1ra-1457/2017 — Art. 166 al. 2 lit. d, 352 al. 3 lit. d, 84 CP

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 26 iulie 2016, Carajia Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 4 ani închisoare și în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, la 5 ani închisoare, în conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumularea parțială a pedepselor, lui Carajia Ion i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 225 alin. (4) Cod de procedură penală, a fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de Sturza Andrei, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond, în fapt, a constatat că, Carajia Ion, la 03 decembrie 2014, aproximativ la orele 15:00, aflîndu-se în s. XXX, r-nul XXX, pe teritoriul GȚ „XXXX”, acționând de comun acord cu două persoane neidentificate de organul de urmărire penală, în scopul intimidării lui Sturza Andrei și pentru comiterea unei alte infracțiuni, ilegal l-au privat pe ultimul de libertate pe o perioadă de aproximativ 20 min., împedicîndu-l să iasă din casa paznicului aflată pe teritoriul GȚ „XXX”. Ulterior, Carajia Ion, continuîndu-și acțiunile infracționale, la 03 decembrie 2014, aproximativ la orele 15:20, aflîndu-se în s. Speia, r-nul Anenii Noi pe teritoriul GȚ „XXX”, acționând în calitate de administrator al SRL „XXX”, știind cu certitudine că prunele uscate depozitate pe teritoriul GȚ „Sturza Andrei”, nu-i aparțin, sub pretextul restituirii unei presupuse datorii în valoare de 7 810 dolari SUA, pe care o avea Sturza Andrei față de el, considerând nejustificat că-și poate ridica datoria în mod arbitrar încălcând ordinea stabilită, în scopul restituirii datoriei presupuse, a acționat pe bunul său plac și samavolnic, fiind ajutat de persoane nestabilite de 1 organul de urmărire penală, a încărcat într-un camion de model „XXX” cu n/î XXXX, 7 150 kg de prune uscate, pe care le-a dus într-o direcție necunoscută, cauzîndu-i proprietarului Sturza Andrei o daună materială în proporții deosebit de mari, în valoare de 214 500 lei.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Istrate Anatolie în comun cu inculpatul Carajia Ion, prin care a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui Carajia Ion pe ambele capete de acuzare, din motiv că în acțiunile acestuia nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. În argumentarea apelului depus, avocatul a invocat că sentința de condamnare este ilegală și neîntemeiată din următoarele motive: - instanța de fond nu a stabilit cert în acțiunile inculpatului Carajia Ion, toate elementele constitutive ale infracțiunilor încriminate acestuia prin rechizitoriu și anume existența laturii obiective și subiective; - la începutul urmării penale partea vătămată Sturza Andrei nu a depus careva plângeri în adresa OUP privitor la faptul privării sale de libertate de către Carajia Ion. Despre circumstanțele presupusei privării Sturza Andrei a menționat abia la 07.04.2015, adică după 4 luni de la data comiterii infracțiunii, atunci când procurorul a dispus prin ordonanță pornirea procesului penal în baza art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal; - în speța dată, Carajia Ion la 03.12.2014 nu a comis careva acțiuni ce țin de privarea de libertate a lui Sturza Andrei, aceștia au intrat benevol în căsuța paznicului unde au purtat o discuție privitor la relațiile de afaceri și datoriile existente între întreprinderile lor, iar Carajia Ion nu a întreprins careva acțiuni care ar putea fi calificate drept privarea de libertate; - instanța nu a indicat probele care justifică proporțiile deosebit de mari ale prejudiciului cauzat părții vătămate pe capătul de acuzare în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal; - instanța trebuia să aprecieze relațiile stabilite între inculpat și partea vătămată ca fiind de natură civilă. Or, faptul existenței datoriei lui Sturza Andrei față de Carajia Ion s-a confirmat prin însăși declarațiile părții vătămate Sturza Andrei și a soției acestuia Sturza Aliona; - suma prejudiciului cauzat în mărime de 214 500 lei, nu a fost confirmată prin acte contabile primare, acte de achiziții, dări de seamă contabile, revizie contabilă sau revizia judiciară; - prin recipisa eliberată de către Carajia Ion cu certitudine s-a confirmat ridicarea de către acesta a 80 saci de prune uscate și nu 200 saci din GȚ „Sturza Andrei”. Astfel, cantitatea prunelor uscate ridicate era de 2 220 kg, ceea ce se confirmă prin declarațiile martorilor P. Guțanu și I. Rusu; - în privința lui Carajia Ion organul de urmărire penală nu a pornit careva cauză penală în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, în conformitate cu prevederile art. 255, 274 Cod de procedură penală, motiv pentru care toate acțiunile de urmărire penală efectuate sunt ilegale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, a fost admis apelul comun al avocatului Istrate A. și al inculpatului Carajia I., cu casarea parțială a sentinței, în partea individualizării pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care Carajia I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 3 ani 2 închisoare și în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, la 4 ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal lui Carajia I. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial a pedepselor aplicate, de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani. 4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel, în partea descriptivă a deciziei a menționat că prima instanță corect a statuat asupra stării de fapt și de drept, ajungînd la concluzia justă despre vinovăția inculpatului pe ambele capete de acuzare, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc prin ansamblul de probe din dosar. Respectiv, prima instanță corect a respins poziția părții apărării, care a invocat faptul că, în acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 166 și 352 Cod penal, solicitând achitarea inculpatului, or, la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Carajia I. în săvârșirea infracțiunilor nominalizate. Mai mult, instanța de apel a menționat că, în conținutul sentinței contestate prima instanță a motivat în detaliu fiecare element constitutiv al componenței de infracțiuni incriminate inculpatului, just concluzionînd că vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii de samavolnicie în proporții deosebit de mari este în legătură de cauzalitate cu infracțiunea de privare de libertate ilegală, manifestată prin faptul că Carajia I. deplasându-se la depozitul de prune a GȚ „Sturza Andrei”, la privat pe proprietar ilegal de libertate și samavolnic a încărcat în autocamion 7 150 kg de prune, iar prin aceasta latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de samavolnicie a fost realizată. Instanța de apel a considerat că, declarațiile lui Carajia I. precum că, dânsul n-ar fi comis fapte infracționale, nu corespund adevărului, fiind date de inculpat în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru faptele comise. Instanța de apel a apreciat critic argumentele apelanților, reținînd că, deși partea vătămată nu a depus o plângere separată în vederea privării de libertate, totuși acesta a declarat despre faptul că a fost ținut contrar voinței sale în vagonul paznicului