1ra-852/2016 — Art. 190 alin. 5; art. 196 alin.4; art. 361 alin.2 lit. b, d CP

1ra-852/2016 — Art. 190 alin. 5; art. 196 alin.4; art. 361 alin.2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-852/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

21 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir, Alerguș Constantin și Moraru Petru

judecînd, fără citarea părților recursurile ordinare, declarate de avocatul

Nicoară Vasile în numele inculpatului Toma Valeriu Grigore și de avocatul Grigorii

Placinta în numele inculpatului Ciurea Piotr Ivan, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 30 octombrie 2014 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2015, în cauza penală privindu-i

pe

Toma Valeriu Grigore, născut la 14.12.1957,

originar din r-nul Anenii Noi s.Mereni,

domiciliat în mun. Chișinău, str. Cuza Vodă,

17/5, ap.74

și

Ciurea Piotr Ivan, născut la 29.01.1959,

originar din r-nul Criuleni, s.Tohatin, domiciliat

în mun. Chișinău, or. Vadu lui Vodă, str.

M.Sadoveanu,81.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.01.2013 – 30.10.2014;

Instanța de apel: 26.11.2014 – 22.12.2015;

Instanța de recurs: 15.03.2016 –21.06.2016.

A C O N S T A T A T:

Valeriu Grigore a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art.190 alin. (5), la 8 (opt) ani închisoare cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu privarea ce dreptul de a ocupa funcții de conducere pe

un termen de trei ani;

- în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare;

- în baza art. 361 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare.

1

În conformitatea cu prevederile art.84 Cod penal, pentru un concurs de

infracțiuni prin cumul parțial, i-a fost stabilită inculpatului Toma Valeriu pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciarul de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

conducere pe un termen de trei ani.

Ciurea Piotr Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art.190 alin. (5), la 8 (opt) ani închisoare cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu privarea ce dreptul de a ocupa funcții de conducere pe

un termen de trei ani;

- în baza art. 361 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare.

În conformitatea cu prevederile art. 84 Cod penal, pentru un concurs de

infracțiuni prin cumul parțial, s-a stabilit inculpatului Ciurea Piotr pedeapsa

definitivă în formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani 6 (șase) luni cu

executarea pedepsei în penitenciarul de tip închis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de conducere pe un termen de trei ani.

Măsura de reprimare aplicată în privința inculpaților Toma Valeriu și Ciurea

Piotr sub formă de obligare de a nu părăsi localitatea de schimbat în arest, fiind

luați sub strajă din sala de judecată, cu menținerea acestei măsuri pînă la intrarea

în vigoare a sentinței.

Termenul executării pedepsei urmează a fi calculat din 30 octombrie 2014.

Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate a fost lăsată fără examinare,

explicându-le dreptul de a se adresa în procedură civilă contencioasă.

parcursul anului 2008, aflîndu-se în incinta Asociației de Economii și Împrumut

"Mereni", amplasată în s.Mereni, r-nul Anenii Noi, deținînd funcția de

administrator la SRL ’’Merencon” cu sediul în s.Mereni, r-nul Anenii Noi, împreună

cu directorul de producere Ciurea Piotr și directorul Asociației de Economii și

Împrumut "Mereni", Oglindă Valentin sub pretextul investirii în fabrica de

conserve din Mereni, sub garanția, că fabrica va întoarce creditul, abuzând de

încredere, a înșelat lucrătorii fabricii de conserve din Mereni care pe numele lor au

încheiat contracte de împrumut cu AEÎ "Mereni" și au primit mijloace financiare și

anume Lungu Sofia a primit 35000 lei, Gurschi (Ciorescu) Dorina a primit 25000

lei, Gurschi Leonid a primit 25000 lei, Cerchin Ion a primit 30000 lei, Gurschi Ion a

primit 25000 lei, Munteanu Vasile a primit 25000 lei, Leahu Sergiu a primit

120000 lei, Cotoman Elena a primit 120000 lei, Bruma Ivan a primit 120000 lei,

Cotoman Lilia a primit 25000 lei, Mișcoi Elena a primit 35000 lei, Pisarenco Ana a

primit 40000 lei, care ulterior i-au transmis lui Valeriu Toma și Ciurea Piotr, în

total fiind transmisă suma de 625000 lei, cauzîndu-le părților vătămate daune în

proporții deosebit de mari.

Toma Valeriu pe parcursul anului 2008, aflîndu-se în incinta AEÎ"Mereni",

amplasată în s.Mereni, r-nul Anenii Noi, deținînd funcția de administrator la SRL

’’Merencon” cu sediul în s.Mereni, r-nul Anenii Noi, împreună cu directorul de

2

producere Ciurea Piotr și directorul AEÎ "Mereni", Oglindă Valentin, având scopul

însușirii bunurilor altei persoane, falsificând semnăturile a încheiat contracte de

împrumut cu AEÎ "Mereni" din numele lui Begal Nicolai, Begal Piotr, Begal

Veaceslav, Boruc Victoria, Filipașco Gheorghii, Filipașco Vasilii, Flocea Vladimir,

Miron Elena, Munteanu Pavel, Pîrău Iurie, Scurtu Vladimir, Timuș Mihail, Tomac

Liubovi, Tomac Valentin, Ursachi Gheorghi, Cemețcaia Lidia, Burlacu Ivan, Cerlat

Ala, Cotoman Olimpiada, Draguțan Boris, Lungu Ion, Nuța Serghei, Samson

Alexandru, Toma Denis, Toma Serghei, astfel însușind mijloace financiare în sumă

de 945000 lei, cauzîndu-i SA "Corporației de Finanțare Rurală" daune materiale în

proporții deosebit de mari.

În total Toma Valeriu, Ciurea Piotr și Oglindă Valentin au însușit mijloace

financiare în valoare de 1570000 lei.

Acțiunile lui Toma Valeriu și Ciurea Piotr au fost încadrate în baza art. 190

alin. (5) Cod penal ca escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvîrșite în proporții deosebit de

mari.

Toma Valeriu, deținînd funcția de administrator la SRL”Merencon” situată în

s. Mereni, r-nul Anenii Noi, în luna septembrie anului 2008 cu scopul de a achita

salariile angajaților întreprinderii SRL ’’Merencon”, prin abuz de încredere a cerut

ca Iurie Pîrău, care era angajat în calitate de agronom-șef să împrumute o suma de

bani, promițându-i restituirea sumei împrumutate în scurt timp. Avînd încrederea

în promisiunile administratorului SRL”Merencon” Toma Valeriu, Pîrău Iurie cu

scopul de a achita salariile angajaților întreprinderii, a împrumutat de la Perju

Valentin 11200 euro, care conform cursului valutar la 25.09.2008 constituia suma

de 247319 lei, pe un termen de rambursare de pînă la 25.03.2009, cu o dobîndă de

3 % lunar. Ulterior, Toma Valeriu după expirarea termenului fixat de rambursare a

împrumutului, înșelîndu-l pe Pîrău Iurie a refuzat restituirea împrumutului, astfel

cauzîndu-i părții vătămate Pîrău Iurie daune materiale în proporții deosebit de

mari în valoare totală de 247319 lei.

Acțiunile lui Toma Valeriu Grigore au fost încadrate în baza art. 196 alin. (4)

Cod penal ca cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari prin

înșelăciune și abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.

Toma Valeriu pe parcursul anului 2008, aflîndu-se în incinta AEÎ "Mereni",

amplasată în s.Mereni, r-nul Anenii Noi, deținînd funcția de administrator la SRL

’’Merencon” cu sediul în s.Mereni, r-nul Anenii Noi în perioada anului 2008,

împreună și după o înțelegere prealabilă cu Ciurea Piotr în scopul dobândirii

mijloacelor financiare, aflîndu-se în incinta AEÎ"Mereni", amplasată în s.Mereni, r-

nul Anenii Noi a falsificat contracte de împrumut și anume contractul de împrumut

nr.156 din 10.03.2008 încheiat din numele lui Tomac Valentin, contractul de

împrumut nr.12 din 09.04.2008 încheiat din numele lui Burlacu Ivan, contractul de

