1ra-971/2016 — art.183 alin.2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.183 alin.2 CP
- Temei legal
- art. 427 al.1 p.8 CPP
1ra-971/2016 — art.183 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-971/2016
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
13 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în următoarea componență:
Președinte: Ursache Petru
Judecători: Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie, Timofti Vladimir și Moraru Petru
judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul
Croitoru Mihail în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2016, în cauza
penală în privința lui
Oaserele Valeriu Constantin, născut
la 29.10.1968, originar și domiciliat
r-nul Călărași, s. Hirova.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 05.06.2012 - 25.02.2014;
Instanța de apel: 18.03.2014 - 05.06.2014;
23.12.2014 - 01.02.2016;
Instanța de recurs: 18.08.2014 - 25.11.2014;
11.04.2016 – 13.09.2016.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Călărași din 25 februarie 2014, Oaserele
Valeriu a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 183 alin. (2) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii.
De către organul de urmărire penală, Oaserele Valeriu a fost învinuit că
deținînd funcția de primar al s. Hirova, r-nul Călărași, fiind persoană cu funcție
de răspundere conform Legii privind statutul alesului local nr. 768-XIV din
02.02.2000, a comis încălcarea regulilor de protecție a muncii în următoarele
circumstanțe:
1
Astfel, la 09 iulie 2009, în jurul orei 08.30, aflîndu-se la serviciu în Primăria
s. Hirova, ignorînd prevederile: art. 43 alin. (2) din Constituția RM, conform
căreia salariații au dreptul la protecția muncii. Măsurile de protecție privesc
securitatea și igiena muncii..., prestarea muncii în condiții grele, precum și alte
situații specifice; art. 225 pct. 1) din Codul muncii, conform căruia angajatorul
răspunde de asigurarea protecției muncii în unitate și are obligația de a asigura
instruirea salariaților în materie de protecția muncii...; pct. 64 din
Regulamentul privind modul de organizare a activităților de protecție a
lucrătorilor la locul de muncă și prevenire a riscurilor profesionale, aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr. 95 din 05.02.2009, care prevede că instruirea
lucrătorilor la locul de muncă se efectuează de către conducătorul locului de
muncă pe baza informațiilor și instrucțiunilor de securitate și sănătate în
muncă, după instruirea introductiv-generală; pct. 66 din același Regulament,
conform căruia muncitorul va fi admis la lucru de sine stătător numai după
verificarea cunoștințelor lui de către conducătorul locului de muncă și
consemnarea acestui fapt în fișa personală de instruire în domeniul securității
și sănătății în muncă, fără a-l instrui pe paznicul Popa Vasile în domeniul
protecției muncii (ultima instruire fiind efectuată la 11.05.2006), precum și
fără a ține cont de faptul că acesta urma să execute lucru cu pericol sporit la
înălțime, i-a ordonat să curețe frunzele uscate și gunoiul de pe jgheabul de
scurgere de pe acoperișul din fața sediului primăriei.
Urmare a indicației primite, Popa V. de unul singur, a urcat pe o scară
mobilă din lemn, sprijinită de peretele din fața sediului primăriei și a început
efectuarea lucrărilor de curățire, însă, la un moment dat o secțiune a jgheabului
s-a rupt și acesta, pierzîndu-și echilibrul, a căzut de la o înălțime de aproximativ
4,2 m pe acostamentul asfaltat al clădirii. În rezultatul căderii, cet. Popa V. i-au
fost cauzate vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în rezultatul
cărora ultimul a decedat în drum spre spital.
Acțiunile lui Oaserele Valeriu de către organul de urmărire penală au fost
încadrate în baza art. 183 alin. (2) Cod penal, adică, încălcarea de către o
persoană cu funcție de răspundere a regulilor de protecție a muncii, dacă
această încălcare a provocat din imprudență decesul unei persoane.
Sentința în cauză a fost contestată cu apel de către procuror și
succesorul părții vătămate Bunu Ecaterina.
3.1. Procurorul, a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care Oaserele Valeriu să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.
183 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, stabilindu-i pedeapsă
sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale.
2
În motivarea apelului procurorul a invocat aprecierea eronată de către
instanța de fond a probelor administrate la caz, care confirmă vinovăția lui
Oaserele Valeriu de cele incriminate, influențarea martorilor care sunt angajați
ai primăriei și se află în subordinea lui Oaserele Valeriu, comportamentul
dubios postinfracțional al inculpatului, acesta nu a întreprins măsurile
obligatorii de transportare a lui Popa V. la spitalul de urgență, ignorarea de
către instanța de fond a probelor.
3.2. Succesorul părții vătămate Bunu Ecaterina a solicitat casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare în privința
lui Oaserele V., succesorul părții vătămate Bunu Ecaterina, invocînd argumente
similare cu cele indicate de procuror.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie
2014 au fost respinse apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără
modificări.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a apreciat, că nu există
temei pentru condamnarea inculpatului, care pe tot parcursul procesului penal,
inclusiv și în ședința de judecată, a respins învinuirea, motivând că nu se
consideră vinovat de accidentul de la locul de muncă, în rezultatul căruia Popa
V. a decedat.
Versiunea inculpatului nu a fost combătută prin probele prezentate de
partea învinuirii, totodată sentința cuprinde descrierea circumstanțelor cauzei
constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea
inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele
aduse în sprijinul acuzării.
Instanța de apel a menționat că Oaserele V. eventual ar fi putut fi învinuit
în baza art. 183 alin. (2) Cod penal numai în cazul în care paznicul Popa V. ar fi
suferit un accident, în timpul exercitării nemijlocit a atribuțiilor sale de paznic,
conform Fișei postului.
În cadrul cercetării cazului de Inspecția Muncii, dar și în cadrul urmăririi
penale, s-a stabilit, că Oaserele V. în calitate de conducător al locului de muncă
a depășit intervalul de 6 luni dintre două instruiri periodice în domeniul
securității și sănătății în muncă, prevăzut la pct. 68 din Regulamentul privind
modul de organizare a activităților de protecție a lucrătorilor la locul de muncă
și prevenirea riscurilor profesionale aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 95
din 05.02.2009, ultima instruire a lui Popa V. fiind efectuată la 11.05.2006, însă,
în opinia instanței de apel, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat, că
Popa V. de sine stătător, fără acordul conducătorului unității a hotărît să curețe
jgheabul de scurgere. Lui nu i s-a indicat să curețe jgheabul și nici nu a fost
admis de inculpat să execute această lucrare, în atare situație Oaserele V. nici
3
nu era obligat să-i aducă la cunoștință lui Popa V. regulile de securitate în cazul
executării lucrărilor la înălțime, or, acesta nici nu putea presupune că paznicul
va efectua o asemenea lucrare. Iar după cum s-a menționat deja, răspunderea
penală survine în cazul, cînd persoana cu funcție de răspundere, ca subiect al
infracțiunii, a încălcat cu vinovăție regulile tehnicii securității, a igienei
industriale sau a altor reguli de protecție a muncii care a provocat din
imprudență decesul unei persoane.
