1ra-1186/2016 — art. 332 alin. 1 CP

1ra-1186/2016 — art. 332 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1186/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu și avocata

Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatei Iacovleva-Reabova Valentina, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2016, în

cauza penală privind-o pe

IACOVLEVA-REABOVA Valentina, născută

la 26 aprilie 1956, originară din Ukraina, regiunea

Odessa, r-nul Borodină, s. Elizavetovca și domiciliată

în or. Căușeni str. Unirii 8/14.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.09.2014 – 22.06.2015;

Instanța de apel: 25.08.2015 – 26.02.2016;

Instanța de recurs: 13.05.2016 – 07.09.2016.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 332 alin. (1) Cod penal la pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 10 000 lei,

cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani.

Reabova V., fiind persoană publică, activînd în funcție de director al grădiniței nr. 3 din

or. Căușeni, acționînd din interese personale, din data de 15 august 2013 pînă la data de

31 ianuarie 2014, cunoscînd cu certitudine că salariata Costin T. se află peste hotarele

Republicii Moldova, a introdus date false în tabelele de pontaj, indicînd eronat ore de

muncă efectiv lucrate de către acest angajat.

1

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, adică înscrierea de către o persoană publică în

documentele oficiale a unor date false, precum și falsificarea unor astfel de documente,

dacă aceste acțiuni au fost săvîrșite din interese personale.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către inculpata

Iacovleva-Reabova V., care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri

prin care să fie achitată, invocînd următoarele motive:

- instanța de judecată a respins toate argumentele sale și a apărătorului,

menționînd că nu și-au găsit confirmarea în ședința de judecată;

- nu au fost cercetate argumentele referitor la nevinovăția sa;

- atît la urmărirea penală, cît și în ședințele de judecată, a menționat faptul că în

calitate de director a grădiniței, dînsa completa tabela de pontaj pentru fiecare lună de

lucru. La orele 08:00 dimineața în fiecare zi lucrătoare se prezenta la locul de muncă și

în tabelul de pontaj indica prezența salariaților, deoarece îi verifica personal. Excepție

făceau paznicii și măturătorii, pentru care durata zilei de muncă începea la orele 18:00 și

se finisa la orele 06:00. Practic, ea nu avea posibilitatea personal de a-i controla prezența

lor la locul de muncă și după cum a mai menționat, prezența acestora și calitatea lucrului

o aprecia dimineața cînd venea la serviciu. Regimul și durata zilei de muncă, sunt

stabilite de primăria orașului Căușeni;

- careva probe că ea a înscris în documentele oficiale date vădit false din interes

material sau din alte interese personale, organul de urmărire penală nu a adus și nici

instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra acestui fapt;

- în ședința de judecată, procurorul, care susținea învinuirea, a menționat că

„interesul meu personal consta în aceea că se mătura ograda grădiniței nr. 3”,

argument care nicidecum nu poate fi apreciat ca interes personal. Interesul material,

constituie motivul general de necesitate a făptuitorului de a-și spori activul patrimonial

sau de a-și micșora pasivul patrimonial, adică de a obține un cîștig material pentru sine,

de a-și reține un cîștig material, de a se elibera de cheltuieli materiale. Noțiunea de „alte

interese personale” se explică în Legea cu privire la conflictul de interese, dînsa din

falsul tabelelor de pontaj nu a avut nici un interes material sau personal;

- falsul în actele publice săvîrșit de o persoană publică trebuie neapărat să aibă la

bază un interes material sau alte interese personale, iar dacă nu se constată existența

interesului material ori a unui alt interes personal al persoanei publice, nu survine

răspunderea penală în baza art. 332 Cod penal.

apelul declarat de inculpată a fost admis, cu casarea integrală a sentinței, rejudecarea

cauzei și dispunerea achitării lui Iacovleva-Reabova V. învinuită de săvîrșirea

2

infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

greșit a stabilit starea de fapt ce nu corespunde probelor din dosar.

Iacovleva-Reabova V. prin rechizitoriu a fost pusă sub învinuire în baza art. 332

alin. (1) Cod penal și prin sentință a fost recunoscută vinovată de faptul că, fiind

persoană publică, activînd în funcție de director de grădinița nr. 3 din or. Căușeni,

acționînd din interese personale, din data de 15 august 2013 pînă la data de 31 ianuarie

2014, știind cu certitudine că salariata Costin T. se află peste hotarele Republicii

Moldova, a introdus date false în tabelele de pontaj, indicînd ore de muncă efectiv

lucrate de către acest angajat.

