1ra-1186/2016 — art. 332 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 332 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1186/2016 — art. 332 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul 1ra-1186/2016
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
07 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte URSACHE Petru
judecători NICOLAEV Ghenadie
MORARU Petru
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu și avocata
Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatei Iacovleva-Reabova Valentina, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2016, în
cauza penală privind-o pe
IACOVLEVA-REABOVA Valentina, născută
la 26 aprilie 1956, originară din Ukraina, regiunea
Odessa, r-nul Borodină, s. Elizavetovca și domiciliată
în or. Căușeni str. Unirii 8/14.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 03.09.2014 – 22.06.2015;
Instanța de apel: 25.08.2015 – 26.02.2016;
Instanța de recurs: 13.05.2016 – 07.09.2016.
Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 22 iunie 2015, Iacovleva-Reabova V. a
fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 332 alin. (1) Cod penal la pedeapsă
sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 10 000 lei,
cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în fapt, a constatat că Iacovleva-
Reabova V., fiind persoană publică, activînd în funcție de director al grădiniței nr. 3 din
or. Căușeni, acționînd din interese personale, din data de 15 august 2013 pînă la data de
31 ianuarie 2014, cunoscînd cu certitudine că salariata Costin T. se află peste hotarele
Republicii Moldova, a introdus date false în tabelele de pontaj, indicînd eronat ore de
muncă efectiv lucrate de către acest angajat.
1
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a
reținut că, în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, adică înscrierea de către o persoană publică în
documentele oficiale a unor date false, precum și falsificarea unor astfel de documente,
dacă aceste acțiuni au fost săvîrșite din interese personale.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut
de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către inculpata
Iacovleva-Reabova V., care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri
prin care să fie achitată, invocînd următoarele motive:
- instanța de judecată a respins toate argumentele sale și a apărătorului,
menționînd că nu și-au găsit confirmarea în ședința de judecată;
- nu au fost cercetate argumentele referitor la nevinovăția sa;
- atît la urmărirea penală, cît și în ședințele de judecată, a menționat faptul că în
calitate de director a grădiniței, dînsa completa tabela de pontaj pentru fiecare lună de
lucru. La orele 08:00 dimineața în fiecare zi lucrătoare se prezenta la locul de muncă și
în tabelul de pontaj indica prezența salariaților, deoarece îi verifica personal. Excepție
făceau paznicii și măturătorii, pentru care durata zilei de muncă începea la orele 18:00 și
se finisa la orele 06:00. Practic, ea nu avea posibilitatea personal de a-i controla prezența
lor la locul de muncă și după cum a mai menționat, prezența acestora și calitatea lucrului
o aprecia dimineața cînd venea la serviciu. Regimul și durata zilei de muncă, sunt
stabilite de primăria orașului Căușeni;
- careva probe că ea a înscris în documentele oficiale date vădit false din interes
material sau din alte interese personale, organul de urmărire penală nu a adus și nici
instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra acestui fapt;
- în ședința de judecată, procurorul, care susținea învinuirea, a menționat că
„interesul meu personal consta în aceea că se mătura ograda grădiniței nr. 3”,
argument care nicidecum nu poate fi apreciat ca interes personal. Interesul material,
constituie motivul general de necesitate a făptuitorului de a-și spori activul patrimonial
sau de a-și micșora pasivul patrimonial, adică de a obține un cîștig material pentru sine,
de a-și reține un cîștig material, de a se elibera de cheltuieli materiale. Noțiunea de „alte
interese personale” se explică în Legea cu privire la conflictul de interese, dînsa din
falsul tabelelor de pontaj nu a avut nici un interes material sau personal;
- falsul în actele publice săvîrșit de o persoană publică trebuie neapărat să aibă la
bază un interes material sau alte interese personale, iar dacă nu se constată existența
interesului material ori a unui alt interes personal al persoanei publice, nu survine
răspunderea penală în baza art. 332 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2016
apelul declarat de inculpată a fost admis, cu casarea integrală a sentinței, rejudecarea
cauzei și dispunerea achitării lui Iacovleva-Reabova V. învinuită de săvîrșirea
2
infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește
elementele infracțiunii.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că instanța de fond
greșit a stabilit starea de fapt ce nu corespunde probelor din dosar.