Mai mult ca atît, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că prin
decizia Consiliului sătesc Hirova nr. 07/10 din 13.12.2005, a fost aprobat
Regulamentul intern de activitate al Primăriei Hirova (f.d.102-108, vol. III).
La data de 12.02.2008, paznicului Popa V. i-a fost adus la cunoștință contra
semnătură conținutul Regulamentului indicat mai sus (f.d.109, vol. III).
La solicitarea acuzării s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopico-
chimice pentru a stabili, dacă semnătura din Lista angajaților primăriei Hirova
care au fost familiarizați cu Regulamentul intern de activitate al Primăriei, îi
aparține lui Popa V.
Potrivit raportului de expertiză nr. 2165 din 22.11.2013, întocmit de
Centrul Național de expertize Judiciare, semnătura din numele Popa V. din
rubrica „Semnătura" cu nr. 10 de pe Lista salariaților primăriei Hirova, a fost
executată de către însuși Popa V. (f.d.166-168 vol. III).
Astfel, prin cumulul probelor acumulate și examinate în cadrul cercetării
judecătorești, instanța de apel a constatat lipsa legăturii cauzale între acțiunile
lui Oaserele V. și urmările survenite, adică decesul paznicului Popa V.
Instanța de judecată a reținut, că Procuratura Călărași și-a întemeiat
învinuirea adusă lui Oaserele V. în baza Raportului de expertiză nr. 2664/11
din 13.12.2011, întocmit de Centrul Național de Expertize Judiciare.
Instanța a menționat, însă, că după cum rezultă din partea constatatoare a
Raportului de expertiză, expertul la formularea concluziilor sale s-a bazat în
exclusivitate pe materialele prezentate de organul de urmărire penală și pe
circumstanțele de fapt expuse în ordonanța de numire a expertizei. Astfel, chiar
în concluzia prezentată, expertul menționează că responsabilitatea îndeplinirii
lucrărilor de curățire a jgheabului de scurgere a acoperișului clădirii primăriei
Hirova, r-nul Călărași, pe parcursul cărora s-a produs accidentul soldat cu
decesul lui Popa V. o poartă persoana responsabilă de tehnica securității
muncii și persoana care a admis efectuarea lucrărilor nominalizate, de către
personalul neinstruit în domeniul securității și sănătății în muncă la efectuarea
lucrărilor de așa gen.
4
Concluziile privind achitarea inculpatului sunt motivate sub aspectul, că
vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii imputate nu este dovedită în cadrul
procesului penal, astfel fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.
Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs ordinar de către
procuror, care a solicitat casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în
instanța de apel în alt complet de judecată, invocînd, că instanța de apel a dat o
apreciere juridică incorectă probelor administrate la caz, influențarea
martorilor care sunt angajați ai primăriei și se află în subordinea lui Oaserele
V., acesta nu a întreprins măsurile obligatorii de transportare a lui Popa V. la
spitalul de urgență, comportamentul dubios postinfracțional a lui Oaserele V.,
ignorarea de către instanța de apel a probelor.
Prin decizia Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25
noiembrie 2014, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată
total decizia instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că
instanța de apel, menținînd sentința s-a bazat pe următoarele concluzii:
- „... doar martorul Purcel Ana a declarat în instanță că ar fi auzit cum
Oaserele V. i-ar fi dat indicații lui Popa V. să curețe jgheabul și că l-a amenințat
cu concedierea în caz de neexecutare a acestui ordin". Însă aceste unice
declarații ale martorului nu au fost admise, fiind apreciate critic deoarece:
„...Purcel A., fiind audiată în cadrul urmăririi penale nu a făcut asemenea
declarații. Dimpotrivă, fiind audiată de ofițerul de urmărire penală, Purcel Ana
a declarat că ea nu cunoaște dacă la data de 09.07.2009 Oaserele V. i-a dat
indicații lui Popa V. să curețe ulucele de frunze uscate, dar presupune că la
indicațiile inculpatului, Popa V. a urcat pe scară să curețe ulucele (f.d.104, vol.I).
Iar deja peste patru ani de la producerea accidentului, martorul Purcel A., și-a
amintit că prin ușa deschisă a auzit foarte clar cum inculpatul l-a impus pe Popa
V. să urce pe acoperiș, să curețe ulucele și să schimbe niște foi de ardezie,
amenințîndu-l că în caz contrar îl va elibera din serviciu (f.d.72-76, vol.III)".
Colegiul lărgit a menționat că, instanța de apel, analizînd declarațiile
martorei Purcel A., depuse la etapa urmăririi penale (f.d.104, vol. I) și în
instanța de fond (f.d.72-76, vol.III), a stabilit că acestea se contrazic totalmente.
Astfel, Colegiul a subliniat că scopul instanței de apel în acest sens nu este doar
de a depista și constata prezența contradicțiilor în declarațiile participanților la
proces, dar și de a înlătura aceste divergențe, fapt ignorat de către instanța de
apel.
Mai mult ca atît, Colegiul a atenționat că la constatarea concluziei date,
instanța de apel, analizînd declarațiile tuturor persoanelor audiate, a reținut că
5
doar Purcel Ana a menționat că „Oaserele V. i-ar fi dat indicații lui Popa V. să
curețe jgheabul".
În acest context Colegiul a evidențiat declarațiile următorilor martori:
- Bunu Ecaterina, depuse în cadrul urmăririi penale (f.d.92, vol. I): „După
aceea, peste cîtva timp am fost contactată telefonic de către Postolache Raisa,
care mi-a comunicat precum că, tatăl meu Popa Vasile a decedat în drum spre
spitalul raional Călărași în urgență. De asemenea mi-a comunicat, că a aflat
despre faptul că înainte de deces tatăl meu a primit indicații de la primarul
satului Hirova, Oaserele Valeriu, ca să curețe ulucile de frunzele uscate. El a și
urcat în dimineața zilei de 09.07.2009 pe scara de lemn, ca să curețe ulucile, de
unde a căzut jos pe asfalt... După înmormîntarea tatălui, am aflat de la
consătenii noștri și anume de la verișorul drept al tatălui meu Ciolan Vasile Ion,
Purcel Ana Procop, care activa pe atunci în calitate de perceptor fiscal la
primăria Hirova r-nul Călărași și Cibotari Constantin, care activa în calitate de
paznic împreună cu tatăl meu. Ultimii mi-au comunicat precum că la
09.07.2009, dimineața, primarul Oaserele Valeriu, i-a dat indicații tatălui meu
Popa Vasile ca ultimul să pună scara și să se urce sus ca să curețe ulucile de pe
acoperiș de frunzele uscate, ceea ce tatăl meu a și făcut. De asemenea mai pot
comunica că, aceleași indicații ca să curețe ulucile de frunzele uscate de pe
acoperișul primăriei i le-a dat cu o zi înainte de asemenea primarul Oaserele
Valeriu, paznicului Cibotari Constatin, însă ultimul a refuzat categoric,
spunîndu-i că el nu se urcă la înălțime de unul singur. Lucrul dat personal mi l-a
comunicat Cibotari Constantin. Din motivul că ultimul a refuzat, a doua zi la
09.07.2009 Oaserele Valeriu, i-a dat indicațiile date deja tatălui meu Popa
Vasile care le-a îndeplinit.";
- Bunu Ecaterina, depuse în cadrul judecării cauzei de către instanța de
fond (f.d.54-56, vol. III), care sunt identice cu cele date la etapa urmăririi
penale;
- Cibotari Constantin, depuse în cadrul urmăririi penale (f.d.99-101, vol.
