1ra-33/2016 — art.187 alin.1 CP

1ra-33/2016 — art.187 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-33/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

17 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

08 iulie 2015, în cauza penală în privința lui

Gudima Viorel Mihail, născut la

25.08.1979, originar din r-nul Soroca,

domiciliat mun. Chișinău, str. Al. Vlahuța,

21, ap.2.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (1) Cod penal la 2 (doi)

ani închisoare.

În baza art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea din contul lui

Gudima Viorel Mihail în folosul părții vătămate Costiuc Ana prejudiciul material

în sumă de 3800 lei.

data de 20.11.2013, în jurul orelor 18:15, aflîndu-se în scara blocului locativ nr.18

de pe bd. Moscova, mun. Chișinău, avînd scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, deschis a sustras de la cet. Costiuc Ana telefonul mobil de model

„Huawei” la prețul de 1000 lei, în care era introdusă cartela SIM cu nr.

0673717811 și telefonul mobil de model „Nokia C2-X2” la preț de 3800 lei, în care

1

erau introduse două cartele SIM cu nr.069117500 și 060252931, după care cu

bunurile sustrase de la fața locului s-a ascuns, cauzîndu-i astfel părții vătămate o

pagubă materială în sumă totală de 4800 lei.

Acțiunile lui Gudima Viorel au fost încadrate în baza art.187 alin. (1) Cod

penal cu indicii calificativi: jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane.

avocatul Mardari V. în numele părții vătămate și de avocatul Ailoi P. în numele

inculpatului.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a invocat blîndețea pedepsei stabilite,

considerînd că instanța de fond la pronunțarea sentinței nu a ținut cont de

prevederile art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite de inculpatul Gudima Viorel, adică

faptul, că inculpatul a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă, vina în comiterea

infracțiunii date nu o recunoaște, anterior a fost judecat de două ori pentru

săvîrșirea infracțiunilor cu intenție și în ambele cazuri, fiindu-i stabilită pedeapsă

condiționată, însă nu și-a făcut concluziile respective și nu a stat pe calea corijării.

Din aceste considerente, în opinia procurorului, aplicarea repetată a art.90

Cod penal nu este justificată, deoarece nu va atinge scopul pedepsei penale -

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, prevenirea săvîrșirii de

noi infracțiuni, atât din partea condamnatului cât și din partea altor persoane, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

suspendarea condiționată a executării pedepsei, poate doar să încurajeze

comiterea pe viitor de către inculpat și de către alte persoane a altor infracțiuni.

A solicitat, casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei, și a

pronunța o nouă hotărîre, prin care Gudima Viorel recunoscut vinovat de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute în baza art.187 alin.(1) Cod penal să fie

condamnat la 2 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

3.2. În motivarea apelului, partea vătămată și avocatul ei, Mardari V., au

invocat că nu sunt de acord cu hotărîrea adoptată cu condamnarea inculpatului

Gudima Viorel în baza art.187 alin.(1) Cod penal, considerînd că acțiunile acestuia

urmau a fi încadrate în baza alin.(2) lit. f) al art.187 Cod penal, deoarece dauna

cauzată, pentru partea vătămată este considerabilă.

Au menționat că acest fapt a fost indicat atît în plîngerea adresată organelor

de urmărire penală, precum și în faza cercetării judecătorești, ceia ce în opinia

apelanților au fost lăsat fără atenție.

Au solicitat, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care acțiunile inculpatului Gudima Viorel să fie încadrate în baza

art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal cu stabilirea unei pedepse privative de libertate cu

executarea reală a acesteia.

