1ra-1192/2016 — art. art. 151 alin. 1, 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1192/2016 — art. art. 151 alin. 1, 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1192/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, în cauza penală în privința

lui

Carp Nicu Ion, născut la 30

martie 1994, originar din r-nul

Nisporeni, s. Zberoaia, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Sarmizegetusa

18/3, ap. 13

Ciolacu Ion Vasile, născut la

02 ianuarie 1993, originar și

domiciliat în r-nul Ungheni, s.

Veverița.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, procesul penal în privința lui

Ciolacu Ion, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost încetat în legătură cu

tragerea la răspundere contravențională, în baza art. 55 Cod penal, fiindu-i aplicată

amenda în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie 3000 lei.

1

Carp Nicu a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

art. 151 alin. (1), 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa:

- în baza art. 151 alin. (1) Cod penal – 4 ani închisoare;

- în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal – 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, lui Carp Nicu i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani

și 6 luni închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, în privința lui Carp Nicu, executarea pedepsei cu

închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani, cu obligarea

condamnatului de a nu-și schimba domiciliul fără consimțământul organului competent

care supraveghează executarea sentinței.

18.05.2014, aproximativ la ora 04:30, aflându-se în clubul de noapte “Aktiv”, situat în

mun. Chișinău, bd. Dacia 27, fără nici un motiv, din intenții huliganice, încălcând

grosolan ordinea publică, le-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului lui Zubcu Victor și Buga Ștefan, în rezultatul cărora lui Zubcu

V. i-au fost cauzate vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, iar lui Buga

Ștefan i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare.

Tot el, în aceleași circumstanțe, având intenția cauzării vătămărilor corporale

grave, i-a aplicat lui Zubcu Victor o lovitură cu pumnul în regiunea feței, în rezultatul

căreia ultimului i-au fost cauzate vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care:

- lui Carp Nicu Ion, în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa

de 5 ani închisoare și în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, să-i fie stabilită

pedeapsa de 1 an închisoare; potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, lui Carp Nicu Ion, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de

5 ani și 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

- lui Ciolacu Ion Vasile, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de amendă, în mărime de 300 unități convenționale.

În motivarea cererii apelantul a invocat următoarele:

- instanța de judecată a stabilit inculpaților pedepse prea blânde, corectarea

inculpatului Carp Nicu fiind posibilă doar dacă acesta va executa pedeapsa în mod real,

fapt care va restabili echitatea socială și va permite reeducarea inculpatului;

- prin liberarea lui Ciolacu Ion de răspundere penală în baza art. 55 Cod penal,

instanța i-a stabilit acestuia o pedeapsă prea blândă.

pronunțată integral la 07 aprilie 2016, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu

menținerea sentinței.

2

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că criticile invocate

de apelant, care vizează doar partea stabilirii pedepsei inculpaților, sunt neîntemeiate,

deoarece instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75,

76, 77 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, astfel aplicând inculpaților pedepse corecte, echitabile și

legale.

Astfel, cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului Ciolacu Ion, în raport cu

argumentele invocate în apel, instanța de apel a constatat că prima instanță a ținut cont

de faptul că inculpatul a comis o infracțiune care face parte din categoria celor mai

puțin grave, de persoana celui vinovat, care anterior nu a fost judecat, de vârsta tânără a

inculpatului, de caracteristica pozitivă, de circumstanțele atenuante reținute, și anume

recunoașterea vinovăției, căința sinceră și comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni

mai puțin grave, de lipsa circumstanțelor agravante, precum și de solicitarea de

examinare a pricinii în procedură simplificată, în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, circumstanțe care, în ansamblul lor, permiteau liberarea inculpatului

de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională, în acest sens de către

prima instanță fiind corect aplicate prevederile art. 55 Cod penal, or corectarea

inculpatului este posibilă fără supunerea acestuia răspunderii penale.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului Carp Nicu, instanța de apel a

menționat că acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar motiva necesitatea executării

reale a pedepsei de către inculpat, astfel motivul invocat de apelant fiind neîntemeiat.

Totodată, în privința aceluiași inculpat și pedepsei aplicate acestuia, instanța de apel a

reiterat că instanța de fond a ținut cont de circumstanțele cauzei, de gravitatea

infracțiunilor comise, și anume că infracțiunea prevăzută la art. 151 alin. (1) Cod penal

face parte din categoria celor grave, iar cea prevăzută la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal – din categoria celor mai puțin grave, de persoana celui vinovat, care anterior nu a

fost judecat, de vârsta tânără a inculpatului, de circumstanțele atenuante, și anume

căința sinceră, de lipsa circumstanțelor agravante, precum și de solicitarea de examinare

a pricinii în procedură simplificată, în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală.

