1ra-1043/2016 — art.287 alin.2 lit.b Cod penal

1ra-1043/2016 — art.287 alin.2 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1043/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Melnic Petru în numele inculpaților Munteanu Mihail și Munteanu

Leonid prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Cantemir din 31

decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui

Munteanu Leonid Ivan,

născut la 18 noiembrie 1964, originar și domiciliat în s.

Coștangalia r-nul Cantemir, și

Munteanu Mihail Leonid,

născut la 05 decembrie 1992, originar și domiciliat în s.

Coștangalia r-nul Cantemir.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

(instanța de fond);

noiembrie 2015 – până la 17 decembrie 2015 (instanța de

apel);

07 iulie 2016 – până la 09 noiembrie 2016 (instanța de

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Leonid a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă

în mărime de 400 unități convenționale, echivalentul a 8.000 lei.

Prin aceiași sentință, Munteanu Mihail a fost achitat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că nu a

săvîrșit fapta incriminată.

S-a dispus încasarea de la Munteanu Leonid în beneficiul părții vătămate

Hariton Ștefan suma de 3000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

1

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată privind recuperarea

prejudiciului material a fost admisă în principiu, fiind lăsată spre soluționare

în ordinea procesului civil.

Leonid la 06.05.2011, aproximativ la ora 2000, împreună și de comun acord cu

Munteanu L.L., Munteanu I. și Munteanu V. (care au fost condamnați prin

decizia Curții de Apel Cahul la 31.10.2013), s-au deplasat la domiciliul lui

Hariton Șt., situat în s. Coștangalia, r-nul Cantemir, cu autocamionul de model

„ZIL” cu n/î CH AF 299, unde sub pretextul reglării unor relații cu ultimul,

aflîndu-se în stradă, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică,

care s-a manifestat prin încălcarea normelor de drept și morale de comportare în

societate, însoțită de aplicarea violenței, printr-o obrăznicie deosebită, i-au aplicat

lui Hariton Șt. lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului,

provocându-i ultimului leziuni corporale ușoare.

De către organul de urmărire penală Munteanu Mihail a fost învinuit

pentru faptul că, la 06.05.2011, aproximativ la ora 2000, împreună și de comun

acord cu Munteanu L.I., Munteanu L.L., Munteanu I. și Munteanu V., cu

autocamionul de model „ZIL” cu n/î CH AF 299, s-au deplasat la domiciliul lui

Hariton S., situat în s. Coștangalia r-nul Cantemir, unde sub pretextul reglării

unor relații cu Hariton Șt., aflându-se în stradă, din intenții huliganice,

încălcând grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței, printr-o

obrăznicie deosebită, i-au aplicat părții vătămate lovituri cu pumnii și picioarele

pe diferite părți ale corpului, cauzîndu-i ultimului leziuni corporale ușoare.

- acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, de condamnare a lui Munteanu Leonid în baza

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis, iar Munteanu Mihail în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Conform

art. 90 Cod penal, pedeapsa numită lui Munteanu Mihail să fie suspendată

pe un termen de 3 ani, cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintate.

În motivarea apelului a invocat că prima instanță la pronunțarea

sentinței, nu a analizat sub toate aspectele circumstanțele cauzei în ansamblu și

a dat o apreciere greșită probelor acumulate, iar concluziile despre faptul că

2

Munteanu Mihail nu a comis infracțiunea incriminată, vin în contradicție cu

probele acumulate și examinate în ședințele de judecată; instanța nu a dat nici

o apreciere deciziei Curții de Apel Cahul din 31.10.2013;

- partea vătămată, Hariton Șt., care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu

pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților conform învinuirii

înaintate, cu admiterea integrală a acțiunii civile;

