aceste acțiuni ale lui Baraliuc Oleg au fost încadrate, de către prima instanță, în

baza art. 332 alin. (1) Cod penal – înscrierea de către o persoană publică, în

documentele oficiale a unor date vădit false, acțiuni săvârșite din interes material.

inculpatul Baraliuc Oleg, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Baraliuc Oleg să fie achitat pe ambele capete

de învinuire aduse, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În argumentarea apelului, apelanții au invocat că sentința este nemotivată,

dosarele penale în privința lui Baraliuc Oleg au fost pornite pe motivul necesității

destituirii din funcție a acestuia ca urmare a schimbării exponenților partidelor

politice aflate la guvernare, inclusiv la conducerea Ministerului Culturii de pe atunci,

iar lipsa motivării echivalează cu încălcarea art. 6 CoEDO respectiv garantarea pentru

părți a dreptului la un proces echitabil, echivalând cu nerezolvarea fondului cauzei.

S-a invocat că, organul de urmărire penală și instanța de judecată, la adoptarea

soluției au încălcat principiul non bis in idem prevăzut de art. 22 alin. (1) Cod de

procedură penală.

În acest context, apelanții a menționat că în ambele dosare inculpatul este

învinuit de delapidarea averii străine în proporții deosebit de mari. Mai mult, la baza

deficitului financiar al agenției atât în primul dosar, cât și în prezenta cauză,

argumentul de bază îl constituie lipsa sumei de 348341,26 lei, pe care Baraliuc Oleg a

primit-o de la ÎS „Agenția de Impresariat” și nu a întors-o înapoi, sau nu a prezentat

acte justificative a utilizării banilor și prin urmare, s-a conchis că aceștia au fost

însușiți de către el. Această sumă reiese din actele de revizie economica-financiară

totale din 29.12.2009 și respectiv din 21.04.2010 efectuate la ÎS „Agenția de

Impresariat”. Concluzia ar fi că singurul deficit financiar sau suma totală pe care

Baraliuc Oleg ar fi delapidat-o este de 348341,26 lei. Bazându-se pe lipsa acestei

sume de bani acuzarea înaintează învinuirea după cum urmează: în primul dosar

penal pe faptul delapidării sumei de 135635 lei, în prezenta cauză penală pe faptul

delapidării sumei de 348341,26 lei.

Astfel, Baraliuc Oleg este urmărit și judecat pentru delapidarea în total a sumei

de 483976,26 lei (135635 lei în baza primului dosar și 348341,26 lei în prezenta

cauză).

2

Actele reviziei economico-financiară din 29.12.2019 și din 21.04.2010,

efectuate la ÎS „Agenția de Impresariat”, pe care se bazează acuzarea, stabilesc

neconfirmarea documentară a sumei de 348341,26 lei (a se vedea și ordonanțele de

pornire a dosarelor penale).

Apelanții au precizat că, deși în prima cauză într-un final instanța a stabilit că la

dosar nu există un act de revizie economico-financiară efectuate la agenție, totuși pe

un asemenea act s-a bazat acuzarea în ordonanțele de pornire a urmării penale unde

se face trimitere exact la suma indicată în act, dar și în susținerile sale în fața primei

instanțe, în cererile ulterioare de apel și recurs unde expres se face trimitere la actul

reviziei economico-financiare totale din 21.04.2010. Astfel, în prezenta cauză penala

se invocă, de către cauzare, că suma totală pe care Baraliuc Oleg a delapidat-o este de

348341,26 lei, însă pe primul dosar penal inculpatul a fost judecat tot pentru

delapidare în aceiași perioadă și pentru care în final a fost achitat. Învinuirea la faza

inițiala pe acest dosar urma a fi redusă la suma totală de 212706 lei (348342 lei –

135635 lei) și în rezultat fapta urma a fi recalificată cel puțin în baza art. 191 alin. (4)

Cod penal (deși la fel ar fi fost ilegal în contextul în care la data săvârșirii pretinsei

infracțiuni alin. (4) și (5) al art. 191 Cod penal nici nu existau circumstanțe ce vor fi

analizate mai jos), iar în contextul declarațiilor martorilor Marina Pavlov și Alexei

Curchi, Baraliuc Oleg urma a fi scos imediat de sub urmărire penală.

De asemenea, s-a invocat valoarea probantă a actelor de revizie economico-

financiară totale din 29.12.2009 și respectiv din 21.04.2010, efectuate la ÎS „Agenția

de Impresariat” și lipsa unei expertize contabile efectuate pe caz. Pentru a demonstra

că Baraliuc Oleg a însușit careva sume date în administrarea sa, acuzarea s-a bazat în

mod exclusiv pe actele reviziei economico-financiare totale efectuate la ÎS „Agenția

de Impresariat” din 29.12.2009 și din 21.04.2010 pentru perioada 2007-2009. Aceste,

acte de revizie nu pot constitui probe veridice întru confirmarea învinuirii aduse de

către partea acuzării, cu atât mult că, după cum a declarat în instanța de judecată

Vasile Ciochină că la baza calculului sumei date în gestiunea lui Baraliuc Oleg și

întru care nu au fost prezentate acte justificative ce țin de destinația banilor nu s-a luat

în considerare dispoziția de plată, prin care s-a infirmat achitarea pentru serviciile

prestate de Alexandr Malinin cu ocazia Concertului dedicat „Zilei Poliției”, deși

conform Contractului nr.111, ÎS „Agenția de Impresariat” și-a asumat obligația de a

achita serviciile prestate de acesta. Potrivit declarațiilor martorilor oculari Curchi

Alexei și Pavlov Marina, Baraliuc Oleg a achitat cel puțin suma de 15 000 Euro

pentru serviciile prestate de Malinin și restituirea datoriilor Agenției –

circumstanțe/fapte care nu s-au luat în calcul în cadrul efectuării reviziei, deși acestea

în realitate au avut loc.

Mai mult, prin decizia din 20 iunie 2017, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție în cauza penala de învinuire a lui Baraliuc Oleg în baza art. 191 alin. (5)

Cod penal prin care a fost menținută sentința de achitare (pct. 7) a constatat că „în

perioada 01.10.2007-01.11.2009 de pe contul ÎS „Agenția de Impresariat” au fost

ridicate mijloace bănești de mai multe ori, de către Saturovici Victoria – de 16 ori

diferite sume, de Tacu Ghenadie – de 18 ori diferite sume, de Baraliuc Oleg – de 3

ori și de Buga Dragoș – o dată, iar partea acuzării nu a demonstrat că anume banii

ridicați de Baraliuc Oleg nu au ajuns în casa întreprinderii, și invers nu au

demonstrat că bani ridicați de Saturovici Victoria, Tacu Ghenadie și Buga Dragoș au

fost introduși în casa întreprinderii. În această cauză penală nu a fost efectuată nici o

3

expertiză contabilă care ar demonstra existenta unui deficit al agenției, care ar fi

acesta, de către cine a fost cauzat circumstanțele date au importanță și în această

cauză deoarece este vorba de aceiași perioadă în care se afirmă că Baraliuc Oleg a

delapidat averea agenției”.

Similar și pe această cauză penală, nu a fost dispusă o expertiză contabilă care ar

dovedi faptul de delapidare, subiectul și suma delapidată. Procurorul care a

instrumentat prezenta cauză penală a dat indicații organului de urmărire penală de a

dispune efectuarea unei expertize economico-financiare în comisie a activității ÎS

„Agenția de Impresariat” și a pune în sarcina CNEJ, efectuarea expertizei menționate

(f.d. 82, vol. VI). Deși acuzarea conștientiza necesitatea efectuării unei asemenea

expertize, totuși din motive necunoscute, această expertiză nu a fost efectuată.

