1ra-1446/2016 — art. 152 al. 1 CP

1ra-1446/2016 — art. 152 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1446/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Ghenadie Nicolaev, Petru Moraru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Donoagă Oleg prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 17 februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Donoagă Oleg Anatolie, născut la 14 august

1981, originar din or. Durlești și domiciliat în

mun. Chișinău, str. Belinschi, nr. 18/5.

Datele referitoare la termenul de examinare al

cauzei:

C O N S T A T Ă :

Oleg Anatolie a fost achitat de sub învinuirea în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Anatolie a fost învinuit în aceea că el, la data de 25 aprilie 2012, având scopul vătămării

intenționate medii a integrității corporale și a sănătății, aproximativ la ora 18:00, aflându-

se în fața blocului locativ nr. 22 de pe str. Valea Crucii, mun. Chișinău, în rezultatul unui

conflict apărut în mod spontan cu cet. Șiszer Herberth Ioan, i-a aplicat ultimului multiple

lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, în rezultatul cărora,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 42/2 din 12.11.2012 i-a provocat

vătămare corporală medie.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit ordinii stabilite pentru prima

instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 3

(trei) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar conform art. 90 Cod

penal, să fie suspendată executarea pedepsei pe un termen de 2 (doi) ani.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a indicat următoarele:

- argumentul instanței de judecată privind faptul că, partea vătămată s-a comportat

necorespunzător în instanța de judecată, fără a-i aplica amenda judiciară, trezea dubii

asupra imparțialității acesteia față de persoana părții vătămate și față de judecarea

obiectivă a cauzei penale;

- instanța de judecată neîntemeiat a constatat multiple încălcări procesuale, și anume

că de către organul de urmărire penală, contrar prevederilor Codului de procedură penală,

1

au fost ignorate cererile Dianei Butucel și ale lui Donoagă Oleg din 25 aprilie 2012 prin

care persoanele nominalizate au cerut atragerea la răspunderea penală a lui Șiszer

Herberth, care în această zi i-a agresat fizic. Cererile persoanelor nominalizate au fost

ascunse de la înregistrarea oficială, cu indicarea persoanei responsabile care a primit

cererea, nu a fost efectuată nici o acțiune procesuală prevăzută de Codul de procedură

penală;

- argumentul instanței de fond care a indicat că, de către colaboratorii poliției ai CPs

Botanica au fost vădit ignorate și rapoartele de examinare medico-legală în privința Dianei

Butucel și Donoagă Oleg din 26 aprilie 2012, urmează a fi respins, deoarece conform

rapoartelor menționate le-au fost cauzate vătămări ușoare și neînsemnate care nu cad sub

incidența Codului penal, dar se încadrează în baza art. 78 Cod Contravențional;

- instanța de judecată nemotivat a apreciat că, cererea lui Șiszer Herberth din

25.04.2012 a fost primită de către „l-t Grigor Al.”, fără a fi indicate careva circumstanțe

concrete, datele persoanelor care l-au agresat, fără anexarea actelor medicale respective;

- instanța de judecată neîntemeiat a concluzionat că, acțiunile participanților la

conflictul din 25.04.2012 de către organul de urmărire penală au fost cercetate unilateral,

de la început fiind stabilită strategia acțiunilor procesuale îndreptate la susținerea doar a

versiunii lui Șiszer Herberth;

- nu poate fi reținut argumentul instanței de judecată că nu au fost obiectiv analizate

de către organul de urmărire penală declarațiile martorului Vutcareov Veaceslav, care a

indicat că, anume Șiszer Herberth a fost inițiatorul conflictului;

- instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele survenite în continuare, și

anume, în momentul în care Șiszer Herberth a lovit-o pe Butucel Diana, Donoagă Oleg a

coborât din mașină, fapt confirmat prin declarațiile martorului Vutcareov Veaceslav care a

indicat că, Donoagă Oleg a lovit cu pumnii peste spatele părții vătămate, ceea ce denotă

faptul că, în momentul în care partea vătămată o lovea pe Diana Butucel inculpatului i-a

apărut intenția spontană de a-i cauza primului vătămări corporale;