împrumut nr.152 din 10.03.2008 încheiat din numele Liuba Tomac, contractul de

împrumut nr.147 din 10.03.2008 încheiat din numele lui Timuș Mihail, contractul

3

de împrumut nr.148 din 10.03.2008 încheiat din numele lui Filipașco Vasilii,

contractul de împrumut nr.5 din 10.03.2008 încheiat din numele lui Toma Denis,

contractul de împrumut nr.30 din 23.01.2008 încheiat din numele lui Pîrău Iurii,

contractul de împrumut nr.149 din 10.03.2008 încheiat din numele lui Begal Piotr,

contractul de împrumut nr.151 din 10.03.2008 încheiat din numele lui Begal

Nicolai, contractul de împrumut nr.150 din 10.03.2008 încheiat din numele lui

Scurtu Vladimir, contractul de împrumut nr.20 din 23.01.2008 încheiat din numele

Victoriei Buruc, contractul de împrumut nr.19 din 24.01.2008 încheiat din numele

lui Deaguțan Boris, contractul de împrumut nr.155 din 10.03.2008 încheiat din

numele lui Ursachi Gheorghi, contractul de împrumut nr.154 din 10.03.2008

încheiat din numele lui Flocea Vladimir, contractul de împrumut nr.72 din

28.01.2008 încheiat din numele lui Samson Alexandru, contractul de împrumut

nr.285 din 10.03.2008 încheiat din numele lui Nuța Serghei, contractul de

împrumut nr.17 din 10.03.2008 încheiat din numele Olimpiadei Cotoman,

contractul de împrumut nr.49 din 24.01.2008 încheiat din numele lui Toma Sergiu,

contractul de împrumut nr.307 din 12.09.2008 încheiat din numele Ala Cerlat,

contractul de împrumut nr.153 din 10.03.2008 încheiat din numele lui Filipașco

Gheorghii, contractul de împrumut nr.29 din 24.01.2008 încheiat din numele Lidiei

Cemețcaia, contractul de împrumut nr.21 din 23.01.2008 încheiat din numele lui

Miron Serghei, contractul de împrumut nr.145 din 10.03.2008 încheiat din numele

lui Begal Veaceslav, contractul de împrumut nr.146 din 10.03.2008 încheiat din

numele lui Muntean Pavel, contractul de împrumut nr.28 din 24.01.2008 încheiat

din numele lui Miron Serghei, contractul de împrumut nr.50 din 24.01.2008

încheiat din numele lui Lungu Ion cu AEÎ"Mereni" și dispoziție de plată nr. 232 din

13.03.2008 din numele lui Tomac Valentin, dispoziție de plată nr.236 din

13.03.2008 din numele lui Begal Nicolai, dispoziție de plată nr. 435 din 14.04.2008

din numele lui Burlacu Ivan, dispoziție de plată nr. 234 din 13.03.2008 din numele

lui Begal Petru, dispoziție de plată nr. 256 din 13.03.2008 din numele lui Toma

Denis, care sunt documente oficiale și care acordă drepturi. În baza documentelor

falsificate a primit ilegal mijloace financiare în valoare totală 945000 lei, cauzîndu-

i SA "Corporației de Finanțare Rurală" daune materiale în proporții deosebit de

mari.

Acțiunile lui Toma Valeriu Grigore și Ciurea Piotr Ivan au fost încadrate în

baza art. 361 alin.(2) lit.b), d) Cod penal ca confecționarea, deținerea, și folosirea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi, săvîrșite de două persoane,

soldate cu daune în proporții mari drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice și juridice.

Grigorii Placinta în numele inculpatului Ciurea Piotr Ivan și apel comun avocații

Vasile Nicoară și Ion Vicol în numele inculpatului Toma Valeriu.

4

3.1. Avocatul Grigorii Placinta în apelul declarat în numele inculpatului

Ciurea Piotr Ivan a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărîri prin care Ciurea Piotr să fie achitat.

În motivarea apelului avocatul a invocat următoarele argumente:

- părțile vătămate care au semnat personal contractele de împrumut și

dispozițiile de plată fiind audiate în ședința de judecată au confirmat faptul că

banii au fost luați pentru necesitățile fabricii de conserve din Mereni;

- nici una din părțile vătămate nu au declarat că au pretenții față de Ciurea

Piotr atît materiale cît și morale;

- martorii audiați în ședința de judecată au declarat că știau cu certitudine

că banii luați cu împrumut erau folosiți pentru necesitățile fabricii. Despre aceasta

denotă și scrisorile de garanție eliberate din numele conducerii fabricii;

- în ședința de judecată au fost cercetate contractele de gaj care erau

încheiate de către administratorul SRL„Merencom" cu AEÎ „Mereni" pentru

garanția de achitare a împrumutului pentru persoanele fizice, lucrători a fabricii,

care au luat împrumut mai mare de 25000 lei. Aceste contracte au fost confirmate

notarial și nu pot fi considerate false (f.d.199-215 Vol. V);

- consideră că toate probele prezentate de acuzatorul de stat și examinate în

ședința de judecată au demonstrat faptul că banii primiți în baza contractelor de

împrumut au fost primiți la fabrică unde și s-au folosit pentru organizarea

producției, care la începutul anului 2009 depășea suma de 5000000 lei și nici de

cum nu indică la însușirea lor de Ciurea Piotr și Toma Valeriu;

- conform raportului de expertiză din 28.12.2011 nu a fost posibil de stabilit

de cine au fost semnate dispozițiile de plată din numele lui Minciuna Pavel, Begal

Veaceslav;

- acuzatorul de stat nu a prezentat nici o probă prin care s-ar fi dovedit că

Ciurea Piotr a întocmit din numele cuiva contracte de împrumut, falsificîndu-le.

3.2. Avocații Vasile Nicoară și Ion Vicol în apelul comun declarat în numele

inculpatului Toma Valeriu au solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care Toma Valeriu să fie achitat.

În motivarea apelului avocații au invocat următoarele argumente:

-toate faptele pretinse a fi prejudiciabile, instanța le-a calificat în mod

abstract;

-instanța de fond nu a constatat că Toma Valeriu ar fi dobîndit ilicit bunurile

altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere. În așa mod, nu poate fi

justificată condamnarea inculpatului în baza art. 190 alin. (5) Cod penal;

-faptele descrise de instanța de fond ca fiind prejudiciabile, prevăzute de

legea penală, nu reprezintă altceva decît elemente ale raportului juridic civil, care

nu pot fi soluționate decît în cadrul unui proces civil în cadrul procedurii

contencioase. În confirmarea acestui fapt sunt și hătărîrile judecătorești adoptate

pe marginea faptelor puse la baza acuzațiilor penale;

5

-invocă că sentința emisă în speță nu corespunde celor mai elementare

exigențe. În sensul art. 63 alin. (2) Cod de procedură penală, persoana nu poate

deține calitatea de bănuit mai mult de 3 luni, cu excepția cazului, cînd cu acordul

Procurorului General și al adjuncților săi, termenul respectiv se prelungește pînă

la 6 luni. Prin ordonanța de pornire a urmăririi penale din 18.10.2010 inculpatul

Toma Valeriu a fost vizat în mod direct ceea ce înseamnă că și cauza penală a fost

pornită în privința lui. Prin urmare, termenul limită de punere sub învinuire a

inculpatului a expirat la 3 luni după data de 18.10.2010, la data de 19.01.2011;

-inculpatul a fost pus sub învinuire, după data de 19.01.2011, prin

ordonanța din 27.01.2011. Prin urmare, ordonanța de punere sub învinuire este

afectată de nulitate în baza art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală;

-acuzarea, a indicat în învinuire, că inculpatul a prejudiciat interesele a 13

victime, în lista părților vătămate figurînd 21 de victime. Din toate aceste

persoane, prin ordonanța din 09.11.2010 (Vol. I f.d. 94), cauza penală, conform art.

190 alin. (5) Cod penal, a fost pornită doar în privința faptelor pretinse a fi

prejudiciabile îndreptate împotriva victimelor: 1) Cerescu Dorina, 2) Gurschii

Leonid, 3) Draguțan Boris, 4) Gurschii Ion, 5) Lungau Sofia, 6) Cerchin Ivan.

Respectiv, capetele de acuzație ce se referă la pretinsele părți vătămate: Munteanu

Vasile, Filipașco Gheorghe, Filipașco Vasilii, Timus Mihail, Tomac Liubovi, Tomac

Valentin, Burlacu Ivan, Bruma Ion, Miron Serghei, Miron Elena, Munteanu Pavel,

Samson Alexandru, Cerlata Ala, Lungu Ion, Cemețcaia Lidia, SA „Corporația de

Finanțare Rurală”, nu au la bază o ordonanță de pornire a urmăririi penale. Lipsa

ordonanței de pornire a urmăririi penale în privința faptelor pretinse a fi

prejudiciabile, îndreptate contra acestor persoane, exclude atragerea la

răspundere penală a inculpatului și condamnarea acestuia;

-urmărirea penală în baza art. 361 alin. (2) Cod penal a fost pornită în lipsa

actului de sesizare, fără a fi respectate de către OUP prevederile art. 274 alin. (2)

Cod de procedură penală;

-rapoartele de expertiză anexate la cauza penală au fost administrate în

cadrul altor dosare penale sau civile;

-ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul au fost întocmite cu

erori grave, derogări considerabile de la art. 281, 296 Cod de procedură penală, nu

conține informația privind data, locul, mijloacele și modul de săvîrșire a

infracțiunii, consecințele ei.