La fel apelanții au invocat că, organul de urmărire penală și instanța la adoptarea

soluției în cauză au făcut o calificare greșită a pretinselor acțiuni ilegale ale lui

Baraliuc Oleg. În acest sens, apelanții au menționat că urmărirea penală pe acest

dosar a fost pornită la data de 01.03.2010 (f.d. 1, vol. I) când deja art. 191 Cod penal

avea și alin. (4) și (5), totuși în actele de învinuire este vizată activitatea lui Baraliuc

Oleg pentru perioada anului 2007-2009 (până la intrarea în vigoare a modificărilor

art. 191 Cod penal) adică atunci când art. 191 Cod penal, avea doar trei alineate și

astfel ținând cont de prevederile art. 8 Cod penal, recalificarea urma a fi făcută prin

prisma normelor în vigoare la data săvârșirii pretinsei acțiuni ilegale, adică conform

art. 191 alin. (2) Cod penal.

Totodată, apelanții au invocat că instanța nu a dat apreciere probelor care

dovedesc nevinovăția lui Baraliuc Oleg, or, din probele administrate, inclusiv de către

partea acuzării, reiese faptul că nu există în general faptul infracțiunii, motiv din care

Baraliuc Oleg urmează a fi achitat. Acțiunile lui Baraliuc Oleg au fost dovedite prin

declarațiile martorilor acuzării, prin care acesta a efectuat achitări din numele

agenției, care nu au fost luate în considerare de acuzare și pentru care de asemenea nu

au fost perfectate la momentul săvârșirii acestor acțiuni careva acte doveditoare, dar

săvârșirea cărora nu poate fi pusă la îndoială. La baza acestui dosar sunt puse actele

de reviziei economico-financiară totale din 29.12.2009 și respectiv din 21.04.2010,

efectuate la ÎS „Agenția de Impresariat” care în lipsa unei expertize contabile

efectuate pe caz, nu au o valoare probantă echidistantă, deplină si veridică.

casată, inclusiv din alte motive, sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Baraliuc Oleg a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 196 alin. (4) Cod penal, cu

liberarea de pedeapsă pe motivul expirării termenului de prescripție.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că inculpatul Baraliuc Oleg a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 332 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: „înscrierea de către o persoană

publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, acțiuni săvârșite din interes

material”.

Astfel, instanța de apel a constatat că, în temeiul probelor administrate de

acuzare, prin prisma argumentelor apelului a fost dovedit în afara dubiilor rezonabile

faptul că Baraliuc Oleg deținând funcția de director general al ÎS „Agenția de

4

Impresariat”, sub pretextul desfășurării concertului consacrat Zilei Poliției

Naționale din 20.12.2008, și onorarea Artistului Poporului din Federația Rusă –

Malinin Alexandr, urmărind scopul justificării mijloacelor bănești însușite din

contabilitatea întreprinderii, a falsificat dispoziția de plată fără număr din

22.04.2009, asupra căreia a aplicat codul fiscal, denumirea ÎS ”Agenția de

Impresariat” și ștampila întreprinderii, prin includerea unor date eronate, precum că

prin intermediul acesteia a fost achitată suma de 340 000 lei, cetățeanului rus

Gunico Andrei pentru concertul vizat, fapte care nu corespund adevărului.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului considerându-le ca fiind

făcute cu scopul de a se eschiva de la răspunderea și pedeapsa penală, iar

nerecunoașterea vinei a fost apreciată ca o metodă de apărare și un drept de a nu se

auto-incrimina garantat de art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CoEDO. Or,

persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu

poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și

nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale. Astfel,

poziția lui Baraliuc Oleg susținută în prima instanță și în instanța de apel, potrivit

căreia el nu este implicat în comiterea infracțiunii, a fost apreciată ca fiind declarativă

și formală, exprimată cu scopul de a evita răspunderea penală.

Cu referire la învinuirea în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, instanța de apel a

reținut că, instanța de fond incorect a stabilit starea de fapt și eronat a încadrat

acțiunile inculpatului ca delapidare a averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor

altei persoane, încredințați în administrarea vinovatului.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a indicat că acțiunile

inculpatului urmau a fi calificate în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, or, încadrarea

acțiunilor inculpatului Baraliuc Oleg în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, nu poate fi

reținută potrivit art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală.

În sensul vizat, instanța de apel a reținut că din probele administrate la

materialele dosarului este dovedit faptul că la caz a fost comisă o infracțiune

împotriva patrimoniului, însă nu în forma prevăzută la baza art. 191 alin. (5) Cod

penal, dar cu indicii art. 196 alin. (4) Cod penal.

Instanța de apel a reținut faptul că, în urma audierii participanților la proces,

verificării probatorul administrat s-a constat cu certitudine că inculpatul Baraliuc

Oleg în perioada de timp cuprinsă între 28 iulie 2007–05 noiembrie 2009, deținând

potrivit ordinului nr. 187 din 28.06.2007 funcția de director general al ÎS „Agenția

de Impresariat”, fiind persoană publică, căreia în cadrul întreprinderii i s-au

acordat anumite drepturi și obligații în vederea excitării funcțiilor administrative de

dispoziție și organizatorico-economice a ridicat din casa întreprinderii în gestiune,

conform dispozițiilor de plată de casă, mijloace bănești în numerar, însă contrar

prevederilor pct.10 din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova, privind

aprobarea Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională

a Republicii Moldova 7 nr. 764 din 25.11.1992, nu a prezentat în contabilitate dări

de seamă, cauzând daune în proporții deosebit de mari prin înșelăciune și abuz de

încredere, astfel cauzând un prejudiciu în sumă totală de 348341,26 lei.

În continuare, instanța de apel a menționat că, în cazul delapidării averii străine,

fapta prejudiciabilă constă în acțiunea de sustragere. În fond, mecanismul sustragerii

este același, însă, un anumit specific este condiționat de particularitățile obiectului

material al infracțiunii analizate: făptuitorul săvârșește luarea bunurilor ce-i sunt

5

străine, dar care, la moment, se află în deținere legitimă, el profitând de atribuția de a

administra aceste bunuri. Infracțiunea prevăzută la art. 191 Cod penal face parte din

infracțiunile săvârșite prin sustragere.

Prin sustragere se înțelege luarea ilegală și gratuită a bunurilor mobile din

posesia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, săvârșită în

scop de cupiditate.

Noțiunea de sustragere cuprinde șapte semne constitutive, care au un caracter

necesar și suficient: luarea din posesia altuia a bunurilor mobile, ilegală, gratuită, care

a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, săvârșita în scop de cupiditate.

Absența oricăruia din aceste semne nominalizate fapta nu poate fi percepută ca

infracțiune de sustragere, ci ca alt gen de infracțiune, sau, în genere, ca faptă care nu

are relevanță penală.

Potrivit doctrinei, delapidarea averii străine reprezintă o formă de sustragere,

infracțiunile specificate la art. 191 Cod penal se raportează la subgrupul infracțiunilor

săvârșite prin sustragere, sustragerea este cea care constituie chintesență oricăreia

dintre infracțiunile specificate la art. 191 Cod penal. Aceasta tocmai datorită faptului

că, infracțiunile în cauză sunt săvârșite nu oarecum, ci prin sustragere. Luarea,

reprezentând fapta prejudiciabilă din cadrul infracțiunilor prevăzute la art. 191 Cod

penal, presupune nu doar scoaterea bunului din stăpânirea victimei, ci și trecerea lui

în stăpânirea făptuitorului.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia, că în speță, nu a fost

demonstrat elementul esențial al infracțiunii de delapidare a averii străine și anume

însușirea, nefiind prezentată nici o probă care ar dovedi că Baraliuc Oleg a luat, a

însușit ilegal 348341,26 lei.

Astfel, instanța de apel a reținut că, din materialele dosarului rezultă cert că,

acțiunile inculpatului Baraliuc Oleg se încadrează în baza art. 196 alin. (4) Cod penal,

adică cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune și

abuz de încredere, fără ca fapta să constituie o însușire.

Instanța de apel a indicat că a fost dovedit faptul că Baraliuc Oleg a prejudiciat

relațiile sociale cu privire la patrimoniu, care au în conținutul lor un drept de creanță

și relațiile sociale cu privire la libertatea manifestării de voință și minimul necesar de

încredere.

