ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 13.09.2016

1ra-542/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

HOTĂRÂRE
13.09.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 287 alin. 2 lit. b CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
Citează această cauză
1ra-542/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-542/2016

Curtea Supremă de Justiție

13 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și Nadejda Toma

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2015, în

cauza penală în privința lui

Șcarevnea Andrei Vitalie, născut la 30 mai 1995,

originar și domiciliat or. Ialoveni,

str. Chișinăului 8;

și

Uzun Liviu Sergiu, născut la 30 iulie 1997,

originar mun. Chișinău, domiciliat or. Ialoveni,

str. Libertății 6A.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.07.2014 - 31.03.2015;

Instanța de apel: 08.05.2015 - 08.12.2015;

Instanța de recurs: 01.02.2016 - 13.09.2016.

fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii și

fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Uzun Liviu, a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

împreună cu Uzun Liviu, au fost învinuiți de organul de urmărire penală pentru faptul că

la 30 martie 2014, aproximativ la ora 21:00, având intenția săvârșirii unui act de

huliganism, aflându-se pe str. Libertății, or. Ialoveni, care este loc public, încălcând

grosolan ordinea publică și manifestând obrăznicie deosebită, intenționat, fără motiv, au

inițiat un conflict cu Chihai Gheorghe care se afla în stradă, în procesul căruia Uzun

Liviu l-a îmbrâncit pe Chihai Gheorghe, acesta căzând jos, iar Șcarevnea Andrei i-a

aplicat lui Chihai Gheorghe, lovituri cu picioarele peste diferite părți ale corpului,

ultimului fiindu-i cauzată, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1106/D din

1

22 mai 2014, vătămare corporală neînsemnată, acțiuni precedate de exprimarea în

public cu cuvinte indecente, după care s-au îndepărtat de la fața locului.

Ulterior, tot Șcarevnea Andrei, având intenția săvârșirii unui act de huliganism,

continuându-și acțiunile huliganice, peste scurt timp, împreună cu două persoane

neidentificate de organul de urmărire penală, s-a întors pe str. Libertății din or. Ialoveni,

care este loc public, unde încălcând grosolan ordinea publică și manifestând obrăznicie

deosebită, intenționat, fără motiv, i-a aplicat lui Chihai Gheorghe lovituri cu picioarele

peste diferite părți ale corpului, în rezultatul cărora ultimului i-a fost cauzată, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 1106/D din 22 mai 2014, vătămare corporală

neînsemnată.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Uzun Liviu și Șcarevnea Andrei să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea următoarelor pedepse: lui Șcarevnea

Andrei 2 (doi) ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pentru perioada de

probațiune de 1 (unu) an, iar lui Uzun Liviu 1 (unu) an închisoare cu suspendarea

executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 1 (unu) an.

În argumentarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că prima instanță a

pronunțat o sentință ilegală, deoarece vinovăția inculpaților Șcarevnea Andrei și

Uzun Liviu în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost pe deplin dovedită printr-un

cumul de probe administrat pe parcursul urmăririi penale, examinate în instanța de

judecată, însă prima instanță la pronunțarea sentinței nu a ținut cont de probele

administrate, ilegal achitându-i pe ambii inculpați, acordând prioritate declarațiilor

acestora și apreciind acțiunile lor, ca fiind în stare de legitimă apărare.

Cu referire la probatoriul administrat, procurorul a evidențiat, că vinovăția

inculpaților este dovedită prin: declarațiile părții vătămate Chihai Gheorghe, ale

martorilor Constantinov Andrei, Fulea Sergiu, Maler Cristina; confruntarea efectuată

între martorul Maler Cristina și bănuitul Uzun Liviu, a martorului Maler Cristina cu

partea vătămată Chihai Gheorghe, plângerea lui Chihai Gheorghe din 31 martie 2014,

prin care a sesizat organele de poliție despre agresarea sa de către Șcarevnea Andrei și

alte persoane necunoscute; raportul de expertiză medico-legală nr. 1106/D din 22 mai