2015, a fost admis apelul avocatului Grigorii Placinta în numele inculpatului Ciurea

Piotr și apelul comun al avocaților Vasile Nicoară și Ion Vicol în numele

inculpatului Toma Valeriu, a fost casată sentința Judecătoriei Anenii Noi din 30

octombrie 2014 și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță după cum urmează:

A fost liberat inculpatul Toma Valeriu de răspundere penală pe art. art. 361

alin.(2) lit.b),d), 196 alin.(4) Cod penal și inculpatul Ciurea Piotr pe art. 361

6

alin.(2) lit.b),d) Cod penal în legătură cu expirarea termenului de prescipție de

tragere la răspundere penală, conform art. 60 alin.(1) lit. b) Cod penal.

A fost recunoscut vinovat și condamnat Toma Valeriu, în baza art. 190

alin.(5) Cod penal, la 8 (opt) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis, cu privarea ce dreptul de a ocupa funcții de conducere pe un termen

de trei ani.

Inculpatul Ciurea Piotr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

190 alin.(5) Cod penal, la 8 (opt) ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu privarea ce dreptul de a ocupa funcții de conducere pe

un termen de trei ani.

Termenul executării pedepsei inculpatului Toma Valeriu a-l calcula din data

pronunțării decizii – 22.12.2015, cu includerea în termenul executat al pedepsei,

timpul aflării lui în arest din 30.10.2014 până pe 22.12.2015.

Termenul executării pedepsei inculpatului Ciurea Piotr a-l calcula din

momentul reținerii acestuia de către organele care pun în executare hotărârile

instanțelor judecătorești.

privire la aprecierea probelor invocate de apelanți, în sensul nevinovăției

inculpaților, nu sînt argumentate.

Instanța de apel, uzînd de dreptul de a verifica legalitatea și temeinicia

sentinței atacate, prin efectuarea atît a unei aprecieri proprii asupra veracității

fiecărui mijloc de probă în parte, cît și a unei aprecieri de ansamblu a concluziei

finale dedusă din totalitatea probelor administrate, și-a format o convingere

intimă, proprie cu privire la starea de fapt și de drept, similară cu cea constatată de

prima instanță cu privire la existența infracțiunii, la vinovăția inculpaților, la

calificarea faptei reținute în sarcina inculpaților Toma Valeriu și Ciurea Piotr.

A indicat instanța de apel că, starea de fapt și de drept constatată de prima

instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în

cuprinsul sentinței. Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării,

prevăzute de articolul 394 alin.(1) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a statuat că necătînd că inculpații Toma Valeriu și Ciurea

Piotr pe întreg procesul penal au pledat nevinovați, însă această susținere nu este

confirmată prin nici o probă administrată în cauză.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpați, instanța de apel a apreciat-o

ca o metodă de apărare și un drept al acestora de a nu se auto incrimina or,

persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat

nu poate fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decât

în cazurile expres prevăzută de legea procesual penală.

A menționat instanța de apel că versiunile înaintate de inculpați în cadrul

audierii pe întreg procesul penal le apreciază critic, or ei au încercat să prezinte o

stare de fapt nereală și neplauzibilă, care să le atenueze răspunderea penală, iar

7

circumstanțele de fapt ale infracțiunii se reliefează din probe administrate de

acuzare.

Instanța de apel a conchis că, sunt pertinente, concludente, utile și veridice

probele puse la baza condamnării inculpaților Toma Valeriu și Ciurea Piotr în baza

art. art.190 alin. (5), 361 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, cercetate suplimentar în

cadrul ședinței instanței de apel:

- declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate Corporația de

Finanțare Rurală, Mitoglo Pavel; a părții vătămate Gurschi Dorina; părții vătămate

Lungu Sofia din cadrul urmăririi penale; declarațiile părților vătămate Muntean

Vasile; Gurschi Leonid; Cerchin Ivan; Samson Alexandru; Cerlat Ala; Filipașco

Gheorghe; Gurschi Ion; Tomac Valentin; Draguțan Boris; Burlacu Ivan; Miron

Elena; Cernețcaia Lidia; Munteanu Pavel; Tomac Liuba; Bruma Ion; martorului

Țurcan Feodora; martorului Baciu Lilia;

- actul controlului tematic a SRL "Merencon" din 20.11.2009 efectuat de

Direcția Generală Control și Revizie a CCCEC (f.d. 250-334, Vol.II);

- scrisoarea de garanție din 19.05.2009 eliberată de către Toma Valeriu prin

care ultimul garantează rambursarea împrumutului primit de la AEÎ "Mereni" de

persoane fizice în suma totală 1830000 (f.d. 306-315, Vol.III);

- procesul-verbal de ridicare a dosarului de credit al SRL "Merencon" de la

BC"Moldova-Agroindbank"SA (f.d. 364, Vol.III);

- procesul-verbal de ridicare a contractelor de împrumut din 17.01.2011 și

din 23.09.2011 (f.d. 176, 178, Vol.III);

- procesul-verbal de ridicare al ședințelor consiliului AEÎC din "Mereni"

(f.d.158, Vol.III);

-raport de expertiză grafoscopică cu nr.436 din 25.02.2011, nr.450 din

17.02.2012, nr.711 din 20.02.2012, nr.449 din 17.02.2012, nr.448 din 17.02.2012,

nr.447 din 16.02.2012, nr.446 din 16.02.2012, nr.445 din 15.02.2012, nr.1019 din

nr. 1714 din 06.08.2012, nr.275 din 06.02.2012, 412 din 21.02.2012, nr.313 din

09.02.2012, nr.957din 04.05.2012 (f.d.24, 45, 57, 61, 68, 71, 77, 85, 91, 97, 104,

111, 115, Vol. IV );

- contractele de gaj prin care SRL „Merencon” a pus în gaj bunurile ce

aparțin SRL „Merencon” în scopul rambursării împrumuturilor primite de la AEÎ

„Mereni”;

-extrasul din Registru de Stat SRL „Merencon” și prin care s-a constatat, că

fondatorul fabricii de conserve este cu pachetul majoritar SRL „Dalivat-Trans”,

fondatorul căreia este Toma Valeriu cu pachetul majoritar de acțiuni.

Referitor la condamnarea inculpatului Toma Valeriu în baza art. 196 alin.

(4) Cod penal, instanța de apel a reținut că sunt pertinente, concludente, utile și

veridice probele cercetate suplimentar în cadrul ședinței instanței de apel:

-declarațiile părții vătămate Pîrău Iurie;

-declarațiile martorului Perju Valentin;

8

-scrisoarea de garanție din 25.07.2010 eliberată lui Pîrău Iurii de Toma

Valeriu, prin care ultimul garantează achitarea sumei de 11200 euro (f.d.202,

vol.I);

-ordonanța Judecătorească emisă la 18.05.2010 de către Judecătoria Anenii

Noi prin care s-a încasat de la Pîrău Iurie în beneficiul lui Perju Valentin suma de

15232 euro și 3607,79 lei (f.d.22, vol.III).

Instanța de apel a statuat că probele relevate și analizate sânt admisibile,

dat fiind că sunt administrate în conformitate cu Codul de procedură penală,

aceste probe sânt pertinente, concludente și veridice, iar în ansamblu coroborează

între ele, se completează unele pe altele, nu trezesc nici o îndoială și dovedesc cert

că inculpații Toma Valeriu și Ciurea Piotr sub pretextul învestirii în fabrica de

conserve din Mereni, sub garanția, că fabrica va întoarce creditul, abuzând de

încredere, au înșelat lucrătorii fabricii de conserve din Mereni, care pe numele lor

au încheiat contracte de împrumut cu AEÎ "Mereni", cît și în scopul dobîndirii

mijloacelor financiare au falsificat semnăturile lucrătorilor fabricii de conserve din

contractele de împrumut încheiate din numele acestora cu AEÎ "Mereni".

Declarațiile de nerecunoaștere ale inculpaților instanța de apel le-a apreciat

critic, care au ca scop doar disculparea acestora de consecințele penale ale faptelor

sale, fiind vădit pro cauza. Mai mult ca atît, a constatat că inculpații au avut o

poziție oscilantă și neconsecutivă referitor la redarea unor circumstanțe,

declarațiile inculpatului Toma Valeriu fiind în contradicție cu cele ale inculpatului

Ciurea Piotr.

Astfel, inculpatul Toma Valeriu a declarat că nu a rugat pe nimeni din

lucrătorii fabricii SRL „Merencon” să i-a împrumut de la AEÎ „Mereni”, pe cînd

inculpatul Ciurea Piotr a afirmat că la începutul anului 2008 Toma Valeriu a dus

discuții cu o parte din angajații întreprinderii ca să meargă la AEÎ „Mereni” și să

semneze contractele de împrumut.