Totodată, instanța de apel a reținut că la caz, nu a fost demonstrat că Baraliuc

Oleg a însușit bunurile materiale și consideră că în acțiunile inculpatului Baraliuc

Oleg este întrunită latura obiectivă a infracțiuni de cauzare de daune prin înșelăciune

și abuz de încredere, fiind atestată fapta prejudiciabilă manifestată prin acțiunea de

cauzare de daune ÎS „Agenția de impresariat”.

În speță, a fost demonstrată latura subiectivă a infracțiuni prevăzute de art. 196

Cod penal, or, Baraliuc Oleg a acționat cu intenție directă, cu scop de cupiditate care

nu cuprinde scopul sustragerii.

Generalizând cele indicate supra, instanța de apel a conchis că vina lui Baraliuc

Oleg în comiterea infracțiunii nominalizate a fost demonstrată pe deplin în baza

ansamblului probator, astfel încât Baraliuc Oleg a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, cu indicii calificativi

– cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune și abuz

de încredere, fără ca fapta să constituie o însușire.

6

La numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului, instanța de apel a reținut

că, infracțiunea de cauzare de daune materiale în proporții deosebit de mari prin

înșelăciune și abuz de încredere prin prisma art. 16 Cod penal este atribuită în

categoria celor mai puțin grave.

Potrivit art. 53 lit. g) Cod penal, persoana care a săvârșit o faptă ce conține

semnele componenței de infracțiune poate fi liberată de răspundere penală de către

procuror în cadrul urmăriri penale și de către instanța de judecată la judecarea cauzei

în cazurile: prescripției de tragere la răspundere penală.

Conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni

mai puțin grave. În această ordine de idei, instanța de apel a constatat necesitatea

recunoașterii vinovăției lui Baraliuc Oleg în comiterea infracțiuni prevăzute de art.

196 alin. (4) Cod penal, cu liberarea de răspundere penală în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod

penal.

Cu privire la acțiunea civilă, instanța de apel a reținut că ÎS „Agenția de

Impresariat” a depus o acțiune civilă prin care a solicitat încasarea prejudiciului

cauzat în mărime de 348341,26 lei de la inculpatul Baraliuc Oleg.

Astfel, instanța de apel a conchis că instanța de judecată just și întemeiat a admis

integral acțiunea civilă.

temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală,

precum și inculpatul în comun cu avocatul, invocând temeiurile prevăzute la art. 427

alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală.

mai 2020 au fost admise recursurile ordinare, casată total decizia, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

6.1. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constată că, instanța de apel la

adoptarea soluției nu a elucidat faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date, nu a dat răspuns la toate argumentele invocate în apelul

declarat, în susținerea cerințelor privind casarea hotărârii primei instanțe, indicând

doar că acestea sunt declarative și făcute în scop de a evita răspunderea penală,

motivele invocate în cererea de apel rămânând fără soluționare.

Astfel, statuările superficiale a instanței de apel precum că „Instanța de apel a

apreciat critic declarațiile inculpatului Baraliuc Oleg considerându-le ca fiind făcute

cu scopul de a se eschiva de la răspunderea și pedeapsa penală, iar, nerecunoașterea

vinei de către inculpat, instanța de apel a apreciat-o ca o metodă de apărare și un

drept de a nu se auto-incrimina garantat de art.66 Cod de procedură penală și art.6

CEDO. Or, persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de

inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face

declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei

penale. Astfel, poziția inculpatului Baraliuc Oleg susținută în prima instanță și în

instanța de apel, potrivit căreia el nu este implicat în comiterea infracțiunii, este una

declarativă și formală, exprimată cu scopul de a evita răspunderea penală...” denotă

faptul că, hotărârea instanțe de apel nu conține răspunsuri argumentate la criticile de

bază invocate în apel. Or, instanță de apel, prin efectul devolutiv al căii de atac, urma

7

să dea o apreciere amplă aspectelor de fapt și de drept, prin prisma motivelor

principale invocate de către apelant, ceea ce însă, în prezenta speță, nu a fost efectuat.

Instanța de recurs a atestat că, decizia instanței de apel trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată. Obligarea instanței să-și motiveze hotărârea pe cauzele penale

rezultă din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană. Acest lucru presupune

relevarea considerentelor și temeiurilor asupra concluziilor formate în rezultatul

verificării hotărârii atacate în raport cu motivele invocate de apelanți și cu temeiurile

pentru apel prevăzute de lege.

Instanță de apel avea obligația ca, în mod precis și explicit, prin argumente

relevante și suficiente, să dea un răspuns detaliat la fiecare motiv invocat de către

apelanți, să rezolve problemele de fapt și de drept apărute la judecarea apelurilor,

prin întocmirea corectă a hotărârii adoptate, care trebuie să cuprindă analiza probelor

pe care instanță si-a bazat concluziile.

Potrivit art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate în

cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea

probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective, iar

în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

În această ordine de idei, a fost reținut că instanța de apel în conținutul deciziei

adoptate a făcut trimitere la probele din dosar și anume la: declarațiile

reprezentantului părții vătămate ÎS „Agenția de Impresariat”, A. Pînzari și Gaina

Evghenii, reprezentantului Ministerului Culturii, declarațiile martorilor Pavlova

Marina, Tacu Ghenadie, Saturovici Victoria, Vasilișin Nicolae, Curchi Alexei precum

și a specialistului Ciochină Vasile; actul reviziei economico-financiare totale

efectuate la ÎS „Agenția de Impresariat” din 29.12.2009, pentru perioada de

activitate 2007–2009; actul reviziei economico-financiare totale efectuate la ÎS

„Agenția de Impresariat” din 29.12.2009, la care au fost anexate următoarele

dispoziții de plată, după cum urmează: dispoziția de plată nr. 1 din 27.01.2009,

dispoziția de plată nr. 33 din 01.04.2009, dispoziția de plată nr. 97 din 15.07.2009,

dispoziția de plată nr. 105 din 05.08.2009, dispoziția de plată nr. 112 din 10.08.2009,

dispoziția de plată nr. 76 din 25.08.2009, dispoziția de plată nr. 79 din 03.09.2009,

dispoziția fără număr din 22.04.2009; actul de examinare a activității ÎS „Agenția de

Impresariat” executat de către comisia de lucru potrivit ordinului ministrului culturii

nr. 174 din 02.10.2009; actul reviziei economico-financiare totale, efectuate la ÎS

„Agenția de Impresariat” la 21.04.2010, de către CCEC pentru perioada de

activitate 2007-2009; procesului-verbal de percheziție din 11.05.2010; cererea de

comisie rogatorie internațională dispusă autorităților Federației Ruse; raportului de

expertiză grafoscopică nr. 553 din 29.11.2011; raportul de expertiză nr. 10815 din

07.12.2015; informația nr. 22/2303 din 27.04.2010 prezentată de către Serviciul

Grăniceri al Republicii Moldova; fotocopia rechizitoriului din 06.12.2010 întocmit

de către Procuratura Anticorupție în privința lui Baraliuc Oleg învinuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, însă nu a apreciat fiecare probă

separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv

8

circumstanțele în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru

care a respins versiunile și probele apărării, dar și a acuzării aduse în sprijinul

acuzării 18 privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 191 alin. (5) și 332

alin. (1) Cod penal de către inculpatul Baraliuc Oleg.

Mai mult, referitor la învinuirea adusă inculpatului Baraliuc Oleg în baza art.

332 alin. (1) Cod penal, s-a reținut că instanța de apel a concluzionat că a fost comisă

infracțiunea, însă nu a indicat probele care au format convingerea instanței privind

vinovăția inculpatului și nu a combătut nicicum versiunea apărării precum că, potrivit

raportului de expertiză nr. 10815 din 07 decembrie 2015, semnăturile aplicate din

numele lui Gunico Andrei nu au fost executate de Baraliuc Oleg, ci de către o altă

persoană.

