1ra-391/2016 — Art.190 alin.1 CP

Dosarul nr. 1ra- 391/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

17 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir, Alerguș Constantin și Moraru Petru

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2015,

în cauza penală în privința lui

Postolati Igor Anatolie, născut la

14.11.1980, originar și domiciliat în r-nul

Ștefan-Vodă, satul Volintiri.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.11.2013 – 07.07.2015;

Instanța de apel: 28.07.2015 – 11.11.2015;

Instanța de recurs: 11.01.2016 – 17.05.2016.

A C O N S T A T A T :

Igor a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare

în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce

reglementează relații patrimoniale pe un termen de 1 an.

Acțiunea civilă depusă de Motoșenco Vitalii împotriva lui Postolati Igor cu

privire la repararea prejudiciului material în mărime de 3000 euro și a

prejudiciului moral în mărime de 5000 lei a fost încetată.

09.07.2013, în jurul orei 17:30, cu scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune, aflîndu-se pe str. Vadul lui Vodă 155 din mun. Chișinău,

l-a convins pe Motoșenco Vitalii să-i înstrăineze camionul de model "IVECO 509",

cu n/î CFS 346, la prețul de 2500 euro, care conform cursului oficial al BNM

constituia 40600 lei, banii urmînd să-i achite peste cîteva ore.

1

În continuare, profitînd de încrederea acordată și primind de la Motoșenco V.

camionul menționat, l-a transportat într-o direcție necunoscută însușindu-l, astfel

cauzîndu-i părții vătămate o daună materială considerabilă.

inculpatului, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă.

În motivarea apelului a invocat, că instanța nu s-a expus asupra tuturor

probelor și anume declarațiilor părții vătămate, ale martorilor, dat fiind că partea

vătămată în plîngere nu a indicat care este prejudiciul cauzat și dacă acesta este

considerabil.

Ulterior, avocatul a declarat apel suplimentar, solicitînd casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate din

prevederile art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal în cele ale art. 190 alin. (1) Cod penal,

cu excluderea calificativului „cu cauzarea de daune în proporții considerabile” și

încetarea procesului penal, din motivul împăcării părților, conform art. 109 Cod

penal.

apelul declarat de avocat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărîre, prin care Postolati Igor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, fiind încetat procesul penal în legătură cu

împăcarea inculpatului cu partea vătămată, în temeiul art. 109 Cod penal.

4.1. Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a constatat, că la 09.07.2013,

în jurul orei 17:30, inculpatul Postolati Igor, cu scopul dobîndirii ilicite a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune, aflîndu-se pe str. Vadul lui Vodă 155 din mun.

Chișinău, l-a convins pe Motoșenco Vitalii să-i înstrăineze camionul de model

„IVECO 509”, cu n/î C FS 346, la prețul de 2500 euro, care conform cursului oficial

al BNM constituia 40600 lei, banii urmînd să-i achite peste cîteva ore. Ulterior,

acesta a transportat camionul într-o direcție necunoscută.

4.2. La adoptarea soluției, instanța a conchis că, prima instanță a dat o

apreciere greșită probelor administrate pe dosar, a concluzionat incorect vinovăția

inculpatului de comiterea infracțiunii imputate.

Astfel, instanța de apel a conchis că probele apreciate în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală, dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal și anume, prin declarațiile

părții vătămate, ale martorilor, cît și prin materialele cauzei.

Instanța a menționat, că în plîngerea părții vătămate adresate la poliție nu s-

a indicat cuantumul prejudiciului cauzat și dacă acesta este considerabil. Ulterior,

partea vătămată fiind interogată la fel nu a indicat dacă prejudiciul cauzat este

considerabil.

2

Colegiul a conchis, că prejudiciul cauzat la momentul comiterii infracțiunii,

pentru partea vătămată nu era considerabil, deoarece avea afacere și erau zile cînd

venitul era de 2000 - 3000 euro pe zi.

Instanța de apel a reținut, că partea vătămată a indicat că prejudiciul cauzat

este considerabil apreciind starea materială la momentul cînd a dat declarații și nu

la momentul comiterii faptei și cauzării prejudiciului.