Inculpatul Toma Valeriu a afirmat că nu a semnat nici o scrisoare de

garanție, cu excepția scrisorii din 19.05.2009, pe cînd Ciurea Piotr a afirmat că atît

el cît și Toma Valeriu au scris scrisori de garanție prin care au garantat că vor

rambursa la timp banii și dobînda aferentă la creditele respective în termenii

prevăzuți.

Poziția inculpaților este combătută și prin declarațiile date nemijlocit în fața

instanței de fond de către părțile vătămate Lungu Sofia, Gurschi (Ciorescu) Dorina,

Gurschi Leonid, Cerchin Ion, Gurschi Ion, Munteanu Vasile, Leahu Sergiu, Cotoman

Elena, Cotoman Lilia, Bruma Ivan, Mișcoi Elena, Pisarenco Ana potrivit cărora au

fost convinși de către inculpați de a lua împrumut de la AEÎ „Mereni” în vederea

achitării salariilor și depășirii situației financiare grea a SRL „Merencon”. Inculpații

le explicau angajaților procedura de încheiere a contractelor de împrumut și faptul

că SRL „Merencon” își i-a angajamentul de a rambursa creditele pe numele lor.

Iar potrivit declarațiilor părților vătămate Tomac Valentin, Filipașco Vasilii,

Timuș Mihail, Tomac Liubovi, Burlacu Ivan, Miron Serghei, Miron Elena, Munteanu

9

Pavel, Samson Alexandru, Cerlat Ala, Lungu Ion, Cernețcaia Lidia, Draguțan Boris,

Scurtu Vladimir, aceștia nu au semnat nici un contract și nu au luat nici un credit

de la AEÎ „Mereni”.

A menționat instanța de apel că, elementul material al laturii obiective se

realizează printr-o acțiune de inducere în eroare, săvârșită prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Prin

oricare dintre cele două modalități, inculpatul îi creează părții vătămate o falsă

reprezentare a realității, indiferent de mijloacele folosite în acest sens.

Prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase presupune a face să se

creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau împrejurare care nu există și a

fost inventată. Această prezentare frauduloasă, denaturată sau alterată a realității,

trebuie să fie aptă de a capta buna - credință, încrederea victimei și să o inducă în

eroare, să o amăgească sau să o mențină în eroarea produsă anterior.

Instanța de apel a conchis, că inculpații Toma Valeriu și Ciurea Piotr corect

au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de escrocherie și pentru

confecționarea, deținerea, și folosirea documentelor oficiale false care acordă

drepturi (la caz, contractelor de împrumut care sunt documente oficiale și acordă

drepturi), or, cu certitudine s-a stabilit că inculpații sub pretextul învestirii în

fabrica de conserve din Mereni, sub garanția, că fabrica va întoarce creditul,

abuzând de încredere, au înșelat pe lucrătorii fabricii de conserve din Mereni care

pe numele lor au încheiat contracte de împrumut cu AEÎ "Mereni", cît și în scopul

dobîndirii mijloacelor financiare au falsificat o parte din semnăturile lucrătorilor

fabricii de conserve din contractele de împrumut încheiate din numele acestora cu

AEÎ "Mereni".

A conchis instanța de apel că din actele dosarului rezultă fără dubiu intenția

inculpaților Toma Valeriu și Ciurea Piotr de a induce în eroare părțile vătămate în

scopul dobîndirii pe nedrept a sumelor bănești de la AEÎ "Mereni", deoarece

părțile vătămate au fost înșelate privind achitarea salariilor și investirea

mijloacelor financiare în materie primă, înșelarea acestora având un rol

determinant în încheierea contractelor de împrumut, fără această eroare părțile

vătămate nu ar fi realizat convenția, în condițiile stipulate.

La caz, în calitate de mijloc de înșelare a părților vătămate în scopul

dobândirii ilicite a mijloacelor bănești, inculpații au utilizat promisiuni false

privind achitarea salariilor și depășirea situației financiare grea în care se afla

fabrica de conserve din Mereni, creând părților vătămate o reprezentare greșită a

realității cât privește investirea banilor în necesitățile fabricii.

A indicat instanța de apel că faptul că mijloacele financiare au fost ridicate

pentru ca ulterior să fie utilizate în scopuri proprii infracționale este confirmat și

de martorii F. Țurcan, L. Baciu potrivit cărora, banii erau eliberați lui Toma Valeriu

și lui Ciurea Piotr, lucrătorii fabricii numai semnau contractele și bonurile de plată.

Iar, partea vătămată Dorina Gurschi în cadrul ședinței instanței de apel a confirmat

10

faptul că mijloacele financiare și scrisorile de garanție nu erau trecute prin

contabilitate.

Instanța de apel a reținut că acțiunile pe care le-au întreprins inculpații și

anume întocmirea scrisorilor de garanție, erau efectuate cu scopul de a demonstra

părților vătămate caracterul „legitim" al acțiunilor sale, creîndu-le părților

vătămate o falsă reprezentare privind investirea banilor în necesitățile fabricii de

conserve Mereni, cît și achitarea salariilor angajaților.

În menținerea poziției sale, instanța de apel a reținut că afirmațiile părților

vătămate Tomac Valentin, Filipașco Vasilii, Timuș Mihail, Tomac Liubovi, Burlacu

Ivan, Miron Serghei, Miron Elena, Munteanu Pavel, Samson Alexandru, Cerlat Ala,

Lungu Ion, Cernețcaia Lidia, Draguțan Boris referitor la nesemnarea contractelor

de împrumut, în coroborare cu rapoartele de expertiză grafoscopice realizate pe

cauză, pun în evidență faptul că inculpații au folosit manopere dolosive exprimate

prin falsificarea contractelor de împrumut în scopul însușirii mijloacelor

financiare ridicate de la AEÎ „Mereni ".

Elementul subiectiv în cazul infracțiunii de escrocheriei constă în intenție

directă, inculpatul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și

că prin aceasta produce o pagubă, urmare a cărei împlinire o urmărește în vederea

realizării unui folos material injust (intenție calificată prin scop).

A menționat instanța de apel că, din cercetări a rezultat că inculpații Toma

Valeriu și Ciurea Piotr au acționat cu bună știință în scopul inducerii în eroare a

părților vătămate la momentul primirii mijloacelor bănești ca împrumuturi în

vederea presupusei investiții în fabrica de conserve care în cadrul procesului

penal s-a constatat că nu au făcut-o. La fel, intenția este demonstrată prin: situația

financiară extrem de neprielnică a persoanei, care-și asumă angajamentul, la

momentul încheierii tranzacției lipsa de fundamente economice și caracterul

nerealizabil al angajamentului asumat, lipsa de activități aducătoare de beneficii,

necesare onorării angajamentului, prezentarea informației despre persoane

juridice false. La momentul primirii mijloacelor bănești, fabrica de conserve

Mereni nu avea o activitate aducătoare de venit, iar potrivit declarațiilor părții

vătămate Gurschi Dorina, Toma Valeriu punea pe contul SRL “Merencon” sume de

bani din numele fondatorilor, ca împrumut, care se achitau pentru creditele luate

de fabrică orî dobânzile la creditele respective.

A statuat instanța de apel că, este dovedit prin probe concludente și just

interpretate faptul cauzării părții vătămate Pîrău Iurie de către inculpatul Toma

Valeriu de daune materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune și abuz

de încredere, deoarece inculpatul Toma Valeriu, deși n-a dobândit ilicit bunurile

părții vătămate Pîrău Iurie, totuși, în scopul achitării salariilor angajaților

întreprinderii, prin înșelăciune și abuz de încredere, l-a determinat pe Pîrău Iurie

să împrumute de la Perju Valentin suma de 11200 euro pe un termen de

rambursare pînă la 25.03.2009 pentru ca după expirarea termenului rambursării

11

împrumutului a refuzat restituirea acestuia, astfel cauzîndu-i lui Pîrău Iurie daune

în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a conchis că nu poate fi reținut argumentul apelanților

privind achitarea inculpaților invocînd că faptele descrise de către instanță ca fiind

prejudiciabile, nu reprezintă altceva decît elemente ale raportului juridic civil care

urmează a fi soluționat în cadrul unui proces civil.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, delimitarea escrocheriei de

încălcarea normelor de drept civile se face luându-se în considerație două aspecte

de maximă importanță: atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a

bunurilor și prezența disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa

angajamentele. Aceste două aspecte sunt puse la baza circumstanțelor care trebuie

cercetare în vederea constatării lipsei sau prezenței scopului de cupiditate.

Limita între relații civile și o escrocherie este latura subiectivă, care în

cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul

escrocheriei, prin abuz de încredere și înșelăciune. Lipsa intenției infracționale la

momentul intrării în raporturi juridice civile nu presupune excluderea posibilității

trecerii pe parcurs a raporturilor civile în sfera penalului.