I): „În obligațiunile noastre ca paznic, întrau numai asigurarea pazei primăriei,
dar neprivind la toate acestea, noi măturam pe teritoriu, prășeam și săpam
loturile de teren după necesitate. De asemenea primarii anteriori ne puneau să
urcăm sus pe acoperiș și să curățim ulucile de frunzele uscate care se adunau
acolo, deoarece cînd ploua curgea apa pe pereții primăriei. Cel mai problematic
era ulucul situat deasupra ușii de la intrare în incinta primăriei, deoarece
ulucul dat nu era confecționat de-a întregul, de aceea acolo și se adunau cele
mai multe frunze uscate. Pe parcursul unui an, apărea necesitatea să curățim
ulucile de 4-5 ori ... Îmi aduc aminte că în vara anului 2008, Oaserele Valeriu
Vasile mi-a dat indicații ca să urc și să curăț ulucile de frunzele uscate, dar eu i-
6
am răspuns că eu de unul singur nu urc, deoarece sufăr de picioare și îmi este
greu. Însă a doua zi le-am curățit, deoarece la serviciu venise Popa Vasile și eu i-
am comunicat că ni s-a dat indicații de la primar ca să curățim ulucile și el a
urcat și le-a curățit, eu l-am asigurat de jos";
- Mandalac Ion, depuse în cadrul cercetării judecătorești (f.d.48-49, vol.
III): „Au fost cazuri cînd m-am urcat și am curățit ulucile de la clădirea
primăriei. Cel mai des eu le curățeam. Ceilalți paznici de asemenea curățau
ulucile dar mai rar. În timp ce curățam ulucile nu mă ajuta nimeni".
Astfel, Colegiul a menționat că declarațiile lui Purcel Ana privind
efectuarea lucrărilor de curățare a ulucelor la indicația lui Oaserele V. nu sunt
unicele, și ca urmare constatîndu-se ignorarea unui cumul de probe de către
instanța de apel, deși acest cumul conform procesului - verbal al ședinței de
judecată în instanța de apel din 05 iunie 2014 (f.d.239-244, vol. III) a fost
cercetat și verificat, însă în textul deciziei acestea nu au fost apreciate ca fiind
admisibile sau că urmează a fi respinse.
La fel, Colegiul a menționat că, instanța de apel, a apreciat distorsionat și
rupt din contextul real declarațiile martorilor, fapt remarcat prin următoarea
constatare: „Dimpotrivă după cum s-a menționat deja mai sus, martorii Vîlcu
Zinaida, Bunu Vladimir, Cebotari Constantin și Mandalac Ion, care de altfel
lucrează ca paznici la primăria în cauză, au negat faptul că Oaserele V. ar fi dat
vreo dată, cuiva indicații să curețe ulucele de la acoperișul primăriei. Martorul
Spînu Constantin a declarat la rîndul său, că însuși Popa V. i-a spus că a căzut de
pe scara de lemn, ce se află la intrarea în primărie, dorind să curețe frunzele din
ulucile clădirii cu ajutorul teului."
Altă constatare pusă la baza deciziei este: „...în situația în care Oaserele V.
în calitate de conducător al unității nici nu a dat indicații, nici nu a acceptat și
nici nu i-a permis lui Popa V. să urce pe scară și să curețe de frunze uscate din
jgheabul de la acoperișul clădirii, acesta nici nu era obligat să-i aducă paznicului
la cunoștință tehnica securității muncii în cazul executării lucrărilor la
înălțime".
Instanța de apel și-a fondat concluzia pe dispoziția primarului primăriei s.
Hirova, nr. 09C din 05.06.2003 „Cu privire la angajarea în cîmpul muncii", fișa
postului paznicului primăriei, pct. 64 și 66 al Regulamentului privind modul de
organizare a activităților de protecție a lucrătorilor la locul de muncă și
prevenire riscurilor profesionale aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 95 din
05.02.2009, capitolul 4 al Regulamentului intern de activitate al Primăriei
Hirova, raportul de expertiză nr. 2165 din 22.11.2013, însă prin astfel de
concluzie, în opinia Colegiul lărgit, a ignorat un șir de probe cu sunt: procesele-
verbale de cercetare la fața locului din 09.07.2014 și 15.09.2012; raportul de
7
expertiză medico-legală nr. 152D din 22.09.2011; registrul instructajului de
protecție a muncii la locul de muncă a angajaților primăriei s. Hirova, iar
raportul de expertiză judiciar-tehnică în domeniul protecției muncii, nr.
2664/11 și procesul-verbal nr. 3 din 14.09.2009, privind cercetarea
accidentului de muncă grav a fost respins.
Din cele menționate, Colegiul lărgit a conchis că, instanța de apel selectiv a
grupat probele pe caz, unele fiind redate în decizie, unele fiind integral
ignorate, neanalizate, neapreciate, ca urmare nefiind elucidate faptele
importante pentru soluționarea justă și promptă a prezentei cauze, iar celelalte
respinse, nefiind argumentate desfășurat cu expunere clară în decizie. Ca
urmare fiind prematură concluzia instanței de apel potrivit căreia „...în cadrul
cercetării judecătorești acuzarea nu a prezentat judecății careva probe
pertinente și concludente, care ar dovedi cu certitudine faptul că Oaserele V. ar
fi dat careva indicații lui Popa V. să curețe jgheabul de scurgere a acoperișului
clădirii primăriei Hirova, r-nul Călărași, sau că inculpatul ar fi admis în mod
deliberat paznicul la efectuarea acestor lucrări".
Raportînd cele indicate la speța supusă judecării Colegiul lărgit a conchis
că instanța de apel s-a expus prematur doar asupra cîtorva probe, fără o analiză
în cumul a tuturor probelor prezentate de părți, neelucidînd faptele importante
pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, ca urmare instanța de apel
nu a pătruns în esența problemei de fapt, fiind prezentă discrepanța între cele
reținute de instanță și conținutul real al probelor atît directe, cît și indirecte,
prin ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea
altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține, fapt ce a dus la
constatarea prematură a instanței de apel: "Vinovăția inculpatului Oaserele V.
nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente, iar sentința de
condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în probarea învinuirii
urmînd a fi interpretate în favoarea inculpatului. Prin urmare, instanța de
judecată consideră că Oaserele V. urmează a fi achitat de săvârșirea infracțiunii,
prevăzute de art. 183 alin. (2) Cod Penal din motivul că fapta sa nu întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii".