Având la bază raționamentele expuse, instanța de recurs a conchis că, instanță de

apel nu a cercetat probele prezentate sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat

prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării acestora și nu a motivat soluția adoptată, de asemenea

instanță de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de părți

și astfel nu a soluționat fondul apelului declarat.

În continuare, analizând infracțiunile incriminate inculpatului sub aspectul

întrunirii tuturor elementelor infracțiunii, instanța de apel nu a descris care sunt

motivele care au determinat-o să adopte decizia de recalificare a faptei imputate

inculpatului de la art. 195 alin. (1) Cod penal la art. 196 alin. (4) Cod penal. Astfel,

instanța de apel a reținut că nu a fost prezentată nici o probă că Baraliuc Oleg a

însușit ilegal 348341,26 lei (pag. 34 din decizie), și a conchis că acțiunile inculpatului

se încadrează în baza art. 196 Cod penal. La fel în partea motivată a deciziei, instanța

de apel recunoaște cauzarea prejudiciului în proporții deosebit de mari, însă nu indică

motivele concrete care au stat la baza unei asemenea soluții și care anume acțiuni ale

inculpatului constituie componența de infracțiune ce se încadrează în baza art.196

Cod penal. Cu toate că instanța de apel urma să determine și să constate

corespunderea exactă între semnele faptei prejudiciabile efectiv săvârșite și semnele

componenței infracțiuni prevăzute la art. 196 alin. (4) Cod penal.

Totodată, în partea descriptivă instanța de apel a reîncadrat fapta imputată

inculpatului Oleg Baraliuc din art. 191 alin. (5) Cod penal în baza art. 196 alin. (4)

Cod penal, însă în dispozitiv neclar și confuz a indicat că sentința se casează, fără a

preciza că se casează parțial sau integral, ceea ce provoacă contradicții și neclarități.

La fel, instanța de apel nu s-a expus nici în privința încetării procesului în

eventualitatea liberării de răspundere penală a inculpatului ca urmare a aplicării

instituției prescripției.

2021 a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința.

7.1. Instanța de apel a statuat că prima instanță a stabilit în mod corect

situația de fapt și de drept, vinovăția inculpatului fiind dovedită cu certitudine și fără

echivoc.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

9

Astfel, prima instanță întemeiat a reținut că prin faptele comise de către Baraliuc

Oleg a avut loc atentarea la relațiile sociale cu privire la activitatea legală a

întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor de stat sau administrației publice locale,

care constituie obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 332 alin. (l) Cod

penal.

În acest sens instanța de apel a menționat că formularul tipizat al dispoziției de

plată nr. OC-2 a fost aprobat prin hotărârea Departamentului Statistică al Republicii

Moldova nr. 08 din 12 aprilie 1995. Din conținutul Hotărârii Guvernului nr. 764 din

25.11.1992 privind aprobarea Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în

economia națională rezultă că dispoziția de plată este un document contabil primar în

care se consemnează și prin care se confirmă faptul eliberării banilor în numerar din

casele întreprinderilor către o persoană fizică concretă (pct. 13).

La caz, instanța de apel a notat că potrivit actului reviziei economice-financiare

totale efectuate la ÎS „Agenția de Impresariat” din 29.12.2009 dispoziția de plată

asupra căreia este aplicat codul fiscal, denumirea ÎS „Agenția de impresariat” și

ștampila întreprinderii, precum că prin intermediul ei a fost achitată suma 340 000

lei cetățeanului Gunico Andrei Borisovici pentru concertul dat de Alexandru Malinin

nu întrunește elementele necesare documentului contabil la care se referă, adică nu

dispune de număr, contul corespondent, simbol de evidență analitică, precum și

semnătura casierului, care a eliberat banii și a contabilului-șef. Aceasta este semnată

doar de Baraliuc Oleg în dreptul conducătorului și al casierului, astfel, acest

document nu justifică operațiunea menționată în el.

Prin cererea de comisie rogatorie internațională dispusă autorităților Federației

Ruse, în cadrul audierii martorului Gunico Andrei, s-a constatat că ultimul nu a

semnat dispoziția de plată fără număr din 12.04.2009 și respectiv careva sume de bani

nu primit.

Conform concluziilor expuse în raportul de expertiză grafoscopică nr. 553 din

29.11.2011, semnătura plasată la rubrica „semnătură” în dispoziția de plată din

22.04.2009, precum că Gunico Andrei a primit de la ÎS „Agenția de Impresariat”,

bani în suma de 340 000 lei, în baza contractului nr. 111 din 11.12.2008, prezentată

în calitate de material în litigiu n-a fost executată de către însăși titularul acesteia,

Gunico Andrei, ci de către altă persoană prin imitare servilă. Iar potrivit concluziilor

expuse în raportul de expertiză nr. 10815 din 07.12.2015, semnăturile plasate la

poziția „conducător” pe Dispoziția de plată fără număr din 22.04.2009, „director

general”, au fost executate de însuși Baraliuc Oleg.

Astfel, s-a conchis că vinovăția lui Baraliuc Oleg în falsificarea dispoziției de

plată din 22.04.2009, conform căreia Gunico Andrei ar fi primit de la ÎS „Agenția de

Impresariat”, bani în suma de 340000 lei, este dovedită în afara oricărui dubiu

rezonabil.

Instanța de apel a considerat dovedit faptul că Baraliuc Oleg, introducând date

eronate în dispoziția de plată fără număr din 22 aprilie 2009, precum că, prin

intermediul acesteia ar fi fost achitată suma de 340000 lei, cetățeanului rus, Gunico

Andrei, a acționat din interes material, urmărind scopul justificării mijloacelor bănești

însușite din contabilitatea ÎS „Agenția de Impresariat”.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că Baraliuc Oleg este subiectul

infracțiunii prevăzute la art. 332 alin. (1) Cod penal, or, el, prin Ordinul nr. 187 din

28 iunie 2007, a fost numit în funcția de director general al ÎS „Agenția de

10

Impresariat”, fiind astfel persoană publică, căreia în cadrul întreprinderii i s-au

acordat anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor administrative de

dispoziție și organizatorico-economice.

Totodată, instanța de apel a statut că, și în privința capătului de acuzare adus lui

Baraliuc Oleg în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, prima instanță a constatat corect,

deoarece prin:

- dispoziția de plată nr. 1 din 27.01.2009, se confirmă transmiterea sumei de

10000 lei sub gestiunea inculpatului;

- dispoziția de plată nr. 33 din 01.04.2009, se confirmă transmiterea sumei de

130 793.85 lei din contabilitatea ÎS „Agenția de Impresariat” către Baraliuc Oleg,

pentru concertul lui Alexandr Malinin din 20.12.2008;

- dispoziția de plată nr. 97 din 15.07.2009, se confirmă primirea sumei de 2000

lei de către Baraliuc Oleg, din contabilitatea ÎS „Agenția de Impresariat”, în scopul

deplasării pentru noiembrie 2008-martie 2009;

- dispoziția de plată nr. 105 din 05.08.2009, se confirmă primirea sumei de 2000

lei de către Baraliuc Oleg, din contabilitatea ÎS „Agenția de Impresariat”;

- dispoziția de plată nr. 112 din 10.08.2009, se confirmă primirea sumei de 1900

lei de către Baraliuc Oleg, din contabilitatea ÎS „Agenția de Impresariat”;

- dispoziția de plată nr. 76 din 25.08.2009, se confirmă primirea sumei de 3225

lei de către Baraliuc Oleg, din contabilitatea ÎS „Agenția de Impresariat”, cu

mențiune „în avans”;

- dispoziția de plată nr. 79 din 03.09.2009, se confirmă primirea sumei de 11 000

lei de către Buga Dragoș, pentru transmitere lui Baraliuc Oleg, care ulterior au fost

decontați prin Decontul de avans nr. 11 din 30.10.2009 de pe numele lui Buga

Dragoș, indicându-se pentru alimentarea cardului nr. 09773001895583, ce-i aparține

lui Baraliuc Oleg;

- dispoziția fără număr din 22.04.2009 Baraliuc Oleg ar fi încercat să justifice

suma de 340000 lei pretinzând că ar fi transmis-o lui Gunico Andrei în baza

Contractului nr. 111 din 11.12.2008;

- actul reviziei economice-financiare totale efectuate la ÎS „Agenția de

Impresariat” din 29.12.2009, pentru perioada de activitate 2007-2009, la Capitolul II

„Analiza operațiunilor de casă” s-a constatat că în cadrul reviziei au fost analizate

fluxurile de mijloace bănești în casierie. În acest context s-a constatat că atât pe

parcursul anului 2009, cât și în perioada supusă controlului majoritatea mijloacelor

bănești încasate în numerar de la contul de decontare erau ridicate în aceiași zi din

casierie de către Baraliuc Oleg, cu mențiunea în dispozițiile de plată „sub gestiune”.