Însă, reieșind din actele cauzei instanța a specificat că procurorul nu a prezentat

careva probe care ar confirma că Iacovleva-Reabova V. a avut un interes material sau

altul personal. Declarațiile martorului Cojocari G., confirmă că Costin T. a lucrat la

grădiniță după orele 18:00 seara. Declarațiile martorului Tîrziu D., confirmă că soțul lui

Costin T. - Costin M. făcea lucrul în locul soției sale. Declarațiile martorului Costin M.

confirmă că el efectua volumul de lucru încredințat soției sale, paznic de grădiniță, în

legătură cu faptul că ea plecase la copii în Federația Rusă, iar despre acest fapt i-a

comunicat directoarei abia înainte de revelion.

Toate aceste probe, coroborînd între ele confirmă că grădinița a fost păzită de către

Costin T. și Costin M. și salariul pentru lucrul efectuat a fost transferat pe cardul lui T.

Costin.

Pe de altă parte, aceste probe nu confirmă că semnăturile inculpatei Iacovleva-

Reabova V. pe tabelele de pontaj de la data de 01.08.2013 pînă la 31.01.2014 ar însemna

că ea a primit careva avantaje de la desfășurarea unei asemenea activități.

Instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a adus careva probe ce ar confirma

motivul inculpatei Iacovleva-Reabova V. de a primi careva avantaje de la săvîrșirea

faptei de fals în acte publice, iar în lipsa motivului dat, făptuitorul poate fi sancționat

doar disciplinar, deoarece temei pentru sancționarea în baza art. 332 alin. (1) Cod penal,

nu s-a stabilit, respectiv fapta inculpatei Iacovleva-Reabova V. nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii date.

Mîrzîncu A., acționînd în numele inculpatei Iacovleva-Reabova V., au atacat decizia cu

recurs ordinar.

6.1. Procurorul solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a

sentinței de condamnare în privința inculpatei. Hotărârea instanței de apel o consideră

neîntemeiată și pasibilă casării din următoarele motive.

Instanța de apel a ajuns la concluzia privind achitarea inculpatei de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.332 alin.(l) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, menționînd eronat precum că probele nu confirmă motivul lui

3

Iacovleva-Reabova V. de a primi careva avantaje de la săvârșirea faptei de fals în acte

publice. Astfel, greșit s-a statuat că, în lipsa motivului dat, făptuitorul poate fi sancționat

doar disciplinar, deoarece temei pentru sancționarea ei în baza art. 332 Cod penal, nu s-a

stabilit.

Această poziție a instanței de apel recurentul o consideră una neîntemeiată și

nefondată, deoarece în actul de învinuire sunt expres descrise faptele infracționale ale

inculpatei, iar instanța de fond corect a conchis că prin acțiunile sale intenționate

Iacovleva-Reabova V., a comis infracțiunea prevăzută de art.332 alin. (1) Cod penal.

Astfel, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine că inculpata

Iacovleva-Reabova V. (prin însăși declarațiile ei) știind că salariata Costin T. este peste

hotarele Republicii Moldova oricum a introdus-o în tabelele de pontaj stabilindu-i ore de

muncă și prin ordin i-a acordat concediul anual de odihnă.

De aici rezultă că inculpata cunoștea cu certitudine că salariata era peste hotarele

Republicii Moldova, însă intenționat și din interes personal a introdus date false în

tabelele de pontaj pe perioada de 5 luni de la 01.08.2013 pînă la 31.01.2014, indicând

ore de muncă efectiv nelucrate.

Mai mult ca atât instanța de apel fără interogarea inculpatei, ci din oficiu,

neîntemeiat și nefundat, a constatat că Iacovleva-Reabova V. la comiterea infracțiunii nu

a avut careva interese personale, doar a comis o faptă disciplinară.

Din aceste considerente, procurorul consideră că soluția instanței de apel este

pripită și neîntemeiată în partea achitării inculpatei pe art. 332 alin.(l) Cod penal,

deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar și respectiv

decizia instanței de apel urmează a fi casată cu menținerea sentinței instanței de fond în

partea condamnării lui Iacovleva-Reabova V. în baza art. 332 alin. (1) Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

6.2. Avocata Mîrzîncu A. acționînd în numele inculpatei a declarat recurs ordinar

solicitînd casarea sentinței și deciziei instanței de apel și dispunerea achitării lui

Iacovleva-Reabova V., din motiv că în acțiunile acesteia nu se întrunesc elementele

infracțiunii imputabile prin actul de sesizare a instanței.

