1ra-1446/2016 — Art. 152 al. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28 aprilie 2015, Donoagă Oleg Anatolie a fost achitat de sub învinuirea în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Potrivit sentinței s-a stabilit că de către organul de urmărire penală Donoagă Oleg Anatolie a fost învinuit în aceea că el, la data de 25 aprilie 2012, având scopul vătămării intenționate medii a integrității corporale și a sănătății, aproximativ la ora 18:00, aflându- se în fața blocului locativ nr. 22 de pe str. Valea Crucii, mun. Chișinău, în rezultatul unui conflict apărut în mod spontan cu cet. Șiszer Herberth Ioan, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, în rezultatul cărora, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 42/2 din 12.11.2012 i-a provocat vătămare corporală medie.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia și rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar conform art. 90 Cod penal, să fie suspendată executarea pedepsei pe un termen de 2 (doi) ani. În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a indicat următoarele: - argumentul instanței de judecată privind faptul că, partea vătămată s-a comportat necorespunzător în instanța de judecată, fără a-i aplica amenda judiciară, trezea dubii asupra imparțialității acesteia față de persoana părții vătămate și față de judecarea obiectivă a cauzei penale; - instanța de judecată neîntemeiat a constatat multiple încălcări procesuale, și anume că de către organul de urmărire penală, contrar prevederilor Codului de procedură penală, 1 au fost ignorate cererile Dianei Butucel și ale lui Donoagă Oleg din 25 aprilie 2012 prin care persoanele nominalizate au cerut atragerea la răspunderea penală a lui Șiszer Herberth, care în această zi i-a agresat fizic. Cererile persoanelor nominalizate au fost ascunse de la înregistrarea oficială, cu indicarea persoanei responsabile care a primit cererea, nu a fost efectuată nici o acțiune procesuală prevăzută de Codul de procedură penală; - argumentul instanței de fond care a indicat că, de către colaboratorii poliției ai CPs Botanica au fost vădit ignorate și rapoartele de examinare medico-legală în privința Dianei Butucel și Donoagă Oleg din 26 aprilie 2012, urmează a fi respins, deoarece conform rapoartelor menționate le-au fost cauzate vătămări ușoare și neînsemnate care nu cad sub incidența Codului penal, dar se încadrează în baza art. 78 Cod Contravențional; - instanța de judecată nemotivat a apreciat că, cererea lui Șiszer Herberth din 25.04.2012 a fost primită de către „l-t Grigor Al.”, fără a fi indicate careva circumstanțe concrete, datele persoanelor care l-au agresat, fără anexarea actelor medicale respective; - instanța de judecată neîntemeiat a concluzionat că, acțiunile participanților la conflictul din 25.04.2012 de către organul de urmărire penală au fost cercetate unilateral, de la început fiind stabilită strategia acțiunilor procesuale îndreptate la susținerea doar a versiunii lui Șiszer Herberth; - nu poate fi reținut argumentul instanței de judecată că nu au fost obiectiv analizate de către organul de urmărire penală declarațiile martorului Vutcareov Veaceslav, care a indicat că, anume Șiszer Herberth a fost inițiatorul conflictului; - instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele survenite în continuare, și anume, în momentul în care Șiszer Herberth a lovit-o pe Butucel Diana, Donoagă Oleg a coborât din mașină, fapt confirmat prin declarațiile martorului Vutcareov Veaceslav care a indicat că, Donoagă Oleg a lovit cu pumnii peste spatele părții vătămate, ceea ce denotă faptul că, în momentul în care partea vătămată o lovea pe Diana Butucel inculpatului i-a apărut intenția spontană de a-i cauza primului vătămări corporale; - instanța de judecată a dat o apreciere total incorectă raportului de expertiză medico-legală nr. 422 din 12.11.2012, deoarece în aceasta se indică concret că, leziunile cauzate se califică ca vătămare corporală medie; - declarațiile martorului Butucel Diana date în cadrul ședinței de judecată au fost puse greșit la baza sentinței, care urmau a fi apreciate critic de către instanța de judecată; - instanța de judecată a dat o apreciere greșită declarațiilor martorilor Vutcareov Veaceslav și Maimescu Veaceslav.