în timp ce Carajia I. împreună cu alte persoane necunoscute încărcau sacii de prune uscate din depozitul său, fapt ce se confirmă prin raportul despre primirea informației prin telefon privind comiterea unei fapte ilicite din 03.12.2014, potrivit căruia Sturza A. a comunicat că în localitatea Speia, cet. Carajia I. în vederea recuperării unei datorii, 1-a încuiat într-o vagonetă și a sustras aproximativ 200 saci de prune uscate. Declarații similare despre cele săvârșite au fost semnate în procesul-verbal de audiere a victimei din 03.12.2014. La fel, nu a fost reținută ca veridică versiunea inculpatului cu privire la faptul că partea vătămată a fost alături de el în momentul încărcării camionului cu saci de prune uscate, deoarece se combate prin declarațiile părții vătămate Sturza A. și declarațiile martorilor Rusu I. și Pogreban A. Totodată, instanța de apel nu a considerat că acțiunile celor două persoane trebuie apreciate de sine stătător, întrucît aceștia au acționat în interesele lui Carajia I., comunicându-i părții vătămate că „dacă vrea să fie bine să stea, că acuși Carajia I. vine”, deci, persoanele necunoscute nu-i permiteau lui Sturza A. să iasă afară, oferindu-i astfel posibilitate inculpatului de a acționa liber în vederea săvârșirii infracțiunii de samavolniciei. 3 Instanța de apel nu a considerat ca întemeiat argumentul din apel precum că, instanța de fond urma să aprecieze relațiile stabilite între inculpat și partea vătămată ca fiind de natură civilă, deoarece faptul existenței datoriei lui Sturza A. față de Carajia I. se confirmă prin însăși declarațiile părții vătămate și a soției acestuia, care au specificat că în perioada anilor 2012-2015 au avut relații de afaceri cu Carajia I., tot ei au confirmat datoria față de inculpat pentru prunele procurate în baza convențiilor bilaterale. Astfel, în speța dată lipsește latura subiectivă a infracțiunii, caracterizată prin intenția directă a făptuitorului de a exercita un drept legitim sau presupus în mod arbitrar și prin încălcare a ordinii stabilite. În acest sens, sa reținut concluzia primei instanțe care a specificat că, prezența unei presupuse datorii, nu oferă dreptul inculpatului de a-și revendica careva bunuri care i-ar aparține samavolnic, prin încălcarea legislației care reglementează raportul juridic litigios. La fel, au fost respinse, ca nefondate, alegațiile apelanților precum că, instanța de fond incorect a statuat asupra agravantei cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, întrucît prima instanță a apreciat că acesta se confirmă prin certificatul contabil al GȚ „Sturza Andrei”, prin care s-a evaluat suma prejudiciului în mărime de 214 500 lei și prin certificatul eliberat de SC „Piața Verde” SRL, în care este indicat prețul unui kg de prune de 40- 50 lei. Argumentul invocat în cererea de apel precum că, prin recipisa eliberată de către Carajia I. cu certitudine se confirmă ridicarea de către acesta a 80 saci și nu 200 saci din GȚ „Sturza Andrei”, astfel, cantitatea prunelor uscate este de 2 220 kg, nu poate fi reținut ca veridic de către instanța de apel, or, în acest sens prima instanță corect a remarcat că, potrivit declarațiilor părții vătămate, Carajia I. singur a întocmit recipisa, în momentul când era privat de libertate în vagonul paznicului, el nu a semnat recipisa și nici nu a scris-o. Or, recipisa întocmită de către Carajia I. nu a fost contrasemnată de către Sturza A., ce se datorează faptului că, acesta nu a participat în momentul încărcării sacilor cu prune uscate în camionul inculpatului, nu a participat la numărarea sau cântărirea sacilor și prin urmare nu cunoștea despre numărul total al sacilor luați din depozitul său. Totodată, potrivit declarațiilor părții vătămate și a martorilor oculari, Sturza A. a efectuat inventarierea depozitului cu prune doar după ce Carajia I. a plecat. Conform certificatului contabil al GȚ „Sturza Andrei”, în urma calculelor efectuate s-a constatat că au fost sustrași 40 saci a cîte 22 kg și 165 saci a câte 38 kg, în total 205 saci, în cantitatea de 7 150 kg de prune uscate. Cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a consemnat că instanța de fond incorect a aplicat prevederile art. 7, 75 Cod penal, nu a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, iar pedeapsa sub formă de închisoare cu executare este una mult prea aspră și neproporțională faptelor comise, ținând cont că partea vătămată Sturza A. întradevăr avea o datorie față de inculpatul Carajia I., iar ultimul a solicitat de mai multe ori restituirea sumei datorate, ce a generat întoarcerea datoriei de către Carajia I. într-un mod samavolnic, iar în momentul când Sturza A. a fost privat de libertate în vagonul paznicului de către alte două persoane care nu-i permiteau să părăsească vagonul, inculpatul nu era prezent. Reieșind din aceste considerente, precum și avînd în vedere lipsa circumstanțelor agravante în prezenta cauză, instanța de apel a ajuns la concluzia că, este echitabilă și rațională aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunile 4 normelor penale incriminate, stabilindu-i lui Carajia I. o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel, procurorul, avocatul Constantinov V. și partea vătămată Sturza A., avocatul Istrate A. și inculpatul Carajia I., au declarat recursuri ordinare. 5.1. Procurorul în cererea de recurs a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței de condamnare în privința lui Carajia Ion. Partea acuzării a considerat că, instanța de apel, verificând cauza sub aspectul legalității pedepsei penale, urma să dea răspuns dacă aceasta a fost aplicată de către instanța de fond în limitele prevăzute de lege, avîndu-se în vedere nu numai sancțiunea normei penale speciale, dar și toate prevederile ce reglementează pedeapsa penală și individualizarea acesteia. Prin urmare, recurentul a considerat că, la aplicarea pedepsei inculpatului pentru infracțiunile săvîrșite, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, incorect ajungînd la concluzia despre stabilirea unei pedepse non-privative de libertate în privința lui Carajia Ion. De altfel, infracțiunile săvîrșite de inculpat atentează la relațiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei și la exercitarea drepturilor subiective în strictă conformitate cu legea, iar aceste drepturi au o semnificație profundă ce presupune năzuința persoanei de a fi stăpînul propriului destin. Constatarea eronată de către instanța de apel, s-a mizat pe circumstanțe ce reiese din personalitatea inculpatului, care însă nu pot substitui acel fapt că, Carajia I. a săvîrșit două infracțiuni, una dintre care face parte din categoria celor grave, acțiunile samavolnice ale acestuia au fost urmate de cauzarea daunelor în proporții deosebit de mari. În acest context, procurorul menționează că decizia adoptată de instanța de apel, în partea motivării stabilirii pedepsei contravine prevederilor din art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece nu cuprinde motivele de aplicare a unei pedepse mai ușoare decît cea stabilită de prima instanță și motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei. 5.2. Partea vătămată Sturza A. de comun cu avocatul Constantinov V. au solicitat casarea acesteia și menținerea sentinței în privința