1ra-1363/2016 — art. 190 alin. 2 lit.c CP

1ra-1363/2016 — art. 190 alin. 2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1363/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Cașu Petru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 04 aprilie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Cașu Petru Ilie, născut la 11 martie 1952,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Virtuții nr. 2.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.11.2014 – 02.12.2015;

Instanța de apel: 12.03.2016 – 04.04.2016;

Instanța de recurs: 10.06.2016 – 14.09.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe

motiv ca fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

08.02.2012, aflîndu-se în oficiul A.O. „Cipri”, cu sediul pe adresa bd. Ștefan cel Mare și

Sfînt 196, of. l, mun. Chișinău, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, fără a dispune de licență de avocat și de dreptul de a acorda

asistență juridică, prezentîndu-se ca avocat, sub pretextul asigurării unui cîștig de cauză de

natură civilă cu privire la încasarea prejudiciului material și moral din cadrul SRL

1

“Decostar”, pe faptul neachitării salariului, a perfectat un contract de asistență juridică cu

cet. Topal I. și a însușit de la acesta bani în sumă de 4 500 lei, nefiind onorate obligațiunile

asumate, cauzîndu-i astfel părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

Astfel, acțiunile inculpatului Cașu P. au fost calificate de către organul de urmărire

penală în baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, escrocherie, adică dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea unei daune

materiale considerabile.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul Cașu P. să fie recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de 700 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate în domeniul economic pe un termen de 3 ani.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că consideră sentința adoptată în cauza

dată ca fiind vădit ilegală, deoarece probele prezentate de către acuzare și examinate în

prima instanță, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

incriminate, pe cînd instanța de judecată, apreciind unilateral și eronat circumstanțele de fapt

și de drept, a pronunțat ilegal o soluție de achitare a inculpatului.

Apelantul a indicat că prima instanță eronat a ajuns la concluzia că învinuirea adusă

lui Cașu P. este bazată pe presupuneri, cumulul probatoriului este insuficient, contradictoriu

și nu corespund sarcinii constatării circumstanțelor care au importanță pentru cauză penală,

dar în această ordine de idei este de menționat, că argumentele reținute ca motivație în

sentință, sunt declarative, nemotivate și nefondate fără careva suport probatoriu, mai mult

acestea contravin probelor administrate, și anume: declarațiilor părții vătămate, contractul de

prestări servicii juridice din 08.02.2012, precum și procurei perfectată la 06.02.2012.

Procurorul a mai indicat în cererea de apel, că prima instanța eronat a interpretat

circumstanțele stabilite, deoarece anume datorită faptului că nu dispune de licență de avocat

și nu poate astfel acorda asistență juridică Cașu P. a consimțit că ia de la partea vătămată 4

500 lei prin recipisă necontabilizată, or banii respectivi urmau a fi puși îndată în casiera

SRL„Cipri” dacă nu se urmărea un scop ilegal de către inculpat. Iar recipisă semnată din

numele SRL „Cipri” unde Cașu P. este fondator, indică asupra ideii că numele S.R.L „Cipri”

a fost utilizat doar drept paravan la săvîrșirea escrocheriei.

Apelantul a menționat că instanța în sentință s-a referit doar la două probe, iar la

celelalte probe examinate nu s-a referit absolut și nu a indicat motivele ignorării acestora.

Așadar, cu toate că inculpatul Cașu P., nu recunoaște vinovăția sa, acuzarea de stat consideră

că o asemenea poziție din partea ultimului și susținută de apărare are ca scop evident și bine

conturat eschivarea de la răspundere penală, în condițiile în care versiunea acestuia cu

2

referire la faptul că acțiunile sale sunt corecte și litigiul invocat este de natură civilă, este una

declarativă și neconcludentă, întrucît este bazată pe niște versiuni subiective care nu

coroborează cu ansamblu de probe administrate și cercetate în fond.

