1ra-542/2016 — Art. 287 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 31 martie 2015, Șcarevnea Andrei a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii și fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Uzun Liviu, a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a reținut, că Șcarevnea Andrei împreună cu Uzun Liviu, au fost învinuiți de organul de urmărire penală pentru faptul că la 30 martie 2014, aproximativ la ora 21:00, având intenția săvârșirii unui act de huliganism, aflându-se pe str. Libertății, or. Ialoveni, care este loc public, încălcând grosolan ordinea publică și manifestând obrăznicie deosebită, intenționat, fără motiv, au inițiat un conflict cu Chihai Gheorghe care se afla în stradă, în procesul căruia Uzun Liviu l-a îmbrâncit pe Chihai Gheorghe, acesta căzând jos, iar Șcarevnea Andrei i-a aplicat lui Chihai Gheorghe, lovituri cu picioarele peste diferite părți ale corpului, ultimului fiindu-i cauzată, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1106/D din 1 22 mai 2014, vătămare corporală neînsemnată, acțiuni precedate de exprimarea în public cu cuvinte indecente, după care s-au îndepărtat de la fața locului. Ulterior, tot Șcarevnea Andrei, având intenția săvârșirii unui act de huliganism, continuându-și acțiunile huliganice, peste scurt timp, împreună cu două persoane neidentificate de organul de urmărire penală, s-a întors pe str. Libertății din or. Ialoveni, care este loc public, unde încălcând grosolan ordinea publică și manifestând obrăznicie deosebită, intenționat, fără motiv, i-a aplicat lui Chihai Gheorghe lovituri cu picioarele peste diferite părți ale corpului, în rezultatul cărora ultimului i-a fost cauzată, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1106/D din 22 mai 2014, vătămare corporală neînsemnată.

Procurorul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Uzun Liviu și Șcarevnea Andrei să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea următoarelor pedepse: lui Șcarevnea Andrei 2 (doi) ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 1 (unu) an, iar lui Uzun Liviu 1 (unu) an închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 1 (unu) an. În argumentarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că prima instanță a pronunțat o sentință ilegală, deoarece vinovăția inculpaților Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost pe deplin dovedită printr-un cumul de probe administrat pe parcursul urmăririi penale, examinate în instanța de judecată, însă prima instanță la pronunțarea sentinței nu a ținut cont de probele administrate, ilegal achitându-i pe ambii inculpați, acordând prioritate declarațiilor acestora și apreciind acțiunile lor, ca fiind în stare de legitimă apărare. Cu referire la probatoriul administrat, procurorul a evidențiat, că vinovăția inculpaților este dovedită prin: declarațiile părții vătămate Chihai Gheorghe, ale martorilor Constantinov Andrei, Fulea Sergiu, Maler Cristina; confruntarea efectuată între martorul Maler Cristina și bănuitul Uzun Liviu, a martorului Maler Cristina cu partea vătămată Chihai Gheorghe, plângerea lui Chihai Gheorghe din 31 martie 2014, prin care a sesizat organele de poliție despre agresarea sa de către Șcarevnea Andrei și alte persoane necunoscute; raportul de expertiză medico-legală nr. 1106/D din 22 mai 2014, conform căruia la examinarea lui Chihai Gheorghe s-a constatat: excoriații pe față, cotul drept, echimoze pe mucoasa ambelor buze, care puteau fi cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată. A subliniat apelantul, că prima instanță în motivarea sentinței de achitare a indicat că, conflictul s-a produs în urma atacării inculpaților de către partea vătămată, în pofida faptului că martorul Maler Cristina a confirmat că mai întâi inculpatul Șcarevnea Andrei l-a apucat de haine pe Chihai Gheorghe, iar apoi inculpatul Uzun Liviu l-a împins pe Chihai Gheorghe, fapt confirmat și de martorii Fulea Sergiu și Constantinov Andrei, care răstoarnă concluzia instanței privind aflarea inculpaților în stare de legitimă apărare, mai mult inculpații erau în prioritate numerică și împreună cu alte persoane, fără motiv, în