lui Carajia Ion. În opinia recurenților, instanța de apel a dat o altă interpretarea principiului individualizării pedepsei penale, ori, la momentul adoptării deciziei instanța de apel a interpretat cadrul legal în baza unui act explicativ nevalabil, din care cauză interpretarea respectivă la fel este lipsită de suport legal. Reieșind din prevederile Hotărârii Plenului, pentru atenuarea pedepsei în ordinea art. 78 Cod penal, până la pedeapsa minimă stabilită de articolul respectiv, este nevoie să existe un cumul de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal. Instanța de apel nu a ținut cont de restricția menționată și a modificat pedeapsa penală spre micșorarea sancțiunii stabilite de dispozitivul normei penale până la minimum. Pe de altă parte, recurenții susțin că instanța de apel a constatat că instanța de fond corect și sub toate aspecte a elucidat situația de fapt, adică s-a confirmat că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu material prin acțiunile inculpatului, care ilegal l-a privat de libertate pe Sturza A. pe o perioada de aproximativ 20 min. și samavolnic a purces la încărcarea mărfii într-un camion. Totodată, bazîndu-se pe aceasta a dispus suspendarea executării pedepsei în privința lui Carajia I., ceea ce 5 denotă comiterea erorilor de drept material, din care cauză să solicită anularea deciziei cu menținerea sentinței. 5.3. Avocatul Istrate A., de comun cu inculpatul, au solicitat casarea sentinței și deciziei instanței de apel, cu dispunerea achitării lui Carajia I., pe ambele capete de acuzare. Recurenții susțin că, atât instanța de fond, cât și cea de apel urma să ia act de declarațiile părții vătămate Sturza A., care sunt contradictorii, nu sunt în coraport cu materialele cauzei și contravin declarațiilor martorilor audiați. Instanțele incorect au stabilit existența în acțiunile lui Carajia I. a componențelor de infracțiuni prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal și art.352 alin. (3) lit. d) Cod penal. De asemenea, partea apărării consideră că la examinarea cauzei instanțele nu au stabilit, cu certitudine, în acțiunile lui Carajia I. elementele constitutive ale infracțiunilor incriminate prin rechizitoriu acestuia, și anume existența laturii obiective și subiective. Procurorul nu a prezentat, iar instanța de judecată nu a administrat careva probe certe și incontestabile ce ar confirma că Carajia I. a participat s-au a comis careva acțiuni în vederea privării de libertate a părții vătămate, sau că a acționat intenționat în mod arbitrar întru recuperarea datoriei pretinse în sumă de 7 810 dolari SUA pe care o avea Sturza A. față de el și samavolnic a încărcat întrun camion 7 150 kg de prune uscate. La începutul urmării penale partea vătămată Sturza A. nu a depus careva plângeri privitor la faptul privării sale de libertate de către Carajia I., iar despre circumstanțele presupusei privării de libertate Sturza A. a menționat abia la 07.04.2015, adică după 4 luni de la comiterea infracțiunii, atunci când procurorul a și dispus prin ordonanță intentarea procesului penal în baza art. 166 Cod penal. Instanța de judecată urma să rețină că, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 166 Cod penal, se consideră fapta prejudiciabilă alcătuită din acțiuni exprimate în privarea ilegală a victimei de libertate. Privațiunea ilegală de libertate prezumă împiedicarea victimei de a se deplasa contrar voinței sale, de a-și alege liber locul aflării, de a comunica cu alte persoane. Privațiunea ilegală de libertate poate fi comisă printr-o acțiune concretă a făptuitorului, prin constrângere fizică, având ca urmare imposibilitatea victimei de a se deplasa ori de a acționa conform voinței și intereselor sale. Latura subiectivă a infracțiunii nominalizate se exprimă prin vinovăție sub formă de intenție directă. În speță, Carajia I. la 03.12.2014 nu a comis careva acțiuni ce țin de privarea de libertate a lui Sturza A., întrucît aceștia au întrat benevol în căsuța paznicului unde au purtat o discuție privitor la relațiile de afaceri și datoriile existente între întreprinderile lor, ceea ce se confirmă de însăși partea vătămată, care fiind interogat în instanța de judecată a declarat că la 03.12.2014 el împreună cu Carajia I. a intrat în vagon să vorbească privitor la relațiile lor de afaceri. Astfel, în circumstanțele expuse supra, recurenții consideră că în acțiunile inculpatului Carajia I. lipsește fapta infracțională. Totodată, în speța dată lipsește latura subiectivă a infracțiunii caracterizată prin intenția directă a făptuitorului de a exercita un drept legitim sau presupus în mod arbitrar și prin încălcare a ordinii stabilite. Totodată, instanțele greșit au evaluat suma prejudiciului cauzat în mărime de 214 500 lei părții vătămate, făcând trimitere la certificatul contabil eliberat de GȚ „Sturza Andrei”, semnat de însăși partea vătămată și soția acestuia precum și 6 certificatul eliberat de SC „Piața Verde” SRL în care prețul unui kg de prune este indicat de 40-50 lei. Mai mult ca atât, instanța nu a reținut că, în certificatele în baza căruia a fost apreciată suma pagubei sunt indicate prețurile prunei cu sau fără sâmburi. Astfel, probele expuse supra prezentate de către procuror și examinate de care instanța de judecată nu conțin informații certe și veridice despre vinovăția lui Carajia I. în comiterea infracțiunii imputate. În baza acestor probe pot fi trase mai multe concluzii opuse, care denotă imposibilitatea punerii acestora la baza unei sentințe de condamnare. De asemenea, apărarea consideră că, în privința inculpatului Carajia I. organul de urmărire penală nu a pornit cauză penală în baza art. 352 Cod penal, după cum este stipulat în art. 255, 274, 275 Cod de procedură penală, motiv pentru care toate acțiunile de urmărire penală efectuate sunt ilegale. În acest sens se consemnează că, organul de urmărire penală a încălcat principiul contradictorialității, precum și dreptul inculpatului la apărare. În recurs se mai evidențiază de părți că, prin ordonanța de recunoașterea în calitate de bănuit din 21.01.2015, Carajia I. a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (5) Cod penal și nu a infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal. La fel, instanțele nu s-au expus și asupra sacilor de prune ridicați la 31.01.2015 din gospodăria lui Carajia I., care au fost anexați la materialele cauzei în calitate de corpuri delicte și ulterior vândute de Sturza A.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14 februarie 2017, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror, de avocatul Constantinov V. și partea vătămată Sturza Andrei și de avocatul Istrate Anatolie și inculpatul Carajia Ion, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Carajia Ion XXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. 