Deci, procurorul a considerat că prin totalitatea probelor administrate în cazul dat, s-a

constatat cu certitudine că Cașu P., avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane,

prin înșelăciune și abuz de încredere, fără a dispune de licență de avocat și de dreptul de a

acorda asistență juridică, s-a prezentat în calitate de avocat, sub pretextul asigurării unui

cîștig de cauză de natură civilă, a perfectat contract de asistență juridică cu cet. Topal I. și

astfel, a însușit de la acesta bani în sumă de 4 500 lei, nefiind onorate obligațiunile asumate,

cauzîndu-i astfel părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

Astfel, acuzarea a ajuns la concluzia că probele acumulate în cadrul urmăririi penale,

confirmă obiectiv și deplin vinovăția lui Cașu P. în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(2) lit. c) din Codul penal.

admis apelul declarat de către procuror, sentința a fost casată, rejudecată și pronunțată o

nouă hotărîre, potrivit căreia Cașu P. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, și în baza acestei legi i s-a stabilit o pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de 700 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de gestionare a surselor financiare pe un termen de 2 ani.

ședința de judecată, a ajuns la concluzia că prima instanță greșit a constatat că în materialele

cauzei nu se conțin probe care ar demonstra comiterea infracțiunii incriminate și că fapta

inculpatului Cașu P. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, pronunțînd în

privința acestuia o sentință de achitare.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că declarațiile părții vătămate

Topal I. date în instanța de apel și în prima instanță corespund realității și circumstanțele

cauzei, acestea fiind neschimbate atît la faza urmării penale, cît și la faza judecării cauzei în

prima instanță și în cea de apel, date sub jurămînt, ce coroborează cu celelalte probe și

dovedesc vina inculpatului Cașu P.

Instanța de apel a reținut argumentele invocate de către acuzare în cererea de apel,

precum că sentința adoptată în cauza dată este neîntemeiată, deoarece probele prezentate de

acuzare și cercetate în ședința de judecată dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii incriminate, or prima instanță apreciind eronat și unilateral

circumstanțele de fapt și de drept, a adoptat o sentință de achitare a inculpatului.

În continuare, instanța de apel nu a reținut aprecierile primei instanțe referitor la faptul

că la adoptarea soluției, aceasta nu a stabilit în comportamentul și acțiunile inculpatului

careva indicii de înșelăciune, și anume că i-ar fi creat lui Topal I. o impresie falsă referitor la

3

situația reală, conform căreia nu poate practica activitatea de avocatură din cauza lipsei de

licență.

La fel, instanța de apel a considerat neîntemeiate aprecierile primei instanțe, referitor

la faptul că în ședința de judecată nu s-a confirmat nici faptul că Cașu P. a făcut abuz de

încredere atunci cînd din numele SRL „Cipri” a acordat servicii juridice lui Topal I.. Prin

urmare, instanța de apel a menționat că prima instanță greșit a concluzionat că învinuirea

adusă lui Cașu P. este bazată pe presupuneri, iar cumulul probatoriu este insuficient,

contradictoriu și nu corespund sarcinii constatării circumstanțelor care au importanță pentru

cauza penală.

Tot aici, instanța de apel a remarcat că prima instanță eronat a ajuns la concluzia de a-

l declara nevinovat pe inculpatul Cașu P. pronunțînd în acest sens o sentință de achitare, iar

în vederea pronunțării acesteia a apreciat critic argumentele părții vătămate pe care le

întemeiază în baza recipisei din 19 mai 2012, or, analizînd conținutul declarațiile depuse de

către partea vătămată în timpul urmăririi penale, în prima instanță și pe parcursul examinării

cauzei în ordine de apel, s-a ajuns la concluzia că acestea sunt pertinente, concludente și

credibile, acestea fiind confirmate prin probele materiale aflate la prezenta cauză penală.

În această ordine de idei, instanța de apel a remarcat și faptul că prima instanță nu a

dat o apreciere corectă declarațiilor inculpatului Cașu P., care neagă cu vehemență comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, mai mult acestea sunt combătute

de declarațiile părții vătămate Topal I., care a indicat că Cașu P. s-a prezentat în fața acestuia

în calitate de avocat, asigurîndu-i cîștig de cauză.

Astfel, poziția inculpatului Cașu P. instanța de apel a apreciat-o critic, aceasta fiind

îndreptată exclusiv spre eschivare de la răspunderea penală.

Instanța de apel a indicat că contractul de prestări servicii juridice din 08.02.2012

(Vol.I, f.d. 22) în baza căruia A.O. „Cipri” prin persoana președintelui Cașu P. îi acordă lui

Topal I. asistență juridică în scopul apărării drepturilor și libertăților fundamentale în care

este stipulat precum că serviciile acestuia sunt cu titlu gratuit și necătînd la acest fapt, a fost

întocmită o recipisă (Vol. II, f.d. 58), prin care se confirmă că Cașu P. a luat de la Topal I.

suma de 4 500 lei, drept recompensă pentru acordarea serviciilor juridice.

