1ra-1524/16 — art.287 alin.3 CP

1ra-1524/16 — art.287 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1524/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 august 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 20 ianuarie 2016 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2016, declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin și avocatul Botnari Mariana

în numele inculpatului

Ghibadulin Stanislav Iosif, născut la 11

iulie 1990, originar și domiciliat în

mun.Chișinău, str.Hristo Botev 23, ap.115.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Stanislav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal la 6 ani

închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și inculpatul Botnarencu Romeo în privința căruia

hotărîrile judecătorești nu se contestă.

februarie 2014, ora 14.00, aflîndu-se pe str.Alexandru Marinescu 38, mun.Chișinău, fiind

împreună și după o înțelegere prealabilă, inclusiv și cu alte persoane neidentificate de către

organul de urmărire penală, care reprezintă activiștii mișcării de combatere a pedofiliei

„Оккупай-педофиляй Молдова”, acționînd din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea

publică, prin acțiuni ce se deosebesc prin conținutul lor, printr-o obrăznicie deosebită, au aplicat

violență fizică în privința lui Muranov Vitalie, manifestată prin aplicarea multiplelor lovituri

cu pumnii în regiunea toracelui, fiind electrocutat de trei ori cu electroșocherul și amenințat cu

aplicarea unui pistol de model „Байкал”, impunîndu-1 să recunoască că este pedofil, fiind

înjosit și numit cu cuvinte necenzurate, iar printr-un cinism și obrăznicie deosebită, Ghibadulin

Stanislav ținîndu-l cu picioarele de umeri efectua acțiuni idecente.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

S.Ghibadulin să fie achitat, invocînd că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece

instanța nu a cercetat probele prezentate și nu le-a apreciat corect; nu a fost dovedită vinovăția

1

inculpatului; nefolosirea armei de către inculpat este confirmată și prin declarațiile părții

vătămate; declarațiile martorului C.Roșca demonstrează nevinovăția inculpatului; procesul-

verbal de ridicare a CD-ului din 20.10.2014 urmează a fi exclus, deoarece nu se cunoaște

proveniența lui.

parțial apelul avocatului, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată în această

parte o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care S.Ghibadulin a

fost condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal la 4 ani închisoare, iar în temeiul art.90 Cod

penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 3 ani. În rest

sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în cauză, care

dovedesc cu certitudine vinovăția lui S.Ghibadulin de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.287 alin.(3) Cod penal, corect stabilind circumstanțele de fapt și vinovăția lui, just încadrînd

în drept acțiunile acestuia.

La fel, instanța de apel a menționat că vina inculpatului de comiterea infracțiunii

imputate este integral dovedită prin probele cercetate și verificate în cadrul ședințelor de

judecată, și anume declarațiile inculpaților S.Ghibadulin și R.Botnarencu, ale părții vătămate

V.Muranov, a martorului C.Roșca și actele cauzei - procesele-verbale de examinare a unui

suport CD cu tabel fotografic, anexat la plîngerea lui V.Muranov cu imagini video, de ridicare

a CD-ului cu înregistrările video din 04.12.2014, mijlocul material de probă un suport CD

examinat la 20.10.2014 cu imagini video și SD-uri cu înregistrări video de la conferința de

presă Genderdos-M din 25.11.2014, de percheziție din 26.11.2014, potrivit căruia la

R.Botnarencu a fost depistat și ridicat o armă de model Valtro, un magazin, două cartușe și

permis de port armă.

Reținînd aceste probe, instanța a constatat că fapta incriminată inculpatlui S.Ghibadulin

a fost săvîrșită de acesta, iar argumentele apărării, precum că nu a fost dovedită vinovăția

acestuia, că prima instanța și-ar fi bazat concluziile doar pe declarațiile părții vătămate, care

sînt contradictorii și nu coroborează cu alte probe, astfel că urmau a fi apreciate critic, le-a

considerat neîntemeiate, pe motiv că acestea sînt veridice, coroborînd între ele și fiind susținute

și confirmate prin probele administrate, completîndu-se reciproc, declarații ce au fost date de

partea vătămată sub jurămînt, fiind avertizat de răspundere penală pentru declarații false, iar

temei de a nu crede acestor declarații nu sînt.

De asemenea, nu au fost reținute ca plauzibile nici argumentele apărării, precum că CD-

ul cu imagini video din 20.10.2014 anexat la plîngerea părții vătămate este o probă care nu are

indicată sursa provenienței acestuia, urmînd a fi considerată nulă, or, instanța de apel a

menționat că anume prin această probă au fost identificate persoanele care au săvîrșit printr-un

cinism și obrăznicie deosebită infracțiunea de huliganism.

La fel, instanța de apel a menționat că nerecunoașterea vinei de către inculpat se

apreciază de instanță drept o metodă de apărare, ca o încercare de a se eschiva de la răspunderea

penală, folosindu-se de dreptul lui procesual de a nu recunoaște vina, și nu echivalează cu

achitarea inculpatului, ceea ce rezultă că argumentele invocate de apărător nu pot fi reținute.

