ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 21.10.2016

1ra-1269/2016 — art. 352 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
21.10.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 352 alin. 1 CP
Temei legal
art.427 alin. 1 pct. 6, 8 , 12 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-1269/2016 — art. 352 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1269/2016

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul din

procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Valeriu Sîrbu, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 februarie 2016, în cauza penală în

privința lui

MUNTEANU Ion Dumitru, născut la 01

noiembrie 1979, originar din s. Toceni, r-nul

Cantemir și domiciliat în or. Cantemir, str.

Trandafirilor 12, ap. 5

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.02.2015 – 03.07.2015;

Instanța de apel: 30.07.2015 – 25.02.2016;

Instanța de recurs: 24.05.2016 – 07.09.2016.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 352 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale, echivalentul a 8 000

lei, în beneficiul statului.

la 16.09.2014, intenționînd să meargă cu familia în or. Chișinău după cumpărături, a luat de

la Duduș A. automobilul de modelul Mercedes Sprinter 312 D, nr. de înmatriculare

CA0104TB, înregistrat cu drept de proprietate pe numele lui Duduș A., după ce, considerînd

că automobilul de fapt este proprietatea lui și că Duduș A. îi datorează suma de 6 000 euro,

1

achitată de el pentru procurarea automobilului, a refuzat să-i întoarcă lui Duduș A.

automobilul pînă cînd cel din urmă nu-i va achita costul automobilului.

Acțiunile inculpatului Munteanu I. au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, drept escrocherie, adică dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune, săvîrșită cu cauzarea de daune în proporții mari,

Munteanu I. fiind învinuit în aceea că prin înșelăciune, abuzînd de încrederea lui Duduș A.,

1-a deposedat pe Duduș A .de automobilul de modelul „Mercedes Sprinter 312 D” nr. de

înmatriculare CA0104TB pe care 1-a însușit, cauzîndu-i lui Duduș A. o daună în mărime de

79 366 lei.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul Munteanu I. să fie recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 190 alin.(4) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 7 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat că prima instanță eronat a

reîncadrat juridic acțiunile inculpatului Munteanu I. în baza art. 352 alin. (l) Cod penal.

Consideră că prima instanță nu a ținut cont de declarațiile părții vătămate Duduș A., cît și de

declarațiile inculpatului Munteanu I., precum că ultimul a obținut încrederea lui Duduș A.

prin înșelăciune, luînd automobilul de model „Mercedes Sprinter 312 D” cu numărul de

înmatriculare CA 01104 TB, refuzînd ulterior să-l restituie proprietarului Duduș A..

În scopul însușirii mijlocului de transport de model „Mercedes Sprinter 312 D” cu

numărul de înmatriculare CA 01104 TB, Munteanu I. a ascuns și depozitat automobilul la

domiciliul unui prieten de al său, Manoli P., din s. Baurci Moldoveni, r-nu1 Cahul, unde

pentru a nu fi depistat, a sos plăcuțele de înmatriculare, deteriorînd elementele de protecție și

identificare.

La cererea organelor de drept, Munteanu I. a refuzat de nenumărate ori să comunice

locul aflării mijlocului de transport, neinvocînd datoria de 6000 euro pe care o are Duduș A.

față de primul. În perioada anilor 2012 - 2014 Duduș A., împreună cu Munteanu I. au avut o

afacere neînregistrată, unde ambii au declarat că nu au careva datorii unul față de altul.

declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

stabilit situația de fapt și de drept și întemeiat a reîncadrat juridic acțiunile inculpatului,

recunoscîndu-l pe Munteanu I. culpabil de comiterea infracțiunea prevăzută de art. 352 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă în baza probelor administrate în cauză,

apreciate în mod corespunzător.

Instanța de apel, a considerat că prin probele administrate pe cauză nu s-a constatat în

acțiunile inculpatului Munteanu I. intenția de însușire a bunului (mijlocului de transport)

2

părții vătămate Duduș A., deoarece acțiunile inculpatului au fost îndreptate în exercitarea

unui drept presupus în mod arbitrar (privind restituirea datoriei pentru procurarea mijlocului

de transport). Or, în primele explicații inculpatul Munteanu I. a indicat despre procurarea

mijlocului de transport din sursele familiei acestuia (f.d. 8).