Prin urmare, instanța de apel a reținut argumentele invocate de acuzare, și anume

faptul că prima instanță eronat a interpretat circumstanțele stabilite, indicînd că chiar dacă

acesta nu dispune de licență de avocat și nu poate acorda asistență juridică, Cașu P. a

acceptat să ia de la partea vătămată suma de 4 500 lei prin recipisă necontabilizată, or banii

respectivi urmau a fi puși îndată în casiera SRL „Cipri”, dacă nu se urmărea un scop ilegal.

În concluzie, instanța de apel a menționat că vinovăția inculpatului Cașu P. în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, a fost confirmată fără

4

nici un dubiu, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu poate fi considerat temei de

achitare a lui.

ordinar, solicitînd casarea totală a acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului, inculpatul invocă faptul că instanța de apel eronat a

apreciat ansamblul probator administrat la dosar, și greșit a ajuns la concluzia de a-l

recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Inculpatului mai indică că acestuia nu i se poate incrimina săvîrșirea faptei

prejudiciabile, deoarece el nu a primit nici un bănuț de la Topal O., deci nu există prejudiciu,

ce se confirmă prin faptul că în cauza penală nu există o acțiune civilă de recuperare a

„daunei”. Suma de 3 500 lei achitată companiei CIPRI nu este un prejudiciu ci o achitare a

serviciilor prestate de avocați, inclusiv 500 lei avocatului Gantea V., 1000 lei Biroului de

avocați Lex-Consulting, iar cîte 1000 lei avocaților Siminov S. și Rusanovschi I.

De asemenea, recurentul indică că nu este subiect al infracțiunii incriminate, iar în

acțiunile sale nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni. În speța dat,

infracțiunea de escrocherie ca faptă prejudiciabilă, conține 2 segmente – dolul și

înșelăciunea (verbală), aceasta fiind segmentul primar, iar a doua parte constituie segmentul

material al infracțiune, ce ține de trecerea în mod gratuit, în proprietatea personală a

făptuitorului, contribuind la îmbogățirea ilicită a acestuia.

În concluzie, menționează că instanța de apel a examinat superficial cauza, și greșit a

ajuns la concluzia de a-l condamna în baza art. 190 alin. (2) Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe temeiurile prevăzute la pct. 8) și 9) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

recursului inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece argumentele invocate în recurs

nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod penal.

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza materialelor din dosar,

Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

5

Din conținutul recursului declarat de inculpatul Cașu P., rezultă că acesta invocă ca

temei de drept pct. 8) și 9) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd că

infracțiunea pentru care a fost condamnată nu constituie elementele infracțiunii și inculpatul

a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Însă în esență, recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanța

de apel, considerînd că nu au fost apreciate de către aceasta la justa valoare, ceea ce, în

consecință, a dus la condamnarea lui pentru comiterea infracțiunii incriminate.

Așadar, Colegiul penal analizînd textul deciziei contestate, constată că instanța de apel

judecînd apelul și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, iar aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

caz, la admiterea apelului declarat de procuror, casarea sentinței de achitare adoptate de

prima instanță și condamnarea inculpatului Cașu P. pentru infracțiunea incriminată prin

rechizitoriu, concluzie expusă în pct. 5 al prezentei decizii.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocate de inculpat

privitor la chestiunea de apreciere a probelor, instanța de recurs amintește că la etapa

judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele

ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În această ordine de idei, Colegiul penal reține ca fiind corecte aprecierile instanței de

apel cu referire la vinovăția inculpatului Cașu P. în comiterea infracțiunii prevăzute la art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal, care a indicat că vinovăția ultimului a fost confirmată fără nici

un dubiu rezonabil prin întreg ansamblu de probe administrat la materialele dosarului, iar

nerecunoașterea vinovăției a fost apreciată drept metodă de apărare și un mijloc de

eschivare de la răspunderea penală.

Totodată, analizînd conținutul declarațiilor părții vătămate, instanța de apel a ajuns la

concluzia corectă că acestea sunt pertinente, concludente și credibile, fiind în același timp în

coroborare și cu probele materiale aflate la prezenta cauză, dar și cu circumstanțele reale

stabilite de către organul de urmărire penală.