timp ce partea vătămată se afla în stradă au inițiat conflictul, însăși ei declarând că Chihai Gheorghe stătea în stradă și privea, nu le-a spus nimic, ei fiind primii care au inițiat conflictul. Acuzatorul de stat a mai invocat, că prima instanță ilegal l-a achitat pe inculpatul Șcarevnea Andrei pe al doilea episod de huliganism săvârșit împreună cu alte două 2 persoane necunoscute, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, făcând referire la faptul că partea vătămată putea fi bătut de alte persoane, deși acesta a declarat cu certitudine că a fost bătut și de Șcarevnea Andrei, pe care l-a recunoscut. În opinia apelantului, instanța de judecată la adoptarea sentinței s-a bazat pe presupuneri, considerând că comportamentul acestora în lipsa oricărei intenții nu poate fi tratat ca încălcare grosolană a ordinii publice și manifestare a lipsei de respect față de societate, concluzie care este subiectivă și neraportată la circumstanțele cazului și probele expuse, care confirmă faptul inițierii conflictului de către inculpați, urmat de încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțit de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care prin conținutul lor se evidențiază prin obrăznicie deosebită. Procurorul a evidențiat, că în speță prezintă relevanță explicațiile date la pct. 14 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19 iunie 2006 „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”, unde este menționat, că pentru ca acțiunile care încalcă ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, să formeze componența infracțiunii de huliganism, trebuie să fie însoțite obligatoriu de oricare din acțiunile adiacente menționate la dispoziția alin. (1) art. 287, aplicarea violenței asupra persoanelor sau amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care prin conținutul lor se deosebesc prin cinism și obrăznicie deosebită. Așadar, procurorul a evidențiat, că acțiunile inculpaților au fost săvârșite în loc public, în stradă, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni însoțite de încălcare grosolană a ordinii publice și care se deosebesc prin obrăznicie deosebită, fapt probat prin raportul de expertiză medico-legală, care atestă prezența la partea vătămată a leziunilor corporale, exprimarea cu cuvinte necenzurate, ce se confirmă prin declarațiile părții vătămate și a martorului Maler Cristina.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2015, a fost respins apelul acuzatorului de stat cu menținerea sentinței. În argumentarea soluției menționate, instanța de apel a indicat, că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just ajungând la concluzia achitării inculpaților de sub învinuirea de săvârșirea faptelor imputate, deoarece probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședințele primei instanței și instanței de apel nu confirmă vinovăția acestora. Astfel, cu referire la declarațiile inculpaților Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu, care nu și-au recunoscut vinovăția, instanța de apel a menționat că acestea sunt corespunzătoare adevărului, deoarece atât la urmărirea penală, cât și în ședințele de judecată ale primei instanțe și în instanța de apel, ultimii au dat declarații consecvente, concludente, iar pe parcursul judecării cauzei nu au fost aduse careva probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra vinovăția acestora. La fel, instanța de apel a ajuns la concluzia, că nevinovăția acestora rezultă și din declarațiile martorilor Maler Cristina, Constantinov Andrei și Fulea Sergiu, precum și din probele materiale: raportul de expertiză medico-legală nr. 1107/D din 22 mai 2014, potrivit căruia la Șcarevnea Andrei s-a constatat edem al țesuturilor moi ale capului, excoriații pe cotul drept, echimoze pe ambii genunchi, care puteau fi cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată (f. d. 100, vol. I); raportul de 3 expertiză medico-legală nr. 1106/D din 22 mai 2014, potrivit căruia la Chihai Gheorghe s-au constatat: excoriații pe față, cotul drept, echimoze pe mucoasa ambelor buze, care puteau fi cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată (f. d. 