2014, conform căruia la examinarea lui Chihai Gheorghe s-a constatat: excoriații pe

față, cotul drept, echimoze pe mucoasa ambelor buze, care puteau fi cauzate prin

acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

A subliniat apelantul, că prima instanță în motivarea sentinței de achitare a indicat

că, conflictul s-a produs în urma atacării inculpaților de către partea vătămată, în pofida

faptului că martorul Maler Cristina a confirmat că mai întâi inculpatul Șcarevnea Andrei

l-a apucat de haine pe Chihai Gheorghe, iar apoi inculpatul Uzun Liviu l-a împins pe

Chihai Gheorghe, fapt confirmat și de martorii Fulea Sergiu și Constantinov Andrei,

care răstoarnă concluzia instanței privind aflarea inculpaților în stare de legitimă

apărare, mai mult inculpații erau în prioritate numerică și împreună cu alte persoane,

fără motiv, în timp ce partea vătămată se afla în stradă au inițiat conflictul, însăși ei

declarând că Chihai Gheorghe stătea în stradă și privea, nu le-a spus nimic, ei fiind

primii care au inițiat conflictul.

Acuzatorul de stat a mai invocat, că prima instanță ilegal l-a achitat pe inculpatul

Șcarevnea Andrei pe al doilea episod de huliganism săvârșit împreună cu alte două

2

persoane necunoscute, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, făcând referire

la faptul că partea vătămată putea fi bătut de alte persoane, deși acesta a declarat cu

certitudine că a fost bătut și de Șcarevnea Andrei, pe care l-a recunoscut.

În opinia apelantului, instanța de judecată la adoptarea sentinței s-a bazat pe

presupuneri, considerând că comportamentul acestora în lipsa oricărei intenții nu poate

fi tratat ca încălcare grosolană a ordinii publice și manifestare a lipsei de respect față de

societate, concluzie care este subiectivă și neraportată la circumstanțele cazului și

probele expuse, care confirmă faptul inițierii conflictului de către inculpați, urmat de

încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțit de aplicarea violenței asupra persoanei,

acțiuni care prin conținutul lor se evidențiază prin obrăznicie deosebită.

Procurorul a evidențiat, că în speță prezintă relevanță explicațiile date la pct. 14

din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19 iunie 2006 „Cu privire la

practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”, unde este menționat, că pentru

ca acțiunile care încalcă ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de

societate, să formeze componența infracțiunii de huliganism, trebuie să fie însoțite

obligatoriu de oricare din acțiunile adiacente menționate la dispoziția alin. (1) art. 287,

aplicarea violenței asupra persoanelor sau amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe, opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care

curmă actele huliganice, precum și acțiunile care prin conținutul lor se deosebesc prin

cinism și obrăznicie deosebită.

Așadar, procurorul a evidențiat, că acțiunile inculpaților au fost săvârșite în loc

public, în stradă, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni însoțite de

încălcare grosolană a ordinii publice și care se deosebesc prin obrăznicie deosebită, fapt

probat prin raportul de expertiză medico-legală, care atestă prezența la partea vătămată a

leziunilor corporale, exprimarea cu cuvinte necenzurate, ce se confirmă prin declarațiile

părții vătămate și a martorului Maler Cristina.

2015, a fost respins apelul acuzatorului de stat cu menținerea sentinței.

În argumentarea soluției menționate, instanța de apel a indicat, că prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just ajungând la concluzia achitării

inculpaților de sub învinuirea de săvârșirea faptelor imputate, deoarece probele

acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședințele primei instanței și instanței de

apel nu confirmă vinovăția acestora.

Astfel, cu referire la declarațiile inculpaților Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu,

care nu și-au recunoscut vinovăția, instanța de apel a menționat că acestea sunt

corespunzătoare adevărului, deoarece atât la urmărirea penală, cât și în ședințele de

judecată ale primei instanțe și în instanța de apel, ultimii au dat declarații consecvente,

concludente, iar pe parcursul judecării cauzei nu au fost aduse careva probe pertinente,

concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra vinovăția

acestora.