- instanța de judecată a dat o apreciere total incorectă raportului de expertiză

medico-legală nr. 422 din 12.11.2012, deoarece în aceasta se indică concret că, leziunile

cauzate se califică ca vătămare corporală medie;

- declarațiile martorului Butucel Diana date în cadrul ședinței de judecată au fost

puse greșit la baza sentinței, care urmau a fi apreciate critic de către instanța de judecată;

- instanța de judecată a dat o apreciere greșită declarațiilor martorilor Vutcareov

Veaceslav și Maimescu Veaceslav.

care a fost pronunțată integral la 16 martie 2016, apelul declarat a fost admis, casată total

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care:

Donoagă Oleg Anatolie a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 1

(unu) an închisoare, iar în baza art. 90 alin. (6) Cod penal, a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei stabilite pe o perioadă de probațiune de 1 (unu) an.

Prin aceeași decizie, a fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de Șiszer

Herberth împotriva lui Doanoagă Oleg, în latura încasării prejudiciului material, urmînd ca

asupra cuantumului ei să se expună instanța în procedură civilă, precum și a fost admisă

parțial acțiunea civilă în latura încasării prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

fiind dispusă încasarea sumei de 1000 (una mie) lei, cu titlu de prejudiciu moral și 2500

2

(două mii cinci sute) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest, pretențiile au fost

respinse ca fiind neîntemeiate.

că, la data de 25 aprilie 2012, inculpatul Donoagă Oleg Anatolie, având scopul vătămării

intenționate medii a integrității corporale și a sănătății, aproximativ la ora 18:00, aflându-

se în fața blocului locativ nr. 22 de pe str. Valea Crucii, mun. Chișinău, în rezultatul unui

conflict apărut în mod spontan cu cet. Șiszer Herberth Ioan, i-a aplicat ultimului multiple

lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, în rezultatul cărora,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 42/2 din 12.11.2012 i-a provocat

vătămare corporală medie.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că în urma analizei probelor administrate

în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond, precum și

în urma verificării lor în instanța de apel prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, acțiunile infracționale

ale inculpatului se încadrau în baza art. 152 alin. (1) Cod penal.

În ceea ce privește aprecierea primei instanțe referitor la declarațiile părții vătămate

Șiszer Herberth, instanța de apel a notat că, instanța de fond a evaluat comportamentul

acesteia în cadrul ședințelor de judecată și nu a analizat declarațiile lui prin prisma

prevederilor art. 101 alin. (1) Cod procedură penală.

Respectiv, instanța de apel a respins aprecierea instanței de fond precum că, în

cadrul ședințelor de judecată, la depunerea explicațiilor, formularea întrebărilor

participanților la proces, partea vătămată Șiszer Herberth a avut un comportament

respingător, or, acest fapt nu avea nici o conotație cu analizarea aspectului ce ține de

constatarea în acțiunile inculpatului a componenței de infracțiune prevăzută de art. 152

alin. (1) Cod penal.

Cu toate acestea, instanța de fond urma să aplice prevederile legii procesual-penale

referitor la comportamentul părții vătămate Șiszer Herberth, în cazul în care acesta

perturba buna desfășurare a ședințelor de judecată prin aplicarea față de acesta a amenzii

judiciare, sau prin înlăturarea lui din sala de judecată.

Instanța de apel a respins și poziția instanței de fond cu referire la declarațiile

martorului Vutcareov Veaceslav, indicând în acest sens că, „nu au fost obiectiv analizate

de către organul de urmărire penală declarațiile martorului Vutcareov Veaceslav, care a

indicat direct că, anume Șiszer Herberth a fost inițiatorul conflictului „Herberth a început

să o înjure, după ce a lovit-o cu pumnii în față”, or, instanța de fond nu a apreciat integral

declarațiile acestui martor, respectiv, nu a apreciat tot contextul declarațiilor martorului

Vutcareov Veaceslav prin coroborare cu declarațiile părții vătămate Șiszer Herberth și a

martorului Maimescu Veaceslav, ci s-a limitat în a reține doar o „frază” din declarațiile

martorului Vutcareov Veaceslav.

Totodată, instanța de fond urma să interpreteze „fraza” din declarațiile martorului

Vutcareov Veaceslav ce se referă la faptul că, dânsul a aplicat lovituri Dianei Butucel cu

raportul de expertiză medico-legală nr. 1750 din 26 aprilie 2012 prin care s-a constatat la

Diana Butucel vătămarea corporală ușoară, care atrag incidența legii contravenționale.