La fel, instanța a constatat că partea vătămată a declarat că la momentul

comiterii faptei dispunea de un magazin și mai multe parcări, fapt confirmat și de

către inculpat, care a declarat că a luat automobilul de pe teritoriul ce aparținea

părții vătămate și că acesta avea mai multe automobile.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.

16, 61, 75 Cod penal, astfel a conchis încetarea procesului penal în baza art. 190

alin. (1) Cod penal, în legătură cu împăcarea inculpatului cu partea vătămată, în

temeiul art. 109 Cod penal.

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, care

solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat următoarele:

- decizia este neîntemeiată și ilegală, deoarece instanța eronat a recalificat

acțiunile inculpatului și a exclus calificativul “cu cauzarea prejudiciului

considerabil” prevăzut de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și nefondat a încetat

procesul penal conform art. 109 Cod penal, acceptînd tranzacția de împăcare;

- efectele împăcării nu puteau fi aplicabile inculpatului, deoarece acestuia i-a

fost imputată o infracțiune ce face parte din categoria celor grave;

- partea vătămată V. Motoșenco, la faza urmăririi penale, a specificat că

prejudiciul cauzat este considerabil și a fost menținut și în ședința de judecată;

- nu a ținut cont, că în cadrul cercetării judecătorești după ce a fost recuperat

prejudiciul, partea vătămată și-a schimbat declarațiile și a declarat că suma de

2500 Euro nu este considerabilă;

- instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile părții vătămate,

deoarece din probele acuzării s-a constatat că, în Registrul bunurilor imobile după

V. Motoșenco este înregistrat un lot de teren cu suprafața de 0,16 hectare în r-nul

Cahul, de asemenea au fost anexate informațiile parvenite de la Inspectoratul

Fiscal de Stat, că în perioada anilor 2010-2013 plăți salariale V. Motoșenco nu a

primit, circumstanțe, ce confirmă caracterul considerabil al daunei cauzate prin

infracțiune;

- instanța de apel în baza propriei convingeri subiective, eronat a decis că în

cazul dat nu poate fi imputată circumstanța agravantă „cu cauzarea de daune în

proporții considerabile”, deoarece acesta funcționează reieșind din starea

materială și venitul victimei;

3

- intenția inculpatului era îndreptată întru cauzarea de daune în proporții

considerabile, deoarece cunoștea unele detalii din activitatea părții vătămate și

care era însemnătatea bunului sustras, starea materială și venitul părții vătămate,

iar în astfel de circumstanțe, inculpatul a manifestat intenția directă în raport cu

agravanta respectivă;

- examinîndu-se cauza în instanța de apel, în lipsa inculpatului și părții

vătămate, între părți nu a avut loc efectiv un proces de împăcare, deoarece

evenimentul împăcării urma să fie realizat în fața instanței de judecată și la o nouă

rejudecare urma să se constate voința ambelor părți.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanța de apel, cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs menționează că aceste prevederi legale și-au găsit

reflectare în cauza dată.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța de recurs este în drept de a-l admite, cu casarea totală a hotărîrii

atacate și să mențină hotărîrea primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

Astfel, în opinia Colegiului, instanța de apel greșit a admis apelul avocatului

și a casat sentința primei instanțe, rejudecînd cauza, pronunțînd o nouă hotărîre,

prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Postolati Igor în baza art. 190

alin. (1) Cod penal, în legătură cu împăcarea inculpatului cu partea vătămată, în

temeiul art. 109 Cod penal.

Colegiul penal constată că potrivit materialelor cauzei, instanța de fond

corect l-a recunoscut vinovat pe Postolati Igor de săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, luînd la bază totalitatea probelor administrate

la dosar, care, fiind examinate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, au confirmat vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

De asemenea Colegiul penal conchide, că instanța de fond întemeiat a reținut,

că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii de escrocherie, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile, a fost dovedită prin: declarațiile părții vătămate

V. Motoșenco, ale martorilor Gh. Curmei, N. Tricolici și P. Melnic; procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 10.09.2013, obiectul cercetării fiind porțiunea de

teren situată pe str. Vadul lui Vodă 155 din mun. Chișinău (vol. I, f.d. 10);

procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie din 17.09.2013 și

23.09.2013, în cadrul căruia partea vătămată V. Motoșenco l-a recunoscut pe Ig.