Iacovleva-Reabova V. prin rechizitoriu a fost pusă sub învinuire în baza art. 332
alin. (1) Cod penal și prin sentință a fost recunoscută vinovată de faptul că, fiind
persoană publică, activînd în funcție de director de grădinița nr. 3 din or. Căușeni,
acționînd din interese personale, din data de 15 august 2013 pînă la data de 31 ianuarie
2014, știind cu certitudine că salariata Costin T. se află peste hotarele Republicii
Moldova, a introdus date false în tabelele de pontaj, indicînd ore de muncă efectiv
lucrate de către acest angajat.
Însă, reieșind din actele cauzei instanța a specificat că procurorul nu a prezentat
careva probe care ar confirma că Iacovleva-Reabova V. a avut un interes material sau
altul personal. Declarațiile martorului Cojocari G., confirmă că Costin T. a lucrat la
grădiniță după orele 18:00 seara. Declarațiile martorului Tîrziu D., confirmă că soțul lui
Costin T. - Costin M. făcea lucrul în locul soției sale. Declarațiile martorului Costin M.
confirmă că el efectua volumul de lucru încredințat soției sale, paznic de grădiniță, în
legătură cu faptul că ea plecase la copii în Federația Rusă, iar despre acest fapt i-a
comunicat directoarei abia înainte de revelion.
Toate aceste probe, coroborînd între ele confirmă că grădinița a fost păzită de către
Costin T. și Costin M. și salariul pentru lucrul efectuat a fost transferat pe cardul lui T.
Costin.
Pe de altă parte, aceste probe nu confirmă că semnăturile inculpatei Iacovleva-
Reabova V. pe tabelele de pontaj de la data de 01.08.2013 pînă la 31.01.2014 ar însemna
că ea a primit careva avantaje de la desfășurarea unei asemenea activități.
Instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a adus careva probe ce ar confirma
motivul inculpatei Iacovleva-Reabova V. de a primi careva avantaje de la săvîrșirea
faptei de fals în acte publice, iar în lipsa motivului dat, făptuitorul poate fi sancționat
doar disciplinar, deoarece temei pentru sancționarea în baza art. 332 alin. (1) Cod penal,
nu s-a stabilit, respectiv fapta inculpatei Iacovleva-Reabova V. nu întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii date.
Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel procurorul și avocata
Mîrzîncu A., acționînd în numele inculpatei Iacovleva-Reabova V., au atacat decizia cu
recurs ordinar.
6.1. Procurorul solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a
sentinței de condamnare în privința inculpatei. Hotărârea instanței de apel o consideră
neîntemeiată și pasibilă casării din următoarele motive.
Instanța de apel a ajuns la concluzia privind achitarea inculpatei de comiterea
infracțiunii prevăzute de art.332 alin.(l) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește
elementele infracțiunii, menționînd eronat precum că probele nu confirmă motivul lui
3
Iacovleva-Reabova V. de a primi careva avantaje de la săvârșirea faptei de fals în acte
publice. Astfel, greșit s-a statuat că, în lipsa motivului dat, făptuitorul poate fi sancționat
doar disciplinar, deoarece temei pentru sancționarea ei în baza art. 332 Cod penal, nu s-a
stabilit.
Această poziție a instanței de apel recurentul o consideră una neîntemeiată și
nefondată, deoarece în actul de învinuire sunt expres descrise faptele infracționale ale
inculpatei, iar instanța de fond corect a conchis că prin acțiunile sale intenționate
Iacovleva-Reabova V., a comis infracțiunea prevăzută de art.332 alin. (1) Cod penal.
Astfel, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine că inculpata
Iacovleva-Reabova V. (prin însăși declarațiile ei) știind că salariata Costin T. este peste
hotarele Republicii Moldova oricum a introdus-o în tabelele de pontaj stabilindu-i ore de
muncă și prin ordin i-a acordat concediul anual de odihnă.
De aici rezultă că inculpata cunoștea cu certitudine că salariata era peste hotarele
Republicii Moldova, însă intenționat și din interes personal a introdus date false în
tabelele de pontaj pe perioada de 5 luni de la 01.08.2013 pînă la 31.01.2014, indicând
ore de muncă efectiv nelucrate.
Mai mult ca atât instanța de apel fără interogarea inculpatei, ci din oficiu,
neîntemeiat și nefundat, a constatat că Iacovleva-Reabova V. la comiterea infracțiunii nu
a avut careva interese personale, doar a comis o faptă disciplinară.
Din aceste considerente, procurorul consideră că soluția instanței de apel este
pripită și neîntemeiată în partea achitării inculpatei pe art. 332 alin.(l) Cod penal,
deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar și respectiv
decizia instanței de apel urmează a fi casată cu menținerea sentinței instanței de fond în
partea condamnării lui Iacovleva-Reabova V. în baza art. 332 alin. (1) Cod penal.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală.