În procesul verificării operațiunilor de casă și anume, eliberarea banilor în numerar

titlurilor de avans s-a constatat că la data de 18.12.2009 conform datelor evidenței

contabile pe numele lui Baraliuc Oleg a rămas neconfirmată documentar suma

avansurilor primite anterior în mărime de 348341, 26 lei. Acești bani au fost ridicați

din casieria ÎS „Agenția de Impresariat” în numerar cu mențiunea în dispozițiile de

plată de casă „sub gestiune” sau „în avans”. Dispozițiile de plată prin intermediul

cărora au fost eliberate mijloace bănești sub gestiune lui Baraliuc Oleg pe parcursul

anului 2009, conțin semnătura gestionarului ce confirmă primirea banilor și a

contabilului-șef, ce confirmă eliberarea acestora. Atrage atenția operațiunea

efectuată la data de 03.09.2009, prin care fost eliberate mijloace bănești din casieria

ÎS „Agenția de Impresariat” angajatului Buga Dragoș, cu mențiunea „pentru

11

transmitere Oleg Baraliuc”. Ulterior, la 30.10.2009, pe numele angajatului Buga

Dragoș a fost întocmit decont de avans nr. 11, în care se confirmă utilizarea banilor

luați anterior în avans, și anume depunerea lor pe contul de card nr.

0973001895583, deschis la BC „Moldincombank” SA, ce aparține fui Baraliuc Oleg

(ordin de încasare a numerarului nr. 24896314 din 03.09.2009). În perioada

efectuării controlului, Baraliuc Oleg a prezentat un set de documente referitoare la

petrecerea concertului de sărbătoarea „Ziua poliției” cu participarea artistului din

Federația Rusă – Alexandr Malinin. Este de menționat că originalul documentelor nu

a putut fi găsit în contabilitatea ÎS „Agenția de Impresariat”, iar contabilul-șef a

afirmat că nu a făcut cunoștință cu acestea. Astfel, la acest set de documente este

anexată copia unei dispoziții de plată asupra căreia este aplicat codul fiscal,

denumirea ÎS „Agenția de impresariat” și ștampila întreprinderii, precum că prin

intermediul ei a fost achitată suma 340000 lei Gunico Andrei pentru concertul

menționat mai. În acest context este de menționat că dispoziția de plată respectivă nu

întrunește elementele necesare documentului contabil la care se referă, adică nu

dispune de număr, contul corespondent, simbol de evidență analitică, precum și

semnătura casierului, care a eliberat banii și a contabilului-șef. Aceasta este semnată

doar de Baraliuc Oleg în dreptul conducătorului și al casierului, astfel, acest

document nu justifică operațiunea menționată în el”. Conform pct. l al Actul reviziei

economico-financiare totale, efectuate la ÎS Agenția de Impresariat” din 29.12.2009,

s-a concluzionat că suma mijloacelor bănești aflate în gestiunea fostului director

general al ÎS „Agenția de Impresariat”, Baraliuc Oleg, nerambursate și

neconfirmate documentar constituie 348341,26 lei;

- actul de examinare a activității ÎS „Agenția de Impresariat”, executat de către

comisia de lucru instituită prin Ordinul Ministrului culturii nr. 174 din 02.10.2009, s-

a constatat că la situația din 07.10.2009 datoria dlui Baraliuc Oleg, ca persoană

fizică față de ÎS „Agenția de Impresariat” constituie 337341 lei, inclusiv 177987 lei

pentru anul 2007, 189083 lei – anul 2008 și 149919 lei – anul 2009. Totodată, s-a

constatat că mijloacele financiare în sumă de 130794 lei, ridicate din casieria ÎS

„Agenția de Impresariat” la 01.09.2009 pentru achitarea concertului comercial –

Alexandru Malinin, care a avut loc la 20.12.2008, până în prezent nu au fost

confirmate documentar;

- actul reviziei economico-financiare totale, efectuate la ÎS „Agenția de

Impresariat” la 21.04.2010, de către Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice

și Corupției pentru perioada de activitate 2007-2009, se confirmă că la 01.03.2010

soldul debitor al contului 227 „decontări cu titularii de avans” constituie 349606,

lei, dintre care pe numele lui Baraliuc Oleg: 348341,26 lei, diferența de 1205,5 lei

constituind datorii curente ale altor titulari de avans.

Astfel, probele analizate mai sus demonstrează cu certitudine faptul că Baraliuc

Oleg deținând funcția de director general al ÎS „Agenția de Impresariat” a primit din

casieria întreprinderii mijloace bănești în numerar pe care le-a însușit, or acesta așa și

nu a putut prezenta în modul prevăzut de normele contabile documente justificative,

care ar confirma că banii primiți au fost utilizați conform destinației, în interesele

Instituției conduse de el, dar nici nu a restituit banii primiți în casieria ÎS „Agenția de

Impresariat”. Or, probele administrate de organul de urmărire penală demonstrează

clar că la situația din 01.03.2010 soldul debitor al contului 227 „decontări cu titularii

12

de avans” constituie 349606, lei, dintre care pe numele lui Baraliuc Oleg, 348 341,26

lei, bani pe care inculpatul așa și nu a putut justifica pe ce i-a cheltuit.

Cu privire la argumentele invocate de partea apărării în apelul depus, instanța de

apel a reținut că acestea nu și-au găsit confirmare deoarece:

- probele analizate demonstrează că inculpatul a primit, în lipsa actelor ce ar

justifica careva cheltuieli, și nu a restituit mijloacele bănești alocate din casieria ÎS

„Agenția de Impresariat”. Astfel, este evident că, dosarul penal în privința lui

Baraliuc Oleg a fost pornit în rezultatul constatării însușirii de către inculpat a

mijloacelor financiare ce aparțineau întreprinderii gestionate de el și nu din careva

motive inventate artificial;

- lecturând textul deciziei Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2017 prin care

a fost menținută sentința de achitare a inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute

la art. 191 alin. (5) Cod penal se atestă că în precedenta cauză penală, Baraliuc Oleg a

fost învinuit de însușirea sumei de 49970 lei în baza dispoziției de plată nr. 49 din

29.12.2007, a sumei de 34000 lei în baza dispoziției de plată nr. 17 din 17.05.2008, a

sumei de 19945 lei, în baza dispoziției de plată nr. 48 din 18.12.2007 și a sumei de

32000 lei, în baza dispoziției de plată nr. 29 din 12.10.2007, în sumă totală de 135635

lei.

Așadar, în precedenta cauză penală Baraliuc Oleg a fost învinuit de sustragerea

mijloacelor bănești pe parcursul anului 2007 și doar o singură dispoziție de plată cu

nr. 17, în sumă de 34000 lei este din 17.05.2008.