3.3. În motivarea apelului, avocatul Ailoi P. în numele inculpatului a invocat

următoarele:

2

 situația de fapt reținută de instanța de fond este identică cu cea din

rechizitoriu, la descrierea faptei criminale, fiind incluse date eronate, cum ar fi

denumirea telefonului mobil de model „Nokia C2-X2”, care nu se regăsește printre

produsele producătorului de telefoane mobile;

 soluția de condamnare a inculpatului fiind fondată în mod exclusiv și

într-o măsură determinată pe declarațiile pretinsei părți vătămate Costiuc Ana;

 pe parcursul urmăririi penale Gudima Viorel a colaborat activ cu organul

de urmărire penală, punând la dispoziția ultimului informații detaliate pe

marginea celor întâmplate la data de 20.11.2013;

 a considerat că o acuzație de săvîrșire a infracțiunii de jaf nu poate fi

formulată pe bază de supoziții, fiind de principiu că dovedirea existenței sau

inexistenței unei infracțiuni și a vinovăției constituie o obligație a organelor de

urmărire penală, or, în speță, cu toate că au fost audiate două persoane,

informațiile furnizate de acestea nu susțin că Gudima Viorel ar fi săvârșit

infracțiunea încriminată, nici un înscris la dosar, nici o probă de-a acuzării nu

confirmă acuzația;

 instanța de fond a pronunțat o hotărîre nemotivată în fapt și în drept, fără

a fi expuse argumentele care să susțină soluția, bazîndu-se doar pe probele

acuzării administrate în faza de urmărire penală, fără a fi apreciată fiecare probă

în contextul întregului ansamblu probator administrat în cauză.

A solicitat, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

Gudima Viorel să fie achitat de sub învinuirea imputată.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de procuror, partea vătămată,

avocatul Mardari V. în numele părții vătămate și de avocatul Ailoi P. în numele

inculpatului, cu menținerea hotărîrii atacate.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Gudima Viorel de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (1) Cod penal.

Deși inculpatul nu și-a recunosc vinovăția în săvîrșirea infracțiunii imputate,

instanța de apel a conchis că vina acestuia a fost dovedită pe deplin prin probele

administrate la cauza penală, care au fost cercetate în cadrul ședințelor instanței

de fond și verificate în cadrul ședinței instanței de apel, precum sunt:

 declarațiile părții vătămate Costiuc Ana, a martorilor Purice Viorica și

Costiuc Anatolie;

 plîngerea cet. Costiuc Ana din 20.11.2013, ora 20:25 în care aceasta

indică circumstanțele în care i-au fost sustrase telefoanele (f.d.6);

 procesul-verbal de cercetare la fața locului 20.11.2013 și planșe

fotografice de la fața locului, potrivit căruia obiectul cercetării l-a constituit scara

3

blocului din bd. Moscova, 18, în urma cercetării careva obiecte nu au fost ridicate

(f.d.7-8);

 procesul-verbal de ridicare din data de 20.11.2013, potrivit căruia de la

Gudima Viorel a fost ridicat telefonul mobil de model Huawei ASCEND 4100 cu

IMEI 8628860700674744 (f.d. 21);

 procesul-verbal de examinare din 27.12.2013, și anume, descifrările

apelurilor telefonice, care au fost efectuate de pe telefonul mobil cu cartela SIM

nr. 069117500, fiind stabilit în cadrul examinării că cartela SIM cu nr. indicat

permanent a fost introdus în aparatul de telefon cu nr. de IMEI 35369505753028

din 01.11.13 pînă la 20.11.13 ora 18.25 min., iar după ce cartela SIM cu nr.

069117500 din data de 22.11.13 - 25.11.13 a fost introdus în aparatul de telefon

cu IMEI35521605544002. De asemenea, sunt înregistrate mai multe apeluri

telefonice între abonații 069117500 și 060671772, inclusiv la data de 20.11.13.

Au fost supuse examinării descifrările convorbirilor telefonice efectuate de pe

telefonul mobil cu cartela sim nr.060671772 pentru perioada 01.11.13 -22.12.13.