- avocatul Moraru S. în numele inculpatului Munteanu L., care a

solicitat casarea sentinței în partea ce ține de condamnarea lui Munteanu L. și

încetarea procesului penal în privința acestuia cu atragerea la răspundere

contravențională în baza art. 78 Cod contravențional, și încetarea procesului

contravențional, pe motivul expirării termenului de prescripție, argumentând

că hotărârea primei instanțe se bazează exclusiv pe declarațiile părții vătămate

Hariton Șt., a fiului și soției acestuia, declarații care urmau a fi apreciate critic;

- avocatul Melnic P. în numele inculpatului Munteanu L., care a solicitat

casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința acestuia,

în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, din motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii invocând că în procesul urmăririi penale

și examinării cauzei nu au fost obținute probe suficiente în confirmarea

vinovăției inculpatului Munteanu L.

2015, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

recurs ordinar de acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acestora, cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată

argumentând că instanțele de fond au dat o apreciere greșită probelor cu

derogare de la prevederile art. 101 Cod de procedură penală, punând accentul

doar pe depozițiile și versiunea inculpaților, care nu coroborează cu celelalte

probe administrate pe caz;

5.1 avocatul Melnic P. în numele inculpatului Munteanu L., care a solicitat

casarea acestora, în partea condamnării lui Munteanu L. cu rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, de achitare în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3)

Cod de procedură penală.

13 octombrie 2015, recursurile declarate au fost admise, casată total decizia

3

contestată și dispusă rejudecarea cauzei.

Instanța de recurs a constatat că instanțele de fond prematur au ajuns la

concluzia referitor la achitarea lui Munteanu M., pe motiv că dînsul nu a

săvârșit fapta incriminată, prin ce au admis o eroare de fapt și anume

discordanța între cele reținute de prima instanță, instanța de apel și conținutul

real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

susține, instanța de apel urmând să verifice versiunea privind lipsa de la fața

locului a inculpatului Munteanu M. și să aprecieze obiectiv toate probele.

Totodată s-a menționat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile apărării.

2016, apelurile declarate de avocații Moraru Sv. și Malic P. în numele

inculpatului Munteanu L. au fost respinse ca nefondate.

Apelurile declarate de acuzatorul de stat și partea vătămată Hariton Șt. au

fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care, Munteanu M. și Munteanu L. au fost

condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, fiecare.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 1 an, fiecare.

S-a dispus încasarea de la Munteanu M. și Munteanu L. în beneficiul părții

vătămate cu titlu de prejudiciu moral a câte 3000 lei de la fiecare.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

cercetării probelor administrate, cu certitudine s-a constatat că, Munteanu M.,

la 06.05.2011, aproximativ la ora 2000, împreună și de comun acord cu Munteanu

L.I., Munteanu L.L., Munteanu I. și Munteanu V., cu autocamionul de model

„ZIL” cu n/î CH AF 299, s-au deplasat la domiciliul lui Hariton Ș., situat în

s. Coștangalia r-nul Cantemir, unde sub pretextul reglării unor relații cu

Hariton Ș., aflându-se în stradă, din intenții huliganice, încălcând grosolan

ordinea publică, care s-a manifestat prin încălcarea normelor de drept și morale

de comportare în societate, însoțită de aplicarea violenței, printr-o obrăznicie

deosebită, i-au aplicat lui Hariton Ș. lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite

părți ale corpului, cauzându-i ultimului vătămări corporale ușoare.

4

Colegiul penal, a menționat că concluziile primei instanțe despre faptul că

Munteanu M. nu a săvârșit infracțiunea incriminată vin în contradicție cu

probele administrate la urmărirea penală și examinate în cadrul cercetării

judecătorești, iar la adoptarea sentinței instanța nu a luat în considerație

declarațiile părții vătămate Hariton Șt., martorilor acuzării, precum și probele

scrise prezentate de procuror, probe care coroborează între ele, bazându-se

doar pe declarațiile inculpaților și martorilor apărării, care nu au fost martori

oculari și nu au declarat nimic referitor la fapta incriminată inculpaților.