Reieșind din probele acumulate, s-a demonstrat că, Munteanu I. se consideră

coproprietar al automobilului în cauză, el la necesitate se folosea de el, insistînd că

microbuzul a fost procurat pe banii oferiți de mama sa Strelțova M., dorind să inițieze o

afacere comună cu partea vătămată Duduș A.. Nu a fost demonstrat scopul de însușire a

mijlocului de transport de model „Mercedes Sprinter 312 D” de către Munteanu I. Astfel, au

fost considerate neîntemeiate argumentele apelantului cu privire la faptul că de către prima

instanță a fost dată o apreciere juridică greșită asupra circumstanțelor de fapt ale cauzei, și

acțiunile inculpatului Munteanu I. necesită a fi încadrate în prevederile art. 190 alin. (4) Cod

penal.

De asemenea, au fost apreciate ca neîntemeiate argumentele invocate de procuror

privind aprecierea incorectă a declarațiilor martorilor Maria S., Munteanu A., Manoli P., Marț

V., Uzun D., Topal I., Hasan I., nefiind temei de a pune la îndoială veridicitatea acestora.

Probele date, sub formă de declarații, au fost dobîndite în modul stabilit de Codul de

procedură penală, fără încălcarea legislației în vigoare, și corect apreciate de prima instanță la

justa lor valoare.

invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Pentru a argumenta recursul declarat, recurentul a formulat următoarele motive:

- Rejudecînd cauza și pronunțînd o hotărîre de menținere a sentinței adoptate în

privința lui Munteanu I., instanța de apel s-a limitat cu o analiză generală, superficială a

probelor, indicînd în decizia sa că, „Munteanu I., se consideră coproprietar al automobilului

în cauză, el la necesitate se folosea de el, insistând că microbuzul a fost procurat pe banii,

oferiți de mama sa, având o afacere comună cu partea vătămată Duduș A.. Nu a fost

demonstrat scopul de însușire a mijlocului de transport de model „Mercedes Sprinter 312 D

de către Munteanu I.”, totodată menționînd că prima instanță a dat o apreciere juridică

corectă circumstanțelor de fapt a cauzei și acțiunilor inculpatului;

- Instanța de apel nu a apreciat separat fiecare probă, inclusiv declarațiile inculpatului,

ale părții vătămate, ale martorilor, probele scrise, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpaților în

rechizitoriu, nu a indicat probele pe care și-a întemeiat concluziile și motivele pentru care a

respins probele acuzării;

3

- Instanța de judecată era obligată să motiveze aplicarea unei pedepse mai ușoare

decît cea prevăzută de lege. În dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie constatarea

că inculpatul este vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și

mărimea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea constatată ca dovedită. În toate

cazurile, pedeapsa trebuie să fie precizată astfel încît la executarea sentinței să nu apară nici

un fel de îndoieli cu privire la categoria și mărimea pedepsei stabilite de instanța de judecată.

- Instanța de apel, deși a invocat respectarea art. 414-415 Cod de procedură penală, a

încălcat aceste prevederi, prin aceea că a stabilit numai valoarea unora din probele

administrate în instanță, fără a motiva o altă parte a acestora, aplicînd pedepse individualizate

contrar prevederilor legale;

- Instanța de apel specificînd că inculpatul: „se învinuiește”, nu a constatat și descris

fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvârșirii ei,

forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat de acuzatorul de stat se constată că, acesta invocă ca

temei de drept pct. 6), 8) și 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, pct. 6)

stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței; pct. 8) reglementează situația cînd hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel,

dacă nu au fost întrunite elementele infracțiunii, iar pct. 12) statuează faptul că, faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

4

Însă, în esență recurentul critică condamnarea lui Munteanu I. în baza art. 352 alin. (1)

Cod penal, dat fiind că instanțele de fond eronat au reținut în sarcina acestuia elementele

constitutive ale acestei infracțiuni și greșit au apreciat probatoriul administrat ajungînd la o

concluzie nefondată privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului din art. 190 alin. (4) Cod

penal, în art. 352 alin. (1) Cod penal.

Așadar, referindu-se la argumentele invocate în recurs în sensul prevederilor de la pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs constată că, recurentul nu a

motivat recursul declarat prin prisma erorii stipulate la norma vizată, expunîndu-se în mare

parte doar pe modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel.

Verificînd legalitatea hotărîrii contestate, instanța de recurs conchide că, instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii contestate în baza probelor

administrate în prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, stabilesc că instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Astfel, argumentele recurentului precum că instanța de apel nu a apreciat separat

fiecare probă administrată pe această cauză penală potrivit prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, instanța de recurs le consideră neîntemeiate, deoarece instanța de apel

verificînd legalitatea cercetării probelor de către prima instanță, a constatat că acestea au fost

apreciate corect și obiectiv, iar concluziile primei instanțe făcute în urma aprecierii probelor

instanța de apel le-a însușit în totalitate, ca fiind legale și întemeiate, din care motiv nu a dat

o nouă apreciere probelor administrate.