6.1. Pentru a ser pronunța, instanța de recurs a menționat că, instanța de apel greșit și-a motivat soluția de individualizare a pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept în această cauză, formulînd niște concluzii contradictorii. Din partea motivantă a deciziei se constată că instanța de apel, pe de o parte a conchis asupra vinovăției inculpatului în baza art. 166 și 352 Cod penal, menționînd că infracțiunea de samavolnicie în proporții deosebit de mari a fost comisă în legătură de cauzalitate cu infracțiunea de privare de libertate ilegală a părții vătămate, manifestată prin faptul că Carajia I. deplasându-se la depozitul de prune a GȚ „Sturza Andrei”, la privat pe proprietar ilegal de libertate și samavolnic a încărcat în camionul său 7 150 kg de prune, iar pe de altă parte, tot instanța de apel, expune că pedeapsa sub formă de închisoare stabilită de prima instanță este una mult prea aspră și neproporțională faptelor comise, ținând cont că partea vătămată Sturza A. într- adevăr avea o datorie față de inculpatul Carajia I., iar ultimul a solicitat de mai multe ori restituirea sumei datorate, ceea ce a generat întoarcerea datoriei de către Carajia I. într-un mod samavolnic, iar în momentul când Sturza A. a fost privat de libertate în vagonul paznicului de către alte două persoane care nu-i permiteau să-l părăsească, inculpatul nu era prezent. Respectiv, instanța de apel a formulat în decizia sa concluzii care nu se conciliază și nu pot fi menținute de instanța de recurs, întrucît în prima parte a 7 deciziei instanța l-a găsit vinovat pe Carajia I. de comiterea infracțiunilor de samavolnicie și privare ilegală de libertate, iar în partea finală a aceleiași decizii a ajuns la conchiderea că pedeapsa stabilită inculpatului de către prima instanță urmează a fi redozată, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, din motiv că într-adevăr partea vătămată avea o datorie față de inculpat, pe care nu i-a întors-o, iar acțiunile infracționale comise de inculpat au fost îndreptate spre întoarcerea acestei datorii, mai mult ca atît, s-a menționat și faptul că, la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 Cod penal, Carajia I. nici nu a fost prezent, iar Sturza A. a fost privat de libertate de către alte două persoane, neidentificate de organul de urmărire penală. Or, raționamentele instanței de apel în partea ce ține de aplicarea unei pedepse mai blînde față de Carajia I., sunt inadmisibile și nu pot fi menținute de instanța de recurs fiindcă latura obiectivă a infracțiunii de samavolnicie prevăzută de art. 352 Cod penal, presupune exercitarea unui drept legitim în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, altfel acțiunile inculpatului urmau a fi încadrate în altă componență de infracțiune. Pe de altă parte, Colegiul penal lărgit nu poate achiesa nici la considerentele expuse de instanța de apel privitor la aceea că Carajia I. nu a fost prezent în momentul cînd Sturza A. a fost privat de libertate în vagonul paznicului de către alte două persoane, or în atare circumstanțe este inadmisibilă condamnarea ultimului în baza art. 166 Cod penal. Subsidiar la cele consemnate, instanța de recurs ține să evidențieze faptul că, corect instanța de apel a statuat asupra următoarelor circumstanțe: „Colegiul Penal apreciază ca incorectă stabilirea de către prima instanță a circumstanței agravante săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a săvârșit fapte similare anterior, prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal, or potrivit pct. 11) al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 16 din 31.05.2004 „Cu privire la aplicarea în practica judiciară a principiului individualizării pedepsei penale” nu poate fi recunoscută drept circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a mai săvârșit o infracțiune, dacă antecedentele penale au fost stinse.”

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, a fost respins ca nefondat apelul comun al avocatului Istrate Anatolie și al inculpatului Carajia Ion, cu menținerea sentinței. 7.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că Carajia Ion a săvârșit infracțiunile imputate lui. Necătând la faptul, că Carajia Ion nu-și recunoaște vinovăția, vina acestuia se dovedește integral de următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, și care combat și argumentele apelului înaintat, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Sturza Andrei, declarațiile martorilor Sturza Aliona, Rusu Dumitru, Pogreban Andrei, Rusu Ion, Boța Iacob, Ursu Simion, Surchicin Vlad, Boboc Constantin, Luchian Igor, Guțan Pavel, Manole Serghei, precum și: - procesul-verbal de cercetare la fața locului, din data de 03.12.2014. conform căruia s-a constatat că la uscătoria de prune din s. Speia ce aparține lui Sturza Andrei se aflau saci cu prune uscate. Un sac cîntărea 37 de kg. Locul sacilor de prune a fost: schimbat. Careva obiecte de la fața locului nu s-au ridicat, (f. d. 21, vol. I); 8 - procesul-verbal de percheziție din 21.01.2015. efectuat în gospodăria lui Carajia Ion, unde au fost depistate și ridicate o parte din prunele sustrase și anume 220 de saci cu prune uscate din depozitul GȚ „Sturza Andrei” din s. Speia r-nul Anenii Noi (f .d. 70, vol. I); - procesele-verbale de examinare a descifrărilor telefonice ridicate de pe cartele SIM ce aparțin lui Carajia Ion și Sturza Aliona din 27 martie 2015. Potrivit căruia descifrările telefonice ridicate de pe cartela SIM cu nr. XXXX. ce aparține lui Caragia Ion, pe perioada 01.10.2014-11.03.2015, care fiind studiate s-a stabilit că la data de 29.11.2014 în perioada orelor de 12:41 ;:31 și 13:26 numărul lui Caragia s-a aflat în raza de acțiune a celulelor fixate în s. Speia r-1 Anenii Noi, după care deja la data de 03.12.2014 în perioada orelor de 12:31 și 15:54 numărul lui Caragia din Nou s-a aflat în raza de acțiune a celulelor fixate în s. Speia și Calfa r-ul. Anenii Noi. (f. d. 94, vol. I); - proces-verbal de confruntare între Carajia Ion și Sturza Aliona din 31.01.2015 conform căruia Carajia Ion susține că Sturza Aliona are datorii de plată la prunele vîndute, iar Sturza Aliona susține achitarea integrală a datoriei, (f. d. 55, vol. I); - proces-verbal de confruntare între Sturza Andrei și Carajia Ion din 31.01.2015 potrivit căruia. Sturza Andrei a declarat că pînă la data de 03.12.2014, s-a achitat cu datoriile cu Carajia Ion, iar Carajia Ion a declarat că Sturza Andrei are datorie de 7275 dolari SUA, precum a mai declarat Sturza Andrei că la data de 03.12.2014, Carajia Ion cu încă două persoana necunoscute au venit depozit să se clarifice cu datoria, unde a venit un microbuz și s-a încărcat cu prune, declarații care nu au fost confirmate de Carajia Ion (f. d. 57, vol. I); - proces-verbal de confruntare între Luchian Ion și Manoli Serghei din 13.03.2015 potrivit căruia, Luchian Ion a susținut că în luna decembrie 2014, anume Manoli Serghei se afla la volanul autocamionului în care se aflau saci cu prune uscate transportate în gospodăria lui Carajia Ion, iar Manoli Serghei a infirmat circumstanța de fapt în cauză. (f. d. 61, vol. I); Instanța de apel a conchis că aceste probe, documente, coroborează cu declarațiile părții vătămate Sturza Andrei și a martorilor Carajia Ștefan, Sturza Aliona, Luchian Igor, Guțan Pavel, Manole Serghei, Rusu Dumitru, Pogreban Andrei, Rusu Ion, Boța Iacob, Ursu Simion, Surchicin Vlad și Boboc Constantin și confirmă, cu certitudine, vina inculpatului Carajia Ion, în comiterea infracțiunilor imputate lui și că acțiunile lui au fost corect calificate de către instanța de fond în baza art. 166 alin. (2) lit. d) din Codul penal, după indicii calificativi privațiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă acțiunea nu este legată de răpirea acesteia, comisă de mai multe persoane și art. 352 alin. (3) lit. d) din Codul penal, după indicii calificativi, samavolnicia, adică exercitarea unui drept presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, care s-au cauzat daune în proporții deosebit de mari a drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice și în același rând combat argumentele indicate de inculpat și apărătorul său Istrate Anatolie precum că instanța de fond nu a stabilit cert în acțiunile inculpatului Carajia Ion toate elementele constitutive ale infracțiunilor încriminate acestuia prin rechizitoriu și anume existența laturii obiective și subiective. Prin urmare, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate a conchis că prima instanță corect a respins poziția apărării care a invocat faptul, că în acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor 9 prevăzute de art. art. 166 alin. (2) lit. d) și 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, solicitând achitarea inculpatului or, la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Carajia Ion în săvârșirea infracțiunilor incriminate. De asemenea, instanța de apel a apreciat critic argumentul apelanților precum că, instanța de fond nu a stabilit cert în acțiunile condamnatului Carajia Ion elementele constitutive necesare încadrării acțiunilor acestuia în temeiul art. art. 166 alin. (2) lit. d) și art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal și anume existența laturii obiective și subiective, or, în conținutul sentinței contestate prima instanță a motivat în detaliu fiecare element constitutiv al componenței de infracțiuni încriminate inculpatului și just a ajuns la concluzia că, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de samavolnicie în proporții deosebit de mari este în legătură de cauzalitate cu infracțiunea de privare de libertate ilegală, manifestată prin faptul că Carajia Ion deplasându-se la depozitul de prune a GȚ „Sturza Andrei”, l-a privat pe proprietar, ilegal de libertate, și samavolnic a încărcat în autocamionul model Mercedes 7150 kg or, însuși prin privarea de libertate a părții vătămate și încărcarea prunelor în lipsă și acordul acestuia, latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de samavolnicie este deja realizată. Referitor la argumentele apelanților precum că, - la începutul urmării penale partea vătămată Sturza Andrei nu a depus careva plângeri în adresa OUP privitor la faptul privării sale de libertate de către Carajia Ion. Despre circumstanțele presupusei privării ale sale de libertate Sturza Andrei le descrie abia la 07.04.2015 adică la 4 luni de zile de la comiterea infracțiunii atunci când procurorul a și dispus prin ordonanță intentarea procesului penal în baza art. 166 al. (2) lit. d) Cod penal; - în speța dată Carajia Ion la 03.12.2014 nu a comis careva acțiuni ce țin de privarea de libertate a lui Sturza Andrei, atât Sturza Andrei cât și Carajia Ion au intrat benevol în căsuța paznicului unde au purtat o discuție privitor la relațiile de afaceri și datoriile existente între întreprinderile acestora. Carajia Ion nu a întreprins careva acțiuni care ar putea fi calificate drept privarea de libertate. Acest fapt este confirmat prin declarațiile părții vătămate Sturza Andrei. Acțiunile celor două persoane în sensul privării de libertate a părții vătămate, urmează a fi calificate de sine stătător de acțiunile lui Carajia Ion care nu cunoștea și nu putea cunoaște despre acțiunile acestora. În acest context se reține faptul că, deși partea vătămată nu a depus o plângere separată în vederea privării de libertate din partea lui Carajia Ion, totuși acesta a declarat despre faptul că a fost ținut contrar voinței sale în vagonul paznicului în timp ce Carajia Ion împreună cu alte persoane necunoscute încărcau saci de prune uscate din depozitul său, fapt ce se confirmă prin raportul despre primirea informației prin telefon privind comiterea unei fapte ilicite din 03.12.2014, potrivit căruia Sturza Andrei a comunicat că în localitatea Speia, Carajia Ion în vederea recuperării unei datorii, l-a încuiat într-o vagonetă pe Sturza Andrei și a sustras aproximativ 200 saci de prune uscate (f. d. 20. vol. I). Declarații similare cu detalii despre cele săvârșite au fost semnate în procesul- verbal de audiere a victimei din 03.12.2014 (f. d. 32. vol. I). La fel, nu poate fi reținută ca veridică versiunea inculpatului Carajia Ion cu privire la faptul că partea vătămată a fost alături de el în momentul încărcării 10 camionului cu saci cu prune uscate, deoarece se combate prin declarațiile părții vătămate Sturza Andrei și declarațiile martorilor Rusu Ion și Pogreban Andrei. Totodată, instanța de apel nu consideră că acțiunile celor două persoane trebuie apreciate de sine stătător, or, aceștia au acționat în interesele lui Carajia Ion, comunicând părții vătămate că „dacă vrea să fie bine să stea, că acuși Carajia vine”. Deci, acele persoanele necunoscute nu i-au permis lui Sturza Andrei să iasă afară, fiind în înțelegere prealabilă cu Carajia Ion, oferind astfel posibilitate ultimului de a acționa liber în vederea săvârșirii samavolniciei. Instanța de apel nu a considerat întemeiat și argumentul din apel precum că, instanța de fond urma să aprecieze relațiile stabilite între inculpat și partea vătămată ca fiind de natură civilă, deoarece, faptul existenței datoriei lui Sturza Andrei față de Carajia Ion se confirmă prin însăși declarațiile părții vătămate Sturza Andrei cât și a soției acestuia Sturza Aliona, care au declarat instanței de judecată că pe perioada anilor 2012-2015 au avut relații de afaceri cu inculpatul Carajia Ion. Tot ei au confirmat datoria față de condamnat pentru prunele procurate de la el în baza convențiilor bilaterale. Astfel, în speța dată lipsește latura subiectivă a infracțiunii, caracterizată prin intenția directă a făptuitorului de a exercita un drept legitim sau presupus în mod arbitrar și prin încălcare ordinii stabilite. În acest sens, instanța de apel a reținut concluzia primei instanțe care a specificat că prezența unei presupuse datorii, nu oferă dreptul inculpatului de ași revendica careva bunuri samavolnic care i-ar aparține, prin încălcarea legislației care reglementează raportul juridic litigios. Argumentele apelanților precum că instanța de fond în speța dată a dat soluția privind calificarea acțiunilor lui Carajia Ion prevăzute la art. 352 alin. (3), lit. d) Cod penal, comise în circumstanțe agravante, adică cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, fără a indica probele care justifică proporțiile deosebit de mari ale prejudiciului cauzat; instanța de fond a reținut drept probă certificatul contabil menționat supra, semnat de partea vătămată, prin care se indică suma prejudiciului cauzat în mărime de 214 500 lei, fără a fi confirmată prin acte contabile primare, acte de achiziții, dări de samă contabile, revizie contabilă sau revizia judiciară, nu pot fi reținute ca întemeiate de către instanța de apel or, prima instanță a apreciat corect ca dovedită comiterea unui prejudiciu în proporții deosebit de mari (în temeiul art. 352 alin.