În continuare, instanța de apel a reținut, că la stabilirea pedepsei lui

Munteanu L. sub formă de amendă, instanța de fond nu a luat în considerație

că acesta pe tot parcursul urmăririi penale s-a eschivat de a se prezenta și a da

declarații, fiind anunțat în căutare, nu a recunoscut vina, astfel stabilindu-i o

pedeapsă inechitabilă și neproporțională în raport cu gravitatea faptei comise.

În consecință Colegiul penal ținând cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75,

76, 77, 78 Cod penal, a concluzionat că lui Munteanu L. și Munteanu M.

urmează a le fi stabilită pedeapsa sub formă de închisoare, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

avocatul Melnic P. în numele inculpaților, care invocând temeiurile de drept

prevăzute la pct. 6),8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea

acestora, cu achitarea lui Munteanu L. și Munteanu M., deoarece fapta nu

întrunește elementele infracțiunii incriminate.

În argumentarea recursului declarat recurentul a invocat următoarele:

-acuzarea nu a prezentat suficiente probe în confirmarea învinuirii formulate;

-declarațiile inculpaților Munteanu L., Munteanu M., care au negat vinovăția

și au relatat cum au avut loc în realitate evenimentele au fost confirmate prin

declarațiile martorilor Hariton D., Pasat D., Hariton Gh., Cîrlan S., Cîrlan M.,

Munteanu S., Munteanu I., Munteanu V., declarații care nu au fost apreciate de

instanță;

- instanța de apel a dat o apreciere eronată raportului de expertiză

medico-legală nr. 124„D” prin care s-a stabilit că lui Hariton Șt. i-au fost cauzate

vătămări corporale ușoare, însă nu s-a stabilit mecanismul provenienței lor.

Totodată, instanța nu a ținut cont că prin raportul de expertiză medico-legal

nr. 624 din 05.10.2011, nu a fost stabilită apartenența de specie a sângelui depistat

5

pe „bățul” recunoscut corp delict;

- instanțele de fond au lăsat fără nici o aprecie încălcările admise de către

procurorul Mîțăbțîndă, care a efectuat conducerea urmăririi penale fără ca cauza

să-i fie repartizată, fapt care atrage nulitatea actelor emise de acest procuror;

-instanța de apel greșit a făcut trimitere la decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Cahul din 31.12.2013, deoarece această decizie a fost contestată cu recurs

la CSJ, însă recursul a fost declarat inadmisibil ca fiind depus peste termen;

- la stabilirea pedepselor inculpaților instanța nu a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei și greșit a conchis că Minteanu L. s-a eschivat de organul de

urmărire penală.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, menționând că instanța de apel ținând cont de

prevederile art. 436 alin. (2) CPP a înlăturat omisiunile reținute prin decizia

instanței de recurs și just a constat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei

și, corect a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal. Concomitent a mai reținut, că recurentul își exprimă dezacordul cu

aprecierea probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probator nu se

conțin în temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) CPP.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Autorul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, care prevăd că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar și când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

6

instanței și când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Referitor la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal

menționează că, acest temei poate fi aplicat în cazul cînd instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu a motivat

hotărârea judecătorească. Adică, este necesar ca hotărârea pronunțată să fie

motivată atît în fapt, cît și în drept.

Din textul recursului declarat se evidențiază că de fapt autorul critică

aprecierea probelor, însă nu argumentează ilegalitatea hotărârilor judecătorești

din punct de vedere al erorilor de drept invocate, ce au fost comise la judecarea

cauzei, precum și nu specifică care ar fi esența circumstanțelor că hotărîrea

pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind omisă în

totalitate argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că,

temeiurile invocate de către recurent și prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri,

aceasta cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Relevând cele menționate mai sus, Colegiul penal atestă că instanța de

apel, a cercetat toate probele prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității acestora și care în ansamblul

lor, au confirmat corectitudinea condamnării inculpaților pentru săvârșirea

infracțiunii imputate. La fel, Colegiul penal constată că, instanța de apel în

hotărârea adoptată a făcut o analiză amplă probelor administrate în prezenta

cauză, ce au confirmat învinuirea adusă lui Munteanu Leonid Ivan și Munteanu

Mihail Leonid în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal. Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare, iar

concluziile făcute de instanța ierarhic inferioară rezultă din lucrările dosarului

și concordă cu situația factologică.