În cadrul examinării s-a stabilit că cartela SIM cu nr. mai sus indicat din

01.11.2013 pînă la 20.11.2013 este introdus în aparatul de telefonie mobilă cu

IMEI 3557300101946, ultimul apel de pe telefonul dat s-a efectuat către serviciul

„902" la 18:51 data de 20.11.2013, ultimul mesaj la ora 21:52 din data de

20.11.13. De asemenea, a fost supus examinării telefonul mobil de model Huawei

Ascond Z-100 ridicat de la Gudima V., fiind stabilit în cadrul examinării că

telefonul mobil nu avea careva semne de deteriorare mecanică, în afară de o

fisură verticală pe ecranul telefonului cu lungimea de aproximativ 3-4 cm,

telefonul are Imei-ul 862886010674744, sau T8x4cB9252500706 (f.d.69).

Totodată, Colegiul penal a menționat că, în ședința de judecată în instanța de

apel, procurorul a înaintat ordonanță de modificare a învinuirii adusă

inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei, în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, și referitor la acest

demers, Colegiul a indicat următoarele.

Potrivit practicii judiciare constante cu privire la unele chestiuni se vizează

participarea procurorului la judecarea cauzei penale că, în cazul judecării apelului

în instanța de apel, procurorul nu poate modifica acuzarea în sensul agravării ei,

din motiv că aceasta ar leza substanțial dreptul inculpatului la un proces echitabil

(învinuirea respectivă nu parcurge triplul grad de jurisdicție, luând în

considerare faptul că este formulată în instanța de apel). Totodată, art. 326 Cod

procedură penală stipulează posibilitatea modificării acuzării în sensul agravării

ei, dacă în cadrul judecării cauzei în prima instanță a fost inițiată de către

procuror, dar nu a fost acceptată și ulterior a fost indicat acest motiv în cererea de

apel.

La fel, instanța de apel a relevat că, CEDO recunoaște că o instanță de apel

are dreptul incontestabil de a recalifica faptele, însă ca această recalificare să fie

compatibilă cu Convenția, acuzatului trebuie să-i fie acordată posibilitatea de a-și

exercita drepturile la apărare în mod concret, efectiv și în timp util și numai în

4

cazul cînd acesta o face procurorul care a cerut această modificare în prima

instanță și a concretizat în apel această situație de drept (Cauza Pelissier și Sassi

v. Franța, cererea nr. 25444/94 din 25.03.1999, § 62).

Dacă procurorul în cererea de apel solicită reîncadrarea acțiunilor

inculpatului fără a concretiza pedeapsa, acest fapt nu va influența asupra

hotărârii, deoarece pedepsirea celui vinovat constituie o prerogativă a instanței.

Potrivit materialelor cauzei, instanța de apel a menționat că, astfel de cerere

în ședința instanței de fond nu a fost înaintată, din care motiv, Colegiul penal a

dispus respingerea ordonanței de modificare a învinuirii aduse inculpatului

Gudima Viorel, examinînd apelurile, reieșind din situația existentă la pronunțarea

sentinței.

Din analiza probelor cercetate, Colegiul a constatat că, instanța a stabilit cu

certitudine faptul că, Gudima Viorel Mihail, la data de 20.11.2013, deschis a

sustras de la cet. Costiuc Ana telefonul mobil de model Huawei la preț de 1000 și

telefonul mobil de model Nokia X2-02 (greșit fiind indicat modelul acestuia C2-

X2) la preț de 3800 lei, în care erau introduse două cartele SIM cu nr.069117500

și 060252931, cauzându-i astfel părții vătămate o pagubă materială în sumă

totală de 4800 lei.

Astfel, Colegiul a respins argumentele apărării, precum că nu a fost

administrată nici o probă care ar dovedi vinovăția inculpatului Gudima Viorel în

comiterea infracțiunii incriminate, deoarece toate probele cercetate au fost

administrate în mod legal, de către partea apărării nu au fost contestate sau

prezentate contraprobe și, fiind apreciate în cumul, coroborează și dovedesc

faptul că Gudima Viorel a comis infracțiunea de jaf, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane.