Alt aspect, pe care Colegiul lărgit a considerat necesar de elucidat este
conținutul apelurilor declarate de către procuror și succesorul părții vătămate,
care, nefiind de acord cu concluzia instanței de fond în apeluri a adus un șir de
argumente, și anume: aprecierea eronată de către instanța de fond a probelor
administrate la caz, care confirmă vinovăția lui Oaserele V. de cele incriminate,
influențarea martorilor care sunt angajați ai primăriei și se află în subordinea
lui Oaserele V., comportamentul dubios postinfracțional a lui Oaserele V.C.,
acesta nu a întreprins măsurile obligatorii de transportare a lui Popa V. la
8
spitalul de urgență, ignorarea de către instanța de fond a probelor. Astfel,
Colegiul a constatat faptul că majoritatea din argumente au fost ignorate
totalmente, cu expunerea doar a unei fraze generale: "Cu privire la motivele
invocate de apelanți, care, în principiu, sînt similare sub aspectele de fapt și de
drept, ce exprimă dezacordul cu aprecierea probelor administrate în cauză,
efectuată de prima instanță, se apreciază ca fiind nefondate", fără a stabili
temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelurilor declarate.
Prin urmare, Colegiul a constatat că, instanța de apel nu a cercetat detaliat
aspectele învinuirii înaintate, încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui
Oaserele V., dînd în acest sens apreciere probelor potrivit prevederilor art. 101
Cod de procedură penală și anume fiecare probă din punct de vedere al
pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în
ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.
În circumstanțele descrise, instanța de recurs ordinar a dispus rejudecarea
cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, iar în cadrul rejudecării cauzei instanța
de apel urma să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, să
se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii
procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să
aprecieze probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate
cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu argumentarea
admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze
faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să
cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, prezența sau lipsa în
acțiunile lui Oaserele V. a infracțiunii incriminate, să-și argumenteze clar
concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei
atacate și de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO,
să dea răspuns la toate argumentele invocate în apeluri, să pronunțe o hotărîre
legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură
penală.
Rejudecînd cauza, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 februarie
2016, Oaserele Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.183
alin. (2) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcții de conducere și administrare pe un termen de 1 an. Conform
art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii stabilită inculpatului a fost suspendată
condiționat pe un termen de probă de 2 ani cu condiția că în termenul de probă
stabilit inculpatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și, prin comportamentul
exemplar și muncă cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, obligîndu-l
să nu-și schimbe domiciliul fără consimțămîntul organului competent.
9
Pentru a se pronunța astfel, în fapt, instanța de apel a stabilit că, la 09
iulie 2009, în jurul orei 08.30, aflîndu-se la serviciu în Primăria s. Hirova,
ignorînd prevederile: art. 43 alin. (2) din Constituția RM, conform căreia
salariații au dreptul la protecția muncii. Măsurile de protecție privesc
securitatea și igiena muncii..., prestarea muncii în condiții grele, precum și alte
situații specifice; art. 225 pct. 1) din Codul muncii, conform căruia angajatorul
răspunde de asigurarea protecției muncii în unitate și are obligația de a asigura
instruirea salariaților în materie de protecția muncii...; pct. 64 din
Regulamentul privind modul de organizare a activităților de protecție a
lucrătorilor la locul de muncă și prevenire a riscurilor profesionale, aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr. 95 din 05.02.2009, care prevede că instruirea
lucrătorilor la locul de muncă se efectuează de către conducătorul locului de
muncă pe baza informațiilor și instrucțiunilor de securitate și sănătate în
muncă, după instruirea introductiv-generală; pct. 66 din același Regulament,
conform căruia muncitorul va fi admis la lucru de sine stătător numai după
verificarea cunoștințelor lui de către conducătorul locului de muncă și
consemnarea acestui fapt în fișa personală de instruire în domeniul securității
și sănătății în muncă, fără a-l instrui pe paznicul Popa Vasile în domeniul
protecției muncii (ultima instruire fiind efectuată la 11.05.2006), precum și
fără a ține cont de faptul că acesta urma să execute lucru cu pericol sporit la
înălțime, i-a ordonat să curețe frunzele uscate și gunoiul de pe jgheabul de
scurgere de pe acoperișul din fața sediului primăriei.
Urmare a indicației primite, Popa V. de unul singur, a urcat pe o scară
mobilă din lemn, sprijinită de peretele din fața sediului primăriei și a început
efectuarea lucrărilor de curățire, însă, la un moment dat o secțiune a jgheabului
s-a rupt și acesta, pierzîndu-și echilibrul, a căzut de la o înălțime de aproximativ
4,2 m pe acostamentul asfaltat al clădirii. În rezultatul căderii, cet. Popa V. i-au
fost cauzate vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în rezultatul
cărora ultimul a decedat în drum spre spital.