După care, la 27 mai 2016, avocata, printr-o cerere scrisă, a solicitat instanței de

recurs retragerea cererii de recurs, deoarece a fost depusă eronat.

avocata Mîrzîncu A. și inculpata au depus referințe privind opinia lor asupra recursului

declarat de procuror menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, decizia

instanței de apel fiind legală și întemeiată.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că recursul procurorului este inadmisibil,

4

ca vădit neîntemeiat și cel declarat de avocata Mîrzîncu A. urmează a fi scos de pe rol,

cu încetarea procedurii în recurs, iar în vederea acestei statuări se expun următoarele.

8.1. Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat de

procuror se întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, potrivit căreia instanța examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurent.

În esență, din textul recursului, se reține că procurorul invocînd temeiul de drept

stipulat în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, menționează că decizia

instanței de apel, prin care inculpata a fost achitată, urmează a fi casată întrucît au fost

apreciate eronat probele și greșit s-a concluzionat că în acțiunile lui Iacovleva-Reabova

V. nu se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1)

Cod penal, mai mult că, în opinia procurorului, vinovăția acesteia a fost demonstrată

indubitabil.

De asemenea, procurorul critică decizia instanței de apel din considerentele că au

fost admise mai multe erori procesuale, indicînd că instanța fără interogarea inculpatei,

din oficiu, neîntemeiat și nefundat, a constatat că Iacovleva-Reabova V. nu a avut careva

interese personale de a săvîrși infracțiunea incriminată, doar a comis o abatere

disciplinară.

Verificînd argumentele punctate de titularul recursului, în raport cu actele cauzei

Colegiul penal ajunge la concluzia că acestea sunt vădit neîntemeiate, iar decizia

instanței de apel, în partea achitării lui Iacovleva-Reabova V. în baza art. 332 alin. (1)

Cod penal, urmează a fi menținută fără careva modificări, aceasta fiind legală și

întemeiată, bazată pe analiza coroborată a tuturor probelor, care în ansamblu dovedesc

cu certitudine că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii incriminate prin

rechizitoriu acesteia.

Astfel, instanța de recurs consemnează că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și aceasta

cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la admiterea apelului declarat de

inculpată și adoptarea soluției expuse pe larg în pct. 4 din prezenta decizie.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei,

a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală,

a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o

apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care în

5

ansamblul lor au confirmat că fapta imputabilă inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de dispoziția art. 332 alin. (1) Cod penal.

La fel, Colegiul penal reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor

din dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința de condamnare este neîntemeiată în

partea constatării vinovăției lui Iacovleva-Reabova V. de înscrierea de către o persoană

publică în documentele oficiale a unor date false, precum și falsificarea unor astfel de

documente, dacă aceste acțiuni au fost săvîrșite din interese personale. Or, în fapt,

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală.

În continuare, cu privire la cele invocate de recurent precum că instanța de apel, din

oficiu, a conchis asupra nevinovăției inculpatei, fără audierea nemijlocită a acesteia în

cadrul ședinței de judecată, Colegiul penal ține să specifice că, din actele cauzei se

constată că, într-adevăr inculpata Iacovleva-Reabova V., fiind legal citată de cîteva ori,

la ședința instanței de apel din 26 februarie 2016, cînd a fost examinată cauza, nu s-a

prezentat și nu a înștiințat instanța despre motivul neprezentării.

Anterior acestei ședințe, inculpata a fost legal citată pentru datele de 20 noiembrie

2015 și 15 ianuarie 2016, iar din motivul neprezentării ultimei, ședințele au fost amînate.