Totodată, prin actul de învinuire în prezenta cauză penală, Baraliuc Oleg este

acuzat de însușirea mijloacelor bănești în sumă totală de 348341,26 lei. Din

concluziile expuse în actul reviziei economico-financiare totale, efectuate la ÎS

„Agenția de Impresariat” la 21.04.2010, de către CCCEC rezultă că sumă totală de

348341,26 lei neconfirmată documentar și nerambursată de Baraliuc Oleg este

formată din suma de 189082,91 lei pentru perioada de gestiune anul 2008 și suma de

159258,35 lei, pentru perioada de gestiune anul 2009 (vol. I, f.d. 18). Analizînd

extrasul din contul 227.2 (vol. I, f.d. 24) se atestă că dispoziției de plată nr. 17 din

17.05.2008 nu figurează ca restanță în actul de control, figurând la data de

17.05.2008 doar dispoziția de plată cu nr. 18 în sumă de 8000 lei.

Respectiv, nu a fost încălcat principiul non bis in idem, or în prezenta cauză

penală Baraliuc Oleg este acuzat de însușirea altor mijloace bănești aparținând ÎS

„Agenția de Impresariat”, în altă perioadă de timp și în baza altor dispoziții de plată,

în raport cu cauza penală precedentă în care Baraliuc Oleg a fost achitat;

- potrivit art. 93 alin. (2) pct. 5) și 10) Cod de procedură penală, în calitate de

probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul

următoarelor mijloace: documentele (inclusiv cele oficiale); procesul-verbal de

control, întocmit în cadrul controlului de stat asupra activității de întreprinzător, un

alt act de control/administrativ cu caracter decizional, întocmit de un organ de control

în rezultatul unui control efectuat conform legislației speciale în vigoare.

Astfel, nu este clar care ar fi obiecțiile apărării vis-a-vis de calitatea sau

legalitatea actelor de control (actele de revizie economica-financiară totale din

29.12.2009 și respectiv din 21.04.2010 efectuate la ÎS „Agenția de Impresariat”). Mai

mult ca atât, potrivit art. 6 alin. (1) pct. f) din Legea nr. 1104 din 06.06.2002,

efectuarea reviziilor economico-financiare și controalelor fiscale intra în obligațiunile

CCCEC;

13

- potrivit art. 100 alin. (1) Cod de procedură penală, administrarea probelor

constă în folosirea mijloacelor de probă în procesul penal, care presupune strângerea

și verificarea probelor, în favoarea și în defavoarea învinuitului, inculpatului, de către

organul de urmărire penală, din oficiu sau la cererea altor participanți la proces,

precum și de către instanță, la cererea părților, prin procedeele probatorii prevăzute

de prezentul cod.

În speță se atestă că organul de urmărire penală nu a dispus efectuarea unei

expertize economico- financiare în comisie a activității ÎS „Agenția de Impresariat”,

însă, faptul dat nu constituie temei pentru a ignora constatările expuse în actele de

revizie economică-financiară totală din 29.12.2009 și din 21.04.2010 și cu atât mai

mult nu poate servi un temei de achitare a inculpatului.

Mai mult ca atât, din procesul-verbal de prezentare a materialelor de urmărire

penală din 17.12.2015 se atestă că nici inculpatul Baraliuc Oleg și nici apărătorul

acestuia Cristin Chiriac nu au solicitat organului de urmărire penală numirea pe caz a

unei expertize economică-financiară în comisie a activității ÎS „Agenția de

Impresariat”;

- probele administrate demonstrează că dispoziția de plată fără număr din data de

22.04.2009, eliberată lui Gunico Andrei, în suma de 340000 lei a fost falsificată de

Baraliuc Oleg. Fiind audiat de autoritățile Federației Ruse în baza cererii de comisie

rogatorie internațională, Gunico Oleg a negat faptul că ar fi primit de la Baraliuc Oleg

suma de 340000 lei și că ar fi semnat careva dispoziții de plată. Prin raportul de

expertiză grafoscopică nr. 553 din 29.11.2011, s-a stabilit, că semnătura plasată la

rubrica „semnătură” în dispoziția de plată din 22.04.2009, precum că Gunico Andrei

a primit de la ÎS „Agenția de Impresariat”, bani în suma de 340000 lei, în baza

contractului nr. 111 din 11.12.2008, prezentată în calitate de material în litigiu n-a

fost executată de către Gunico Andrei. Iar potrivit informației nr. 22/2303 din

27.04.2010 prezentată de către Serviciul Grăniceri al R. Moldova, în perioada

01.12.2008-01.04.2010, cetățeanul Federației Ruse Gunico Andrei nu a traversat

frontiera de stat a R. Moldova. Respectiv, nu există nici o dovadă a faptului că

Baraliuc Oleg într-adevăr ar fi achitat reprezentanților interpretului Alexandr Malinin

suma de 340000 lei pentru concertul susținut de acesta la 20.12.2008. Mai mult ca

atât, din declarațiile martorului Nicolae Vasilișin rezultă că Baraliuc Oleg a solicitat

de la Ministerul Afacerilor Interne un avans de 50 % din suma convenită, motivând

că ÎS „Agenția de Impresariat” nu dispune de bani cash, iar în cazul neachitării

avansului Alexandr Malinin nu va veni în Republica Moldova pentru a susține

concertul. La fel, martorul Curchi Alexei a confirmat că el i-a transmis lui Oleg

Baraliuc suma de 10000 euro cu titlu de avans ce urma a fi achitat interpretului.

Prin hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 februarie 2014 această

sumă de 10000 euro a fost încasată tot de la ÎS „Agenția de Impresariat” și nu de la

Baraliuc Oleg. Astfel, rezultă într-un final că pentru concertul susținut de Alexandru

Malinin la 20.12.2008 în legătură cu evenimentul „Ziua Poliției” au achitat tot

reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne și nu Oleg Baraliuc;

- infracțiunea incriminată lui Baraliuc Oleg a fost săvârșită în perioada anilor

2008 – 2009. Alin. (4) și (5) ale art. 191 Cod penal au fost introduse într-adevăr prin

Legea nr. 277 din 18.12.2008 și au intrat în vigoare la 24 mai 2009. Urmează a fi

menționat faptul că până la introducerea alin. (4) și (5) ale art. 191 Cod penal,

răspunderea penală pentru însușirea în proporții mari și deosebit de mari era

14

prevăzută la art. 195 alin. (1) și alin. (2) Cod penal. Odată cu operarea modificărilor

la Codul penal prin Legea nr. 277 din 18.12.2008, art. 195 a fost exclus din Codul

penal, iar răspunderea penală pentru însușirea proporții mari și deosebit au fost

incluse la fiecare din articolele care stabilesc răspunderea penală pentru sustragerea

bunurilor, respectiv, art. 186 – 192 Cod Penal. Astfel, se atestă că prin excluderea art.

195 și introducerea alin. (4) și (5) la art. 191 Cod penal, infracțiunea de însușire în

proporții deosebit de mari nu a fost de criminalizată, ea fiind inserată ca și agravantă

în art. 191 Cod penal care stabilește răspunderea penală pentru delapidarea averii

străine săvârșită în proporții deosebit de mari. Mai mult ca atât, se reține că

sancțiunea prevăzută la art. 191 alin. (5) Cod penal este mult mai blândă decât

sancțiunea prevăzută anterior la art. 195 alin. (2) Cod penal, care stabilea închisoarea

de la 10 la 25 ani.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță corect a aplicat instituția

prescripției pe capătul de acuzare adus în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, or din

momentul săvârșirii faptei și până la data adoptării prezentei decizii au trecut mai

mult de doi ani, cursul prescripției nefiind suspendat.