106, vol. I). Așadar, cercetând și apreciind probele administrate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis, că inculpații corect au fost achitați, deoarece fapta lor nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. În concluzie, instanța de apel a constatat, că acuzarea nu a prezentat careva probe care să confirme că Chihai Gheorghe a fost bătut și că în adresa lui s-au exprimat cu cuvinte necenzurate în public. Leziunile corporale cauzate lui Chihai Gheorghe sunt mai reduse decât cele primite de Șcarevnea Andrei în urma altercației, fapt confirmat prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1107/D din 22 mai 2014 (f. d. 100, vol. I), potrivit căruia la ultimul a fost depistat edem a țesuturilor moi ale capului, excoriație pe cotul drept, echimoze pe ambii genunchi. Totodată, prezența echimozelor pe ambii genunchi ai lui Șcarevnea Andrei și la cotul drept ca și la Chihai Gheorghe, confirmă versiunea apărării că Șcarevnea Andrei a fost apucat de scurtă și tras la pământ, fapt care a dus la intervenția lui Uzun Liviu. De altfel, instanța de apel a evidențiat, că declarațiile părții vătămate Chihai Gheorghe atât în cursul urmăririi penale cât și în ședința de judecată sunt contradictorii și nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare a inculpaților. Mai mult, prin declarațiile martorilor cât și a inculpaților, a fost stabilit că partea vătămată Chihai Gheorghe a fost de fapt atacatorul, care fiind în stare de ebrietate vizibilă, îndată ce a ieșit din ograda lui Maler Cristina s-a apropiat de Șcarevnea Andrei, Uzun Liviu și Constantinov Andrei care obișnuiau să stea în preajma fântânii și fără nici un motiv, având un comportament grosolan l-a apucat de scurtă pe Șcarevnea Andrei, trântindu-l la pământ. Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele acuzatorului de stat, menționând că prima instanță a pronunțat o sentință legală și întemeiată având în vedere că, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate probe incontestabile întru confirmarea vinovăției lui Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu în săvârșirea infracțiunii imputate de către organul de urmărire penală.

Procurorul a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În motivarea cererii, acuzatorul de stat invocă faptul, că instanța de apel nu a îndeplinit cerințele art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit cărui decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. La fel, consideră, că în speță prezintă relevanță explicațiile date în pct. 14 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, din sensul cărora rezultă că nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu neexpunerea asupra tuturor probelor din dosar, fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel. Consideră procurorul, că examinând apelul, instanța de apel nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea probelor care demonstrează vinovăția inculpaților Șcarevnea Andrei 4 și Uzun Liviu în săvârșirea infracțiunii incriminate, menținând sentința de achitare a acestora, din motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Potrivit probelor administrate în cadrul urmăririi penale, cercetate în ședințele de judecată ale primei instanțe și în instanța de apel și care fiind admisibile, incontestabil demonstrează săvârșirea de către inculpații Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. Astfel, potrivit declarațiilor părții vătămate Chihai Gheorghe depuse în prima instanță și în instanța de apel rezultă, că la 30 martie 2014, fără careva motive anume de către inculpații Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu a fost întrebat dacă nu a încurcat drumul și pe cine așteaptă. S-a apropiat Șcarevnea Andrei și la apucat de gât, ținându-l la pământ și împreună cu Uzun Liviu i-a aplicat lovituri cu picioarele peste diferite părți ale corpului (f. d. 17, 176-179, 188-189, vol. I ). Totodată, potrivit declarațiilor martorului Maler Cristina, fiind audiată în cadrul urmăririi penale a declarat, că la 30 martie 2014, aproximativ la ora 21:00 „... din cei patru băieți l-a recunoscut pe Șcarevnea Andrei, care se adresa