Din cuprinsul recursului rezultă, că în viziunea recurentului probele

administrate nu confirmă vina inculpaților în săvârșirea infracțiunii de

huliganism incriminată, însă aceste alegații, ce au fost invocate și în apelurile

apărării, nu pot fi reținute de către instanța de recurs, deoarece din textul

7

hotărârii atacate rezultă că, concluzia privind vinovăția lui Munteanu Leonid

Ivan și Munteanu Mihail Leonid s-a tras, avînd în vedere: - declarațiile părții

vătămate Hariton Ștefan P. din care rezultă că de la loviturile care i-au fost

aplicate de Munteanu Leonid și-a pierdut cunoștința, iar din acest motiv nu a

văzut persoanele care au venit mai târziu, însă de la soție și fiu a aflat că el a

fost lovit de Munteanu Leonid Ivan, Munteanu Mihail Leonid, Munteanu

Leonid Leonid, Munteanu Vasile și de Munteanu Ivan. Cele declarate de

partea vătămată au fost confirmate și de marorii oculari Hariton Ștefan Șt.,

Haritorn Valentina, Hariton Sofia și Pînzari Maria, care au relatat că partea

vătămată a fost bătută în drum lîngă poarta casei sale de către un grup din 5

persoane printre care erau Munteanu Leonid Ivan și Muntean Mihail Leonid.

Martorul Hariton Valentina cu certitudine a declarat că Munteanu Mihail la fel

i-a aplicat lovituri soțului său. Prin probele scrise aneaxte la actele cauzei, și

anume: raportul de expertiză medico-legală nr. 124/D din 18.07.2011 potrivit căruia

la partea vătămată au fost depistate vătămări corporale ușoare, ce puteau fi

produse la acțiunea traumatică a unor corpuri contondente la lovire și frexiune,

posibil în timpul și circumstanțele relatate (f.d.59, vol. I); raportul de expertiză nr.

624 din 05.10.2011 prin care s-a stabilit că sângele depistat pe bâta care a fost

recunoscut corp delict este de origine umană, nefiind exclusă proveniența

acestuia de la partea vătămată Hariton Șt. (f.d.61, vol. I).

Faptul că Hariton Șt. a fost atacat de către Munteanu Leonid Ivan,

Munteanu Mihail Leonid, și încă trei persoane (Munteanu L.L., Munteanu V.,

și de Munteanu I.), și aceștia i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele a fost

confirmat atât de partea vătămată cât și de martorii oculari.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează

că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpaților, în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Un alt temei pentru recurs a fost menționat și pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, în acest context recurentul invocă, că în speță nu au fost

stabilite faptele care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii de

huliganism.

La acest capitol, Colegiul reține, că potrivit materialelor dosarului

inculpații au fost învinuiți și condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal și anume huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

8

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită, săvârșite de două sau mai multe persoane.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală.

Potrivit teoriei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 287

Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau

de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită.

Din aceste prevederi reiese că fapta prejudiciabilă cunoaște 4 modalități

normative cu caracter alternativ. De asemenea doctrina menționează că

infracțiunea specificată la art. 287 Cod penal este o infracțiune formală și se

consideră consumată din momentul realizării acțiunilor specificate în latura

obiectivă.

Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se înțelege fapta săvârșită în

public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea

jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură

ordinea publică și liniștea persoanelor.

În sensul art. 287 Cod penal, prin violență se are în vedere violența

soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori violența

soldată cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată

a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

Prin acțiuni care, după conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, trebuie de înțeles violarea demonstrativă a normelor etice

general acceptate.