Însă, instanța de fond nu a apreciat declarațiile martorului Vutcareov Veaceslav în

partea descrierii acțiunilor lui Donoagă Oleg, și anume că, dânsul a coborât din mașină și a

început să-l lovească cu pumnii pe Șiszer Herberth, prima lovitură a fost la ureche, apoi s-

au întins, partea vătămată a căzut jos și inculpatul l-a lovit cu piciorul.

3

Instanța de apel a respins aprecierea instanței de fond prin care s-a indicat că, de

către organul de urmărire penală, contrar prevederilor Codului de procedură penală au fost

ignorate cererile Dianei Butucel și a lui Donoagă Oleg din 25 aprilie 2012, prin care

persoanele nominalizate au cerut atragerea la răspundere penală a lui Șiszer Herberth, care

în acea zi i-a agresat fizic, deoarece aceste afirmații nu puteau servi drept temei de achitare

a inculpatului, atît timp cît vătămările corporale cauzate lor (ușoare) nu cădeau sub

incidența Codului penal, dar ale art. 78 Cod Contravențional.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că, plângerile lui Donoagă Oleg și Butucel

Diana au fost anexate la materialele cauzei penale, însă persoana poate fi atrasă la

răspundere contravențională doar în baza plângerii persoanei pretins a fi vătămată, care

urmează să depună plângere la sectorul de poliție în raza teritorială unde s-a comis

incidentul, iar în cazul inacțiunilor organului de urmărire penală, Donoagă Oleg și Butucel

Diana urmau să le conteste în modul prevăzut de lege, fapt care a fost ignorat de către

ultimii. Deci, organul de urmărire penală era în imposibilitate de a aprecia și a da curs

rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 1341/D și 1342/D din 31 mai 2012, deoarece

Donoagă Oleg și Butucel Diana nu au solicitat în modul prevăzut de lege atragerea la

răspundere a persoanelor care le-au cauzat vătămări corporale ușoare.

Instanța de apel a respins și poziția instanței de fond cu referire la faptul că, cererea

lui Șiszer Herberth din 25.04.2012 a fost primită de către „l-t Grigor Al.”, fără a fi indicate

careva circumstanțe concrete, datele persoanelor care l-au agresat, fără anexarea actelor

medicale respective, or, cu referire la prevederile art. 262 și art. 263 Cod procedură penală

nu este reglementat un conținut concret care urmează să conțină o plângere (astfel după

cum, legiuitorul a prevăzut expres datele obligatorii pe care trebuie să le conțină ordonanța

de punere sub învinuire — art. 281 alin. (2) Cod procedură penală, sau, datele obligatorii

care trebuie reflectate în rechizitoriu - art. 296 alin. (2) Cod procedură penală), respectiv,

faptul că, în plângerea părții vătămate nu au fost indicate circumstanțe concrete, nu poate

fi apreciat în sensul că, plângerea lui Șiszer Herberth a fost depusă cu careva încălcări.

Mai mult ca atât, partea vătămată a fost preîntâmpinată despre răspunderea penală pentru

depunerea declarațiilor mincinoase ori false, conform prevederilor art. 311-312 Cod penal.

În ceea ce privește critica instanței de fond referitor la conținutul raportului de

expertiză medico-legală în comisie nr. 42/2 din 12.11.2012, instanța de apel a considerat-o

neîntemeiată, deoarece concluziile din acest raport coroborau cu declarațiile părții

vătămate și ale martorilor Vutcareov Veaceslav și Maimescu Veaceslav.

Astfel, instanța de apel a reținut că din conținutul acestui raport de expertiză

medico-legală în comisie rezulta că, la partea vătămată Șiszer Herberth au fost constatate

vătămări corporale medii.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului care nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate declarând că, nu l-a lovit pe Șiszer Herberth, el doar s-a

apărat, deoarece aceste declarații se contrazic prin declarațiile părții vătămate care a

indicat că, inculpatul a ieșit din automobil, s-a apropiat de el din spate și i-a aplicat câteva

lovituri în față, în cap, în corp cu pumnii, căzând la pământ i-a mai aplicat niște lovituri cu

picioarele, prin declarațiile martorilor Vutcareov Veaceslav și Maimescu Veaceslav care

au confirmat faptul că, inculpatul a ieșit din automobil și a început să-l lovească în spate

pe Șiszer Herberth, totodată ultimul fiind la pământ, inculpatul a continuat să-i aplice

lovituri, precum și prin concluziile raportului de expertiză medico-legală în comisie nr.

