1ra-1344/2016 — art.186 alin.4 CP

Dosarul nr.1ra-1344/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda și Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Aghiorghiesi Nicolae, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016, în cauza penală

în privința lui

Aghiorghiesi Nicolae Roman,

născut la 20.03.1988, originar

din mun. Chișinău, domiciliat în

or. Călărași str. Alexandru cel

Bun nr.122.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.12.2015 – 08.02.2016;

Instanța de apel: 09.03.2016 – 22.03.2016;

Instanța de recurs: 08.06.2016 – 07.09.2016.

A C O N S T A T A T :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală potrivit

prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, Aghiorghiesi Nicolae a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin.(4) Cod penal, la 4 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani, obligându-l ca în

termenul stabilit, să nu-și schimbe domiciliul sau reședința fără

consimțământul organului competent.

1

Măsura preventivă aplicată în privința lui Aghiorghiesi Nicolae - arestul

preventiv a fost înlocuită cu obligarea de nepărăsire a localității pînă la

intrarea sentinței în vigoare, cu eliberarea din sala de judecată.

Aghiorghiesi Nicolae la 01.10.2015, între orele 08.00-12.30 și Svîc Vitalie, în

privința ultimului cauza fiind disjungată într-o procedură separată, aflându-se

în localitatea Scoreni raionul Strășeni, având scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, au pătruns în gospodăria lui Budeci Olesea situată în satul Scoreni

raionul Strășeni de unde tainic au sustras bani și anume 2000 de euro,

notebook de model „PackardBell", doua telefoane mobile de model „Nokia",

planșetă de model „Acer” și un burghiu electric de model „Hander", astfel,

cauzându-i părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă de 50540

lei.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 186 alin (4) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, deoarece în opinia procurorului,

pedeapsa stabilită inculpatului prin sentință, este prea blîndă, nu corespunde

personalității celui vinovat și este nefondată sub aspectul blândeții pedepsei,

deoarece nu corespunde circumstanțelor comiterii infracțiunii și gradului

pericolului social ce îl prezintă inculpatul.

2016, apelul declarat de procuror a fost admis, casată sentința în latura penală

și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpatul Agheorghiesi Nicolae a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 186 alin.(4) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei inculpatului urmînd a fi calculat din

momentul reținerii, cu includerea în acest termen a duratei ținerii în stare de

arest de la 27 octombrie 2015 până la 22 martie 2016.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia ca inculpatul Agheorghiesi Nicolae a săvârșit infracțiunea imputată

reieșind din cercetarea cumulului de probe și aprecierea acestuia potrivit

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

2

Referitor la individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a

conchis că aceasta este prea blândă, statuând în acest sens următoarele, deși

în privința inculpatului sunt prezente circumstanțele atenuante recunoașterea

vinei, căința sinceră și solicitarea examinării cauzei în baza probelor

acumulate în faza urmăririi penale, conform art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, însă, inculpatul anterior de 4 ori a fost atras la răspunderea

penală pentru faptele comise, circumstanțe din care reiese că inculpatul n-a

tras concluziile respective, nu s-a corectat și reeducat, și din nou a comis

infracțiune, astfel demonstrînd că nu regretă de cele comise și astfel, o altă

pedeapsă decât cea privativă de libertate reală nu-și va atinge scopul.

Totodată, instanța de apel a considerat, că prima instanță eronat a reținut

ca circumstanță agravantă în privința inculpatului: „săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară",

deoarece prin sentința Judecătoriei Călărași din 17.03.2006 în baza art.186

alin. (2) Cod penal, fiind cumulată în baza art. 85 Cod penal pentru cumul de

sentințe, termenul total de închisoare a fost stabilit în mărime de 4 ani și 2

luni, prin urmare, la momentul săvârșirii infracțiunii imputate inculpatul avea

antecedentele penale stinse, deoarece potrivit prevederilor art. 111 alin.(3)

Cod penal stingerea antecedentelor penale anulează toate incapacitățile și

decăderile din drepturi legate de antecedentele penale. Mai mult, instanța de

apel a reținut și faptul că prin rechizitoriu în privința inculpatului n-a fost

reținută ca agravantă această circumstanță.