La fel, instanța de apel a ajuns la concluzia, că nevinovăția acestora rezultă și din

declarațiile martorilor Maler Cristina, Constantinov Andrei și Fulea Sergiu, precum și

din probele materiale: raportul de expertiză medico-legală nr. 1107/D din 22 mai 2014,

potrivit căruia la Șcarevnea Andrei s-a constatat edem al țesuturilor moi ale capului,

excoriații pe cotul drept, echimoze pe ambii genunchi, care puteau fi cauzate prin

acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată (f. d. 100, vol. I); raportul de

3

expertiză medico-legală nr. 1106/D din 22 mai 2014, potrivit căruia la Chihai Gheorghe

s-au constatat: excoriații pe față, cotul drept, echimoze pe mucoasa ambelor buze, care

puteau fi cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată (f. d.

106, vol. I).

Așadar, cercetând și apreciind probele administrate prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis, că inculpații corect au fost

achitați, deoarece fapta lor nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În concluzie, instanța de apel a constatat, că acuzarea nu a prezentat careva probe

care să confirme că Chihai Gheorghe a fost bătut și că în adresa lui s-au exprimat cu

cuvinte necenzurate în public.

Leziunile corporale cauzate lui Chihai Gheorghe sunt mai reduse decât cele

primite de Șcarevnea Andrei în urma altercației, fapt confirmat prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 1107/D din 22 mai 2014 (f. d. 100, vol. I), potrivit căruia la

ultimul a fost depistat edem a țesuturilor moi ale capului, excoriație pe cotul drept,

echimoze pe ambii genunchi.

Totodată, prezența echimozelor pe ambii genunchi ai lui Șcarevnea Andrei și la

cotul drept ca și la Chihai Gheorghe, confirmă versiunea apărării că Șcarevnea Andrei a

fost apucat de scurtă și tras la pământ, fapt care a dus la intervenția lui Uzun Liviu.

De altfel, instanța de apel a evidențiat, că declarațiile părții vătămate

Chihai Gheorghe atât în cursul urmăririi penale cât și în ședința de judecată sunt

contradictorii și nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare a inculpaților.

Mai mult, prin declarațiile martorilor cât și a inculpaților, a fost stabilit că partea

vătămată Chihai Gheorghe a fost de fapt atacatorul, care fiind în stare de ebrietate

vizibilă, îndată ce a ieșit din ograda lui Maler Cristina s-a apropiat de Șcarevnea Andrei,

Uzun Liviu și Constantinov Andrei care obișnuiau să stea în preajma fântânii și fără nici

un motiv, având un comportament grosolan l-a apucat de scurtă pe Șcarevnea Andrei,

trântindu-l la pământ.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele acuzatorului de stat,

menționând că prima instanță a pronunțat o sentință legală și întemeiată având în vedere

că, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate probe incontestabile întru

confirmarea vinovăției lui Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu în săvârșirea infracțiunii

imputate de către organul de urmărire penală.

procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii, acuzatorul de stat invocă faptul, că instanța de apel nu a

îndeplinit cerințele art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit cărui

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

La fel, consideră, că în speță prezintă relevanță explicațiile date în pct. 14 al

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire

la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, din sensul cărora rezultă că

nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu neexpunerea asupra tuturor

probelor din dosar, fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.

Consideră procurorul, că examinând apelul, instanța de apel nu a ținut cont și nu a

apreciat totalitatea probelor care demonstrează vinovăția inculpaților Șcarevnea Andrei

4

și Uzun Liviu în săvârșirea infracțiunii incriminate, menținând sentința de achitare a

acestora, din motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Potrivit probelor administrate în cadrul urmăririi penale, cercetate în ședințele de

judecată ale primei instanțe și în instanța de apel și care fiind admisibile, incontestabil

demonstrează săvârșirea de către inculpații Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu a

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Astfel, potrivit declarațiilor părții vătămate Chihai Gheorghe depuse în prima

instanță și în instanța de apel rezultă, că la 30 martie 2014, fără careva motive anume de

către inculpații Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu a fost întrebat dacă nu a încurcat

drumul și pe cine așteaptă. S-a apropiat Șcarevnea Andrei și la apucat de gât, ținându-l

la pământ și împreună cu Uzun Liviu i-a aplicat lovituri cu picioarele peste diferite părți

ale corpului (f. d. 17, 176-179, 188-189, vol. I ).