Însă, revenind la procesul-verbal al ședinței de judecată din 26 februarie 2016, este

relevant de a menționa că, la întrebarea instanței dacă este posibilă examinarea cauzei în

lipsa inculpatei, procurorul a specificat că consideră posibil, deoarece Iacovleva-

Reabova V. a fost legal citată. (f.d. 34, vol. II)

Prin urmare, reieșind din cele enunțate, Colegiul penal găsește nefondate criticele

părții acuzării precum că instanța de apel a admis careva erori procedurale și a examinat

cauza contrar exigențelor legale în lipsa inculpatei, prezență căreia era obligatorie. Or, în

acest aspect, instanța de recurs, reieșind din baza factologică expusă supra, este ferm

convinsă că instanța de apel a rezultat asupra examinării cauzei, ghidîndu-se de legea

procesual-penală, mai mult că examinarea în lipsă nu a fost obiectată de procuror.

Pe de altă parte, contrar celor susținute de recurent privind netemeinicia achitării

inculpatei în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal menționează că instanța de

apel a ajuns corect la concluzia că învinuirea incriminată lui Iacovleva-Reabova V. în

baza art. 332 alin. (1) Cod penal nu și-a găsit confirmarea prin probele prezentate de

partea acuzării, nefiind demonstrată latura subiectivă a infracțiunii, adică interesul

personal al inculpatei.

Din actele cauzei, se constată că procurorul, întru susținerea învinuirii, a acumulat

și a pledat pentru următoarele probe:

- declarațiile inculpatei;

- declarațiile martorilor Cojocar G., Tîrziu D., Morari A., Costin M., Afanasie E.,

- raportul de expertiză grafoscopică nr. 5031 din 17 iunie 2014, din care rezultă că

semnăturile prezentate din rubrica „Șeful secției, sectorului” din tabelele de pontaj din

6

01 august 2013 pînă la 31 ianuarie 2014, au fost executate de Iacovleva-Reabova V., ale

cărei mostre de semnături au fost prezentate.

Față de cele ce preced, Colegiul penal se raliază la raționamentele punctate în

partea descriptivă a deciziei instanței de apel și susține că procurorul nu a adus careva

probe întru demonstrarea laturii subiective a infracțiunii incriminate inculpatei, adică nu

a demonstrat interesul personal pe care la avut Iacovleva-Reabova V. săvîrșind

infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal, respectiv sunt corecte statuările

instanței cu privire la aceea că: „Declarațiile martorului Cojocari G., confirmă că Costin

T. a lucrat la grădiniță după orele 18:00 seara.

Declarațiile martorului Tîrziu D., confirmă că soțul Costin T. - Costin M., făcea

lucrul în locul soției sale.

Declarațiile martorului Costin M. confirmă că el efectua volumul de lucru

încredințat soției sale, paznic de grădiniță, în legătură cu faptul că ea plecase la copii în

Federația Rusă, iar despre acest fapt i-a comunicat directoarei abia înainte de Revelion.

Toate aceste probe, de rînd cu celelalte expuse în textul deciziei și verificate în

instanța de fond, confirmă că grădinița a fost păzită de către Costin T. și Costin M. și

salariul pentru lucrul efectuat a fost transferat pe cardul T. Costin.

Totodată, aceste probe nu confirmă că semnăturile inculpatei Iacovleva-Reabova

V. pe tabelele de pontaj de la data de 01.08.2013 pînă la 31.01.2014, ar însemna că ea a

primit careva avantaje de la asemenea activitate.

… probele expuse nici nu confirmă motivul inculpatei Iacovleva-Reabova V. de a

primi careva avantaje de la săvîrșirea faptei de fals în acte publice. În lipsa motivului

dat, făptuitorul poate fi sancționat doar disciplinar, deoarece temei pentru sancționarea

ei pe art. 332 alin. (1) Cod penal, Curtea nu are, reieșind din concluzia că fapta

inculpatei Iacovleva-Reabova V. nu întrunește elementele constitutive ale unei astfel de

infracțiuni.”

Colegiul penal se raliază acestor statuări și consideră că instanța de apel corect a

conchis asupra lipsei unui element al componenței de infracțiuni prevăzute la art. 332

alin. (1) Cod penal și anume, a laturii subiective.

În vederea argumentării acestei concluzii, instanța de recurs, subsidiar celor reținute

de instanța de apel, relevă că numai persoana vinovată de săvârșirea unei fapte prevăzute

de legea penală poate fi supusă răspunderii penale și pedepsei penale. Elementele și

semnele componenței de infracțiune sunt reglementate în art.17-22 Cod penal (intenția,

imprudența, subiectul infracțiunii, vârsta, responsabilitatea etc.) și în alte articole ale

părții generale și ale celei speciale ale Codului penal. În lipsa a cel puțin unui element

sau semn principal al componenței de infracțiune, temeiul juridic al răspunderii penale

decade.