Astfel, Colegiul penal nu poate reține argumentul recurentului precum că acestuia nu i

se poate incrimina infracțiunea pentru care a fost condamnat, iar suma 4 500 lei achitată de

partea vătămată nu poate fi considerată prejudiciu creat părții vătămată prin infracțiune, ci o

achitare a serviciilor juridice prestate de avocații contractați, deoarece suma de bani

menționată a fost oferită de către partea vătămată drept recompensă pentru serviciile juridice

prestate, anume de către Cașu P. și nicidecum de către alți avocați precum susține inculpatul.

6

Totodată, Colegiul penal menționează că, prin încheierea contractului de asistență

juridică, dintre inculpat și partea vătămată, aceasta și-a manifestat încrederea pe care o are

către inculpat, încredințîndu-i apărarea drepturilor de către inculpat în instanțele de judecată,

lucru pe care inculpatul nu-l putea face, deoarece nu deținea licență de avocat, ceea ce vine

în contradicție cu prevederile art. 75 alin. (1) Cod de procedură civilă (modificat prin Legea

nr. 102 din 28 mai 2010, intrat în vigoare la 01 ianuarie 2012), care stipulează că în procesul

civil, persoanele fizice își pot apăra interesele personal sau prin avocat. În pofida acestui

fapt, inculpatul conștientizînd caracterul acțiunilor sale și cunoscînd cu certitudine că nu-și

va putea onora obligațiile asumate prin contract, a insistat la perfectarea unei procuri la data

de 06 februarie 2012 din numele lui Topal I. pe numele lui Cașu P., împuternicindu-l astfel

pe acesta să-i reprezinte interesele în instituțiile de drept.

Respectiv, instanța de apel just a reținut că contribuția inculpatului Cașu P. asumată

prin contractul încheiat nu a fost realizată, deoarece acesta nu a fost admis în calitate de

apărător de către instanța de judecată, din motiv că nu deține licența de avocat, și pe această

cale inculpatul i-a cauzat părții vătămate un prejudiciu considerabil în mărime de 4 500 lei.

Mai mult ca atît, instanța de apel corect a reținut că contractul de prestări servicii

juridice din 08.02.2012 în baza căruia AO „Cipri” prin persoane președintelui Cașu P. îi

acordă lui Topal I. asistență juridică în scopul apărării drepturilor și libertăților fundamentale

cu titlul gratuit, însă în pofida acestui fapt întocmește o recipisă (Vol. II, f.d. 58), prin care se

confirmă că Cașu P. a luat de la Topal I. suma de 4 500 lei, pentru acordarea serviciilor

juridice.

Tot aici, se menționează că, întreprinderea AO „Cipri”, nicidecum nu putea să încheie

un contract de asistență juridică, din motiv că astfel de activitate nu este inclusă în statutul

juridic al întreprinderii, fapt cunoscut de către inculpat și confirmat prin răspunsul Camerei

Înregistrării de Stat, potrivit căruia genurile de activitate ale AO „Cipri” erau și sunt

articolele de ciorăpărie prin tricotare sau croșetare, fabricarea apei minerale și a băuturilor

răcoritoare, comerțul cu ridicata al produselor alimentare, băuturilor și produselor de tutun,

comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vînzare predominantă de produse

alimentară.

În această situație, instanța de apel corect a apreciat critic concluziile primei instanțe

expuse în sensul că oricare societate cu răspundere limitată este în drept să acorde servicii

juridice contrar prevederilor legale și genurilor de activitate prevăzute expres în statutul

acesteia.

Prin urmare, Colegiul penal consideră argumentele invocate de către recurent în cererea

de recurs drept neîntemeiate și declarative, fără suport probatoriu, în sensul circumstanțelor

punctate mai sus.

7

Concluzionînd, Colegiul penal conchide că în acțiunile inculpatului sunt prezente

elemente ce caracterizează atît latura obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor ce

caracterizează latura subiectivă, respectiv instanța de apel corect a decis condamnarea

inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce

ar fi afectat hotărîrea atacată sub aspectele invocate în cererea de recurs, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul declarat este

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Cașu Petru, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2016, în cauza penală

privindu-l pe Cașu Petru Ilie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 octombrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

8