Totodată, potrivit declarațiilor martorului Maler Cristina, fiind audiată în cadrul

urmăririi penale a declarat, că la 30 martie 2014, aproximativ la ora 21:00 „... din cei

patru băieți l-a recunoscut pe Șcarevnea Andrei, care se adresa cu cuvinte necenzurate

în adresa lui Gheorghe Chihai. Le făcea observații, dar nu reacționau.

A văzut cum Șcarevnea Andrei l-a apucat de haine pe Gheorghe Chihai și l-a

trântit jos. Apoi Șcarevnea Andrei împreună cu o persoană necunoscută, au început a

lovi cu picioarele în Chihai Gheorghe, a strigat la ei să înceteze, dar nu încetau, lovind

în continuare în partea vătămată cu picioarele peste diferite părți ale corpului și

numindu-l cu cuvinte necenzurate ...” (f. d. 20, vol. I).

Menționează procurorul, că acestor declarații li s-a dat citire în instanța de apel

conform art. 371 alin. (2) Cod de procedură penală, din motiv, că martorul respectiv în

procesul examinării cauzei penale în instanța de apel s-a aflat în sala de judecată, fără a

comunica că este prezentă și urma a fi înlăturată din sala de judecată.

Altercațiile petrecute au fost confirmate și de martorii Constantinov Andrei și

Fulea Sergiu (f. d. 22, 173-175, 23, 193-194, vol. I), precum și de inculpații

Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu, însă dânșii au susținut că inițiator al conflictului a fost

partea vătămată Chihai Gheorghe (f. d. 31, 83, 84, 97, 98, 184-187 și respectiv f. d. 91,

92, 71, 72, 180-183, vol. I).

Susține acuzatorul de stat, că vinovăția lui Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu în

săvârșirea infracțiunii incriminate se mai confirmă și prin alte probe, cum sunt:

plângerea depusă organelor de poliție de către Chihai Gheorghe din 31 martie 2014, prin

care a sesizat despre agresarea sa de către cet. Șcarevnea Andrei și alte persoane

necunoscute (f. d. 8, vol. I); procesele-verbale de confruntare efectuate între bănuiții

Uzun Liviu, Șcarevnea Andrei și partea vătămată Chihai Gheorghe, fiecare

menținându-și declarațiile anterioare (f. d. 38-39, 77-79, vol. I); procesele-verbale de

confruntare efectuate între martorul Maler Cristina cu bănuiții Uzun Liviu,

Șcarevnea Andrei și partea vătămată Chihai Gheorghe (f. d. 73-76, 80, vol. I); raportul

de expertiză medico-legală nr. 1107/D din 22 mai 2014, potrivit căruia la

Șcarevnea Andrei s-a constatat: edem al țesuturilor moi ale capului, excoriații pe cotul

drept, echimoze pe ambii genunchi, care puteau fi cauzate prin acțiunea traumatică a

unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, ce se califică ca

vătămare corporală neînsemnată (f. d. 100, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

nr. 1106/D din 22 mai 2014, unde se indică că la Chihai Gheorghe s-a constatat:

excoriații pe față, cotul drept, echimoze pe mucoasa ambelor buze, care puteau fi

cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și

5

circumstanțele indicate, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată (f. d. 106,

vol. I).

Anume acest cumul de probe consideră acuzarea de stat, că incontestabil

demonstrează vinovăția inculpaților Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, însă instanța de apel nu a

analizat probele acuzării, dar s-a limitat la enumerarea acestora, fără a se expune asupra

confruntărilor enunțate, potrivit cărora martorul Maler Cristina și partea vătămată

Chihai Gheorghe și-au menținut declarațiile anterioare.