(3), lit. d) Cod penal), fapt confirmat prin certificatul contabil al GȚ „Sturza Andrei”, prin care s-a evaluat suma prejudiciului, în mărime de 214 500 lei (f. d. 26, voi. I) și prin certificatul eliberat de SC „Piața Verde” SRL, în care este indicat prețul unui kg de prune 40-50 lei. Argumentul invocat în cererea de apel precum că, prin recipisa eliberată de către Carajia Ion (f. d. 25, Vol. I) cu certitudine se confirmă ridicarea de către acesta a 80 saci și nu 200 saci din GȚ „Sturza Andrei”, astfel, cantitatea prunelor uscate este de 2220 kg, ce se confirmă prin declarațiile martorilor Guțanu Pavel și Rusu Ion, nu poate fi reținut ca veridic de către instanța de apel. Or, în acest sens prima instanță corect a remarcat că, potrivit declarațiilor părții vătămate, Carajia Ion singur a întocmit recipisa în momentul când era privat de libertate în vagonul paznicului, el nu a semnat recipisa și nici nu a scris-o. Instanța de apel a menționat că, recipisa întocmită de către Carajia Ion nu a fost contrasemnată de către Sturza Andrei, ce se datorează faptului că, acesta nu a participat în momentul încărcării sacilor cu prune uscate în camionul de model 11 Mercedes, nu a participat la numărarea sau cântărirea sacilor și prin urmare nu cunoștea despre numărul total al sacilor luați din depozitul său. Totodată, potrivit declarațiilor părții vătămate și a martorilor oculari, Sturza Andrei a efectuat inventarierea depozitului cu prune doar după ce Carajia Ion a plecat împreună cu camionul cu prune uscate. Conform certificatului contabil al GȚ „Sturza Andrei”. în urma calculelor efectuate s-a constatat că au fost sustrași 40 saci a câte 22 kg și 165 saci a câte 38 kg, în total 205 saci, în cantitatea de 7150 kg de prune uscate (f. d. 26, vol. I). Instanța de apel a apreciat critic argumentele din apel precum că: - în privința inculpatului Carajia Ion organul de urmărire penală nu a pornit careva cauză penală în baza art. 352 alin.(3), lit. d) Cod penal în conformitate cu prevederile art. art. 255, 274 Cod de procedură penală, motiv pentru care toate acțiunile de urmărire penală efectuate cu acesta și în privința acestuia sunt ilegale. Prin ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit din 21.01.2015 (f. d. 138 voi. I) Caragia Ion a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(5) Cod penal și nu de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 352 al. (3) lit. d) Cod penal. - sunt afectate de nulitate și acțiunile de urmărire penală cum ar fi procesul verbal de percheziție și ridicare din 31.01.2015 (f. d. 70, vol. I). Deși instanța de judecată în motivarea sentinței susține că anume prunele depistate și ridicate de Garajia Ion fac parte din cantitatea de prune de 7150 kg ridicate de către acesta la.03.12.2014, nu reține că în acest act nu se indică dacă prunele au fost sau nu cu sîmburi, prețul căruia diferă cu mult față de cel a prunelor fără sâmburi. Nu reține instanța nici faptul că, deși prin încheierea instanței de judecată să autorizează percheziția în gospodăria lui Caragia Ion, pe cînd percheziția și ridicarea prunelor în cantitate de 220 lăzi se face din depozitul SRL „Crismiana-Com” fără ca reprezentantul acesteia să fie înștiințat legal despre acțiunea de urmărire penală și respectarea drepturilor acesteia prevăzute de normele Codului de Procedură Penală și reține următoarele: Potrivit procesului-verbal din 14 aprilie 2015, de prezentare învinuitului și apărătorului său a materialelor de urmărire penală, după luarea cunoștinței de materialele urmăririi penale, Carajia Ion și apărătorul său Jizdan Lilia au avut anumite obiecții referitor la efectuarea urmăririi penale, solicitând să fie încetată urmărirea penală în privința lui Carajia Ion, deoarece în acțiunile lui nu se conțin indicii calificativi ai infracțiunilor prevăzute de art. art. 166 alin.(2), lit. d) și 352 alin.(3), lit. d) Cod penal, ci sunt relații civile (f. d. 172-verso, vol. I), iar prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Anenii Noi, M. Nicolai din 15 aprilie 2015 (f. d. 173, vol. I), a fost respinsă cererea apărătorului Jizdan Lilia în interesele învinuitului Carajia Ion din 14 aprilie 2015. Prin urmare, apelul este neîntemeiat în partea nominalizată, deoarece avocatul și inculpatul au avut anumite obiecții referitor la efectuarea urmăririi penale, solicitând să fie încetată urmărirea penală în privința lui Carajia Ion, în termenul prevăzut de lege, adică la terminarea urmăririi penale, și ei au pierdut dreptul de a invoca presupusele carențe ale organului de urmărire penală ulterior, adică în instanțele de judecată, iar instanța de apel, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, nici nu are temei și suport legal pentru a le declara nule aceste acțiunile de urmărire penală cum ar fi procesul verbal de percheziție și ridicare din 31.01.2015 or verificarea 12 legalității acestor ține de competența procurorului ierarhic superior, iar potrivit art. 313 alin. (1) Cod de procedură penală, plîngerile împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale organelor care exercită activitate specială de investigații pot fi înaintate judecătorului de instrucție de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alți participanți la proces sau de către alte persoane drepturile și interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege. Privitor la individualizarea pedepsei penale, numite inculpatului Carajia Ion, instanța de apel a considerat că instanța de fond a ținut cont, în măsura necesară, de toate circumstanțele reale și personale. Instanța de apel a considerat că prima instanța, la numirea felului și măsurii de pedeapsă a ținut cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de pericol social a infracțiunilor, că infracțiunile au fost săvârșite intenționat, conform prevederilor art. 16 al Codul penal se referă la infracțiuni grave, de personalitatea infractorului, care este fără antecedente penale. Circumstanțe atenuate sau agravante la examinarea cauzei n-au fost reținute.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe și decizia instanței de apel, avocatul Matușenco Ion în numele inculpatului Carajia Ion, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar prin care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care a dispune recalificarea acțiunilor inculpatului Carajia Ion din prevederile art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal în art. 352 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse non privative de libertate. În argumentarea recursului, avocatul invocă următoarele motive: - Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de apelant; - În dispozitivul deciziei pct. 30-42 este copiat din decizia precedentă pct. 35- 46 a instanței de apel, ori instanța de apel a preluat opinia precedentei decizii care este casată; - s-a constatat eronat cauzarea prejudiciului material, or, 7 810 dolari x 15.0848 curs BNM= 117 812 lei, iar prejudiciul s-a constatat de 214 500 lei; - organul de urmărire penală s-a bazat doar pe declarațiile părții vătămate de constatarea a prejudiciului, fără care-va constatări de inventariere a prejudiciului real; - organul de urmărire penală în mod intenționat nu a constatat cert prejudiciul în acest sens la încadrarea juridică a faptelor imputate inculpatului; - transportul cu care au însușit prunele era de model Mercedes care putea transporta maxim 2 000 kg, însă în învinuire sunt incriminate 7 150 kg; 8.