4

42/2 din 12.11.2012 prin care la Șiszer Herberth au fost depistate vătămări corporale

medii.

Astfel, instanța de apel a constatat că, intenția inculpatului nu a fost de a stopa

acțiunile lui Șiszer Herberth în conflictul iscat dintre acesta și Diana Butucel, ci inculpatul,

în mod intenționat, i-a aplicat lovituri părții vătămate, urmărind scopul cauzării

vătămărilor integrității corporale și a sănătății.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Diana Butucel care

a indicat că, Donoagă Oleg a fost lovit mereu de către Șiszer Herberth, inculpatul încerca

doar să se apere, or, în cadrul ședințelor de judecată s-a constatat că, Diana Butucel se afla

în relații ostile cu partea vătămată Șiszer Herberth, fapt care nu a fost contrazis de către

aceasta sau de inculpat, dânsa solicitându-i inculpatului să o însoțească la data de 25

aprilie 2012 pentru a-și lua lucrurile personale din apartamentul părții vătămate, fiind în

relații de prietenie, din care motive, martorul Diana Butucel a luat o poziție părtinitoare

față de inculpat.

Cu referire la soluția de individualizare a pedepsei, instanța de apel a reținut că, în

conformitate cu art. art. 76, 77 Cod penal, în privința inculpatului careva circumstanțe

atenuante sau agravante nu au fost stabilite.

Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.

152 alin. (1) Cod penal, pentru care legea penală prevede pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 5

ani, iar în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 Cod penal, infracțiunea respectivă se

califică ca infracțiune mai puțin gravă.

Astfel, instanța de apel, ținînd cont de faptul că, inculpatul nu a recunoscut vina în

comiterea faptei infracționale incriminate, că i se impută săvârșirea unei infracțiuni mai

puțin grave, că în privința acestuia nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante și nici

agravante, i-a aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an,

totodată, considerînd că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc și fără

izolarea lui de societate, ținându-se cont de consecințele survenite și personalitatea

inculpatului, care anterior nu a fost atras la răspundere penală, este angajat în câmpul

muncii. În acest context, instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei penale în privința inculpatului pe un termen de 1 (unu) an, obligându-1 în

termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și

prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat

(art. 90 alin. (6) Cod penal).

Instanța de apel a mai constatat că, în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond,

partea vătămată Șiszer Herberth a înaintat acțiune civilă prin care a solicitat încasarea de la

inculpat a prejudiciului material cauzat în mărime de 9009 lei, a cheltuielilor de judecată

în legătură cu asistența juridică în mărime de 2500 lei și a prejudiciul moral în sumă de 50

000 lei.

Constatând faptul că, partea vătămată Șiszer Herberth a solicitat încasarea de la

inculpat a prejudiciului material în mărime de 9009 lei, însă la materialele cauzei nu au

fost anexate suficiente acte confirmative care să certifice suma prejudiciului solicitat de

partea vătămată, în acest sens fiind necesară administrarea probelor suplimentare, iar în

vederea excluderii tergiversării examinării cauzei penale, instanța de apel a dispus

soluționarea chestiunii privind încasarea prejudiciului material, prin admiterea acțiunii

5

civile în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

În ceea ce privește capătul acțiunii civile privind încasarea cheltuielilor pentru

asistență juridică în mărime de 2500 lei, instanța de apel a considerat că, acesta era

întemeiat și urma a fi admis integral.

Prin acțiunea civilă înaintată de Șiszer Herberth împotriva lui Donoagă Oleg se

solicită și încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei. Cu referire la prejudiciul

moral solicitat de către partea vătămată, instanța de apel a notat că nu putea stabili un preț

pentru suferințele produse acestuia, ca urmare a vătămărilor suferite și a zilelor de îngrijiri

medicale de care a avut nevoie pentru vindecare în urma vătămărilor provocate. Astfel,

instanța de apel a menționat că, vătămările corporale medii suportate nu puteau fi

cuantificate, orice sumă de bani neputând duce la refacerea integrală a integrității fizice și

psihice a părții vătămate.