6.2. Avocata Mîrzîncu A. acționînd în numele inculpatei a declarat recurs ordinar
solicitînd casarea sentinței și deciziei instanței de apel și dispunerea achitării lui
Iacovleva-Reabova V., din motiv că în acțiunile acesteia nu se întrunesc elementele
infracțiunii imputabile prin actul de sesizare a instanței.
După care, la 27 mai 2016, avocata, printr-o cerere scrisă, a solicitat instanței de
recurs retragerea cererii de recurs, deoarece a fost depusă eronat.
În conformitate cu prevederile art.431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
avocata Mîrzîncu A. și inculpata au depus referințe privind opinia lor asupra recursului
declarat de procuror menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, decizia
instanței de apel fiind legală și întemeiată.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că recursul procurorului este inadmisibil,
4
ca vădit neîntemeiat și cel declarat de avocata Mîrzîncu A. urmează a fi scos de pe rol,
cu încetarea procedurii în recurs, iar în vederea acestei statuări se expun următoarele.
8.1. Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat de
procuror se întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, potrivit căreia instanța examinînd admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,
este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că
recursul este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură
penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de
către recurent.
În esență, din textul recursului, se reține că procurorul invocînd temeiul de drept
stipulat în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, menționează că decizia
instanței de apel, prin care inculpata a fost achitată, urmează a fi casată întrucît au fost
apreciate eronat probele și greșit s-a concluzionat că în acțiunile lui Iacovleva-Reabova
V. nu se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1)
Cod penal, mai mult că, în opinia procurorului, vinovăția acesteia a fost demonstrată
indubitabil.
De asemenea, procurorul critică decizia instanței de apel din considerentele că au
fost admise mai multe erori procesuale, indicînd că instanța fără interogarea inculpatei,
din oficiu, neîntemeiat și nefundat, a constatat că Iacovleva-Reabova V. nu a avut careva
interese personale de a săvîrși infracțiunea incriminată, doar a comis o abatere
disciplinară.
Verificînd argumentele punctate de titularul recursului, în raport cu actele cauzei
Colegiul penal ajunge la concluzia că acestea sunt vădit neîntemeiate, iar decizia
instanței de apel, în partea achitării lui Iacovleva-Reabova V. în baza art. 332 alin. (1)
Cod penal, urmează a fi menținută fără careva modificări, aceasta fiind legală și
întemeiată, bazată pe analiza coroborată a tuturor probelor, care în ansamblu dovedesc
cu certitudine că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii incriminate prin
rechizitoriu acesteia.
Astfel, instanța de recurs consemnează că instanța de apel și-a motivat decizia în
conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și aceasta
cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la admiterea apelului declarat de
inculpată și adoptarea soluției expuse pe larg în pct. 4 din prezenta decizie.
Mai mult, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei,
a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală,
a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o
apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care în
5
ansamblul lor au confirmat că fapta imputabilă inculpatei nu întrunește elementele
infracțiunii prevăzute de dispoziția art. 332 alin. (1) Cod penal.
La fel, Colegiul penal reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de
procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor
din dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința de condamnare este neîntemeiată în
partea constatării vinovăției lui Iacovleva-Reabova V. de înscrierea de către o persoană
publică în documentele oficiale a unor date false, precum și falsificarea unor astfel de
documente, dacă aceste acțiuni au fost săvîrșite din interese personale. Or, în fapt,
decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală.
În continuare, cu privire la cele invocate de recurent precum că instanța de apel, din
oficiu, a conchis asupra nevinovăției inculpatei, fără audierea nemijlocită a acesteia în
cadrul ședinței de judecată, Colegiul penal ține să specifice că, din actele cauzei se
constată că, într-adevăr inculpata Iacovleva-Reabova V., fiind legal citată de cîteva ori,
la ședința instanței de apel din 26 februarie 2016, cînd a fost examinată cauza, nu s-a
prezentat și nu a înștiințat instanța despre motivul neprezentării.
Anterior acestei ședințe, inculpata a fost legal citată pentru datele de 20 noiembrie
2015 și 15 ianuarie 2016, iar din motivul neprezentării ultimei, ședințele au fost amînate.