Astfel, la individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut

următoarele: caracterul și gradul pericolului social și prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului, recunoașterea vinei și căința

sinceră, de faptul că antecedentele penale sunt stinse, până în prezent n-a

întreprins nimic pentru repararea prejudiciului cauzat părții vătămate,

considerente din care inculpatul urmează să poarte răspundere penală pentru

faptele săvârșite în închisoare, pedeapsă care va contribui la corectarea și

reeducarea lui.

declarat recurs ordinar inculpatul Agheorghiesi Nicolae, prin care invocînd

temei de drept pct. 10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor recurentul a invocat:

- instanța de apel, individualizînd pedeapsa inculpatului, nu a ținut cont

de persoana inculpatului și anume că este tînăr, fără antecedente penale,

anterior a fost judecat pentru infracțiuni similare, însă în perioada

minoratului, a recunoscut vinovăția și a solicitat examinarea cauzei în

3

procedură simplificată în ordinea prevederilor art. 364/1 Cod de procedură

penală, are la întreținere un copil minor pe care îl crește și educă în lipsa

mamei care este plecată într-o direcție necunoscută.

inadmisibilității acestuia, din motiv că pedeapsa stabilită inculpatului a fost

individualizată potrivit prevederilor legale.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Analizînd decizia instanței de apel prin prisma criticilor aduse de

recurent în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și anume:

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul

penal menționează că potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cît și a altor persoane.

Colegiul atestă că sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevede

pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de pînă la 4 ani.

În continuare Colegiul penal constată că, examinarea cauzei și

pronunțarea sentinței a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală potrivit prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală

respectiv urmează de menționat că potrivit normei citate și anume la alin. 8)

„inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

4

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare …”.

Instanța de apel, casînd sentința primei instanțe în latura penală,

rejudecînd cauza și pronunțînd o nouă hotărîre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, i-a stabilit inculpatului pedeapsă în baza art. 186 alin.

(4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală,

de 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Pedeapsă

pe care instanța de recurs o consideră legală și întemeiată și care corespunde

exigențelor legii, deoarece limita minimă a pedepsei cu închisoare care putea

fi aplicată inculpatului este minim 3 ani și 4 luni, iar maximă de 6 ani și 8 luni.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului Cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Colegiul penal reține că instanța de apel, individualizând pedeapsa

inculpatului a menționat faptul că în privința acestuia antecedentele penale

sunt stinse, însă acesta a comis infracțiunea deși anterior de patru ori a mai

fost condamnat, fapt prin care se constată că n-a demonstrat că a tras

concluziile respective și regretă de cele comise și că dorește să se corecteze și

să se reeduce, prin urmare o altă pedeapsă decît cea privativă de libertate nu-

și va atinge scopul.

Mai mult, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont

de faptul, că deși acesta a recunoscut vinovăția și s-a căit sincer, antecedentele

penale fiind stinse, însă pînă în prezent nu a reparat prejudiciul cauzat părții

vătămate.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal constată că concluzia

instanței de apel privind pedeapsa stabilită inculpatului este una corectă,

deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind în limitele prevăzute de legea penală, iar

argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

5

Mai mult ca atît, Colegiul penal subliniază că, potrivit practicii judiciare

constante, instanțele judecătorești sunt singure în măsură să determine

măsura de pedeapsă și durata acesteia precum și modul de executare al

pedepsei, ținînd cont de prevederile legale în acest sens și de circumstanțele

cauzei, prin urmare, argumentele recursului potrivit cărora inculpatul urma

să beneficieze de reducerea pedepsei la limita minimă nu pot să determine

pronunțarea unei soluții privind admiterea recursului.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile

invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de

drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este

legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Aghiorghiesi

Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22

martie 2016, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 octombrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

6