Faptul că partea vătămată a fost agresată și i-au fost sustrase telefoanele

mobile este confirmat atît din declarațiile acesteia, făcute imediat organelor de

poliție, cît și indirect de către martorii Purice V. și Costiuc A.

Instanța de apel a apreciat critic și a considerat neveridice declarațiile

inculpatului Gudima Viorel, deoarece aceasta au fost apreciate ca o încercare de a

se eschiva de la răspundere penală, precum că telefoanele de model Nokia

Lumnia 603 cu cartelele SIM cu numerele 069117500 și 060252931 și al doilea

telefon de model Huawei în care se afla cartela SIM cu numărul 067317811, îi

aparțineau lui, fiindcă aceste declarații contravin probelor și circumstanțelor

cauzei penale.

Faptul că instanța a indicat greșit modelul telefonului „Nokia” nu poate fi

reținut ca o eroare de drept sau drept o încălcăre procesuală. Nu și-au găsit

confirmare nici declarațiile inculpatului, precum că, în seara respectivă partea

vătămată a fost la el la domiciliu și a încercat să ia careva bunuri ce-i aparțineau

lui.

Astfel, reieșind din faptul că acuzatorul de stat i-a adus învinuirea

inculpatului în baza prevederilor art. 187 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal a

5

conchis că sentința adoptată de către instanța de fond a fost pronunțată în

limitele învinuirii, fiind una legală și întemeiată.

Verificînd legalitatea pedepsei, instanța de apel a concluzionat că, instanța

de fond la stabilirea pedepsei inculpatului s-a condus de prevederile art. 61 Cod

penal, la fel și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

art. art. 7 și 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, care este una

intenționată și conform art. 16 Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin

grave, de personalitatea inculpatului, care a fost anterior condamnat, însă

antecedentele penale sunt stinse, faptul că inculpatul nu a restituit prejudiciul

cauzat părții vătămate, fiindu-i stabilită pedeapsa din categoria celei mai aspre,

sub formă de închisoarea. Totodată, ținînd cont de faptul că inculpatul are la

întreținere trei copii minori, instanța corect a concluzionat că pentru corectarea

inculpatului nu este absolut necesară privarea lui reală de libertate, acordîndu-i o

șansă de corectare prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a

executării acesteia (art. 90 Cod penal).

la data de 31 iulie 2015, care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, invocînd

temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală,

indicînd următoarele motive:

 instanța de apel neîntemeiat și ilegal a menținut hotărîrea primei

instanțe, atît în partea ce ține de încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

inclusiv și în partea individualizării pedepsei;

 nu este de acord cu argumentul instanței de apel, precum că prin

înaintarea ordonanței privind modificarea învinuirii în sensul agravării, de către

procuror, se vor leza substanțial drepturile inculpatului la un proces echitabil;

 consideră că procurorul, prin prizma art.325 alin.(2) și 326 alin.(1) Cod

de procedură penală, corect a înaintat această ordonanța, deoarece a descoperit

noi circumstanțe și a aplicat corect pîrghiile justiției pentru calificarea corectă și

echitabilă a faptelor comise de inculpat, corectînd în acest mod erorile comise de

către organul de urmărire penală și ulterior, preluate la adoptarea soluției de

către instanța de fond;

 totodată relevă că, pedeapsa stabilită inculpatului este prea blîndă,

deoarece nu s-a ținut cont de faptul că, anterior s-a aflat în conflict cu legea, în

ambele instanțe a pledat nevinovat, ceea ce denotă că vinovatul a manifestat de la

bun început o indiferență totală față de consecințele survenite după acțiunile sale

ilegale, astfel, considerînd că nu se va atinge scopul pedepsei penale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

6

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

7.1. În susținerea argumentelor sale recurentul invocă temeiurile prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 12) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dacă instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția,și atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Sub aspectul temeiului pct. 12) al normei menționate, Colegiul penal enunță

că, potrivit practicii judiciare stabilite la judecarea recursului ordinar în cauza

penală, s-a atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual

și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Pentru a pronunța o asemenea concluzie, este necesar să se țină cont de

fapta săvîrșită, așa și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, precum