În același context, instanța de apel a menționat că prima instanță a ținut cont de

scopul pedepsei – prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea inculpatului, corect

ajungând la concluzia că inculpatul Carp Nicu a conștientizat pericolul faptei comise și

și nu prezintă pericol social, iar corectarea sa și scopul prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni vor fi atinse și prin aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării acesteia. Astfel, în sensul celor expuse, instanța de apel a considerat că

încarcerarea inculpatului va avea un efect negativ asupra persoanei lui, comportamentul

căruia după producerea infracțiunii denota realizarea de către acesta a gravității

acțiunilor sale.

3

În urma celor constatate, instanța de apel a concluzionat asupra respingerii

argumentelor apelantului, pe care le-a considerat neîntemeiate, deoarece pedeapsa

aplicată inculpaților de către instanța de fond este corectă și proporțională în raport cu

infracțiunile comise de către aceștia, fiind conformă scopului instituit de legea penală.

martie 2016, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea cererii recurentul invocă următoarele:

- la individualizarea pedepsei, instanța de apel s-a limitat doar la descrierea

prevederilor art. art. 7, 61, 75-77, 90 Cod penal, fără a face referire la argumentele

invocate în apel, ignorând astfel prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală;

- în privința inculpatului Ciolacu I., instanțele de fond și apel nu au indicat

circumstanțele prin care s-ar constata cu certitudine că corectarea inculpatului este

posibilă fără tragerea la răspundere penală, limitându-se doar la enumerarea

circumstanțelor atenuante reținute în acțiunile inculpatului, fără a le evidenția pe cele

agravante; astfel, pedeapsa stabilită inculpatului Ciolacu I. este prea blândă, deoarece în

cauză nu sunt prezente circumstanțe excepționale și inculpatul nu a conștientizat

consecințele încălcării legii, iar prin aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, care a fost

realizată de instanța de fond și menținută de cea de apel, nu se va atinge scopul legii

penale;

- în privința inculpatului Carp N., după operațiunea de individualizare a pedepsei,

instanța urma să invoce motive suplimentare pentru care a considerat necesară

dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite inculpatului, iar

astfel de motive nu se regăsesc în conținutul hotărârii atacate, astfel instanța de apel în

mod eronat a conchis că corectarea inculpatului Carp N. este posibilă fără izolarea

acestuia de societate;

- instanța de apel justificat a apreciat circumstanțele atenuante în privința

inculpaților, dar pedeapsa stabilită nu a fost apreciată în coroborare cu faptele comise și

consecințele acestora, precum și nu a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social

al infracțiunilor comise, ignorând astfel prevederile art. 75 Cod penal, referitoare la

stabilirea unei pedepse echitabile inculpaților, în strictă conformitate cu prevederile

Părții generale a Codului penal.

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială

a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care

4

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze parțial sau total, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus

la adoptarea unei hotărâri ilegale.

Recurentul invocă temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, și anume că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, pe care Colegiul penal lărgit îl consideră că și-a găsit confirmare la

judecarea recursului ordinar declarat.

În susținerea acestei concluzii, Colegiul penal lărgit constată că recurentul și-a

exprimat dezacordul cu poziția instanței de apel, în partea ce privește individualizarea

pedepselor stabilite prin sentință, atât în privința inculpatului Carp Nicu, cât și a lui

Ciolacu Ion. În particular, criticile recurentului vizau netemeinicia soluției date de către

prima instanță, prin aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal față de inculpatul Ciolacu

Ion și a art. 90 Cod penal în privința lui Carp Nicu, soluție în mod eronat menținută de

către instanța de apel. În cauză, Colegiul penal lărgit consideră că criticile invocate de

recurent sunt întemeiate, din următoarele considerente.

Cu referire la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Ciolacu Ion,

Colegiul penal constată că instanța de apel, la rândul său, a reținut respectarea tuturor

regulilor, de către prima instanță, care vizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce

privește cuantumul acesteia, cât și modul de executare. În sensul dat, instanța de apel a

susținut poziția primei instanțe, conform căreia au fost întrunite condițiile pentru

aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, concluzie pe care instanța de recurs o

consideră pripită.

Potrivit art. 55 Cod penal, liberarea persoanei de răspundere penală cu tragerea la

răspundere contravențională poate fi aplicată dacă au fost cumulativ întrunite patru

condiții: 1) săvârșirea pentru prima oară a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave,

cu excepția celor prevăzute în norma articolului menționat; 2) recunoașterea vinovăției;

3) repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune; 4) constatarea faptului că corectarea

persoanei este posibilă fără ca ea să fie supusă răspunderii penale.