A conchis instanța de apel că este evident că dobândirea de bunuri prin

înșelăciune a fost realizată de către inculpații Toma Valeriu și Ciurea Piotr cu

premeditare, mizînd pe realizarea simulării unor raporturi civile de către inculpați

prin intermediul unor manopere frauduloase în scopul evitării răspunderii penale

pentru dobândirea mijloacelor financiare prin înșelăciune, punerea părților

vătămate în imposibilitatea recuperării prejudiciului cauzat și crearea posibilității

lui Toma Valeriu și Ciurea Piotr de a dispune ulterior de mijloacele bănești în

scopuri personale.

Folosirea metodelor frauduloase (promisiuni false privind investirea în

necesitățile fabricii de conserve, achitarea salariilor) atestă prezența scopului de

cupiditate al inculpaților și înșelarea părților vătămate, având un rol determinant

la încheierea contractelor de împrumut cu AEÎ “Mereni”, deoarece au surprins

buna credință a părților vătămate, ca urmare justifică intervenirea legii penale, or

părțile vătămate la momentul încheierii contractelor de împrumut, cunoscînd

despre faptul că nu vor fi folosite în interesele întreprinderii, dar însușite în

scopuri personale, ar fi renunțat de a încheia contractele de împrumut cu AEÎ

„Mereni”.

A statuat instanța de apel că împrejurarea că în cadrul ședinței instanței de

apel părțile vătămate și-au modificat poziția, declarînd că nu au careva pretenții

față de Toma Valeriu, nu schimbă situația de fapt, încadrarea juridică dată faptelor

acestuia și nu duce la eliberarea de răspunderea penală pentru faptele săvîrșite.

Instanța de apel a indicat că argumentul apelanților precum că inculpații au

fost condamnați în lipsa elementelor infracțiunii nu este susținut de actele

dosarului, întrucât sentința este motivată, în cuprinsul acesteia fiind prezentate, pe

12

larg, situația de fapt, probele administrate, precum și analiza elementelor

constitutive ale infracțiunii față de care s-a dispus condamnarea inculpaților.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a apreciat că situația de fapt a fost

temeinic stabilită în baza unei analize atente și obiective a întregului ansamblu

probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și

nemijlocit de către instanța de apel, fapta reținută în sarcina inculpaților Toma

Valeriu și Ciurea Piotr, fiind just încadrată juridic, încadrare ce corespunde

situației de fapt reținute, fiind întrunite elementele tragerii la răspundere penală a

inculpaților sub aspectul infracțiunilor ce i se rețin în sarcină – art. art. 190 alin.

(5), 361 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, iar în sarcina inculpatului Toma Valeriu și

infracațiunea prevăzută de art. 196 alin.(4) Cod penal.

Referitor la argumentul avocaților V. Nicoară și I. Vicol privind necesitatea

achitării inculpatului Toma Valeriu indicînd la pretinsele încălcări procesual-

penale comise de către organul de urmărire penală ce ține de încălcarea

prevederilor art. 94 Cod de procedură penală, de expirarea termenului de 3 luni

de ținere în calitate de bănuit a lui Toma Valeriu și ca rezultat invocînd afectarea

urmăririi penale, ceea ce prin prisma art. 251 Cod de procedură penală, impune că

actele procedurale sunt lovite de nulitate, instanța de apel a indicat că deși criticile

cu privire la pretinsele încălcări procesual-penale comise de către organul de

urmărire penală sunt înșiruite pe mai multe pagini, motivele invocate de apelanți,

în acest sens, nu sînt argumentate din punct de vedere juridic.

Din conținutul apelului nu se desprinde vre-un motiv de natură juridică ce

se referă la cazul în care ar rezulta încălcarea esențială a legii, soldată cu casarea

sentinței atacate din motivul, că inculpatul a fost privat de dreptul la un proces

echitabil.

Potrivit jurisprudenței CEDO, probele obținute într-un mod ilegal nu

constituie în sine o încălcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil. Astfel,

CEDO a precizat, în cazul Schenk c. Elveției (hotărîrea din 12 iulie 1988), că

utilizarea unei înregistrări ce poartă semnele ilegalității, din motiv că nu a fost

ordonată de către judecătorul de instrucție, nu este o încălcare a unui proces

echitabil, deoarece apărarea a avut posibilitatea de a contesta autenticitatea

înregistrărilor în termenii și modul stabilit prin lege.

În acest context, instanța de apel a menționat că, prin prisma art.251 alin.(4)

Cod de procedură penală, inculpatul poate invoca nulitatea relativă a actelor

procedurale, dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - cînd partea este

prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - cînd partea ia cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată - cînd partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță, iar potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

13

Prin urmare, instanța de apel a conchis că la momentul prezentării

materialelor de urmărire penală (f.d. 390, Vol. IV), atît inculpatul, cît și avocatul

acestuia nu au invocat obiecții sau cereri privind anularea cărorva probe,

acceptînd legalitatea administrării probelor.

Instanța de apel a menționat că nu poate fi reținut nici argumentul

apelanților privind încălcarea termenului de 3 luni de ținere în calitate de bănuit în

privința lui Toma Valeriu or, potrivit art. 63 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură

penală, persoana este recunoscută în calitate de bănuit prin emiterea ordonanței

de recunoașterii în calitate de bănuit. Astfel că, termenul de 3 luni de ținere în

calitate de bănuit urmează a fi calculat din momentul emiterii ordonanței de

recunoaștere în calitate de bănuit, dar nu din momentul pornirii urmăririi penale,

după cum invocă apărarea.

Mai mult ca atît, nici pe parcursul urmăririi penale, nici la finalizarea

acesteia, nici inculpatul, cît și avocatul acestuia nu au contestat în nici un fel

ilegalitatea acțiunilor organului de urmărire penală, îndeosebi în contextul

depășirii termenului de trei luni de zile de menținere a calității procesuale de

bănuit a lui Toma Valeriu.

Cu privire la răspunderea penală a inculpatului Toma Valeriu în baza art.

art. 361 alin.(2) lit.b),d), 196 alin.(4) Cod penal și a inculpatului Ciurea Piotr în

baza art. 361 alin.(2) lit.b),d) Cod penal, instanța de apel a statuat că se consideră

inadmisibilă aplicarea pedepsei, dat fiind că a intervenit termenul de prescripție

prevăzut la articolul 60 alin.(1) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a conchis că inculpații Toma Valeriu și Ciurea Piotr se

liberează de răspundere penală deoarece de la săvârșirea infracțiunii, anul 2008,

pînă la ziua pronunțării deciziei au expirat mai mult de 5 ani.

A constatat instanța de apel, că în cauză a intervenit prescripția tragerii la

răspundere penală a inculpatului Toma Valeriu în baza art. art. 361 alin.(2)

lit.b),d), 196 alin.(4) Cod penal și a inculpatului Ciurea Piotr în baza art. 361

alin.(2) lit.b),d) Cod penal și potrivit legii, se impune soluția de încetare a

procesului penal în privința inculpaților pe aceste capete de acuzare.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpaților Toma Valeriu și

Ciurea Piotr în baza art. 190 alin.(5) Cod penal, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75 Cod penal, în procesul de

individualizare a sancțiunii penale stabilite, luând în considerație gradul

pericolului social al infracțiunii comise, că infracțiunea imputată inculpaților este

deosebit de gravă comisă cu intenție, gradul de pericol social al faptelor pe care

instanța l-a apreciat ca fiind ridicat raportat la faptul că inculpații au indus în

eroare mai multe persoane, prejudiciile foarte mari cauzate părților vătămate,

urmările ce se puteau produce în lipsa intervenției organelor de anchetă, folosirea

de mijloace frauduloase pentru comiterea faptelor, de personalitatea inculpaților:

Ciurea Piotr fără antecedente penale, Toma Valeriu anterior judecat, la evidența

14

medicului narcolog sau psihiatru nu se află, lipsa circumstanțelor excepționale,

atenuante sau agravante.

Ținând cont de circumstanțele cauzei enunțate, de persoana inculpaților, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de influența pedepselor aplicate asupra corectării

și reeducării inculpaților, instanța de apel a apreciat că scopul pedepselor poate fi

atins numai prin dispunerea executării lor în regim de detenție, în limita minimă a

sancțiunii prevăzute de norma încriminată, considerînd-o una echitabilă.

avocatul Nicoară Vasile în numele inculpatului Toma Valeriu Grigore și avocatul

Grigorii Placinta în numele inculpatului Ciurea Piotr Ivan.

6.1. Avocatul Nicoară Vasile în recursul declarat în numele inculpatului

Toma Valeriu, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 15), 16) Cod de

procedură penală, solicită casarea hotărîrilor judecătorești, dispunerea rejudecării

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care Toma Valeriu să fie achitat.