Postolati, ca persoana care s-a prezentat pe nume “Oleg”, care la 09.07.2013 i-a

luat microbuzul de model "IVECO 509" (vol. I, f.d. 38-39, 86-87); procesele-verbale

4

de recunoaștere a persoanei după fotografie din 18.09.2013 și 23.10.2013, în

cadrul căruia martorul Gh. Curmei l-a recunoscut pe Ig. Postolati, care la

09.07.2013 l-a angajat să transporte microbuzul de model "IVECO 509" la o bază

de metal (vol. I, f.d. 40-41, 84-85).

Totodată, Colegiul penal atestă, că instanța de apel a interpretat și a aplicat în

mod eronat prevederile art. 109 Cod penal, deoarece în speță împăcarea nu era

aplicabilă, dat fiind faptul că inculpatului i-a fost imputată o infracțiune ce face

parte din categoria celor grave (art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal), iar astfel

concluzia primei instanțe de respingere a împăcării este una întemeiată și legală.

Instanța de recurs mai menționează și faptul, că instanța de apel a examinat

cauza în lipsa părții vătămate și a inculpatului, astfel că aplicînd prevederile art.

109 Cod penal, nu a verificat și nu a constatat faptul, dacă părțile susțin cererea de

împăcare, deoarece voința părților în acest sens este una dintre condițiile

acceptării acordului de împăcare.

De asemenea, Colegiul penal lărgit consideră, că instanța de apel a

interpretat în mod eronat prevederile art. 126 Cod penal, constatînd că prejudiciul

cauzat părții vătămate în sumă de 2500 de Euro nu este considerabil, ulterior

reîncadrînd acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, deoarece

partea vătămată V. Motoșenco la faza de urmărire penală și în cadrul cercetării

judecătorești a declarat că prejudiciul cauzat este considerabil (vol. I, f.d. 18, 172-

verso), or, după ce inculpatul a recuperat prejudiciul, partea vătămată și-a

schimbat radical declarațiile și a indicat că suma de 2500 de Euro pentru el nu este

considerabilă, declarații, ce urmau a fi apreciate critic de către instanța de apel,

fiind date întru ameliorarea situației inculpatului.

Instanța de recurs remarcă și faptul, că instanța de apel la constatarea

caracterului considerabil al daunei cauzate părții vătămate, urma să analizeze

amplu veniturile și starea materială a părții vătămate, deoarece din probele

prezentate de către învinuire reiese, că potrivit Registrului Bunurilor Imobile după

V. Motoșenco este înregistrat un lot de teren cu suprafața de 0,16 hectare în r-nul

Cahul, iar potrivit informației Inspectoratului Fiscal de Stat, pe parcursul anilor

2010-2013, el nu a primit plăți salariale.

În această ordine de idei, Colegiul penal conchide, că circumstanțele

menționate confirmă concluzia primei instanțe cu privire la caracterul considerabil

al daunei cauzate de către inculpat părții vătămate prin infracțiune, iar

argumentele instanței de apel privind excluderea calificativului „cu cauzarea de

daune în proporții considerabile” prevăzut la art. 190 alin. (2) Cod penal, cu

recalificarea faptei la prevederile art. 190 alin. (1) Cod penal sunt neîntemeiate.

Prin urmare, instanța de apel greșit a admis apelul avocatului și neîntemeiat

a casat sentința primei instanțe, care nu este afectată de erori de drept, recalificînd

acțiunile inculpatului, cu încetarea procesul penal în baza art. 190 alin. (1) Cod

penal, în legătură cu împăcarea părților, conform art. 109 Cod penal.

5

Din considerentele expuse supra Colegiul penal a ajuns la concluzia, că

recursul înaintat urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și

menținerea sentinței primei instanțe.

penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2015, cu menținerea sentinței

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 07 iulie 2015, în cauza penală în privința

lui Postolati Igor Anatolie.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iunie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Moraru Petru

6