În speță, Colegiul penal constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au

reținut că inculpatul Ciolacu Ion a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, și-a recunoscut

vina și a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune (prin faptul că partea vătămată nu

are pretenții față de inculpat), constatări pe care instanța de recurs le apreciază ca fiind

juste, însă în mod eronat au concluzionat asupra faptului că corectarea lui Ciolacu Ion

era posibilă fără ca el să fie supus răspunderii penale.

În acest sens, Colegiul penal constată că instanțele de fond și apel au ajuns la

concluzia respectivă reieșind din întrunirea celorlalte condiții, prevăzute de art. 55 Cod

penal și enunțate anterior. Această poziție este una eronată și contrară interpretării

literale a textului normei juridice menționate deoarece, interpretând gramatical textul

normei de la art. 55 alin. (1) Cod penal, reiese indubitabil că constatarea faptului că

corectarea persoanei este posibilă fără ca ea să fie supusă răspunderii penale

reprezintă o condiție distinctă pentru aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, și nu o

5

concluzie asupra căreia se ajunge prin constatarea și cumularea celorlalte condiții,

prevăzute de articolul dat. Reieșind din această poziție, Colegiul penal consideră că

soluția instanței de fond, privind aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, a fost în mod

eronat menținută de către instanța de apel, în urma interpretării defectuoase a textului

legii, deoarece ambele instanțe urmau să specifice și să motiveze de ce au ajuns la

concluzia că corectarea lui Ciolacu Ion era posibilă fără ca el să fie supus răspunderii

penale.

Din aceste considerente, în partea individualizării pedepsei stabilite lui Ciolacu

Ion, instanța de recurs consideră valabile argumentele recurentului.

Cu referire la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Carp Nicu,

Colegiul penal constată că instanța de apel, la rândul său, a reținut anumite concluzii ale

instanței de fond care de facto nu există în sentință. Astfel, Colegiul penal constată că

potrivit textului deciziei atacate, instanța de apel a menționat că “Colegiul reiterează că

instanța de fond…corect a ajuns la concluzia că inculpatul Carp Nicu a conștientizat

pericolul faptei comise și nu prezintă pericol social…”, concluzie care nu se regăsește

în conținutul sentinței și în mod corespunzător nu aparține instanței de apel, respectiv

nefiind pasibilă de a justifica legalitatea aplicării, de către prima instanță, a prevederilor

art. 90 Cod penal față de inculpatul Carp Nicu. Această situație, în opinia Colegiului

penal lărgit, indică indubitabil asupra faptului că instanța de apel nu a apreciat și nu a

stabilit, în mod efectiv, posibilitatea dispunerii suspendării condiționate a executării

pedepsei, stabilite lui Carp Nicu, și în consecință neîntemeiat a menținut soluția primei

instanțe în partea dată.

În opinia Colegiului penal, eroarea atestată confirmă existența nu doar a temeiului

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, invocat în

cerere, ci și a faptului că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, deoarece motivarea soluției instanței de apel pe constatări inexistente în

conținutul sentinței echivalează cu lipsa motivelor pe care este întemeiată soluția din

hotărârea atacată, ceea ce constituie temei pentru recurs, conform art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

Astfel, în partea individualizării pedepsei stabilite lui Carp Nicu, instanța de

recurs consideră a fi întemeiate argumentele recurentului.

În urma celor constatate, Colegiul penal lărgit concluzionează că motivele

invocate de recurent sunt întemeiate, temeiul pentru recurs, invocat de recurent, și-a

găsit confirmare la judecarea recursului ordinar, iar erorile comise de către instanța de

apel pot fi corectate doar de către aceasta. Din aceste motive, Colegiul penal lărgit

conchide de a admite recursul ordinar declarat, cu casarea totală a deciziei instanței de

apel și cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de motivele indicate

în prezenta decizie, care au servit temei de casare a hotărârii adoptate și, cu respectarea

prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, să țină cont de motivele invocate atât în cererea de apel, cât

6

și în cea de recurs, să efectueze operațiunea de individualizare a pedepsei în privința

inculpaților în conformitate cu rigorile legale, să se pronunțe motivat și întemeiat asupra

posibilității aplicării față de inculpați a instituțiilor de liberare de răspundere penală cu

tragerea la răspundere contravențională și condamnare cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei și în dependență de situația constatată să adopte o hotărâre legală și

întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 martie 2016, în cauza penală în privința lui Carp Nicu Ion și Ciolacu

Ion Vasile și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 06 octombrie

2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

7