Componența de infracțiune se formează din patru grupe de semne ce caracterizează

cele patru elemente ale infracțiunii, dintre care două obiective: obiectul și latura

obiectivă și două subiective: subiectul și latura subiectivă.

7

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal se

caracterizează prin intenție directă, motivul infracțiunii avînd un caracter special, care se

exprimă în interesul material sau alte interese personale.

Potrivit interpretărilor doctrinare relevante cauzei, prin alte interese materiale se

are în vedere interesele nemateriale ale făptuitorului, care rezultă din necesitățile sau

intențiile personale ale acestuia. În principal se are în vedere năzuința obținerii de către

făptuitor a unor avantaje nepatrimoniale.

Conform învinuirii sub care a fost pusă inculpata în baza art. 332 alin. (1) Cod

penal, se afirmă că ultima este persoană publică și a acționat din alte interese materiale,

însă aceste afirmații ale procurorului sunt vădit nefondate și nu au un careva suport

probator.

În primul rând, instanța de recurs ține să remarce că, după cum rezultă din textul

ordonanței de punere sub învinuire a inculpatei, acesteia i se impută că „fiind persoană

publică, activînd în funcție de director al grădiniței nr. 3 din or. Căușeni, acționînd din

interese personale, a introdus date false în tabelele de pontaj ...”.

Art. 281 alin. (2) Cod de procedură penală reglementează cerințele cărora trebuie să

corespundă ordonanța de punere sub învinuire, inter alia aceasta trebuie să cuprindă

descrierea mijloacelor, a modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterul

vinei și motivele acesteia. Astfel, reieșind din cele stipulate de legislator, reiese că la

imputarea semnului calificativ de „alte interese personale”, organul de urmărire penală

trebuie să stabilească care este acel „alt interes personal” și să-l descrie în conținutul

ordonanței, ca învinuita să aibă posibilitate de a cunoaște și de a se apăra împotriva

învinuirii aduse prin prezentarea, după caz, a probelor apărării.

Din conținutul ordonanței de punere sub învinuire se vede că organul de urmărire

penală nu explică în detalii în ce constă acel „alt interes personal”, pe care l-ar fi dorit

să-l obțină sau la obținut inculpata.

Mai mult, materialele dosarului nu conțin nici o probă directă întru dovedirea

faptului că inculpata urmărind un careva interes personal, intenționat a admis falsul în

actele oficiale, mai mult că acest element constitutiv al infracțiunii nu s-a stabilit nici în

instanța de judecată.

În consecință, din considerentul că vinovăția inculpatei nu a fost confirmată prin

careva probe pertinente și concludente, lipsește latura subiectivă a infracțiunii în

acțiunile lui Iacovleva-Reabova V., iar o sentință de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri, dubiile în probarea învinuirii urmând a fi interpretate în favoarea inculpatei,

instanța de recurs consideră corectă și legală soluția de achitare în privința ultimei în

baza art. 332 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii.

8.2. Examinînd cererea avocatei Mîrzîncu A. declarate în numele inculpatei

Iacovleva-Reabova V., prin care se solicită retragerea recursului ordinar din 05.04.2016,

Colegiul penal conchide asupra necesității încetării procedurii de recurs în cauza penală,

8

dat fiind că, în conformitate cu prevederile art.407 alin.(1) și (3), art. 423 Cod de

procedură penală, persoanele menționate la art. 421 Cod de procedură penală, care au

declarat recurs sînt în drept să-l retragă pînă la începutul examinării acestuia, iar

retragerea recursului atrage după sine încetarea procedurii de recurs.

Prin urmare, cererea din 27 mai 2016, depusă de avocata Mîrzîncu A., urmează a fi

admisă cu încetarea proceduri de recurs.

În consecință, Colegiul penal avînd în vedere considerentele menționate supra și

raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

argumentele invocate în cererea de recurs ordinar declarat de procuror, sunt vădit

neîntemeiate.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 26 februarie 2016, în cauza penală privind-o pe Iacovleva-Reabova

Valentina, ca fiind vădit neîntemeiat.

Se admite cererea avocatei Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatei Iacovleva-

Reabova Valentina cu privire la retragerea cererii de recurs, cu încetarea procedurii de

recurs.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 07 octombrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

9