Așa dar, din declarațiile părții vătămate și martorilor Hariton Valentina,

Hariton Șt. Șt.,Hariton Sofia și Pînzari Maria, rezultă că, la data de 06 mai 20111,

în jurul orei 2000, inculpații Munteanu Leonid Ivan, Munteanu Mihail Leonid,

și încă trei persoane (Munteanu L.L., Munteanu V., și de Munteanu I.), s-au

9

apropiat de partea vătămată și în vederea reglării unor relații cu acesta, în

stradă, ce se atribuie la loc public au iscat o ceartă cu Hariton Șt. P., după care

i-au aplicat pătimitului mai multe lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite

părți ale corpului.

Deci, faptul că pătimitul aflându-se într-un loc public, a fost agresat și

lovit de inculpați a fost confirmat atât prin declarațiile martorilor oculari, cât și

prin raportul de constatare medico-legală nr. 124/D din 18.07.2011, astfel chiar

și aplicarea unei singure lovituri este suficientă pentru a fi prezent calificativul

aplicarea violenței. În asemenea circumstanțe, Colegiul consideră că, este

vădită prezența laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, în acțiunile inculpaților, mai ales că manifestarea unor astfel de

acțiuni, provoacă indignarea sau revolta unei colectivități de persoane care

asistă la săvârșirea infracțiunii.

Doctrina juridică menționează că, în nici un caz nu poate fi admisă

posibilitatea de a raporta huliganismul la infracțiunile săvârșite fără motiv.

Deși motivul nu este indicat în textul legii penale ca semn obligatoriu al

laturii subiective a huliganismului, el decurge din însăși esența acestei

infracțiuni.

Din circumstanțele speței, rezultă că inițiatorii acțiunilor huliganice sunt

inculpații, care au venit la poarta părții vătămate și sub pretextul de a regla

niște relații, au iscat un conflict, deranjând prin acțiunile lor ordinea publică.

Argumentul recurentului, precum că instanța de apel a neglijat

depozițiile martorilor apărării, sunt neîntemeiate, or instanța în decizia

adoptată a analizat declarațiile martorilor menționați în cumul cu alte probe și

corect a conchis că acestea nu demonstrează nevinovăția inculpaților, deoarece

sunt declarații de ordin general, astfel, persoanele date nefiind martori oculari

ai incidentului, nu pot să confirme câte persoane au participat la acțiunile

huliganice și cine a aplicat lovituri părții vătămate. Prin urmare, reieșind din

faptul că martorii apărării, care au fost audiați nu au fost prezenți în momentul

incidentului aceștia nu pot nici confirma declarațiile inculpaților, precum și nu

pot infirma nici declarațiile părții vătămate și a martorilor oculari.

Rezumând cele menționate colegiul conchide că soluția instanței de apel

la acest capitol este justă și întemeiată, or instanța a făcut o analiză amplă a

probelor acumulate în speță, argumentându-și clar concluzia din care motive

10

s-au admis unele probe și s-au respins altele.

În continuare Colegiul penal consideră neîntemeiate și criticile formulate

de apărare referitor la aprecierea eronată în opinia sa a raportului de expertiză

medico-legală nr. 124 „D”, or din acest raport rezultă că părții vătămate Hariton

Șt. i-au fost cauzate mai multe leziuni corporale, fiind descrisă localizarea și

gravitatea acestora, precum și mecanismul provenienței acestora fiind indicat:

„Leziunile corporale menționate puteau fi produse la acțiunea traumatică a unui

corp, corpuri contondent (e) bont (e) la lovire și frexiune (excoreații), posibil în

timpul și circumstanțele relatate” (f.d.59, vol. I).

Totodată, Colegiul conchide că alegațiile recurentului prin care se indică

că prin raportul de expertiză medico-legal nr. 624 din 05.10.2011, nu a fost

stabilită apartenența de specie a sângelui depistat pe „bățul” recunoscut corp

delict, sunt declarative și neîntemeiate, or din concluziile expertului clar

rezultă, că „În spălătura de pe bățul prezentat (ob. 2) a fost găsit sânge de

origine umană. Proveniența sângelui în urma examinată de la partea

vătămată nu se exclude” (f.d.61-62, vol. I).