Însă, revenind la procesul-verbal al ședinței de judecată din 26 februarie 2016, este
relevant de a menționa că, la întrebarea instanței dacă este posibilă examinarea cauzei în
lipsa inculpatei, procurorul a specificat că consideră posibil, deoarece Iacovleva-
Reabova V. a fost legal citată. (f.d. 34, vol. II)
Prin urmare, reieșind din cele enunțate, Colegiul penal găsește nefondate criticele
părții acuzării precum că instanța de apel a admis careva erori procedurale și a examinat
cauza contrar exigențelor legale în lipsa inculpatei, prezență căreia era obligatorie. Or, în
acest aspect, instanța de recurs, reieșind din baza factologică expusă supra, este ferm
convinsă că instanța de apel a rezultat asupra examinării cauzei, ghidîndu-se de legea
procesual-penală, mai mult că examinarea în lipsă nu a fost obiectată de procuror.
Pe de altă parte, contrar celor susținute de recurent privind netemeinicia achitării
inculpatei în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal menționează că instanța de
apel a ajuns corect la concluzia că învinuirea incriminată lui Iacovleva-Reabova V. în
baza art. 332 alin. (1) Cod penal nu și-a găsit confirmarea prin probele prezentate de
partea acuzării, nefiind demonstrată latura subiectivă a infracțiunii, adică interesul
personal al inculpatei.
Din actele cauzei, se constată că procurorul, întru susținerea învinuirii, a acumulat
și a pledat pentru următoarele probe:
- declarațiile inculpatei;
- declarațiile martorilor Cojocar G., Tîrziu D., Morari A., Costin M., Afanasie E.,
- raportul de expertiză grafoscopică nr. 5031 din 17 iunie 2014, din care rezultă că
semnăturile prezentate din rubrica „Șeful secției, sectorului” din tabelele de pontaj din
6
01 august 2013 pînă la 31 ianuarie 2014, au fost executate de Iacovleva-Reabova V., ale
cărei mostre de semnături au fost prezentate.
Față de cele ce preced, Colegiul penal se raliază la raționamentele punctate în
partea descriptivă a deciziei instanței de apel și susține că procurorul nu a adus careva
probe întru demonstrarea laturii subiective a infracțiunii incriminate inculpatei, adică nu
a demonstrat interesul personal pe care la avut Iacovleva-Reabova V. săvîrșind
infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal, respectiv sunt corecte statuările
instanței cu privire la aceea că: „Declarațiile martorului Cojocari G., confirmă că Costin
T. a lucrat la grădiniță după orele 18:00 seara.
Declarațiile martorului Tîrziu D., confirmă că soțul Costin T. - Costin M., făcea
lucrul în locul soției sale.
Declarațiile martorului Costin M. confirmă că el efectua volumul de lucru
încredințat soției sale, paznic de grădiniță, în legătură cu faptul că ea plecase la copii în
Federația Rusă, iar despre acest fapt i-a comunicat directoarei abia înainte de Revelion.
Toate aceste probe, de rînd cu celelalte expuse în textul deciziei și verificate în
instanța de fond, confirmă că grădinița a fost păzită de către Costin T. și Costin M. și
salariul pentru lucrul efectuat a fost transferat pe cardul T. Costin.
Totodată, aceste probe nu confirmă că semnăturile inculpatei Iacovleva-Reabova
V. pe tabelele de pontaj de la data de 01.08.2013 pînă la 31.01.2014, ar însemna că ea a
primit careva avantaje de la asemenea activitate.
… probele expuse nici nu confirmă motivul inculpatei Iacovleva-Reabova V. de a
primi careva avantaje de la săvîrșirea faptei de fals în acte publice. În lipsa motivului
dat, făptuitorul poate fi sancționat doar disciplinar, deoarece temei pentru sancționarea
ei pe art. 332 alin. (1) Cod penal, Curtea nu are, reieșind din concluzia că fapta
inculpatei Iacovleva-Reabova V. nu întrunește elementele constitutive ale unei astfel de
infracțiuni.”
Colegiul penal se raliază acestor statuări și consideră că instanța de apel corect a
conchis asupra lipsei unui element al componenței de infracțiuni prevăzute la art. 332
alin. (1) Cod penal și anume, a laturii subiective.
În vederea argumentării acestei concluzii, instanța de recurs, subsidiar celor reținute
de instanța de apel, relevă că numai persoana vinovată de săvârșirea unei fapte prevăzute
de legea penală poate fi supusă răspunderii penale și pedepsei penale. Elementele și
semnele componenței de infracțiune sunt reglementate în art.17-22 Cod penal (intenția,
imprudența, subiectul infracțiunii, vârsta, responsabilitatea etc.) și în alte articole ale
părții generale și ale celei speciale ale Codului penal. În lipsa a cel puțin unui element
sau semn principal al componenței de infracțiune, temeiul juridic al răspunderii penale
decade.