și să se stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă,

corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul cînd fapta a fost încadrată în

baza unei alte norme penale, este posibil de conchis că aceasta a fost încadrată

juridic greșit.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Gudima Viorel a fost pus

sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza

art.187 alin. (1) Cod penal cu indicii calificativi: jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, concluzia căreia a fost menținută de către instanța de

apel, care a constatat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului

Gudima Viorel în săvîrșirea infracțiunii imputate, motivîndu-și soluția în acest

sens (pct. 5 din prezenta decizie).

Instanța de recurs consideră că instanța de apel întemeiat și legal a menținut

hotărîrea primei instanțe, deoarece la judecarea apelurilor declarate de procuror,

partea vătămată, avocatul Mardari V. în numele părții vătămate și de avocatul

Ailoi P. în numele inculpatului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, motive care

după conținutul lor sunt aceleași cu unele argumente invocate de către procuror

în recursul declarat, inclusiv și asupra legalității ordonanței de modificare a

învinuirii adusă inculpatului în sensul agravării ei în cadrul ședinței instanței de

apel, învinuire de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal, adică, sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

7

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel corect a respins admiterea

ordonanței de modificare a învinuirii aduse inculpatului Gudima Viorel,

examinînd apelurile, reieșind din situația existentă la pronunțarea sentinței,

concluzionaînd că: „Potrivit Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire

la unele chestiuni se vizează participarea procurorului la judecarea cauzei penale”

nr.12 din 24.12.2012 - În cazul judecării apelului în instanța de apel, procurorul nu

poate modifica acuzarea în sensul agravării ei, din motiv că aceasta ar leza

substanțial dreptul inculpatului la un proces echitabil (învinuirea respectivă nu

parcurge triplul grad de jurisdicție, luând în considerare faptul că este formulată în

instanța de apel). Totodată, art. 326 Cod procedură penală stipulează posibilitatea

modificării acuzării în sensul agravării ei, dacă în cadrul judecării cauzei în prima

instanță a fost inițiată de către procuror, dar nu a fost acceptată și ulterior a fost

indicat acest motiv în cererea de apel.”

Astfel, reieșind din cele menționate supra în raport cu materialele cauzei,

instanța de apel a reținut că, astfel de cerere în ședința instanței de fond nu a fost

înaintată de către procuror, din care motiv, a fost menținută încadrarea juridică a

faptei potrivit rechizitoriului în dispoziția art. 187 alin. (1) Cod penal, care a fost

constatată de către instanța de fond prin hotărîrea sa.

7.2. Referitor la alegațiile procurorului privind blîndețea pedepsei stabilite

inculpatului Gudima Viorel, Colegiul penal menționează că, analizînd decizia

atacată, constată că aceste argumente au constituit obiect al examinării la

judecarea cauzei în instanța de apel, unde s-a solicitat stabilirea pedepsei

închisorii cu executarea reală a acesteia. Asupra acestor motive instanța s-a expus

argumentat în hotărîrea pronunțată, așa cum este indicat în pct.5 din prezenta

decizie.

Instanța de recurs de asemenea conchide că, instanța de apel corect a

menținut hotărîrea primei instanțe în partea stabilirii pedepsei inculpatului

Gudima Viorel, prin care s-a dispus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate sub formă de închisoare

pe un termen de probă, deoarece, ținîndu-se cont de prevederile art.7, 61, 75 – 78

Cod penal, corectarea și reeducarea acestuia este posibilă fără privarea lui reală

de libertate.

Astfel, Colegiul penal constată că temeiurile invocate de către recurent, nu

și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1),

(5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele

pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel n-a admis o eroare

gravă de fapt, care ar afectat soluția acesteia.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

8

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror

se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2015, în cauza penală în privința lui

Gudima Viorel Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 17 martie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

9