Un alt argument invocat de apărare este acela că, instanța de apel greșit a

făcut trimitere la decizia Curții de Apel Cahul din 31.12.2013, deoarece această

decizie a fost contestată cu recurs, însă acesta a fost declarat inadmisibil ca fiind

depus peste termen.

Colegiul penal respinge acest argument considerându-l neîntemeiat, or

decizia la care face referire recurentul, a devenit definitivă și irevocabilă, și se

bucură de autoritate de lucru judecat.

La fel este neîntemeiat și următorul argument al recurentului prin care se

invocă încălcări admise de către procurorul Mîțăbțîndă S., care a efectuat

conducerea urmăririi penale fără ca cauza să-i fie repartizată, fapt care în

viziunea avocatului Melnic P. atrage nulitatea actelor emise de acest procuror.

La acest capitol instanța de recurs ține să menționeze, că la plîngerea cet.

Hariton Șt. a fost pornită cauza penală nr.2011430229, care i-a fost repartizată

procurorului S. Mîțăblîndă pentru conducerea acțiunilor de urmărire penală

(f.d.2, vol. I).

Dat fiind faptul că Munteanu Leonid și Munteanu Mihail, s-au eschivat de

la organul de urmărire penală, procurorul a dispus prin ordonanța din

15.11.2011 disjungarea materialelor în privința acestora din cauza penală

11

nr.2011430229 și atribuirea unui nou număr de înregistrare (f.d.1, vol. I).

Ulterior cauzei penale disjungate i-a fost atribuit nr.2011430385, aceasta fiind

suspendată prin ordonanța procurorului S. Mîțăblîndă din 08.12.2011.

La 07.04.2012 din motiv că au dispărut motivele suspendării, în temeiul

art. 2873 Cod de procedură penală, prin ordonanța procurorului S. Mîțăblîndă

s-a dispus reluarea urmăririi penale pe cauza penală nr. nr.2011430385.

Așadar, ținînd cont de faptul că cauza nr. 2011430229 în temeiul art. 270

alin. (3) Cod de procedură penală, i-a fost distribuită procurorului S. Mîțăblîndă

pentru conducerea acțiunilor de urmărire penală, iar ulterior din aceasta a fost

disjunsă și prezenta cauză penală, Colegiul conchide că împuternicirile

procurorului corect au fost menținute până la finisarea urmăririi penale pe

cauza nr.2011430385.

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul atestă că motivele de

reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, de aceea argumentele recursului nu pot fi

considerate motive sub aspectul casării hotărârii contestate, ca fiind ilegală, or

reaprecierea probelor, în modul propus de către avocat în numele inculpaților

în recurs, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar

o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii instanței de

apel, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei, astfel constatându-se

lipsa temeiurilor de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală.

Așa dar, analizând decizia atacată, Colegiul constată că, instanța de apel

la examinarea cauzei ținând cont de prevederile art. 436 alin. (2) Cod de

procedură penală, precum și de decizia Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiței din 13.10.2015, a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5),

417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În consecință, Colegiul conchide că faptei săvârșite de către Munteanu

Leonid Ivan și Munteanu Mihail Leonid i s-a dat o apreciere și încadrare

juridică corectă, iar măsura de pedeapsă inculpaților li s-a stabilit cu

respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul

prejudiciabil al faptei comise, de persoana celor vinovați și de toate

12

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-le

numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia au fost

declarați vinovați, astfel temeiuri de a interveni în hotărârea judecătorească în

această parte la fel nu s-au stabilit.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Melnic Petru în

numele inculpaților Munteanu Mihail și Munteanu Leonid, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2016, în cauza

penală în privința lui Munteanu Leonid Ivan și Munteanu Mihail Leonid, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 08 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

13