Consideră, că nici concluzia instanței de apel cu privire la enumerarea leziunilor

corporale constatate la partea vătămată și la inculpatul Șcarevnea Andrei, nu poate fi

reținută. Existența acestor leziuni corporale nefiind negate de nici unul dintre ei, iar

concluzia medicului legist, fiind unica la ambii inculpați - vătămări corporale

neînsemnate.

Or, o asemenea constatare ar determina calificarea acțiunilor inculpaților

Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu în săvârșirea infracțiunii incriminate, pe când

inculpatul Uzun Liviu nici nu a fost supus examinării medico-legale.

Totodată, evidențiază recurentul, că instanța de apel nu s-a expus nici asupra

faptului, că anterior între partea vătămată Chihai Gheorghe și inculpații

Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu nu au existat nici un fel de relații, inclusiv ostile.

Instanța de apel nu a luat în considerație nici faptul, că inculpații

Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu, considerându-se nevinovați, iar Șcarevnea Andrei fiind

și traumat, nu s-au adresat la organele de poliție.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări

s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate

și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

6

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ

au fost corect aplicate și hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de partea acuzării, acesta se

întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit

căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, argumentele părții acuzării se axează pe ideea, că instanța de apel,

examinând apelul procurorului și argumentele aduse în susținerea vinovăției

inculpaților, contrar materialului probator prezentat la dosar a dispus respingerea

apelului cu menținerea sentinței de achitare a inculpaților de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, întemeindu-și

soluția în baza acelorași argumente formulate de către prima instanță, fără a se pronunța

asupra tuturor motivelor invocate în apel expuse la pct. 3 al prezentei decizii

Colegiul penal lărgit menționează că, respingând apelul procurorului, instanța de

apel în partea descriptivă a deciziei urma să desfășoare analiza probelor pe care s-a

bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor care au stat la baza pronunțării unei

asemenea soluții și din care considerente ele urmează a fi reapreciate, admise ori

respinse ca probe.

Cu referire la temeiurile invocate, Colegiul penal lărgit menționează că hotărârile

pronunțate de către instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept,

în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Astfel, cu referire la versiunea prezentată de partea vătămată Chihai Gheorghe

privind derularea evenimentelor petrecute la data săvârșirii infracțiunii, instanța de apel

a menționat că declarațiile acestuia sunt contradictorii, nu corespund adevărului și nu

demonstrează vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate, însă fără a

dezvălui în conținutul deciziei care ar fi esența acelor contradicții depistate de instanță.

În același timp, instanța de apel a considerat necesar să reproducă în conținutul

deciziei pasaje din declarațiile părții vătămate, însă nu a intrat în esența faptelor descrise

de Chihai Gheroghe la diferite etape ale desfășurării procesului penal, din declarațiile

căruia rezultă, că „…la 30 martie 2014, aproximativ la ora 21:00, aflându-se la poarta

prietenei sale, Maler Cristina, amplasată pe adresa str. Libertății, 8, or. Ialoveni, a

observat 4 persoane, unul dintre care era Șcarevnea Andrei, care l-a întrebat dacă nu a

încurcat drumul și i-a spus să plece acasă. Apoi s-au apropiat pentru a clarifica

situația, la care Șcarevnea Andrei l-a apucat de maiou cu mâinile și la trântit jos,

începând să-l lovească cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale corpului” (f. d. 17,

176-179, 188-189, vol. I).

Acestor declarații instanța de apel nu le-a dat o apreciere corespunzătoare,

susținând versiunea prezentată de către inculpați precum că inițiator al conflictului a fost

Chihai Gheorghe, care la acel moment era în stare de ebrietate.