În contextul dat, instanța de recurs reține aprecierile instanțelor de fond ca fiind

efectuate conform prevederilor legale, ajungînd la o concluzie corectă privind condamnarea

inculpatului Muntean I. în baza art. 352 alin. (1) Cod penal, și nu în baza art. 190 alin. (4)

Cod penal, precum a fost învinuit prin rechizitoriu.

Tot aici, Colegiul penal reamintește că la etapa judecării recursului, instanța nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și

nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al primei instanțe și al

instanței de apel. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la greșita reținere,

5

pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci v-a verifica, prin

raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea încadrării juridice a

faptelor săvîrșite de inculpatul Munteanu I.

Referitor, la corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor lui Munteanu I. în baza art.

352 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs reține aprecierile instanței de apel, care a indicat

că: „nu a fost demonstrat în acțiunile inculpatului Munteanu I. intenția de însușire a bunului

(mijlocului de transport) părții vătămate Duduș A., deoarece acțiunile inculpatului au fost

îndreptate în exercitarea unui drept presupus în mod arbitrar (privind restituirea datoriei

pentru procurarea mijlocului de transport). Or, în primele explicații inculpatul Munteanu I.

a indicat despre procurarea mijlocului de transport din sursele familiei acestuia (Vol.I, f.d.

8).”

Astfel, Colegiul penal consideră că acțiunile inculpatului au fost îndreptate spre

exercitarea unui drept al său în mod arbitrar, lezînd în acest mod și drepturile altor persoane,

însă nicidecum prin însușirea bunului sustras profitînd de încrederea părții vătămate, precum

a fost învinuit prin rechizitoriu.

Respectiv, instanțele de fond au reîncadrat acțiunile inculpatului, dat fiind faptul că

prin probele administrate se demonstrează că inculpatul a săvîrșit infracțiunea de

samavolnicie, cauzînd daune în proporții mari.

În continuare, referindu-se la argumentele invocate în recurs cu privire la faptul că în

acțiunile inculpatului se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute art. 190

alin. (4) Cod penal, instanța de recurs menționează că acestea urmează a fi apreciate critic,

considerîndu-le neîntemeiate, deoarece de către instanțele de fond corect a fost stabilită

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (1) Cod penal, în

baza probelor pertinente și concludente ce au fost administrate pe parcursul judecării cauzei.

Cît privește pedeapsa stabilită inculpatului Munteanu I., instanța de recurs o consideră

legală, echitabilă și individualizată corect, capabilă de a restabili echitatea socială și de a

realiza scopurile legii penale și a pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal, iar

argumentele recurentului invocate în sensul dat urmează a fi considerate neîntemeiate.

Într-o altă ordine de idei, instanța de recurs remarcă că recurentul mai invocă în recurs

și faptul că instanța de apel nu a constatat și descris fapta criminală, considerată ca fiind

dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii.

În contextul dat, se menționează că instanța de apel nu era obligată să constate aceeași

faptă, care a și fost constatată de către prima instanță, în cazul în care instanța de apel

reîncadrează acțiunile inculpatului și adoptă o nouă hotărîre, atunci ea este obligată să

constate fapta dovedită în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, însă în speța dată,

6

instanța de apel adoptînd o decizie de menținere a sentinței a considerat că prima instanță

corect a constatat fapta.

În concluzie, instanța de recurs constată că în speța supusă judecății nu sunt prezente

erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs constată că temeiurile invocate de către recurent nu și-a

găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că hotătîrea contestată este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul din procuratura de nivelul

Curții de Apel Cahul, Valeriu Sîrbu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Cahul din 25 februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe Muntean Ion Dumitru, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 21 octombrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-07-19
0,94
1ra-1255/16 — art.264 alin.1, 264-1 alin.3 CP
Dosarul nr.1ra-1255/16 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 19 iulie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun, judecînd,
CSJ 2017-12-28
0,94
1ra-1606/2017 — art. 264 alin. 1 CP
Dosarul nr.1ra-1606/17 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 13 decembrie 2017 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, examinând admisibilitatea în prin
CSJ 2016-11-09
0,94
1ra-1043/2016 — art.287 alin.2 lit.b Cod penal
Dosarul 1ra-1043/2016 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 09 noiembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Petru Ursache, Judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, exami
CSJ 2017-10-18
0,94
1ra-1243/2017 — art. 264-1 alin. 4 CP
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 27 septembrie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Președinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie examinând admisibilitatea în principiu
CSJ 2016-11-01
0,94
1ra-1129/2016 — art.264 al. 1 CP
Dosarul nr.1ra-1129/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 01 noiembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Ursache Petru, Judecători - Timofti Vladimi
Sursă