Componența de infracțiune se formează din patru grupe de semne ce caracterizează
cele patru elemente ale infracțiunii, dintre care două obiective: obiectul și latura
obiectivă și două subiective: subiectul și latura subiectivă.
7
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal se
caracterizează prin intenție directă, motivul infracțiunii avînd un caracter special, care se
exprimă în interesul material sau alte interese personale.
Potrivit interpretărilor doctrinare relevante cauzei, prin alte interese materiale se
are în vedere interesele nemateriale ale făptuitorului, care rezultă din necesitățile sau
intențiile personale ale acestuia. În principal se are în vedere năzuința obținerii de către
făptuitor a unor avantaje nepatrimoniale.
Conform învinuirii sub care a fost pusă inculpata în baza art. 332 alin. (1) Cod
penal, se afirmă că ultima este persoană publică și a acționat din alte interese materiale,
însă aceste afirmații ale procurorului sunt vădit nefondate și nu au un careva suport
probator.
În primul rând, instanța de recurs ține să remarce că, după cum rezultă din textul
ordonanței de punere sub învinuire a inculpatei, acesteia i se impută că „fiind persoană
publică, activînd în funcție de director al grădiniței nr. 3 din or. Căușeni, acționînd din
interese personale, a introdus date false în tabelele de pontaj ...”.
Art. 281 alin. (2) Cod de procedură penală reglementează cerințele cărora trebuie să
corespundă ordonanța de punere sub învinuire, inter alia aceasta trebuie să cuprindă
descrierea mijloacelor, a modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterul
vinei și motivele acesteia. Astfel, reieșind din cele stipulate de legislator, reiese că la
imputarea semnului calificativ de „alte interese personale”, organul de urmărire penală
trebuie să stabilească care este acel „alt interes personal” și să-l descrie în conținutul
ordonanței, ca învinuita să aibă posibilitate de a cunoaște și de a se apăra împotriva
învinuirii aduse prin prezentarea, după caz, a probelor apărării.
Din conținutul ordonanței de punere sub învinuire se vede că organul de urmărire
penală nu explică în detalii în ce constă acel „alt interes personal”, pe care l-ar fi dorit
să-l obțină sau la obținut inculpata.
Mai mult, materialele dosarului nu conțin nici o probă directă întru dovedirea
faptului că inculpata urmărind un careva interes personal, intenționat a admis falsul în
actele oficiale, mai mult că acest element constitutiv al infracțiunii nu s-a stabilit nici în
instanța de judecată.
În consecință, din considerentul că vinovăția inculpatei nu a fost confirmată prin
careva probe pertinente și concludente, lipsește latura subiectivă a infracțiunii în
acțiunile lui Iacovleva-Reabova V., iar o sentință de condamnare nu poate fi bazată pe
presupuneri, dubiile în probarea învinuirii urmând a fi interpretate în favoarea inculpatei,
instanța de recurs consideră corectă și legală soluția de achitare în privința ultimei în
baza art. 332 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele
infracțiunii.
8.2. Examinînd cererea avocatei Mîrzîncu A. declarate în numele inculpatei
Iacovleva-Reabova V., prin care se solicită retragerea recursului ordinar din 05.04.2016,
Colegiul penal conchide asupra necesității încetării procedurii de recurs în cauza penală,
8
dat fiind că, în conformitate cu prevederile art.407 alin.(1) și (3), art. 423 Cod de
procedură penală, persoanele menționate la art. 421 Cod de procedură penală, care au
declarat recurs sînt în drept să-l retragă pînă la începutul examinării acestuia, iar
retragerea recursului atrage după sine încetarea procedurii de recurs.
Prin urmare, cererea din 27 mai 2016, depusă de avocata Mîrzîncu A., urmează a fi
admisă cu încetarea proceduri de recurs.
În consecință, Colegiul penal avînd în vedere considerentele menționate supra și
raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură
penală, concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat
prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar
argumentele invocate în cererea de recurs ordinar declarat de procuror, sunt vădit
neîntemeiate.
În temeiul art. 423, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul
Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 26 februarie 2016, în cauza penală privind-o pe Iacovleva-Reabova
Valentina, ca fiind vădit neîntemeiat.
Se admite cererea avocatei Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatei Iacovleva-
Reabova Valentina cu privire la retragerea cererii de recurs, cu încetarea procedurii de
recurs.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 07 octombrie 2016.
Președinte URSACHE Petru
Judecător NICOLAEV Ghenadie
Judecător MORARU Petru
9