7

Pe când în situația în care instanța de apel ar fi pătruns în esența argumentelor

invocate de procuror în apel, aceasta urma să verifice dacă declarațiile părții vătămate

Chihai Gheorghe corespund declarațiilor martorilor Maler Cristina date la faza de

urmărire penală și a lui Constantinov Andrei și Fulea Sergiu, care la momentul apariției

conflictului erau la fața locului. Or, potrivit cererii de apel declarate de acuzatorul de

stat, instanța de apel avea sarcina să elucideze aspectul redat de martorul Maler Cristina

la momentul confruntării acesteia cu inculpatul Uzun Liviu, în sensul că susține

declarațiile date în cadrul urmăririi penale, potrivit cărora „Șcarevnea Andrei l-a trântit

pe Chihai Gheorghe, apoi l-a lovit cu picioarele, numindu-l cu cuvinte necenzurate, iar

Uzun Liviu l-a împins (f. d. 73-76, vol. I)”.

De altfel, din lecturarea textului deciziei supuse recursului, se atestă că, instanța

de apel din probatoriul administrat la dosar a indicat selectiv la rapoartele de expertiză

nr. 1107/D din 22 mai 2014 și nr. 1106/D din 22 mai 2014 (f. d. 100, 106, vol. I), ca

fiind probe care confirmă nevinovăția inculpaților Șcarevnea Andrei și Uzun Liviu în

săvârșirea infracțiunii incriminate, omițând însă să se pronunțe referitor la pertinența,

concludența, utilitatea și veridicitatea următoarelor probe: plângerea depusă organelor

de poliție de către Chihai Gheorghe din 31 martie 2014, prin care a sesizat despre

agresarea sa de către cet. Șcarevnea Andrei și alte persoane necunoscute (f. d. 8, vol. I);

procesele-verbale de confruntare efectuate între bănuiții Uzun Liviu, Șcarevnea Andrei

și partea vătămată Chihai Gheorghe (f. d. 38-39, 77-79, vol. I); procesele-verbale de

confruntare efectuate între martorul Maler Cristina cu bănuiții Uzun Liviu,

Șcarevnea Andrei și partea vătămată Chihai Gheorghe (f. d. 73-76, 80, vol. I).

Totodată, instanța de apel reiterând argumentele primei instanțe cu privire la

achitarea inculpaților de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii a omis

să se expună referitor la al doilea episod incriminat doar inculpatului Șcarevnea Andrei

săvârșit împreună cu două persoane neidentificate de către organul de urmărire penală,

cu toate că acuzatorul de stat în apelul declarat, a invocat că prima instanță ilegal l-a

achitat pe Șcarevnea Andrei pe al doilea episod de huliganism, din motiv că fapta nu a

fost săvârșită de inculpat.

La acest aspect, instanța de apel nu a oferit un răspuns motivului invocat în apel

precum că „prima instanță, în susținerea nevinovăției lui Șcarevnea Andrei a indicat în

textul sentinței, că Chihai Gheorghe putea fi bătut de către alte persoane, deși acesta a

confirmat cu certitudine că a fost bătut și de către Șcarevnea Andrei, pe care l-a

recunoscut”.

Un alt motiv, la care instanța de apel a omis să se expună este și argumentul

acuzatorului de stat precum că acțiunile inculpaților au fost săvârșite în loc public – în

stradă, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, însoțite de încălcarea grosolană a

ordinii publice și care se deosebesc prin obrăznicie deosebită.

La acest segment, instanța de apel prin reproducerea explicațiilor conținute în

pct. 3 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19 iunie 2006 „Cu

privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism” s-a mulțumit să

constate că probatoriul prezentat de acuzare nu confirmă învinuirea adusă inculpaților,

însă fără a pătrunde în esența particularităților scoase în evidență de către acuzatorul de

stat, că inculpații au încălcat grosolan ordinea publică, manifestând obrăznicie

deosebită, ceea ce se caracterizează prin strigătul cu voce tare a inculpaților, cuvintele

necenzurate adresate părții vătămate, aplicarea violenței față de partea vătămată,

8

exteriorizate prin tragerea de haine, îmbrâncirea, punerea piedicii și apoi aplicarea

loviturilor cu picioarele peste diferite părți ale corpului, că locul desfășurării conflictului

reprezintă un loc public și anume str. Libertății, 8, or. Ialoveni în apropiere de fântână,

în fața gospodăriei martorului Maler Cristina, unde la fața locului se aflau martorii

Maler Cristina, Constantinov Andrei și Fulea Sergiu.