cu cuvinte necenzurate în adresa lui Gheorghe Chihai. Le făcea observații, dar nu reacționau. A văzut cum Șcarevnea Andrei l-a apucat de haine pe Gheorghe Chihai și l-a trântit jos. Apoi Șcarevnea Andrei împreună cu o persoană necunoscută, au început a lovi cu picioarele în Chihai Gheorghe, a strigat la ei să înceteze, dar nu încetau, lovind în continuare în partea vătămată cu picioarele peste diferite părți ale corpului și numindu-l cu cuvinte necenzurate ...” (f. d. 20, vol. I). Menționează procurorul, că acestor declarații li s-a dat citire în instanța de apel conform art. 371 alin. (2) Cod de procedură penală, din motiv, că martorul respectiv în procesul examinării cauzei penale în instanța de apel s-a aflat în sala de judecată, fără a comunica că este prezentă și urma a fi înlăturată din sala de judecată. Altercațiile petrecute au fost confirmate și de martorii Constantinov Andrei și Fulea Sergiu (f. d. 22, 173-175, 23, 193-194, vol. I), precum și de inculpații Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu, însă dânșii au susținut că inițiator al conflictului a fost partea vătămată Chihai Gheorghe (f. d. 31, 83, 84, 97, 98, 184-187 și respectiv f. d. 91, 92, 71, 72, 180-183, vol. I). Susține acuzatorul de stat, că vinovăția lui Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu în săvârșirea infracțiunii incriminate se mai confirmă și prin alte probe, cum sunt: plângerea depusă organelor de poliție de către Chihai Gheorghe din 31 martie 2014, prin care a sesizat despre agresarea sa de către cet. Șcarevnea Andrei și alte persoane necunoscute (f. d. 8, vol. I); procesele-verbale de confruntare efectuate între bănuiții Uzun Liviu, Șcarevnea Andrei și partea vătămată Chihai Gheorghe, fiecare menținându-și declarațiile anterioare (f. d. 38-39, 77-79, vol. I); procesele-verbale de confruntare efectuate între martorul Maler Cristina cu bănuiții Uzun Liviu, Șcarevnea Andrei și partea vătămată Chihai Gheorghe (f. d. 73-76, 80, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 1107/D din 22 mai 2014, potrivit căruia la Șcarevnea Andrei s-a constatat: edem al țesuturilor moi ale capului, excoriații pe cotul drept, echimoze pe ambii genunchi, care puteau fi cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată (f. d. 100, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 1106/D din 22 mai 2014, unde se indică că la Chihai Gheorghe s-a constatat: excoriații pe față, cotul drept, echimoze pe mucoasa ambelor buze, care puteau fi cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și 5 circumstanțele indicate, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată (f. d. 106, vol. I). Anume acest cumul de probe consideră acuzarea de stat, că incontestabil demonstrează vinovăția inculpaților Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, însă instanța de apel nu a analizat probele acuzării, dar s-a limitat la enumerarea acestora, fără a se expune asupra confruntărilor enunțate, potrivit cărora martorul Maler Cristina și partea vătămată Chihai Gheorghe și-au menținut declarațiile anterioare. Consideră, că nici concluzia instanței de apel cu privire la enumerarea leziunilor corporale constatate la partea vătămată și la inculpatul Șcarevnea Andrei, nu poate fi reținută. Existența acestor leziuni corporale nefiind negate de nici unul dintre ei, iar concluzia medicului legist, fiind unica la ambii inculpați - vătămări corporale neînsemnate. Or, o asemenea constatare ar determina calificarea acțiunilor inculpaților Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu în săvârșirea infracțiunii incriminate, pe când inculpatul Uzun Liviu nici nu a fost supus examinării medico-legale. Totodată, evidențiază recurentul, că instanța de apel nu s-a expus nici asupra faptului, că anterior între partea vătămată Chihai Gheorghe și inculpații Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu nu au existat nici un fel de relații, inclusiv ostile. Instanța de apel nu a luat în considerație nici faptul, că inculpații Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu, considerându-se nevinovați, iar Șcarevnea Andrei fiind și traumat, nu s-au adresat la organele de poliție.