În motivarea recursului avocatul a indicat următoarele argumente:

- consideră că au fost admise erori grave de drept care s-au soldat cu vicii

fundamentale;

- invocă nulitatea actelor emise în cadrul urmăririi penale, în temeiul

art.230 Cod de procedură penală, pe motiv că învinuirea a fost înaintată după ce a

încetat de drept calitatea de bănuit;

- la nivel național există o practică uniformă și accesibilă în materia

acuzațiilor penale (decizia CSJ nr. 1ra-357/08 din 25.04.2008 și nr. 1ra-903/13

din 26.11.2013 în cauza penală Ternovski Alexandr);

- invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 15) Cod de procedură penală, că

instanța de judecată internațională prin hotărîre pe un alt caz a constatat o

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată

și în această cauză, consideră că în speță este relevantă cauza Damascan- recurs în

anulare 30;

- instanța de apel a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 6

CEDO sub aspectul garanțiilor inerente acestui drept - principiul

contradictorialității, egalității armelor, dreptul la apărare;

- instanța de apel nu a ținut cont „de totalitatea procedurilor în ordinea de

drept internă'’ - art. 8 Cod de procedură penală prezumția nevinovăției; art. 19

alin. (1) Cod de procedură penală accesul liber la justiție, art. 24 Cod de procedură

penală principiul contradictorialității procesului, art. 101 Cod de procedură penală

aprecierea probelor, inclusiv principiul nemijlocității, art. 371 Cod de procedură

penală citirea în ședința de judecată a declarațiilor martorului; art. 372 Cod de

procedură penală examinarea corpurilor delicte, art. 373 Cod de procedură penală

cercetarea documentelor și a proceselor-verbale ale acțiunilor procesuale, etc;

- instanța de apel nu a „evaluat direct probele”, nu a examinat în ședința de

judecată elementele de fapt ale cauzei. Procurorul nu a prezentat, respectiv

instanța de judecată nu a examinat nici un înscris din dosar, fapt ce se confirmă

15

prin înregistrările audio a ședinței de judecată și conținutul procesului-verbal (Vol.

VIII f.d. 33-27);

- instanța de apel a interzis părții apărării să participe la examinarea

înscrisurilor sau să înainteze obiecții în privința probelor prezentate de procuror

(Vol. VIII f.d. 32);

- invocă că în speță, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, în actele

procesual-juridice nu s-a fixat coincidența semnelor faptei pretinse a fi

prejudiciabile cu semnele componenței de infracțiune, care o încadrează; Pretinsa

faptă prejudiciabilă a fost transcrisă din conținutul rechizitoriului, fără a i se da o

încadrare juridică așa după cum impune art. 113 Cod penal;

- învinuirea formulată în rechizitoriu, pe toate capetele de acuzație este una

iluzorie. Contrar prevederilor art. art. 281 alin. (2); 296 alin. (2) Cod de procedură

penală, învinuirea nu conține informația privind data, locul, mijloacele și modul de

săvîrșire a infracțiunii, consecințele ei. În speță, la înaintarea învinuirii, nu s-a ținut

cont de prevederile art. 113 Cod penal în coroborare cu art. 51, 52 Cod penal;

- la examinarea cauzei instanța de apel plasîndu-se de partea acuzării, care

nu a contestat sentința ilegală, a încercat să repare unele erori agravînd situația

inculpatului în propria cale de atac contrar constatărilor cu valoare de principiu

expuse în Hotărîrea CEDO în cauza Ștefan c. României;

- inculpatul nu a fost învinuit că ar fi comis acțiuni ce caracterizează latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal, iar instanța de judecată nu

a constatat că Toma Valeriu ar fi dobîndit ilicit bunurile altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere. în așa mod, nu poate fi justificată condamnarea

inculpatului în baza art. 190 alin. (5) Cod penal. Elementele acuzațiilor penale și a

pretinselor fapte prejudiciabile, reținute în sarcina inculpatului, nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute la art. 196; 361 Cod penal.

Respectiv condamnarea inculpatului în baza acestor norme este nejustificată.

Faptele descrise de instanța de judecată ca fiind prejudiciabile, prevăzute de legea

penală, nu reprezintă altceva decît elemente ale raportului juridic civil;

- instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor părții;

- instanța de apel nu s-a pronunțat referitor la argumentul privind lipsa

elementelor constitutive ale infracțiunii;

- invocă că în speță lipsește latura obiectivă și latura subiectivă a

infracțiunilor în raport cu care Toma Valeriu a fost recunoscut culpabil;

- instanța de apel, contrar garanțiilor oferite de art. 6 & 1; 6 &3 CEDO, nu s-a

expus, nu a analizat prin decizie și nu și-a motivat soluția în raport cu faptele,

indicate supra - care au puterea lucrului judecat. Respectiv, instanțele de judecată

au admis erori grave de fapt, care au afectat soluția, hotărîrile adoptate nu cuprind

motivele pe care se întemeiază soluția- temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

6.2. Avocatul Grigorii Placinta în recursul declarat în numele inculpatului

Ciurea Piotr, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

16

penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, dispunerea rejudecării cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care Ciurea Piotr să fie achitat.

În motivarea recursului avocatul a indicat următoarele argumente:

- consider că prin decizia instanței de apel faptei i s-a dat o încadrare

juridică greșită;

- inculpatul Ciurea Piotr a declarat că ocupa funcția de director de

producere la fabrica „Merencom” și nu avea acces la mijloacele bănești. Personal

nu a semnat nici un contract pe nume străin și nici bani nu a primit. Toți banii erau

transmiși în contabilitate;

- în sentința de condamnare s-a motivat cu probele obținute la urmărirea

penală, copiind rechizitoriul, dar nu cele cercetate în ședința de judecată, iar

instanța de apel în loc, să repare erorile comise de prima instanță, prin decizia

pronunțată la fel le-a folosit ca probe veridice;

- instanța de fond nu a luat în considerație dispoziția alin. (4) art. 101 Cod

de procedură penală, prin care instanța de judecată este obligată să pună la baza

hotărîrii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în

egală măsură și să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea

tuturor probelor administrate, iar instanța de apel la fel a pus la baza învinuirii

inculpatului Ciurea Piotr probele acumulate la urmărirea penală a declarațiilor

părților vătămate Gurschi Dorina, Muntean Vasile, Cerchin Ivan, Draguțan Boris,

Țurcan Feodora;

- apărătorul critică modul de apreciere a probelor efectuat de către

instanțele judecătorești privitor la vinovăția lui Ciurea Piotr în săvîrșirea

infracțiunii imputate;

- a menționat că, în ședința de apel a fost prezentată cererea de admitere a

creanței în sumă de 1135000 lei cu lista persoanelor, inclusiv toate părțile

vătămate, și tabelul de validare al creanțelor a fabricii de conserve „Merencom”

SRL își asumă achitarea datoriilor de împrumut. Referitor la această probă

prezentată în ședința instanței de apel, dat fiind faptul că a apărut în timpul aflării

cauzei penale în procedură de apel, instanța nu s-a expus;

- consideră că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea

prevederilor art.388 Cod de procedură penală;

- în ședințele de judecată nu au fost prezentate probe concludente și

pertinente de săvîrșire a infracțiunilor imputate lui Ciurea Piotr și acțiunilor sale li

s-a dat o încadrare juridică greșită.

penală, procurorul prin referința depusă a solicitat declararea inadmisibilității

recursurilor ordinare declarate în cauză, deoarece hotărîrea atacată este legală,

întemeiată și nu conține erori de drept.

penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile din

următoarele considerente.

17

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele

motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Colegiul lărgit menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

8.1. Cu referire la recursul avocatului Nicoară Vasile declarat în numele

inculpatului Toma Valeriu în care se invocă drept temei prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8), 15), 16) Cod de procedură penală, că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței; că nu au fost întrunite elementele infracțiunii; că instanța

de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o încălcare la

nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această

cauză; că norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție”,

Colegiul lărgit constată că, de fapt, recurentul critică modalitatea de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Mai mult ca atît, recurentul

invocînd faptul, că instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, nu a indicat în ce constă această eroare.

Instanța de recurs menționează, că nici unul din temeiurile la care se referă

autorul recursului nu și-a găsit confirmare din punctul de vedere al prezenței

erorii de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel.

18

Concluziile instanței de apel expuse în decizia atacată sunt juste și se

confirmă prin cumulul de probe indicate în ea.

În acest sens Colegiul lărgit menționează, că criticele formulate în temeiul

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, au format obiect de

examinare la judecarea cauzei în instanța de apel și cărora aceasta le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 5 al prezentei

decizii, referindu-se la toate motivele relevante invocate în cererile de apel,

motivare pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se

mai impune, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală și avînd în

vedere faptul că hotărîrea atacată a fost verificată și în raport cu prevederile art.

424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu s-au identificat și alte motive

care să condiționeze casarea acesteia.