Totodată, instanța de apel ajungând la concluzia că partea acuzării nu a prezentat

probe care să confirme că Chihai Gheorghe a fost bătut și în adresa lui s-au exprimat cu

cuvinte necenzurate în public, a reiterat concluzia formulată de prima instanță precum

că, la Chihai Gheorghe leziunile corporale sunt mai minore decât la inculpatul

Șcarevnea Andrei, cu toate că potrivit rapoartelor de expertiză nr. 1107/D din 22 mai

2014 și nr. 1106/D din 22 mai 2014 atât la inculpatul Șcarevnea Andrei cât și la partea

vătămată Chihai Gheorghe s-au constatat vătămări corporale neînsemnate (f. d. 100,

106, vol. I).

Având la bază argumentele expuse supra, Colegiul penal consideră pripite

concluziile instanței de apel precum că altercația produsă a început din vina lui

Chihai Gheorghe, care primul i-a atacat pe inculpați, or Șcarevnea Andrei,

considerându-se nevinovat și având mai multe traume decât partea vătămată, nu s-a

adresat organelor de polițe pentru a fi întreprinse măsurile de rigoare în privința

atacatorului

Astfel, instanța de apel în nici un fel nu s-a expus asupra probelor acuzării în

decizie, referindu-se declarativ asupra acestora, fără a le descrie și a le aprecia conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fără a se expune concret care din probele

prezentate de acuzare se resping și din ce motive se resping, așa cum se stipulează în

art. 394 alin. (1) pct. 2), (3) pct. 2) Cod de procedură penală.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirilor înaintate, să aprecieze conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora. Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de apel selectiv a

apreciat unele probe, ignorând celelalte, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se

expună asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și

argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, în prezenta speță și-au

găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de recurent și prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de

apel, cu dispunerea remiterii cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesuale penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze

minuțios probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu

cerințele legii, să dea apreciere cuvenită fiecărei probe examinate și toate în ansamblu,

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpaților și să argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de

9

practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

Se admite recursul ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Pavel Guțan, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui Șcarevnea Andrei

Vitalie și Uzun Liviu Sergiu și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 13 octombrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

10

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-12-13
0,94
1ra-1462/16 — art. 217 alin 2, 217-1 alin 3 lit e, f, 322 alin 1 CPP
Dosarul nr.1ra-1462/2016 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 13 decembrie 2016 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în următoarea componență: președinte – Petru Ursache, judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și
CSJ 2019-02-28
0,94
1ra-184/19 — art. 186 alin. 2 lit. c, d; 311 alin. 2 lit. b; 312 alin. 2 lit. b CP
Dosarul nr.1ra-184/19 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 06 februarie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Vladimir Timofti, Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, examinând admisibilitatea în pri
CSJ 2016-05-19
0,94
1ra-185/2016 — art.287 alin.2 lit.b CP
Dosarul nr. 1ra- 185/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 19 aprilie 2016 mun. Chişinău Colegiul lărgit în următoarea componenţă: preşedinte Ursache Petru judecători Toma Nadejda Nicolaev Ghenadie Timofti Vladimir Moraru Petru jude
CSJ 2015-08-14
0,94
1ra-772/2015 — art. 27, 186 alin. 2 lit. c, d; 186 alin. 2 lit. c,d; 192/1 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-772/2015 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 15 iulie 2015 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: președinte – Petru Ursache, judecătorii – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru, examinînd
CSJ 2015-05-07
0,94
1ra-428/2015 — art. 186 alin. 1 CP
Dosarul 1ra-428/2015 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 07 aprilie 2015 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în componența: președinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie TIMOFTI Vladimir MORARU Petru TOMA Nad
Sursă