Judecând recursul ordinar declarat de procuror în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește 6 elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate. Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs. După cum rezultă din conținutul recursului declarat de partea acuzării, acesta se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În esență, argumentele părții acuzării se axează pe ideea, că instanța de apel, examinând apelul procurorului și argumentele aduse în susținerea vinovăției inculpaților, contrar materialului probator prezentat la dosar a dispus respingerea apelului cu menținerea sentinței de achitare a inculpaților de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, întemeindu-și soluția în baza acelorași argumente formulate de către prima instanță, fără a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apel expuse la pct. 3 al prezentei decizii Colegiul penal lărgit menționează că, respingând apelul procurorului, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei urma să desfășoare analiza probelor pe care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor care au stat la baza pronunțării unei asemenea soluții și din care considerente ele urmează a fi reapreciate, admise ori respinse ca probe. Cu referire la temeiurile invocate, Colegiul penal lărgit menționează că hotărârile pronunțate de către instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Astfel, cu referire la versiunea prezentată de partea vătămată Chihai Gheorghe privind derularea evenimentelor petrecute la data săvârșirii infracțiunii, instanța de apel a menționat că declarațiile acestuia sunt contradictorii, nu corespund adevărului și nu demonstrează vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate, însă fără a dezvălui în conținutul deciziei care ar fi esența acelor contradicții depistate de instanță. În același timp, instanța de apel a considerat necesar să reproducă în conținutul deciziei pasaje din declarațiile părții vătămate, însă nu a intrat în esența faptelor descrise de Chihai Gheroghe la diferite etape ale desfășurării procesului penal, din declarațiile căruia rezultă, că „…la 30 martie 2014, aproximativ la ora 21:00, aflându-se la poarta prietenei sale, Maler Cristina, amplasată pe adresa str. Libertății, 8, or. Ialoveni, a observat 4 persoane, unul dintre care era Șcarevnea Andrei, care l-a întrebat dacă nu a încurcat drumul și i-a spus să plece acasă. Apoi s-au apropiat pentru a clarifica situația, la care Șcarevnea Andrei l-a apucat de maiou cu mâinile și la trântit jos, începând să-l lovească cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale corpului” (f. d. 17, 176-179, 188-189, vol. I). Acestor declarații instanța de apel nu le-a dat o apreciere corespunzătoare, susținând versiunea prezentată de către inculpați precum că inițiator al conflictului a fost Chihai Gheorghe, care la acel moment era în stare de ebrietate. 7 Pe când în situația în care instanța de apel ar fi pătruns în esența argumentelor invocate de procuror în apel, aceasta urma să verifice dacă declarațiile părții vătămate Chihai Gheorghe corespund declarațiilor martorilor Maler Cristina date la faza de urmărire penală și a lui Constantinov Andrei și Fulea Sergiu, care la momentul apariției conflictului erau la fața locului. Or, potrivit cererii de apel declarate de acuzatorul de stat, instanța de apel avea sarcina să elucideze aspectul redat de martorul Maler Cristina la momentul confruntării acesteia cu inculpatul Uzun Liviu, în sensul că susține declarațiile date în cadrul urmăririi penale, potrivit cărora „Șcarevnea Andrei l-a trântit pe Chihai Gheorghe, apoi l-a lovit cu picioarele, numindu-l cu cuvinte necenzurate, iar Uzun Liviu l-a împins (f. d. 73-76, vol. I)”. De altfel, din lecturarea textului deciziei supuse recursului, se atestă că, instanța de apel din probatoriul administrat la dosar a indicat selectiv la rapoartele de expertiză nr. 1107/D din 22 mai 2014 și nr. 1106/D din 22 mai 2014 (f. d. 100, 106, vol. I), ca fiind probe care confirmă nevinovăția inculpaților Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu în săvârșirea infracțiunii incriminate, omițând însă să se pronunțe referitor la pertinența, concludența, utilitatea și veridicitatea următoarelor probe: plângerea depusă organelor de poliție de către Chihai Gheorghe din 31 martie 2014, prin care a sesizat despre agresarea sa de către cet. Șcarevnea Andrei și alte persoane necunoscute (f. d. 8, vol. I); procesele-verbale de confruntare efectuate între bănuiții Uzun Liviu, Șcarevnea Andrei și partea vătămată Chihai Gheorghe (f. d. 38-39, 77-79, vol. I); procesele-verbale de confruntare efectuate între martorul Maler Cristina cu bănuiții Uzun Liviu, Șcarevnea Andrei și partea vătămată Chihai Gheorghe (f. d. 73-76, 80, vol. I). Totodată, instanța