Totodată, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticile formulate

de recurent nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării hotărîrii contestate,

ca fiind ilegală.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie

asupra probelor care au fost puse la baza hotărîrii instanței de fond, apoi verificate

de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei, astfel, constatîndu-se lipsa temeiurilor de casare

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În afară de aceasta, recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectul

temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. 1) pct. 8) Cod de procedură penală,

considerînd că nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs consideră declarative argumentele recurentului precum

că “în speță, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, în actele procesual-juridice

nu s-a fixat coincidența semnelor faptei pretinse a fi prejudiciabile cu semnele

componenței de infracțiune, care o încadrează; pretinsa faptă prejudiciabilă a fost

transcrisă din conținutul rechizitoriului, fără a i se da o încadrare juridică; că

învinuirea formulată în rechizitoriu, pe toate capetele de acuzație este una iluzorie;

că instanța de judecată nu a constatat că Toma Valeriu ar fi dobîndit ilicit bunurile

altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere; că în speță lipsește latura

obiectivă și latura subiectivă a infracțiunilor în raport cu care Toma Valeriu a fost

recunoscut culpabil”, deoarece aceste afirmații sunt combătute prin probele

cercetate și verificate de către instanța de apel.

Colegiul lărgit susține concluziile instanței de apel, că argumentul apărării

precum ca între părți au existat relații civile este neîntemeiat, deoarece în speță

acțiunile inculpaților au depășit limitele cadrului civil, trecînd în sfera penalului.

Delimitarea escrocheriei, de încălcarea normelor de drept civil, urmează a fi

percepută corect, luînd în considerație două aspecte de maximă importanță și

19

anume: atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunului și

disponibilitatea efectivă a acestuia de a-și executa angajamentele.

Limita între un acord civil și o componență de infracțiune este latura

subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a

părților, iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin abuz de încredere și

înșelăciune.

Lipsa intenției infracționale la momentul intrării în raporturi juridice civile

nu presupune excluderea posibilității trecerii pe parcurs a raporturilor civile în

sfera penalului.

Colegiul lărgit invocă că, potrivit prevederilor art. 27 alin.(1) Cod de

procedură penală, judecătorul și persoana care efectuează urmărirea penală

apreciază probele în conformitate cu propria lor convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate.

Colegiul lărgit atestă că instanța de apel la pronunțarea deciziei adoptate s-a

condus de prevederile art. 101 Cod de procedură penală, dînd apreciere probelor

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor

probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ajungând la o

concluzie corectă privind vinovăția lui Toma Valeriu și Ciurea Piotr în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-le stabilită o pedeapsă

echitabilă și anume cîte 8 (opt) ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar

de tip închis, cu privarea ce dreptul de a ocupa funcții de conducere pe un termen

de trei ani, iar referitor la învinuirea în baza art. 361 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, au

fost liberați inculpații Ciurea Piotr și Toma Valeriu de răspundere penală, iar

ultimul și în baza art. 196 alin. (4) Cod penal în legătură cu expirarea termenului

de prescripție de tragere la răspundere penală, conform art. 60 alin.(1) lit. b) Cod

penal.

Cu referire la critica deciziei instanței de apel sub aspectul temeiului de

casare prevăzut la art. 427 alin. 1) pct. 15) Cod de procedură penală, considerînd

că instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată

și în această cauză.

În recursul declarat apărarea a invocat “că instanța de apel a încălcat dreptul

la un proces echitabil prevăzut la art. 6 CEDO sub aspectul garanțiilor inerente

acestui drept - principiul contradictorialității, egalității armelor, dreptul la apărare;

că instanța de judecată internațională prin hotărîre pe un alt caz a constatat o

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată

și în această cauză, invocînd că în speță este relevantă cauza Damascan- recurs în

anulare 30”.

În ce privește pretinsa încălcarea a art. 6 § 1 din Convenție și referirea

recurentului la practica CtEDO, Colegiul lărgit menționează că acestea nu sunt

aplicabile speței judecate.

20

Colegiul lărgit apreciază că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a

expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor din art. 6 CoEDO. În același context, Colegiul lărgit

menționează că, deși art. 6 § 1 al Convenției obligă instanțele judecătorești să-și

motiveze hotărîrile, însă Curtea a clarificat că acest lucru nu impune un răspuns

detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van de Hurk vs. Olanda, din

19.04.1994).

Or, modul în care se aplică obligația de a motiva hotărîrile judecătorești

poate varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina

circumstanțelor cauzei (Hiro Balani vs. Spania, din 09.12.1994).

Astfel, verificînd procesele-verbale ale ședințelor de judecată a instanței de

apel și lecturînd textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, și-a motivat soluția adoptată punînd la

baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel,

fapt care se confirmă prin procesul-verbal al ședințelor de judecată. Ținînd cont de

cele menționate Colegiul lărgit conchide că conținutul deciziei corespunde

prevederilor legale sus menționate fiind oferite răspunsuri la toate motivele

relevante invocate în apel.

Sub acest aspect, Colegiul lărgit atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate.

Cu referire la temeiul invocat de recurent în baza pct. 16) alin. (1) a art. 427

Cod de procedură penală, Colegiul lărgit reține următoarele.

Pct. 16) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală poate fi invocat atunci

cînd norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în

cauze similare. Acest temei este îndreptat spre unificarea practicii judiciare.

Or, se menționează că la invocarea temeiului respectiv de drept, sarcina

probațiunii îi revine recurentului, care prin exemple elocvente cu referire la cauze

concrete, trebuie să demonstreze faptul că instanța de recurs în cauze anterioare a

adoptat soluții contradictorii cu cele reținute în speța în cauză.

Mai mult, se mai reține și faptul că, în spețe care pun problema divergenței

de jurisprudență, rolul Curții nu este acela de a constata din oficiu asupra căror

cauze s-au aplicat diferit normele de drept, ci acestea trebuie să fie indicate expres

în textul recursului, pentru a fi supuse verificării.

Totodată, în această ordine de idei este necesar de menționat că Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a statuat deja în jurisprudența sa, că simpla

existență a unei abordări jurisprudențiale diferite, la nivelul instanțelor naționale,

asupra unor spețe similare, nu implică în mod automat o violare a dreptului la un

proces echitabil. De asemenea, Curtea a admis că o unificare a jurisprudenței

naționale necesită o anumită perioadă de timp, astfel încât un interval rezonabil în

21

care coexistă mai multe soluții jurisprudențiale asupra unor situații similare, este

compatibil cu dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, Colegiul lărgit conchide că motivarea recursului avocatului

prin prisma pct. 16) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală se consideră

necorespunzătoare potrivit cerințelor avute în vedere de legislator la stabilirea

acestui temei de recurs.

Nu este acceptat de Colegiul lărgit nici motivul invocat în recurs cu referire

la încălcarea dreptului la apărare în instanța de apel, prin interzicerea de a face

obiecții recurentului (f.d. 32 Vol. VIII), fiindcă recurentului după verificarea

probelor i s-a oferit posibilitatea să se expună asupra admisibilității probelor (f.d.

37 Vol. VIII), apoi recurentului i s-a oferit cuvînt în dezbateri (f.d. 37-39 Vol. VIII),

unde recurentul și-a expus detaliat poziția de apărare.

La motivul recurentului că în sentință nu este dată calificarea acțiunilor

inculpaților, Colegiul lărgit constată, că în sentință (f.d. 30 verso Vol. VI) se conține

calificarea acțiunilor inculpaților dată de prima instanță, care a fost menținută și

de instanța de apel.

8.2. Cu referire la temeiul invocat în recurs de avocatul Grigorii Placinta în

numele inculpatului Ciurea Piotr în baza pct. 12) alin. (1) a art. 427 Cod de

procedură penală, care prevede că „faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită”, Colegiul lărgit atestă că, o astfel de eroare în speța dată nu se constată

deoarece supunând verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

invocată în baza pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit a

statuat ca fiind legală și întemeiată concluzia instanței de apel privind

recunoașterea vinovăției inculpatului Ciurea Piotr în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, concluzie pe care instanța de recurs și-a însușit-o și în acest sens nefiind

necesară o reinterpretare.

Mai mult ca atît, recursul nu conține o motivare în baza cărei norme urmau

a fi încadrate acțiunile inculpatului Ciurea Piotr decît cele incriminate conform art.

190 alin. (5) Cod penal, respectiv în situația în care inculpatul nu recunoaște

vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, Colegiul lărgit nu întrevede

necesitatea reîncadrării acțiunilor inculpatului într-o altă normă penală.

Astfel, Colegiul lărgit conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelurilor și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelurilor

avocaților, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele avocaților inculpaților, precum că Toma Valeriu și

Ciurea Piotr nu au comis infracțiunile incriminate prin rechizitoriu, sunt

neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de

către inculpați în comiterea infracțiunii date, nu poate servi temei de achitare a

acestora, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente

probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestora în comiterea infracțiunilor

22

incriminate și este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de

exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate.