Instanța de apel a reținut că, deși inculpatul vina în comiterea infracțiunii
incriminate nu a recunoscut și a negat învinuirea ce i se incriminează, vinovăția
acestuia se confirmă prin următoarele probe: declarațiile succesorului părții
vătămate Bunu Ecaterina; declarațiile martorilor Spînu Constantin, Vîlcu
Zinaida, Bunu Vladimir, Cebotari Constantin, Mandalac Ecaterina, Mandalac
Ion, Harea Ludmila, Purcel Ana, Gamuriac Sergiu, Ciolan Vasile, Postolachi
Raisa; declarațiile specialistului Fistican Ion; procesele-verbale de cercetare la
fața locului din 09.07.2009 și 15.09.2012 și planșa cu imagini anexă, care
identifică locul în care s-a produs accidentul soldat cu decesul lui Popa Vasile,
în fața Primăriei s. Hirova, r-nul Călărași (f.d.12-16 Vol. I, f.d.111-112 Vol. II);
10
procesul-verbal nr. 03 din 14.09.2009 privind cercetarea accidentului de
muncă, întocmit de inspectorul de muncă Fisticanu Ion potrivit căruia persoana
care a încălcat prevederile actelor legislative și altor acte normative din
domeniul muncii este Oaserele Valeriu, primarul s. Hirova care l-a admis pe
paznicul Popa Vasile fără instruire în materie de protecție a muncii (f.d.39-40
Vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 152 D din 22.09.2011, conform
căruia moartea cet. Popa Vasile a survenit de la trauma confuză închisă a
toracelui pe stînga, cu fracturile coastelor 3-9 pe stînga și lezarea plămânului
stîng, urmate de hemoragie internă în cavitatea pleurală stînga (1800 ml) și șoc
traumo-hemoragic. Leziunile indicate au fost produse cu sau de obiect dur
contondent, cu puțin timp (cîteva ore) pînă la deces și se califică ca vătămări
corporale grave, periculoase pentru viață. Luînd în considerație lipsa leziunilor
externe și volumul și caracterul leziunilor interne, trauma dată corespunde
mecanismului căderii corpului de la o înălțime de cîțiva metri, cu lovirea părții
laterale stîngi a toracelui. La examenul chimic în sîngele cadavrului alcool-etilic
nu s-a depistat (f.d.97 Vol. I); raportul de expertiză nr. 2664/11 din 13.12.2011,
întocmit de Centrul Național de Expertize Judiciare conform căruia lucrările de
curățire a jgheabului de scurgere, executate la data de 09.07.2009, de către
paznicul Primăriei Hirova - Popa Vasile, nu au fost efectuate în conformitate cu
cerințele tehnicii securității muncii, și anume executantul de lucrări nu și-a ales
corect punctul de sprijin la efectuarea lucrărilor nominalizate, pentru a se
asigura împotriva căderii în gol, iar primarul Primăriei l-a admis pe paznic la
efectuarea lucrărilor fără instruire în materie de securitate și sănătate la
muncă. Responsabilitatea îndeplinirii lucrărilor de curățire a jgheabului de
scurgere a acoperișului clădirii primăriei Hirova, r-nul Călărași, pe parcursul
cărora s-a produs accidentul soldat cu decesul lui Popa Vasile, o poartă
persoana responsabilă de tehnica securității muncii și persoana, care a admis
efectuarea lucrărilor nominalizate, de către personalul neinstruit în domeniul
securității și sănătății în muncă la efectuarea lucrărilor de așa gen. Lucrările de
curățire a jgheabului de scurgere a acoperișului clădirii Primăriei Hirova nu
presupun deținerea de către executantul de lucrări, a anumitor calificări și
permise speciale pentru executarea lor, deoarece lucrările nominalizate
constituie lucrări la înălțime, persoana care urma să le îndeplinească, trebuia să
fie instruită în materie de securitate și sănătate în muncă, pentru a evita și a se
asigura contra pericolului căderii în gol, din care reiese că, paznicul Popa Vasile,
avea dreptul să efectueze lucrările de curățire a jgheabului de scurgere a
acoperișului clădirii primăriei Hirova la data de 09.07.2009, însă numai cu
condiția respectării cerințelor tehnicii securității muncii pentru efectuarea
lucrărilor la înălțime. Între acțiunile întreprinse de paznicul Popa Vasile la data
11
de 09.07.2009, prin care dînsul nu și-a ales corect punctul de sprijin la
efectuarea lucrărilor nominalizate, pentru a se asigura împotriva căderii în gol
și producerea accidentului, există legătură cauzală directă (f.d.36-39 vol. II);
registrul instructajului de protecție a muncii la locul de muncă a angajaților
primăriei s. Hirova, în care s-a stabilit că instructajul în domeniul securității
muncii cu paznicul Popa Vasile nu a fost efectuat de la 11.05.2006 (f.d.22-24
Vol. II); fișa postului paznicului primăriei Hirova (f.d.42, vol. II); procesul-
verbal din 15.05.2012 de ridicare a unei scări din lemn ce aparține Primăriei s.
Hirova, r-nul Călărași de pe care se prezumă că a căzut paznicul Popa Vasile
(f.d.107-108 Vol. II); procesul-verbal de examinare a obiectului din 15.05.2012,
și anume a unei scări din lemn ce aparține primăriei s. Hirova, r-nul Călărași de
pe care se prezumă că a căzut paznicul Popa Vasile (f.d.109 Vol. II).
Astfel, instanța de apel a conchis că în acțiunile inculpatului sunt întrunite
elementele infracțiunii prevăzută de art. 183 alin. (2) Cod penal, adică,
încălcarea de către o persoană cu funcție de răspundere a regulilor de protecție
a muncii, dacă această încălcare a provocat din imprudență decesul unei
persoane, deoarece probele acumulate și cercetate în instanța de apel, fiindu-le
dată o nouă apreciere și anume fiecărei din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din
punct de vedere al coroborării lor, potrivit art. 101 și 414 alin.(2) Cod de
procedură penală, confirmă pe deplin vinovăția inculpatului.
Instanța de apel a considerat concluzia primei instanțe ca fiind
neîntemeiată și lipsită de argumentare juridică, deoarece pe parcursul
cercetării judecătorești au fost prezentate instanței suficiente probe prin
intermediul cărora a fost confirmată, vinovăția inculpatului Oaserele Valeriu în
comiterea infracțiunii încriminate.
În suportul concluziilor sale, instanța de apel s-a referit la declarațiile
succesorului părții vătămate Bunu Ecaterina depuse în cadrul ședinței de
judecată potrivit cărora, din discuția avută cu Postolachi R., Ciolan V., și Purcel
A. a înțeles că tatăl ei Popa Vasile în acea zi a primit indicații de la inculpat să
curețe ulucele de frunze uscate de pe acoperișul primăriei. La 12.09.2009, ea a
mers la primăria s. Hirova și inculpatul a recunoscut că i-a dat indicații tatălui
ei, Vasile Popa să curețe ulucile de frunzele uscate. Însă la scurt timp a auzit un
zgomot afară. Ieșind l-a găsit pe Popa căzut jos.
În astfel de circumstanțe, instanța de apel a conchis, că nu sunt temeiuri de
a aprecia critic aceste declarații, deoarece acestea au fost consecutive pe
parcursul procesului penal, nefiind constatate careva divergențe și coroborează
cu declarațiile martorului Purcel Ana depuse în cadrul ședinței instanței de
fond potrivit cărora, cu o zi înainte de accident, primarul Oaserele Valeriu l-a
12
chemat pe Popa Vasile și i-a spus să curețe ulucele și să schimbe niște foi de
ardezie pe acoperișul clădirii Primăriei. Despre acest fapt ea a auzit personal,
deoarece ușile erau deschise și primarul vorbea cu vocea ridicată.
Referitor la aprecierea critică de către prima instanță, a declarațiilor
martorului Purcel Ana, deoarece din toate persoanele audiate doar martorul
Purcel Ana a declarat în instanță, că ar fi auzit cum Oaserele V. i-ar fi dat
indicații lui Popa V. să curețe jgheabul și că l-a amenințat cu concedierea în caz
de neexecutare a acestui ordin, declarații care în opinia primei instanțe vin în
contradicție cu cele depuse în cadrul urmăririi penale potrivit cărora, ea nu
cunoaște dacă la data de 09.07.2009 Oaserele V. i-a dat indicații lui Popa V. să
curețe ulucele de frunze uscate, dar presupune că la indicațiile inculpatului,
Popa V. a urcat pe scară să curețe ulucele, instanța de apel a conchis că urmează
a fi apreciate ca relevante declarațiile martorului în cauză, depuse în cadrul
cercetării judecătorești deoarece se coroborează cu declarațiile constatate ale
succesorului părții vătămate, Bunu Ecaterina, precum și ale martorilor Ion
Mandalac, Ion Fistican, cît și cu probele administrate în cadrul urmăririi penale
și cercetate suplimentar în cadrul ședinței instanței de apel.