de apel reiterând argumentele primei instanțe cu privire la achitarea inculpaților de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii a omis să se expună referitor la al doilea episod incriminat doar inculpatului Șcarevnea Andrei săvârșit împreună cu două persoane neidentificate de către organul de urmărire penală, cu toate că acuzatorul de stat în apelul declarat, a invocat că prima instanță ilegal l-a achitat pe Șcarevnea Andrei pe al doilea episod de huliganism, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. La acest aspect, instanța de apel nu a oferit un răspuns motivului invocat în apel precum că „prima instanță, în susținerea nevinovăției lui Șcarevnea Andrei a indicat în textul sentinței, că Chihai Gheorghe putea fi bătut de către alte persoane, deși acesta a confirmat cu certitudine că a fost bătut și de către Șcarevnea Andrei, pe care l-a recunoscut”. Un alt motiv, la care instanța de apel a omis să se expună este și argumentul acuzatorului de stat precum că acțiunile inculpaților au fost săvârșite în loc public – în stradă, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, însoțite de încălcarea grosolană a ordinii publice și care se deosebesc prin obrăznicie deosebită. La acest segment, instanța de apel prin reproducerea explicațiilor conținute în pct. 3 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19 iunie 2006 „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism” s-a mulțumit să constate că probatoriul prezentat de acuzare nu confirmă învinuirea adusă inculpaților, însă fără a pătrunde în esența particularităților scoase în evidență de către acuzatorul de stat, că inculpații au încălcat grosolan ordinea publică, manifestând obrăznicie deosebită, ceea ce se caracterizează prin strigătul cu voce tare a inculpaților, cuvintele necenzurate adresate părții vătămate, aplicarea violenței față de partea vătămată, 8 exteriorizate prin tragerea de haine, îmbrâncirea, punerea piedicii și apoi aplicarea loviturilor cu picioarele peste diferite părți ale corpului, că locul desfășurării conflictului reprezintă un loc public și anume str. Libertății, 8, or. Ialoveni în apropiere de fântână, în fața gospodăriei martorului Maler Cristina, unde la fața locului se aflau martorii Maler Cristina, Constantinov Andrei și Fulea Sergiu. Totodată, instanța de apel ajungând la concluzia că partea acuzării nu a prezentat probe care să confirme că Chihai Gheorghe a fost bătut și în adresa lui s-au exprimat cu cuvinte necenzurate în public, a reiterat concluzia formulată de prima instanță precum că, la Chihai Gheorghe leziunile corporale sunt mai minore decât la inculpatul Șcarevnea Andrei, cu toate că potrivit rapoartelor de expertiză nr. 1107/D din 22 mai 2014 și nr. 1106/D din 22 mai 2014 atât la inculpatul Șcarevnea Andrei cât și la partea vătămată Chihai Gheorghe s-au constatat vătămări corporale neînsemnate (f. d. 100, 106, vol. I). Având la bază argumentele expuse supra, Colegiul penal consideră pripite concluziile instanței de apel precum că altercația produsă a început din vina lui Chihai Gheorghe, care primul i-a atacat pe inculpați, or Șcarevnea Andrei, considerându-se nevinovat și având mai multe traume decât partea vătămată, nu s-a adresat organelor de polițe pentru a fi întreprinse măsurile de rigoare în privința atacatorului Astfel, instanța de apel în nici un fel nu s-a expus asupra probelor acuzării în decizie, referindu-se declarativ asupra acestora, fără a le descrie și a le aprecia conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fără a se expune concret care din probele prezentate de acuzare se resping și din ce motive se resping, așa cum se stipulează în art. 394 alin. (1) pct. 2), (3) pct. 2) Cod de procedură penală. Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirilor înaintate, să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora. Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de apel selectiv a apreciat unele probe, ignorând celelalte, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată. Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, în prezenta speță și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de recurent și prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea remiterii cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să dea apreciere cuvenită fiecărei probe examinate și toate în ansamblu, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpaților și să argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de 9 practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Se admite recursul ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui Șcarevnea Andrei Vitalie și Uzun Liviu Sergiu și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 13 octombrie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Nadejda Toma 10