În concluzia celor expuse, Colegiul lărgit atestă, că temeiurile de drept

invocate de recurenți, prescrise la pct. 6), 8), 15), 16) și 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor. Astfel

de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărîrea atacată

este legală și întemeiată, iar la judecarea cauzei în ordine de apel instanța a

respectat prevederile legale relevante, motiv pentru care Colegiul lărgit conchide,

că asupra recursurilor în cauză urmează să pronunțe soluția prevăzută de la art.

435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală – respingerea recursurilor ca

inadmisibile, cu menținerea hotărîrii atacate.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de avocatul Nicoară

Vasile în numele inculpatului Toma Valeriu Grigore și de avocatul Grigorii Placinta

în numele inculpatului Ciurea Piotr Ivan, cu menținerea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2015, în cauza penală privindu-i pe

Toma Valeriu Grigore și Ciurea Piotr Ivan.

Decizia este irevocabilă.

Decizia integrală pronunțată la 08 iulie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Moraru Petru

23

21 iunie 2016 Dosarul nr. 1ra-852/2016

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de

procedură penală (în cauza Toma Valeriu și Ciurea Piotr)

1.Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 21

iunie 2016 a fost adoptată următoarea soluție în cadrul judecării recursului

ordinar în cauza indicată:

„Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de avocatul

Nicoară Vasile în numele inculpatului Toma Valeriu Grigore și de avocatul

Grigorii Placinta în numele inculpatului Ciurea Piotr Ivan, cu menținerea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2015, în

cauza penală privindu-i pe Toma Valeriu Grigore și Ciurea Piotr Ivan”.

recursurile ordinare declarate, cu casarea totală a hotărîrii atacate și dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.

435 alin. 2) pct. c) Cod de procedură penală.

2.1 Consider, că de către instanța de apel a fost comisă eroarea de drept,

prevăzută de art. 427 al. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece la

examinarea cauzei instanța de apel n-a ținut cont și n-a respectat prevederile

art. 414 și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, care stabilesc modalitatea

judecării apelului și specifică, că instanța de apel verifică declarațiile și probele

materiale examinate în prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu

consemnarea în procesul verbal și că instanța de apel nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță, dacă ele n-au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal, iar decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de

fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

2.2. Astfel, consider, că instanța de apel, casînd sentința primei instanțe n-

a constatat faptele inculpaților, limitîndu-se la fraza: ”starea de fapt și de drept

constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate, relevate în cuprinsul hotărîrii „ ( f. d. 72 v. VIII ), în condițiile cînd

prin sentința primei instanțe n-a fost indicată norma penală cu referire la

acțiunile fiecărui inculpat și pe fiecare episod în parte (f. d. 27 verso – 28 )

punctul 1 al sentinței) și, respectiv, f. d. 30 verso ( punctul 24, 25 al sentinței) v.

VI).

2.3. De asemenea, verificînd textul deciziei atacate și procesul-verbal al

ședinței de judecată a instanței de apel, se constată, că la baza deciziei au fost

24

puse declarații și probe materiale, care n-au fost verificate în ședința de judecată

a instanței de apel.

Astfel, n-au fost verificate în instanța de apel declarațiile inculpatului Ciurea

P. nici de la urmărirea penală, nici din instațele de judecată, însă acestea

figurează în decizia instanței de apel ( f. d. 72 v. VIII).

În instanța de apel n-au fost verificate declarațiile inculpatului Toma

Valeriu nici de la urmărirea penal, nici din ședința primei instanțe, în decizie

fiind fixate doar declarațiile acestuia din cadrul ședinței instanței de apel ( f. d.

72 v. VIII).

Cu toate acestea, instanța de apel le dă apreciere, indicînd :”Versiunile

înaintate de inculpați în cadrul audierii pe întreg procesul penal Colegiul le

apreciază critic…” (f. d. 74, v. VIII), „.. Toma Valeriu și Ciurea Piotr care au negat

constant comiterea faptelor, Ciurea afirmînd că banii primiți în baza

contractelor de împrumut au fost primiți și trecuți prin contabilitatea fabricii,

unde s-au folosit pentru organizarea producției. Nu a primit nici un leu din

sumele primite ca credite și nu a semnat nici un contract din numele

lucrătorilor fabricii” ( f. d. 78 vol. VIII) ; „… se constată că inculpații au avut o

poziție oscilantă și neconsecutivă referitor la redarea unor circumstanțe,

declarațiile inculpatului Toma Valeriu fiind în contradicție cu cele ale

inculpatului Ciurea Piotr”, (f. d. 79 v. VIII).

N-au fost verificate în instanța de apel și n-au fost consemnate în procesul-

verbal al ședinței de judecată, dar au fost puse la baza deciziei atacate

declarațiile martorilor Țurcan Teodora și Baciu Lilia (f. d. 80 v. VIII).

Declarațiile părții vătămate Dorina Gurschi din cadrul instanței de apel

contrazic declarațiilor făcute în cadrul urmăririi penale, însă acest fapt n-a fost

verificat.

La baza deciziei atacate au fost puse probe materiale, care n-au fost

verificate în instanța de apel și care nu figurează în procesul-verbal al ședinței

de judecată:

- scrisoarea de garanție din 19.05.2009 eliberată de către Toma Valeriu

prin care ultimul garantează rambursarea împrumutului primit de la AEÎ

"Mereni" de persoane fizice în suma totală 1830000 (f.d. 306-315, Vol.III);

- procesul-verbal de ridicare a dosarului de credit al SRL "Merencon" de

la BC"Moldova-Agroindbank"SA (f.d. 364, Vol.III);

- procesul-verbal de ridicare a contractelor de împrumut din 17.01.2011

și din 23.09.2011 (f.d. 176, 178, Vol.III);

- Procesul-verbal de ridicare al ședințelor consiliului AEÎC din Mereni

(f.d.158, Vol.III);

-raport de expertiză grafoscopică cu nr.436 din 25.02.2011, nr.450 din

17.02.2012, nr.711 din 20.02.2012, nr.449 din 17.02.2012, nr.448 din

25

17.02.2012, nr.447 din 16.02.2012, nr.446 din 16.02.2012, nr.445 din

15.02.2012, nr.1019 din nr. 1714 din 06.08.2012, nr.275 din 06.02.2012, 412

din 21.02.2012, nr.313 din 09.02.2012, nr.957din 04.05.2012 (f.d.24, 45, 57, 61,

68,71, 77, 85,91,97,104,111,115, Vol. IV );

- contractele de gaj prin care SRL „Merencon” a pus în gaj bunurile ce

aparțin SRL „Merencon” în scopul rambursării împrumuturilor primite de la

AEÎ „Mereni”;

-scrisoarea de garanție din 25.07.2010 eliberată lui Pîrău Iurii de Toma

Valeriu, prin care ultimul garantează achitarea sumei de 11200 euro (f.d.202,

vol.I).

2.4. De asemenea consider că instanța de apel la examinarea cauzei a

depășit limitele învinuirii înaintate, deoarece cu referire la învinuirea adusă

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 al. (4) Cod penal cu

referire la partea vătămată Pîrău Iu., indicînd că Toma V., deși n-a dobîndit ilicit

bunurile părții vătămate Pîrău Iu., totuși, cu scopul achitării salariilor

angajaților întreprinderii, prin înșelăciune și abuz de încredere, l-a determinat

pe Pîrău Iurie să împrumute de la Perju Valentin suma de 11200 euro pe un

termen de rambursare pînă la 25.03.2009…” ( f. d. 81 v. VIII), deoarece în

învinuirea înaintată Toma V. acesta este învinuit de faptul, că Pîrău Iu. , avînd

încrederea în promisiunile lui Toma V., „… a împrumutat de la Perju Valentin

11200 euro”, tot așa este indicat în decizia instanței de apel ( f.d. 68 v. VIII), ca

fiind constatat de către prima instanță, a cărei sentință a casat-o, dar a

considerat că constatările de fapt și de drept al căreia au fost corecte.

În opinia mea, erorile de drept indicate nu pot fi corectate în cadrul

judecării recursurilor, și, fără careva rezerve, duc la casarea deciziei atacate,

deoarece afectează decizia contestată, lezînd substanțial drepturile

inculpaților, prevăzute de art. 6 CEDO.

Astfel, consider, că în condițiile existenței erorilor de drept indicate,

decizia instanței de apel urma să fie remisă la rejudecare pentru ca instanța de

apel, în cadrul examinării cauzei, cu respectarea prevederilor legale, care

reglementează modul de examinarea a cauzei, să dea răspuns la toate

argumentele apărării.

Judecător Nadejda Toma

26