Astfel, instanța de apel a reținut că, martorul Mandalac Ion în declarațiile
sale a menționat că, au fost cazuri cînd s-a urcat și a curățit ulucile de la
clădirea primăriei. Cel mai des el le curățea. Ceilalți paznici de asemenea
curățau ulucile dar mai rar. În timp ce curăța ulucile nu îl ajuta nimeni.
Potrivit declarațiilor martorului Ion Fistican, în urma verificării
documentelor prezentate de către Primăria Hirova și declarațiile martorilor din
primărie s-a constatat că persoana care a încălcat prevederile actelor
normative din domeniul muncii este primarul Oaserele Valeriu, care l-a admis
pe paznicul Popa Vasile fără instruire în domeniul protecției muncii.
Instanța de apel a considerat necesar de a înlătura din ansamblul probator
declarațiile martorilor V.Bunu, C.Cebotari, Z.Vîlcu și C.Spînu, depuse în cadrul
ședinței de judecată, potrivit căror ei nu au auzit ca primarul Oaserele Valeriu
să dea indicații lui Popa Vasile să curețe jgheaburile, cît și faptul că primarul
niciodată nu a dat asemenea indicații paznicilor, apreciindu-le critic, de vreme
ce aceștia sunt angajați ai primăriei, fiind în raport de subordonare față de
primarul Oaserele Valeriu, urmărind scopul evitării răspunderii și pedepsei
penale de către inculpat.
Mai mult ca atît, instanța de apel a constatat că declarațiile martorilor în
cauză nu au fost constante pe parcursul procesului penal referitor la
circumstanțele cazului reieșind din următoarele considerente:
- martorul Cebotari Constantin, fiind audiat în cadrul urmăririi penal a
declarat că, textual „În obligațiunile noastre ca paznic, intrau numai asigurarea
13
pazei primăriei, dar neprivind la toate acestea, noi măturam pe teritoriu,
prășeam și săpam loturile de teren după necesitate. De asemenea primarii
anteriori ne puneau să urcăm sus pe acoperiș și să curățim ulucile de frunzele
uscate care se adunau acolo, deoarece cînd ploua curgea apa pe pereții
primăriei. Cel mai problematic era ulucul situat deasupra ușii de la intrare în
incinta primăriei, deoarece ulucul dat nu era confecționat de-a întregul, de
aceea acolo și se adunau cele mai multe frunze uscate. Pe parcursul unui an,
apărea necesitatea să curățim ulucile de 4-5 ori. Îmi aduc aminte că în vara
anului 2008, Oaserele Valeriu mi-a dat indicații ca să urc și să curăț ulucile de
frunzele uscate, dar eu i-am răspuns că eu de unul singur nu urc, deoarece sufăr
de picioare și îmi este greu. Însă a doua zi le-am curățit, deoarece la serviciu
venise Popa Vasile și eu i- am comunicat că ni s-a dat indicații de la primar ca să
curățim ulucile și el a urcat și le-a curățit, eu l-am asigurat de jos" (f.d.99-101,
Vol.I);
- martorul Bunu Vladimir, fiind audiat în cadrul urmăririi penale a declarat
că, nu cunoaște a cui indicație a îndeplinit Vasile Popa, dar din cîte cunoaște ei
îndeplineau doar indicațiile primarului Oaserele Valeriu (f.d.109-110, vol. I).
În cadrul ședinței instanței de fond, acești martori au revenit fără nicio
justificare asupra circumstanțelor producerii accidentului date în fața
organului de urmărire penală, prezentînd o altă versiune în privința
circumstanțelor cunoscute asupra cazului dat, însă nu au putut oferi nicio
explicație plauzibilă cu privire la revenirea asupra declarațiilor din cadrul
urmăririi penale, iar argumentul precum că nu au spus așa ceva în cadrul
urmăririi penale și că nu este adevărat ce a scris anchetatorul, deoarece au
povestit cu totul altceva și nu știu ce a scris el în procesul-verbal, instanța de
apel la apreciat ca nefondat, deoarece nu avea de unde să cunoască ofițerul de
urmărire penală L. Harea sau acuzatorul de stat acele subtilități amănunțite
despre modul cum s-a produs acel incident, înafară de persoanele ce au fost
martori oculari.
Totodată, instanța de apel a menționat, că ofițerul de urmărire penală
L.Harea nicidecum nu putea să scrie în procesele verbale de audiere a acestora
unele și aceleași informații care practic au fost repetate și confirmate de
aceleași persoane precum că într-adevăr atît precedenții primari cît și actualul
V.Oaserele dădeau permanent paznicilor indicații de a curați de frunze și gunoi
jgheabul din fața primăriei.
Astfel, instanța de apel a concluzionat, că nu există niciun motiv de
înlăturare a declarațiilor martorilor Bunu Vladimir și Cebotari Constantin
depuse în cadrul urmăririi penale, cu atît mai mult că acestea au fost depuse
într-un moment apropiat de data producerii accidentului, iar la sfîrșitul
14
procesului-verbal de audiere a martorilor este indicat că "procesul-verbal îmi
este citit în glas, din cuvintele mele este scris corect, pentru ce și semnez", fiind
aplicată semnătura martorilor.
În circumstanțele expuse mai sus, instanța de apel a evidențiat că
declarațiile martorului Purcel Ana privind efectuarea lucrărilor de curățare a
ulucelor la indicația lui Oaserele V. nu sunt unicele, și ca urmare constatîndu-se
ignorarea unui cumul de probe de către instanța de fond la aprecierea justă a
circumstanțelor cauzei.
Instanța de apel a considerat relevantă în formarea convingerii asupra
vinovăției inculpatului Oaserele Valeriu și comportamentul dubios
postinfracțional manifestat de către inculpat care urmărind scopul de a
mușamaliza incidentul a tăinuit scara din lemn de pe care a căzut Vasile Popa,
fapt ce a fost depistat ulterior de procuror în cadrul cercetării suplimentare la
fața locului din 15.09.2012. Fapt confirmat de către martorii Harea Ludmila și
Serghei Gamureac potrivit cărora, aflîndu-se în componența grupului operativ
al CPr Călărași s-au deplasat la primăria Hirova, unde avuse loc incidente de
muncă. La momentul cercetării la fața locului nu era nici un obiect și nici o
scară, de aceea s-a considerat că persoana a căzut de pe scările de la intrarea în
primărie.