Privitor la individualizarea pedepsei penale pe capătul de acuzare adus în baza

art. 191 alin. (5) Cod penal, instanța de apel a atestat că prima instanță, la stabilirea

categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu

prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Cu referire la soluția primei instanțe de a încasa din contul lui Baraliuc Oleg în

beneficiul ÎS Organizația Concertistică și de Impresariat „Moldova-Concert”

prejudiciul material în material în sumă de 348341 (trei sute patruzeci și opt mii trei

sute patruzeci și unu) lei 26 bani, instanța de apel a reținut că în cadrul examinării

cauzei penale a fost stabilită cu certitudine mărimea prejudiciului cauzat de către

inculpat ÎS Organizația Concertistică și de Impresariat „Moldova-Concert” în

rezultatul acțiunilor infracționale, motiv din care a fost menținută soluția primei

instanțe și în această parte.

inculpatul, invocând prezența erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),

8), 11) și 12) Cod de procedură penală.

În motivarea solicitării de casare a deciziei cu adoptarea unei noi hotărâri prin

care Baraliuc Oleg să fie achitat de ambele capete de acuzare aduse și de respingere a

acțiunii civile ca neîntemeiate, titularii reiterează argumentele susținute la judecarea

apelului (a se vedea pct. 3 a prezentei hotărâri), suplimentar arătând că, rejudecând

apelul, instanța nu a respectat prevederile art. 436 Cod de procedură penală.

penală, procurorul depune referință, pledând pentru inadmisibilitatea recursului

ordinar și indicând că soluția Curții de Apel este legală și întemeiată.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunța

15

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia, or, instanța de recurs

verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală indică că, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

La caz, titularul subscrie prezența erorilor de drept prevăzute de pct. 6), 8), 11)

și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă

și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând argumentele fixate în recursul ordinar, în raport cu materialele

dosarului, Colegiul Penal lărgit constată că decizia instanței de apel urmează a fi

desființată ad integrum, or, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs, aceasta este în drept să-l admită, cu casarea hotărârii atacate

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată (art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală).

Potrivit jurisprudenței constante, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept

pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de

drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de

fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.

Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze suplimentar

probele administrate de prima instanță precum și să administreze probe noi, pentru

elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vis-a-vis de

acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței.

Pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este imperios de a supune

analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar. De altfel, în cadrul cercetării

judecătorești se administrează probe anume pentru lămurirea faptelor și

împrejurărilor importante, sub toate aspectele, în condiții de nemijlocire, publicitate și

contradictorialitate, în scopul perceperii directe a probelor de către instanța de

judecată pentru formularea opiniei asupra învinuirii aduse unei persoane.

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță, putând da o nouă apreciere probelor și fiind obligată

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, fiindcă dreptul la un proces

echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile parților sunt examinate

de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al

mijloacelor, argumentelor și elementelor de proba sau cel puțin de a le aprecia

(hotărârea CtEDO Achina versus Romania).

16

Astfel, pornind de la faptul că apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de

drept și declanșează o continuare a judecării cauzei în fond, producând un efect

devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în

drept, în privința persoanelor ce a fost declarat, Colegiul penal reține că, în cauza

dată, instanța de apel nu și-a exercitat în deplină măsură atribuțiile prevăzute de lege.

Într-un prim aspect se menționează că, prima instanță, pe capătul de acuzare

adus în baza art. 332 Cod penal, a pronunțat o soluție contradictorie, pe care nu a

motivat-o. Judecând apelul apărării, instanța de apel nu a reacționat, în modul

prevăzut de lege, asupra acestei erori de drept, repetând-o întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor

în primă instanță, menținând o sentința neîntemeiată legal și contradictorie. Așadar,

este prezentă eroarea de drept prevăzută la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală – motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

La caz, prima instanță a hotărât „Baraliuc Oleg se recunoaște vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, însă în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, procesul

penal în privința acestuia se încetează.” Pentru a hotărî astfel, prima instanță nu a

făcut referire la careva prevederi ale Codului de procedură penală sau ale Codului

penal, în textul sentinței nefiind reflectată o motivare a soluției adoptate.

Fiind sesizată cu apel de către apărare, instanța de apel a menținut soluția primei

instanțe, indicând în motivare că „Cu referire la pedeapsa pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 332 alin. (1) Cod Penal, Colegiul Penal reține că,

articolul dat prevede în calitate de pedepse amendă în mărime de la 850 la 1350

unități convenționale sau închisoare de până la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de la 2 la 5 ani.

Astfel, conform art. 16 Cod Penal, infracțiunea prevăzută la art. 332 alin. (1)

Cod Penal, se atribuie la categoria celor ușoare.

Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Cod Penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele termene: a) 2 ani

de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare. Fapta de fals în acte publice a fost săvârșită

de Baraliuc Oleg în perioada anului 2009..” (a se vedea pct. 16 a deciziei).

Asupra celor constatate supra, Colegiul statuează că normele de procedură

penală fac diferență între o hotărâre de încetare pe motivul intervenirii termenului de

prescripție (art. 332 și 391 Cod de procedură penală) și cea de condamnare fără

stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în cazul expirării termenului de

prescripție (art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală). Astfel, încetarea

procesului în cazul intervenirii termenului de prescripție, la etapa urmăririi penale

(art. 275 Cod de procedură penală) cât și la cea de judecare a cauzei (art. 332 și 391

Cod de procedură penală), e posibilă doar cu acordul persoanei aflate pe banca de

acuzare. Din interpretarea art. 350 Cod de procedură penală rezultă că încetarea

procesului penal, în temeiurile prevăzute de art. 332 Cod de procedură penală,

intervine până la etapa cercetării judecătorești (etapa preliminară), iar dacă aceasta a

fost desfășurată, sentința se adoptă în temeiurile art. 389-391 Cod de procedură

penală.

Potrivit, materialelor cauzei penale, inculpatul nu a recunoscut vina și au fost

cercetate nemijlocit și contradictoriu probele administrate de părți (a se vedea

17

procesele-verbale ale ședințelor de judecată întocmite de prima instanță). Totodată,

inculpatul nu și-a dat acordul la încetarea procesului penal în temeiul intervenirii

prescripției tragerii la răspunderea penală, or la materialele cauzei nu este anexat un

asemenea act. Mai mult, chestiunea cu privire la intervenirea prescripției tragerii la

răspunderea penală a fost menționată de acuzare, în cadrul dezbaterilor judiciare, iar

prima instanță nu a reluat cercetarea judecătorească, nu a pus în discuție cu apărarea

și nu a audiat inculpatul asupra acestei chestiuni, aducând atingere echității

procedurii.

Prin urmare, prevederile art. 332 și 391 Cod de procedură penală nu sunt

aplicabile și prima instanță nu era în drept să pronunțe concomitent o sentință de

încetare cât și de condamnare pe motivul intervenirii prescripției tragerii la

răspunderea penală, iar instanța de apel nu s-a expus asupra chestiuni de fapt și de

drept, preluând și menținând o abordare incorectă.

În al doilea rând, Colegiul penal lărgit ține să consemneze că găsește

întemeiate criticele titularilor de recurs în partea ce ține de insuficiența motivării

deciziei adoptate de instanța de apel asupra chestiunilor invocate de apelant și

consideră relevant de a puncta că, o hotărâre motivată, în sensul legislației naționale

pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și

de drept care au format convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport cu analiza probatoriului

administrat în cauză. Totodată, urmează a se reține că obligația instanței de a-și

motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces

echitabil. Or, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării

art. 6 CoEDO, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost

auzite în cadrul procesului penal (hotărârea CtEDO Fomin versus Republica

Moldova). În plus, dispozițiile art. 6 § 1 CoEDO impun instanțelor naționale să-și

motiveze deciziile, urmând să fie examinate în mod real problemele esențiale care au

fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se

regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia (hotărârea Boldea

versus România). Tot în acest context, se menționează că hotărârile judecătorești

trebuie să indice în mod suficient motivele pe care se întemeiază soluția și cu toate că,

instanța nu este obligată să furnizeze un răspuns detaliat fiecărui argument invocat

(hotărârea Van de Hurk versus Țările de Jos), din hotărâre trebuie să rezulte cu

claritate că problemele invocate în speță au fost abordate (hotărârea Boldea versus

România).