Totodată, s-a menționat că, cuantumul prejudiciului moral nu putea constitui un

prilej de îmbogățire fără just temei pentru partea vătămată în dauna inculpatului.

În consecință, instanța de apel a ajuns la concluzia că, suma prejudiciului moral

solicitat de către partea vătămată în mărime de 50 000 lei era excesiv de mare, iar reieșind

din suferințele fizice și psihice suportate de către ultimul, instanța de apel a considerat că,

plata unei sume de 1000 (una mie) lei reprezinta o justă și echitabilă satisfacție a

prejudiciului moral suferit de partea vătămată.

fost depus la 31 mai 2016 și care, întemeindu-se pe prevederilre art. 427 alin. (1) pct. pct.

6) și 8) Cod de procedură penală, solicită restabilirea termenului de depunere a recursului

pe motiv că a fost omis din cauza stării de sănătate și casarea deciziei cu menținerea

sentinței.

În motivarea cerințelor sale inculpatul critică modalitatea de apreciere a probelor de

către instanța de apel indicînd că declarațiile părții vătămate au fost greșit apreciate ca

fiind pertinente și concludente în coroborare cu celelalte probe din dosar. La fel, a fost

criticat și raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 42/2 din 12.11.2012, care

contrazicea rezultatele expertizelor medico-legale anterior efectuate.

În aceeași ordine de idei recurentul indică ca temei de omitere a termenului de

declarare a recursului, starea de sănătate precară.

6.1. Pe cauză a depus referință procurorul care se pronunță pentru inadmisibilitatea

recursului declarat din motiv că recurentul solicită reaprecierea probelor, considerînd că nu

au fost respectate prevederile art. 101 Cod de procedură penală, pe cînd în instanța de apel

s-a dat eficiență prevederilor art. art. 26-27 și 93-101 Cod de procedură penală și în baza

probelor acumulate just s-a reținut starea de fapt și de drept.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este declarat peste termen.

Colegiul penal subliniază, că potrivit prevederilor art. 421 Cod de procedură penală,

raportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția acestei

norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar. Totodată, pentru ca acesta să fie

6

admis spre examinare de către instanța de recurs, el urmează a fi declarat în termen de 30

de zile de la data pronunțării deciziei, așa cum este indicat expres în prevederile art. 422

Cod de procedură penală.

Instanța de recurs menționează, că potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură

penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău a fost pronunțat la 17 februarie 2016 în prezența inculpatului, fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, acesta fiind înștiințat despre data

pronunțării deciziei motivate – 16 martie 2016 (V. 2, f.d. 100-101).

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că, la data pronunțării

deciziei motivate – 16 martie 2016, inculpatul nu s-a prezentat (V. 2, f.d. 101).

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul articolului dat, pentru inculpat, termenul de declarare a

recursului (de 30 de zile) începea să curgă de la 18 februarie 2016 și expira la 21 martie

2016, adică după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 422 Cod de

procedură penală (V. 2, f. d. 138).

Colegiul penal subliniază, că termenul de recurs este un termen procesual legal,

durata căruia este stabilită prin lege, iar în aceste condiții acesta este absolut și are caracter

imperativ, astfel că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Instanța de recurs nu constată careva motive întemeiate pentru trimiterea recursului

spre judecare (existența cazului fortuit sau a forței majore, fie existența unei alte cauze

care a pus titularul recursului în situația de a nu putea acționa în conformitate cu legea), iar

argumentele recurentului cu privire la cauzele omiterii termenului de declarare a recursului

le consideră neîntemeiate, odată ce tratamentul acestuia se realiza în condiții de ambulator,

iar adresările la medic se efectuau la intervale de o lună de zile, motiv pentru care

conchide asupra inadmisibilității recursului declarat de inculpat, ca fiind declarat peste

termen.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Donoagă Oleg

Anatolie împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie

2016, în propria cauză penală, deoarece recursul este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 octombrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

7