Instanța de apel a menționat, că potrivit declarațiilor martorului Harea
Ludmila, aceasta a observat porțiunea de uluc ce atîrnă în jos deasupra scărilor
primăriei, dar nu a fixat-o în procesul-verbal de cercetare la fața locului,
deoarece nimeni din cei prezenți nu le-a povestit nimic despre tangența lui cu
incidentul dat. Cînd a venit primarul Oaserele nici acesta nu le-a povestit că
Vasile Popa a căzut de pe scări și nici nu le-a arătat scara și ulucul rupt.
Din declarațiile martorilor, instanța de apel a conchis că, Oaserele Valeriu
după producerea incidentului, sesizînd că starea sănătății lui Vasile Popa se
agrava de la o oră la alta, urmărind același scop de tăinuire a accidentului nu a
întreprins măsuri de transportare a acestuia la IMSP „Spitalul Raional Călărași”,
pentru a-i fi acordat ajutor medical calificat în condiții de staționar, dar a
preferat de a-l ține la podea în cazangeria și holul primăriei, condiții în care
partea vătămată a suferit dureri insuportabile pe parcursul a aproximativ 4-5
ore. Și numai după ce starea lui Vasile Popa s-a agravat a fost chemată
ambulanța care a venit peste aproximativ două ore.
Altă concluzie a instanței pusă la baza adoptării sentinței de achitare a
inculpatului Oaserele Valeriu este: „...în situația în care Oaserele V. în calitate de
conducător al unității nici nu a dat indicații, nici nu a acceptat și nici nu i-a
permis lui Popa V. să urce pe scară și să curețe de frunze uscate din jgheabul de
15
la acoperișul clădirii, acesta nici nu era obligat să-i aducă paznicului la
cunoștință tehnica securității muncii în cazul executării lucrărilor la înălțime".
Concluzia dată instanța a fondat-o pe dispoziția primarului primăriei s.
Hirova, nr. 09C din 05.06.2003 „Cu privire la angajarea în cîmpul muncii", fișa
postului paznicului primăriei, pct. 64 și 66 al Regulamentului privind modul de
organizare a activităților de protecție a lucrătorilor la locul de muncă și
prevenire riscurilor profesionale aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 95 din
05.02.2009, capitolul 4 al Regulamentului intern de activitate al Primăriei
Hirova, raportul de expertiză nr. 2165 din 22.11.2013.
Însă, în opinia instanței de apel, prima instanță a ignorat să supună
aprecierii și alt cumul de probe cum sunt: procesele-verbale de cercetare la fața
locului din 09.07.2014 și 15.09.2012; raportul de expertiză medico-legală nr.
152D din 22.09.2011; registrul instructajului de protecție a muncii la locul de
muncă a angajaților primăriei s. Hirova, iar raportul de expertiză judiciar-
tehnică în domeniul protecției muncii, nr. 2664/11 și procesul-verbal nr. 3 din
14.09.2009, privind cercetarea accidentului de muncă grav a fost respins.
Contrar concluziei primei instanțe, instanța de apel a reținut, că vinovăția
inculpatului Oaserele Valeriu în săvîrșirea infracțiunii deduse judecății este
pusă în evidență prin procesul-verbal nr. 03 din 14 septembrie 2009 privind
cercetarea accidentului de muncă grav, întocmit de inspectorul de muncă
Fisticanu Ion potrivit căruia persoana care a încălcat prevederile actelor
legislative și altor acte normative din domeniul muncii este Oaserele Valeriu,
primarul s. Hirova care l-a admis pe paznicul Popa Vasile fără instruire în
materie de protecție a muncii.
Faptul dat fiind confirmat și prin registrul instructajului de protecție a
muncii la locul de muncă a angajaților primăriei s. Hirova, în care s-a stabilit că
instructajul în domeniul securității muncii cu paznicul Popa Vasile nu a fost
efectuat de la 11.05.2006.
Argumentul primei instanțe potrivit cărui cumulul probelor acumulate și
examinate s-a constatat lipsa legăturii cauzale între acțiunile lui Oaserele
Valeriu și urmările survenite, adică decesul paznicului Popa Vasile, instanța de
apel le-a considerat inacceptabile în situația în care se constată că inculpatul i-a
dat indicații lui Popa Vasile să urce pe scară și să curețe jgheabul de la
acoperișul clădirii de frunze uscate, deoarece și potrivit raportului de expertiză
nr. 2664/11 din 13.12.2011, întocmit de Centrul Național de Expertize
Judiciare, lucrările de curățire a jgheabului de scurgere, executate la data de
09.07.2009, de către paznicul primăriei Hirova - Popa Vasile, nu au fost
efectuate în conformitate cu cerințele tehnicii securității muncii, și anume
executantul de lucrări nu și-a ales corect punctul de sprijin la efectuarea
16
lucrărilor nominalizate, pentru a se asigura împotriva căderii în gol lucrările de
curățire a jgheabului de scurgere a acoperișului clădirii Primăriei Hirova nu
presupun deținerea de către executantul de lucrări, a anumitor calificări și
permise speciale pentru executarea lor, deoarece lucrările nominalizate
constituie lucrări la înălțime, persoana care urma să le îndeplinească, trebuia să
fie instruită în materie de securitate și sănătate în muncă, pentru a evita și a se
asigura contra pericolului căderii în gol, din care reiese că, paznicul Popa Vasile,
avea dreptul să efectueze lucrările de curățire a jgheabului de scurgere a
acoperișului clădirii primăriei Hirova la data de 09.07.2009, însă numai cu
condiția respectării cerințelor tehnicii securității muncii pentru efectuarea
lucrărilor la înălțime; între acțiunile întreprinse de paznicul Popa Vasile la data
de 09.07.2009, prin care dînsul nu și-a ales corect punctul de sprijin la
efectuarea lucrărilor nominalizate, pentru a se asigura împotriva căderii în gol
și producerea accidentului, există legătură cauzală directă.
Faptul că decesul lui Popa Vasile a survenit în urma traumelor provocate
de la căderea de la înălțime ca rezultat al lucrărilor de curățire a jgheabului de
scurgere a acoperișului clădirii primăriei Hirova, rezultă și din raportul de
expertiză medico-legală nr. 152 D din 22.09.2011, potrivit căruia, moartea cet.
Popa Vasile a survenit de la trauma contuză închisă a toracelui pe stînga, cu
fracturile coastelor 3-9 pe stînga și lezarea plămânului sting, urmate de
hemoragie internă în cavitatea pleurală stînga (1800 ml) și șoc traumo-
hemoragic; leziunile indicate au fost produse cu sau de obiect dur contondent,
cu puțin timp (cîteva ore) pînă la deces și se califică ca vătămări corporale
grave, periculoase pentru viață; luînd în considerație lipsa leziunilor externe și
volumul și caracterul leziunilor interne, trauma dată corespunde mecanismului
căderii corpului de la o înălțime de cîțiva metri, cu lovirea părții laterale stîngi a
toracelui.