Față de cele ce preced, Colegiul reiterează că hotărârile adoptate în prezenta

cauză penală nu conțin o argumentare asupra afirmației apărării vis-a-vis de faptul că

acuzarea nu a administrat nici o probă ce ar confirma învinuirea adusă în baza art.

332 Cod penal și că raportul de expertiză grafoscopică din 29.11.2011 nu indică la

faptul că Baraliuc Oleg ar fi executat semnătura lui Gunico Andrei, or mențiunea „de

către altă persoană prin imitare servilă”, nu poate fi reținută în sensul confirmării

acestui capăt de acuzare.

De asemenea, instanța de apel a reținut în calitate de probe ale confirmării

învinuirii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, actele de revizie economico-

financiară totală din 29.12.2009 și respectiv din 21.04.2010, fără a se expune asupra

argumentului apărării că acestea emană de la o autoritate interesată (organul de

urmărire penală) și că, fiind efectuat control pe perioada incriminată lui Baraliuc Oleg

18

de către Curtea de Conturi, aceasta nu a identificat careva încălcări în activitatea

financiară și evidența contabilă a ÎS „Agenția de Impresariat”.

Tot aici, mențiunea că „…din procesul-verbal de prezentare a materialelor de

urmărire penală din 17.12.2015 se atestă că nici inculpatul Baraliuc Oleg și nici

apărătorul acestuia Cristin Chiriac nu au solicitat organului de urmărire penală

numirea pe caz a unei expertize economico-financiare în comisie a activității ÎS

„Agenția de Impresariat”.” (pct. 15.3 a deciziei recurate), permite concluzionarea că

instanța de apel a inversat sarcina probațiunii, la caz ea fiind pusă pe seama părții

apărării și nu a acuzării, cum prevede art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală și art.

6§2 CoECO.

În aceste circumstanțe, se concluzionează că atât hotărârea primei instanțe cât și

a instanței de apel este lipsită de „claritate”, adică ea nu poate fi considerată motivată

suficient și părțile nu pot înțelege motivele pe care se întemeiază actul de justiție,

pentru a prezenta contraargumente în instanțele superioare (hotărârea CtEDO

Hadjianastassiou versus Grecia).

Mai mult, procedând în acest mod, instanța de apel nu a respectat procedura de

rejudecare a cauzei după casarea hotărârii în recurs și nu a îndeplinit indicațiile

instanței de recurs, acestea fiind obligatorii, or situația de fapt a rămas cea care a

existat la soluționarea recursului (art. 436 alin. (1)-(2) Cod de procedură penală).

Totodată, prin statuarea „Astfel, Colegiul Penal conchide că la caz vinovăția lui

Baraliuc Oleg în falsificarea dispoziției de plată din 22.04.2009, conform căreia

Gunico Andrei ar fi primit de la ÎS „Agenția de Impresariat”, bani în suma de 340

000 lei, este dovedită în afara oricărui dubiu rezonabil.” făcută de instanța de apel în

pct. 13.2 și 15.4 a deciziei, au fost depășite limitele învinuirii aduse (art. 325 Cod de

procedură penală), de vreme ce lui Baraliuc Oleg i s-a incriminat fapta de înscriere

de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit false,

acțiune săvârșită din interes material și nu de falsificare a unor astfel de

documente, înscrierea și falsificarea, așa cum a indicat și instanța de apel în pct.

13.2. a deciziei, constituind două acțiuni distincte a componenței de infracțiune

prevăzută de art. 332 Cod penal.

În al treilea rând, potrivit art. 384 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală

coroborat cu art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală, instanța nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probe ce nu au fost verificate în ședința de judecată și nu au

fost consemnate în procesul-verbal.

În speță, aceste prevederi au fost încălcate de vreme ce informația nr.22/2303

din 27.04.2010 prezentată de către Serviciul Grăniceri al R. Moldova (f. d. 134, vol.

V) și fotocopia rechizitoriului din 06.12.2010 (f.d. 40-44; 52 vol. VII), reflectate în

textul hotărârii (a se vedea pct. 12 a deciziei recurate) nu au fost cercetate în ședința

de judecată.

La fel, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 191, vol. IX) au

fost cercetate ordonanța de dispunere a expertizei (f.d. 82, vol. VI) și contractul nr.

101 dintre ÎS „Agenția de Impresariat” și Alexandru Malinin (f.d. 37-40, vol. I),

însă aceste probe nu și-au găsit reflectare în partea descriptivă a deciziei.

În continuare, Colegiul menționează și faptul că deși, în instanța de apel, a fost

prezent reprezentantul părții vătămate și civile, acesta nu a fost audiat în conformitate

cu prevederile art. 369 Cod de procedură penală.

19

În al patrulea rând, potrivit art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate

probele administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și

obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor

cu alte probe, administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele,

în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective,

iar în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Aprecierea probelor este prerogativa instanței de fond și, ulterior, după caz, și a

instanței de apel, atribuții pe care, în speța examinată, aceste instanțe nu le-au

exercitat în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

În speță, instanța de apel în rezultatul judecării apelului, urma să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, în coroborare cu probele administrate, pe

care urma să le aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și în

concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394

alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală). Însă, contrar acestor stricte prevederi

legale, instanța de apel s-a pronunțat insuficient de clar asupra admisibilității sau

inadmisibilității probelor administrate și cercetate, selectiv reținând conținutul unor

probe la formarea concluziilor sale, fără a efectua o analiză mai amplă, ținând cont și

de alte aspecte ce rezultă din conținutul ansamblului probator, precum și cele

atenționate în apeluri, prezenta sau lipsa elementelor infracțiunilor incriminate lui

Baraliuc Oleg, efectuând o analiză și motivare neconvingătoare a concluziilor sale,

deviind de la cerințele prevăzute la pct. 8) alin. (1) art. 417 Cod de procedură penală.

În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide, că la judecarea cauzei instanța de

apel a admis erori, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar.

Colegiul penal lărgit specifică că, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze

este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii

desfășurate pentru toate părțile la proces, or în decizia instanței de apel lipsește cu

desăvârșire analiza și aprecierea probelor. Omisiunea instanței de apel de a face o

analiză a probatoriului administrat, este cu certitudine o lacună care nu poate fi

corectată de către instanța de recurs la această etapă a procedurilor urmând a fi

înlăturată de instanța de apel, prin rejudecarea cauzei.

Așadar, erorile menționate sunt erori de drept și se încadrează în art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, deoarece se referă atât la procedura de judecare cât și de

motivare a soluției adoptate de instanțele ce judecă fondul cauzei, or o hotărâre se

prezumă a fi legală doar atunci când părților li se respectă, în egală măsură, drepturile

și libertățile procesuale, iar instanța ierarhic-superioară este obligată să corecteze

eroarea de drept (hotărârea CtEDO Leoni versus Italia). Lipsa de reacție a instanței

de apel la eroarea de drept admisă de prima instanță cât și motivarea în contradictoriu

și superficială a deciziei, se apreciază ca un viciu de judecată care afectează hotărârea

adoptată și reprezintă temei legal de a o casa și a dispune rejudecarea cauzei în

instanța de apel.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de motivele expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să verifice

20

legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma prevederilor art. art. 384-397

Cod de procedură penală, și să se pronunțe argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel, iar în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod

de procedură penală, ținând cont de motivele expuse în pct. 10 al prezentei decizii.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Crivenco Roman în comun cu

inculpatul BARALIUC Oleg, casează total decizia Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 iunie 2021 în cauza penală privindu-l pe BARALIUC Oleg XXXXX

și dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

BARALIUC Oleg XXXXX urmează a fi eliberat imediat din penitenciar dacă

a fost reținut în baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie

2021 și dacă în privința acestuia nu este aplicată măsură preventivă sub formă de

arest sau acesta nu execută pedeapsă penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 08 aprilie 2022.

Președinte DIACONU Iurie

Judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

PLĂMĂDEALĂ Ghenadie

CRAIU Nicolae

21