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, care a fost pronunțată integral la 16 martie 2016, apelul declarat a fost admis, casată total sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: Donoagă Oleg Anatolie a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare, iar în baza art. 90 alin. (6) Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei stabilite pe o perioadă de probațiune de 1 (unu) an. Prin aceeași decizie, a fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de Șiszer Herberth împotriva lui Doanoagă Oleg, în latura încasării prejudiciului material, urmînd ca asupra cuantumului ei să se expună instanța în procedură civilă, precum și a fost admisă parțial acțiunea civilă în latura încasării prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, fiind dispusă încasarea sumei de 1000 (una mie) lei, cu titlu de prejudiciu moral și 2500 2 (două mii cinci sute) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest, pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat ca fiind constatat faptul că, la data de 25 aprilie 2012, inculpatul Donoagă Oleg Anatolie, având scopul vătămării intenționate medii a integrității corporale și a sănătății, aproximativ la ora 18:00, aflându- se în fața blocului locativ nr. 22 de pe str. Valea Crucii, mun. Chișinău, în rezultatul unui conflict apărut în mod spontan cu cet. Șiszer Herberth Ioan, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, în rezultatul cărora, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 42/2 din 12.11.2012 i-a provocat vătămare corporală medie. Totodată, instanța de apel a concluzionat că în urma analizei probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond, precum și în urma verificării lor în instanța de apel prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, acțiunile infracționale ale inculpatului se încadrau în baza art. 152 alin. (1) Cod penal. În ceea ce privește aprecierea primei instanțe referitor la declarațiile părții vătămate Șiszer Herberth, instanța de apel a notat că, instanța de fond a evaluat comportamentul acesteia în cadrul ședințelor de judecată și nu a analizat declarațiile lui prin prisma prevederilor art. 101 alin. (1) Cod procedură penală. Respectiv, instanța de apel a respins aprecierea instanței de fond precum că, în cadrul ședințelor de judecată, la depunerea explicațiilor, formularea întrebărilor participanților la proces, partea vătămată Șiszer Herberth a avut un comportament respingător, or, acest fapt nu avea nici o conotație cu analizarea aspectului ce ține de constatarea în acțiunile inculpatului a componenței de infracțiune prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal. Cu toate acestea, instanța de fond urma să aplice prevederile legii procesual-penale referitor la comportamentul părții vătămate Șiszer Herberth, în cazul în care acesta perturba buna desfășurare a ședințelor de judecată prin aplicarea față de acesta a amenzii judiciare, sau prin înlăturarea lui din sala de judecată. Instanța de apel a respins și poziția instanței de fond cu referire la declarațiile martorului Vutcareov Veaceslav, indicând în acest sens că, „nu au fost obiectiv analizate de către organul de urmărire penală declarațiile martorului Vutcareov Veaceslav, care a indicat direct că, anume Șiszer Herberth a fost inițiatorul conflictului „Herberth a început să o înjure, după ce a lovit-o cu pumnii în față”, or, instanța de fond nu a apreciat integral declarațiile acestui martor, respectiv, nu a apreciat tot contextul declarațiilor martorului Vutcareov Veaceslav prin coroborare cu declarațiile părții vătămate Șiszer Herberth și a martorului Maimescu Veaceslav, ci s-a limitat în a reține doar o „frază” din declarațiile martorului Vutcareov Veaceslav. Totodată, instanța de fond urma să interpreteze „fraza” din declarațiile martorului Vutcareov Veaceslav ce se referă la faptul că, dânsul a aplicat lovituri Dianei Butucel cu raportul de expertiză medico-legală nr. 1750 din 26 aprilie 2012 prin care s-a constatat la Diana Butucel vătămarea corporală ușoară, care atrag incidența legii contravenționale. Însă, instanța de fond nu a apreciat declarațiile martorului Vutcareov Veaceslav în partea descrierii acțiunilor lui Donoagă Oleg, și anume că, dânsul a coborât din mașină și a început să-l lovească cu pumnii pe Șiszer Herberth, prima lovitură a fost la ureche, apoi s- au întins, partea vătămată a căzut jos și inculpatul l-a lovit cu piciorul. 