Reieșind din cele expuse, instanța de apel a conchis, că situația de fapt a
fost temeinic stabilită în baza unei analize atente și obiective a întregului
ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în mod
direct și nemijlocit de către instanța de apel, faptele reținute în sarcina
inculpatului Oaserele Valeriu fiind just încadrate juridic, încadrare ce
corespunde situației de fapt reținute, fiind întrunite elementele infracțiunii
prevăzută de art.183 alin. (2) Cod penal, adică, încălcarea de către o persoană
cu funcție de răspundere a regulilor de protecție a muncii, dacă această
încălcare a provocat din imprudență decesul unei persoane.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Oaserele
Valeriu, instanța de apel, conducându-se de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal
și ținînd cont, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, că infracțiunea
17
imputată inculpatului face parte din categoria celor grave, comisă din
imprudență, de personalitatea inculpatului care anterior nu a fost judecat, la
evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, la locul de trai se
caracterizează pozitiv, are la întreținere un copil minor, este angajat în cîmpul
muncii, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, a concluzionat că
scopul pedepsei poate fi atins prin stabilirea pedepsei închisorii în termenul
minim prevăzut de sancțiunea normei încriminate.
Totodată, instanța de apel a conchis, că în privința inculpatului sunt
întrunite condițiile necesare aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod
penal.
Cât privește solicitarea procurorului privind aplicarea prevederilor art. 79
Cod penal și stabilirea inculpatului Oaserele Valeriu a unei pedepse mai blînde,
de altă categorie-sub formă de amendă, instanța de apel a menționat, că nu sunt
temeiuri de a aplica față de inculpat această normă, deoarece în privința
inculpatului nu s-a constatat prezența cărorva circumstanțe excepționale.
Împotriva deciziei instanței de apel, la 24.03.2016, în termen, a
declarat recurs ordinar avocatul Croitoru Mihail în numele inculpatului, prin
care invocînd temei de drept pct. 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,
solicită casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței de achitare a
inculpatului.
În motivarea cerințelor recurentul a invocat:
- nu au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate inculpatului.
Consideră că instanța de apel nu a respectat indicațiile date prin decizia
Colegiului lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25.11.2014, nu a clarificat
veridicitatea declarațiilor martorului Bunu Ecaterina, probă care a stat la baza
învinuirii inculpatului și care coroborează cu alte probe din dosar.
Probele puse la baza deciziei de condamnare a inculpatului de către
instanța de apel, în opinia recurentului, nu sunt pertinente și concludente și
care nu au fost apreciate obiectiv.
Menționează că, în cadrul cercetării judecătorești nu a fost stabilit cu
certitudine faptul, că inculpatul, care deținea funcția de primar la momentul
comiterii accidentului, i-ar fi dat indicații subalternului - victimei Popa Vasile,
care activa în calitate de paznic, să curețe jgheabul de scurgere al apei de frunze
și gunoi.
Recurentul indică asupra faptului, că dintre toți martorii audiați, doar
Purcel Ana a declarat instanței că ar fi auzit cum inculpatul i-ar fi dat indicații
victimei să curețe jgheabul și că l-a amenințat cu concedierea în caz de
neexecutare al acestui ordin.
18
Declarațiile martorului în cauză, recurentul le consideră tendențioase,
deoarece aceasta activînd în cadrul primăriei a fost concediată de către
Oaserele V.
Mai menționează că, anterior au fost cazuri, cînd victima se prezenta la
serviciu în stare de ebrietate, iar în ziua incidentului era într-o stare specifică
după consumul de băuturi alcoolice. La materialele cauzei penale fiind anexat
proces verbal privind comiterea contravenției întocmit de către inspectorul de
sector.
A mai indicat recurentul că, potrivit fișei de post al paznicului primăriei, în
atribuțiile acestuia nu intra obligația de a efectua lucrări de întreținere și
reparație al clădirii-sediul primăriei s.Hirova. În acest sens mai invocă, că
potrivit declarațiilor martorilor Vîlcu Z., Bunu V. și Mandalac I., care activează
în calitate de paznici la primărie, inculpatul nu le-a dat vreodată indicații să
curețe ulucele de la acoperiș primăriei.
Relevă, că în obligațiunile inculpatului Oaserele V. în calitate de primar nu
intra obligațiunea să aducă la cunoștință victimei tehnica securității muncii și
nici de a da indicații ca să fie curățat jgheabul, deoarece acesta nici nu cunoștea
despre intenția victimei în acest sens.
Procurorul prin referința depusă a solicitat respingerea recursului
declarat din motiv că instanța de apel și-a motivat soluția pronunțată. Prin
urmare, consideră, că decizia instanței de apel este legală și întemeiată.
Judecînd recursul ordinar, în raport cu actele cauzei, Colegiul lărgit
concluzionează că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din următoarele
considerente.
Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,
comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd
recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate
și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet
de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către
instanța de recurs.
Colegiul penal, consideră că sunt neîntemeiate argumentele recurentului
privind nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii, invocînd temeiul de
recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care
stabilește că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul, cînd nu
au fost întrunite elementele infracțiunii, deoarece acest temei nu și-a găsit
19
confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilită presupusa
eroare de drept invocată de recurent, reieșind din următoarele considerente.
Potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii
determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele
faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de
norma penală.
Colegiul penal menționează că în conformitate cu art. 101 alin. (2) Cod de
procedură penală, la faza judecării cauzei judecătorul apreciază probele
conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub
toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.
Colegiul penal reține, că instanța de apel, judecînd cauza și verificînd
probele, care au fost cercetate în ședința de judecată, cu respectarea
prevederilor art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură penală, le-a dat o
apreciere justă, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,
astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în
comiterea infracțiunii imputate, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă, ținîndu-
se cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal.
Argumentele recurentului, privind nevinovăția inculpatului în comiterea
infracțiunii, au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de
apel și, cărora, instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și
expusă în prezenta decizie la pct. 10, pe care instanța de recurs o însușește și a
cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul, că verificînd decizia
instanței de apel în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură
penală, neidentificînd existența și a altor motive care, analizate din oficiu, să
ducă la casarea acesteia.
La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează
solicitările prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă,
motivele de reapreciere a probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel că criticele formulate
împotriva hotărîrilor judecătorești nu sunt motivate sub aspectul casării
acestora, ca fiind ilegale. Astfel spus, reaprecierea probelor, în modul propus de
către recurent, nu se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, deoarece reaprecierea probelor nu poate fi efectuată de
instanța de recurs, care verifică numai chestiunile de drept.
Astfel, Colegiul penal conchide că în speță nu s-au constatat temeiuri legale
pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocat, impunîndu-se soluția
de respingere a acestuia, ca inadmisibil, cu menținerea deciziei instanței de
apel.
20
În temeiul art. 434 și 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Croitoru
Mihail în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 01 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Oaserele
Valeriu Constantin cu menținerea hotărîrii atacate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 octombrie 2016.
Președinte Ursache Petru
Judecători Toma Nadejda
Nicolaev Ghenadie
Timofti Vladimir
Moraru Petru
21