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul Matușenco Ion în numele inculpatului Carajia Ion, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece instanța de apel s-a pronunțat argumentat și detailat asupra vinovăției inculpatului. Din textul deciziei rezultă că s-a analizat obiectiv probele administrate și hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare și corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală. 13 8.2. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, avocatul Constantinov Victor în numele părții vătămate Sturza Andrei, a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul Matușenco Ion în numele inculpatului Carajia Ion, prin care a menționat că, recursul urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece din textul deciziei instanței de apel rezultă că aceasta just a menținut sentința instanței de fond, a analizat obiectiv probele administrate și hotărîrea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare și această hotărîre corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală. Totodată, s-au ținut cont de principiile generale de aplicare a pedepsei.

Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, din următoarele considerente. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărîrii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează situația condamnatului. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erori de drept în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar conform pct. 10) alin. (1) al aceluiași articol, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs reține că, autorul recursului parțial este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de fond și de apel, însă solicită reîncadrarea juridică a acțiunilor lui Carajia Ion cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Referitor la reîncadrarea juridică din prevederile art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal în art. 352 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal menționează că, instanțele de fond just au încadrat acțiunile inculpatului, or, la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Carajia I. în săvârșirea infracțiunilor nominalizate. Mai mult, Colegiul penal menționează că, în conținutul deciziei instanței de apel și a primei instanțe s-au motivat în detaliu fiecare element constitutiv al componenței de infracțiuni incriminate inculpatului, just concluzionînd că vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii de samavolnicie în proporții deosebit de mari este în legătură de cauzalitate cu infracțiunea de privare de libertate ilegală, manifestată prin faptul că Carajia I. deplasându-se la depozitul de prune a GȚ „Sturza Andrei”, la privat pe proprietar ilegal de libertate și samavolnic a încărcat în autocamion 7 150 kg de prune, iar prin aceasta latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de samavolnicie a fost realizată. Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că, la adoptarea hotărîrilor, individualizând pedeapsa, instanța de judecată urmează să respecte revederile art. 96, 385 alin. (1), 394 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, conform cărora instanța de judecată este obligată să indice în partea descriptivă a hotărîrei care sunt circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală. 14 În același rînd, Colegiul lărgit constată că la stabilirea pedepsei inculpatului instanțele de fond și de apel nu au reținut în deplină măsură prevederile art. 75 Cod penal, care stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a prezentului Cod. Art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, prevede în calitate de pedeapsă închisoare de la 3 la 8 ani, iar 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, prevede în calitate de pedeapsă închisoare de la 3 la 7 ani. Din speță rezultă, că instanța de apel care a menținut sentința primei instanțe, i-a stabilit inculpatului, o pedeapsă sub formă de închisoare pe art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, 4 ani închisoare și pe art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, 5 ani închisoare. Stabilind pedeapsa nominalizată instanța de fond a reținut ca circumstanțe agravante potrivit art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal, săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, iar instanța de apel, la judecarea apelului, a fost de acord cu concluzia instanței de fond. Colegiul lărgit constată că aceste concluzii ale instanțelor de judecată sunt eronate, ori potrivit rechizitoriului în acțiunile lui Carajia Ion nu au fost reținute careva circumstanțe agravante (vol. I, f.d. 177). În conformitate cu art. 77 Cod penal, enumerarea circumstanțelor agravante are caracter exhaustiv. Pot fi recunoscute drept circumstanțe agravante numai acele împrejurări, care sunt strict prevăzute de lege, stabilește de organele de urmărire penală și incluse în conținutul rechizitoriului. În cazul în care vreuna din circumstanțele agravante enumerate în art. 77 Cod penal, imputată inculpatului, fiind cercetată în ședința de judecată, nu și-a găsit confirmare, acesta urmează a fi exclusă din învinuire. În cazul în care circumstanța care agravează răspunderea penală este indicată în dispozițiile articolului Părții speciale a Codului penal, ca semn al componenței infracțiunii, în conținutul variante-tip sau în conținutul variantelor agravante, ea nu poate fi luată în considerație la stabilirea pedepsei pentru această infracțiune. Astfel, Colegiul lărgit reține că, circumstanța agravantă reținută de instanța de fond și de apel ,, persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară”, nu poate fi luată în considerație la stabilirea pedepsei inculpatului, ori această circumstanță nu a fost invocată în rechizitoriu, totodată, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit pct. 11) al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 16 din 31.05.2004 „Cu privire la aplicarea în practica judiciară a principiului individualizării pedepsei penale” nu poate fi recunoscută drept circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a mai săvârșit o infracțiune, dacă antecedentele penale au fost stinse.”. Reieșind din cele menționate, Colegiului va exclude această circumstanță ca fiind invocată ilegal de către instanțele de fond la stabilirea pedepsei. Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii legii în baza căruia persoana se declară vinovată. În sensul art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea 15 săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate. În cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni. Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: - împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; - starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; - natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; - motivul săvîrșirii infracțiunii și scopul urmărit; - natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului; - conduita după săvîrșirea faptei și în cursul procesului penal; - nivelul de educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc. Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seamă la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia. Colegiul lărgit conchide, că instanțele de fond și de apel la individualizarea pedepsei inculpatului Carajia Ion nu au ținut cont în măsura deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei. Prin hotărîrile judecătorești în privința inculpatului Carajia Ion nu au fost reținute circumstanțele atenuante. Instanțele de fond s-au bazat doar pe circumstanțe agravante, greșit reținute, aplicînd astfel inculpatului Carajia Ion o pedeapsă definitivă de 7 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Faptul reținerii greșite a circumstanței agravante se invocă și în decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14 februarie 2017, prin care cauza penală în privința lui Carajia Ion, a fost transmisă la rejudecare în instanța de apel și în care s-a indicat că, ,,…apreciază ca incorectă stabilirea de către prima instanță a circumstanței agravante săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a săvârșit fapte similare anterior, prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal, or potrivit pct. 11) al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 16 din 31.05.2004 „Cu privire la aplicarea în practica judiciară a principiului individualizării pedepsei penale” nu poate fi recunoscută drept circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a mai săvârșit o infracțiune, dacă antecedentele penale au fost stinse.”. Colegiul lărgit menționează faptul că, instanța de apel menținînd soluția instanței de fond privind individualizarea pedepsei, și-a motivat soluția cu fraze de ordin general ce nu corespund în totalmente circumstanțelor reale ale cauzei. Discordanța între cele reținute de instanțele de fond și conținutul real al circumstanțelor cauzei, ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și insuficient de motivate în privința aplicării pedepsei inculpatului. 16 Colegiul lărgit, avînd în vedere atît principiul prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul legii penale, cît și prevederile art. 61 alin.(2) Cod penal, ajunge la concluzia că pedeapsa stabilită inculpatului Carajia Ion este prea aspră și va micșora pedeapsa pentru art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, 3 ani și 6 luni închisoare și pe art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, 4 ani închisoare. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumularea parțială a pedepselor, lui Carajia Ion a-i stabili pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare.

Totodată, deși la o primă vedere în circumstanțele cauzei nu sunt întrunite condițiile necesare pentru a fi aplicată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța de apel urma să efectueze o analiză mult mai complexă și minuțioasă a personalității infractorului, urmărind în acest sens comportamentul său în viața socială, înainte și după săvârșirea infracțiunii și numai în măsura în care s-ar fi dovedit că comiterea faptei se datorează unui concurs accidental de împrejurări din viața sa și că, pentru îndreptarea lui, nu este necesară executarea efectivă a pedepsei, ar fi putut aplica instituția suspendării condiționate a executării pedepsei. Instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Luând ca bază aceste prevederi și soluționând chestiunea cu privire la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se stabili. Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal și în limitele fixate în Partea specială a acestuia. Colegiul penal lărgit remarcă că, principalele elemente de care judecătorul (sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art. 62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal. Limitele pedepsei sunt determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și depinde de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere și persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până și după săvârșirea infracțiunii. 17 Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, în perspectiva personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de probațiune sau termen de probă, stabilit de instanța de judecată. Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal constituie concluzia instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze soluția de suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei. Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul pedepsei stabilite. Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. Colegiul penal lărgit constată că, instanța de fond și de apel au considerat imposibilă atingerea scopului pedepsei penale în condiții non-privative de libertate, luând în considerație faptul că lipsesc circumstanțe atenuante și greșit au inclus o circumstanță agravantă. Astfel, în mod eronat, la individualizarea modului de executare a pedepsei, instanțele a omis să rețină circumstanțe, care sunt de o importanță primordială, și anume: circumstanțele cauzei și persoana infractorului, la care instanțele trebuiau să le dea o analiză mai amplă, având în vedere întreaga conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei în timpul judecării, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea inculpatului, caracteristica pozitivă la locul de trai, la evidența medicului psihiatru și a medicului narcolog nu se află, antecedentele sunt stinse. În prezența circumstanțelor constatate, pe care instanța de recurs le apreciază în cumul și pe care le consideră de o importanță semnificativă, Colegiul penal lărgit conchide asupra faptului că, modalitatea de executare a pedepsei, dispusă de către instanța de apel, nu va asigura atingerea scopului pedepsei penale, de corectare, 18 reeducare a inculpatului și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de către inculpat, ori, argumentele recurentului fiind întemeiate, iar temeiurile pentru recurs, invocate în cerere, găsindu-și confirmare. Astfel, potrivit prevederilor procesual-penale, se impune soluția admiterii recursului, cu casarea parțială a sentinței primei instanțe și deciziei instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Admite recursul ordinar, declarat de avocatul Matușenco Ion în numele inculpatului Carajia Ion, casează parțial sentința Judecătoriei Anenii Noi din 26 iulie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, în partea stabilirii pedepsei, rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre, potrivit căreia: Carajia Ion XXXXX recunoscut vinovat în baza art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, se stabilește pedeapsa 3 ani și 6 luni închisoare și în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, 4 ani închisoare. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumularea parțială a pedepselor, lui Carajia Ion a-i stabili pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei în formă de închisoare numită lui Carajia Ion, a suspenda condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani. Se dispune eliberarea lui Carajia Ion, din penitenciar în caz dacă nu se deține în baza unei alte hotărâri de condamnare sau măsuri de reprimare. În rest se mențin dispozițiile deciziei contestate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 05 decembrie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Ion Guzun Elena Covalenco Liliana Catan Iurie Diaconu 19