3 Instanța de apel a respins aprecierea instanței de fond prin care s-a indicat că, de către organul de urmărire penală, contrar prevederilor Codului de procedură penală au fost ignorate cererile Dianei Butucel și a lui Donoagă Oleg din 25 aprilie 2012, prin care persoanele nominalizate au cerut atragerea la răspundere penală a lui Șiszer Herberth, care în acea zi i-a agresat fizic, deoarece aceste afirmații nu puteau servi drept temei de achitare a inculpatului, atît timp cît vătămările corporale cauzate lor (ușoare) nu cădeau sub incidența Codului penal, dar ale art. 78 Cod Contravențional. La acest capitol, instanța de apel a reținut că, plângerile lui Donoagă Oleg și Butucel Diana au fost anexate la materialele cauzei penale, însă persoana poate fi atrasă la răspundere contravențională doar în baza plângerii persoanei pretins a fi vătămată, care urmează să depună plângere la sectorul de poliție în raza teritorială unde s-a comis incidentul, iar în cazul inacțiunilor organului de urmărire penală, Donoagă Oleg și Butucel Diana urmau să le conteste în modul prevăzut de lege, fapt care a fost ignorat de către ultimii. Deci, organul de urmărire penală era în imposibilitate de a aprecia și a da curs rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 1341/D și 1342/D din 31 mai 2012, deoarece Donoagă Oleg și Butucel Diana nu au solicitat în modul prevăzut de lege atragerea la răspundere a persoanelor care le-au cauzat vătămări corporale ușoare. Instanța de apel a respins și poziția instanței de fond cu referire la faptul că, cererea lui Șiszer Herberth din 25.04.2012 a fost primită de către „l-t Grigor Al.”, fără a fi indicate careva circumstanțe concrete, datele persoanelor care l-au agresat, fără anexarea actelor medicale respective, or, cu referire la prevederile art. 262 și art. 263 Cod procedură penală nu este reglementat un conținut concret care urmează să conțină o plângere (astfel după cum, legiuitorul a prevăzut expres datele obligatorii pe care trebuie să le conțină ordonanța de punere sub învinuire — art. 281 alin. (2) Cod procedură penală, sau, datele obligatorii care trebuie reflectate în rechizitoriu - art. 296 alin. (2) Cod procedură penală), respectiv, faptul că, în plângerea părții vătămate nu au fost indicate circumstanțe concrete, nu poate fi apreciat în sensul că, plângerea lui Șiszer Herberth a fost depusă cu careva încălcări. Mai mult ca atât, partea vătămată a fost preîntâmpinată despre răspunderea penală pentru depunerea declarațiilor mincinoase ori false, conform prevederilor art. 311-312 Cod penal. În ceea ce privește critica instanței de fond referitor la conținutul raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 42/2 din 12.11.2012, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată, deoarece concluziile din acest raport coroborau cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor Vutcareov Veaceslav și Maimescu Veaceslav. Astfel, instanța de apel a reținut că din conținutul acestui raport de expertiză medico-legală în comisie rezulta că, la partea vătămată Șiszer Herberth au fost constatate vătămări corporale medii. Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului care nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate declarând că, nu l-a lovit pe Șiszer Herberth, el doar s-a apărat, deoarece aceste declarații se contrazic prin declarațiile părții vătămate care a indicat că, inculpatul a ieșit din automobil, s-a apropiat de el din spate și i-a aplicat câteva lovituri în față, în cap, în corp cu pumnii, căzând la pământ i-a mai aplicat niște lovituri cu picioarele, prin declarațiile martorilor Vutcareov Veaceslav și Maimescu Veaceslav care au confirmat faptul că, inculpatul a ieșit din automobil și a început să-l lovească în spate pe Șiszer Herberth, totodată ultimul fiind la pământ, inculpatul a continuat să-i aplice lovituri, precum și prin concluziile raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 4 42/2 din 12.11.2012 prin care la Șiszer Herberth au fost depistate vătămări corporale medii. Astfel, instanța de apel a constatat că, intenția inculpatului nu a fost de a stopa acțiunile lui Șiszer Herberth în conflictul iscat dintre acesta și Diana Butucel, ci inculpatul, în mod intenționat, i-a aplicat lovituri părții vătămate, urmărind scopul cauzării vătămărilor integrității corporale și a sănătății. Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Diana Butucel care a indicat că, Donoagă Oleg a fost lovit mereu de către Șiszer Herberth, inculpatul încerca doar să se apere, or, în cadrul ședințelor de judecată s-a constatat că, Diana Butucel se afla în relații ostile cu partea vătămată Șiszer Herberth, fapt care nu a fost contrazis de către aceasta sau de inculpat, dânsa solicitându-i inculpatului să o însoțească la data de 25 aprilie 2012 pentru a-și lua lucrurile personale din apartamentul părții vătămate, fiind în relații de prietenie, din care motive, martorul Diana Butucel a luat o poziție părtinitoare față de inculpat. Cu referire la soluția de individualizare a pedepsei, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art. art. 76, 77 Cod penal, în privința inculpatului careva circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite. Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, pentru care legea penală prevede pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 Cod penal, infracțiunea respectivă se califică ca infracțiune mai puțin gravă. Astfel, instanța de apel, ținînd cont de faptul că, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea faptei infracționale incriminate, că i se impută săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, că în privința acestuia nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante și nici agravante, i-a aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an, totodată, considerînd că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc și fără izolarea lui de societate, ținându-se cont de consecințele survenite și personalitatea inculpatului, care anterior nu a fost atras la răspundere penală, este angajat în câmpul muncii. În acest context, instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei penale în privința inculpatului pe un termen de 1 (unu) an, obligându-1 în termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat (art. 90 alin. (6) Cod penal). Instanța de apel a mai constatat că, în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, partea vătămată Șiszer Herberth a înaintat acțiune civilă prin care a solicitat încasarea de la inculpat a prejudiciului material cauzat în mărime de 9009 lei, a cheltuielilor de judecată în legătură cu asistența juridică în mărime de 2500 lei și a prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei. Constatând faptul că, partea vătămată Șiszer Herberth a solicitat încasarea de la inculpat a prejudiciului material în mărime de 9009 lei, însă la materialele cauzei nu au fost anexate suficiente acte confirmative care să certifice suma prejudiciului solicitat de partea vătămată, în acest sens fiind necesară administrarea probelor suplimentare, iar în vederea excluderii tergiversării examinării cauzei penale, instanța de apel a dispus soluționarea chestiunii privind încasarea prejudiciului material, prin admiterea acțiunii 5 civile în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile. În ceea ce privește capătul acțiunii civile privind încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 2500 lei, instanța de apel a considerat că, acesta era întemeiat și urma a fi admis integral. Prin acțiunea civilă înaintată de Șiszer Herberth împotriva lui Donoagă Oleg se solicită și încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei. Cu referire la prejudiciul moral solicitat de către partea vătămată, instanța de apel a notat că nu putea stabili un preț pentru suferințele produse acestuia, ca urmare a vătămărilor suferite și a zilelor de îngrijiri medicale de care a avut nevoie pentru vindecare în urma vătămărilor provocate. Astfel, instanța de apel a menționat că, vătămările corporale medii suportate nu puteau fi cuantificate, orice sumă de bani neputând duce la refacerea integrală a integrității fizice și psihice a părții vătămate. Totodată, s-a menționat că, cuantumul prejudiciului moral nu putea constitui un prilej de îmbogățire fără just temei pentru partea vătămată în dauna inculpatului. În consecință, instanța de apel a ajuns la concluzia că, suma prejudiciului moral solicitat de către partea vătămată în mărime de 50 000 lei era excesiv de mare, iar reieșind din suferințele fizice și psihice suportate de către ultimul, instanța de apel a considerat că, plata unei sume de 1000 (una mie) lei reprezinta o justă și echitabilă satisfacție a prejudiciului moral suferit de partea vătămată.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat, care a fost depus la 31 mai 2016 și care, întemeindu-se pe prevederilre art. 427 alin. (1) pct. pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită restabilirea termenului de depunere a recursului pe motiv că a fost omis din cauza stării de sănătate și casarea deciziei cu menținerea sentinței. În motivarea cerințelor sale inculpatul critică modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel indicînd că declarațiile părții vătămate au fost greșit apreciate ca fiind pertinente și concludente în coroborare cu celelalte probe din dosar. La fel, a fost criticat și raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 42/2 din 12.11.2012, care contrazicea rezultatele expertizelor medico-legale anterior efectuate. În aceeași ordine de idei recurentul indică ca temei de omitere a termenului de declarare a recursului, starea de sănătate precară. 6.1. Pe cauză a depus referință procurorul care se pronunță pentru inadmisibilitatea recursului declarat din motiv că recurentul solicită reaprecierea probelor, considerînd că nu au fost respectate prevederile art. 101 Cod de procedură penală, pe cînd în instanța de apel s-a dat eficiență prevederilor art. art. 26-27 și 93-101 Cod de procedură penală și în baza probelor acumulate just s-a reținut starea de fapt și de drept.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen. Colegiul penal subliniază, că potrivit prevederilor art. 421 Cod de procedură penală, raportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar. Totodată, pentru ca acesta să fie 6 admis spre examinare de către instanța de recurs, el urmează a fi declarat în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei, așa cum este indicat expres în prevederile art. 422 Cod de procedură penală. Instanța de recurs menționează, că potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 17 februarie 2016 în prezența inculpatului, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, acesta fiind înștiințat despre data pronunțării deciziei motivate – 16 martie 2016 (V. 2, f.d. 100-101). Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că, la data pronunțării deciziei motivate – 16 martie 2016, inculpatul nu s-a prezentat (V. 2, f.d. 101). Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Reieșind din sensul articolului dat, pentru inculpat, termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) începea să curgă de la 18 februarie 2016 și expira la 21 martie 2016. Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel la data de 31 mai 2016, adică după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală (V. 2, f. d. 138). Colegiul penal subliniază, că termenul de recurs este un termen procesual legal, durata căruia este stabilită prin lege, iar în aceste condiții acesta este absolut și are caracter imperativ, astfel că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Instanța de recurs nu constată careva motive întemeiate pentru trimiterea recursului spre judecare (existența cazului fortuit sau a forței majore, fie existența unei alte cauze care a pus titularul recursului în situația de a nu putea acționa în conformitate cu legea), iar argumentele recurentului cu privire la cauzele omiterii termenului de declarare a recursului le consideră neîntemeiate, odată ce tratamentul acestuia se realiza în condiții de ambulator, iar adresările la medic se efectuau la intervale de o lună de zile, motiv pentru care conchide asupra inadmisibilității recursului declarat de inculpat, ca fiind declarat peste termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Donoagă Oleg Anatolie împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, în propria cauză penală, deoarece recursul este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 octombrie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Ghenadie Nicolaev Petru Moraru 7