În același rînd, instanța de apel a menționat că, prima instanța i-a aplicat inculpatului o

pedeapsa prea aspră, astfel ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

2

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia, a considerat că sînt întrunite condițiile prevăzute de art.90 Cod

penal, care reglementează condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe

motiv că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită. Instanța de apel a considerat

admisibil de a-i acorda, în limitele legii, o șansă inculpatului de a se reabilita față de societate

pentru fapta comisă, considerînd că pedeapsa își va atinge scopul de corectare și reeducare, și

care este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

și avocatul M.Botnari în numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul care, invocînd temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, invocînd că hotărîrea

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și pedeapsa aplicată

inculpatului nu a fost individualizată conform prevederilor legale, fiind ignorate criteriile

prevăzute de art.7, 61, 75 Cod penal; inculpatul s-a eschivat de a se prezenta în instanța de

judecată, fiind anunțat în căutare, astfel neîntemeiat au fost aplicate în privința acestuia

prevederile art.90 Cod penal;

- avocatul M.Botnari în numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzute de

art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea

unei hotărîri de achitare, pe motiv că instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt ce constă

în interpretarea incorectă și eronată a probelor administrate în temeiul cărora și-a întemeiat

soluția; în acțiunile inculpatului lipsesc semnele calificative ale infracțiunii incriminate cum ar

fi încălcarea ordinii publice, amenințarea de aplicarea violenței, acțiuni deosebit de obraznice.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din următoarele

considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de procurorul C.Miron.

Potrivit textului recursului, procurorul a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrii

judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd aceasta nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui S.Ghibadulin

în baza art.287 alin.(3) Cod penal, și, critică hotărîrea instanței de apel, precum că aceasta fără

a-și motiva soluția, neîntemeiat a casat sentința și i-a stabilit inculpatului pedeapsa cu

suspendarea condiționată a închisorii, prin ce a ignorat principiul individualizării pedepsei

penale.

Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa și

greșit a aplicat prevederile art.90 Cod penal, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat.

La acest capitol Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

3

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Consultînd textul deciziei contestate, Colegiul reține că instanța de apel a ținut seama de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de toate

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de persoana inculpatului

S.Ghibadulin, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acestuia.

Astfel, instanța de apel corect a concluzionat că este irațional ca inculpatul să execute

real pedeapsa închisorii, considerînd posibilă corijarea și reeducarea acestuia fără izolarea lui

de societate și, cu referire la art.90 Cod penal, just a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă. Instanța de apel a conchis că această pedeapsă va

contribui la corectarea inculpatului, precum și la prevenirea săvîrșirii de către acesta a altor

acțiuni infracționale sau de alt ordin, dînsul fiind sub supravegherea organelor competente și

sub pericolul de a executa pedeapsa cu închisoare real, stabilită în caz dacă va mai admite

acțiuni ce sînt incompatibile cu ordinea stabilită de lege.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei inculpatului au fost respectate prevederile legii, iar în

atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a executării pedepsei de 4 ani

stabilite acestuia, legea nu prevede, deoarece suspendarea executării condiționate a pedepsei,

conform art.90 alin.(4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de

categorie gravă.

Argumentul procurorului referitor la faptul că cauza s-a examinat în lipsa lui

S.Ghibadulin, astfel acesta se eschivează de instanța de judecată și urmează a fi aplicată

pedeapsa închisorii, nu poate fi reținut. Instanța de apel a dat apreciere tuturor probelor, a luat

în considerație gravitatea infracțiunii comise și a ținut cont de persoana inculpatului,

considerînd că suspendarea condiționată a pedepsei privative de libertate, își va atinge scopul.

Mai mult, conform art.66 alin.(2) pct.23) Cod de procedură penală, participarea la judecarea

cauzei în primă instanță și în ordine de apel, este un drept al inculpatului, iar conform

materialelor cauzei drepturile și interesele acestuia au fost reprezentate de către apărătorul său.

La fel, argumentul recurentului, precum că decizia instanței nu cuprinde motivele de

aplicare a pedepsei stabilite, este neîntemeiat, dimpotrivă decizia este bine argumentată,

motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei lui S.Ghibadulin, instanța de apel

a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă în limitele

prevăzute de sancțiunea articolului în baza căruia a fost condamnat.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile de drept

la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,

pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise, fiind individualizată potrivit

prevederilor legale.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul M.Botnari în numele inculpatului

S.Ghibadulin.

Avocatul în recurs a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrilor judecătorești art.427

alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii ori faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

4

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, au

examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, și anume declarațiile părții vătămate

V.Muranov, care a relatat că a fost agresat fizic de către inculpați, electrocutat cu

electroșocherul și amenunțat de către R.Botnarecu cu un pistol, a inculpaților S.Ghibadulin și

R.Botnarencu, a martorului C.Roșca și actele cauzei – procesele-verbale de examinare a

obiectului cu tabel fotografic din 20.10.2014, 01.12.2014, 05.12.2014, de percheziție din

26.11.2014, de ridicare din 04.12.2014, mijlocul material de probă un suport CD examinat la

20.10.2014.

Toate aceste probe au fost verificate sub aspectul pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității, conform cărora cert s-a constatat faptul săvîrșirii de către S.Ghibadulin a

infracțiunii imputate, astfel concluzia despre vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art.287 alin.(3) Cod penal, este justă și întemeiată.

Prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care caracterizează latura obiectivă

a infracțiunii menționate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a acesteia, a fost

demonstrată prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul

ședințelor de judecată.

Argumentele recurentului, precum că instanțele de fond la pronunțarea hotărîrilor au luat

în considerație doar declarațiile părții vătămate, sînt neîntemeiate, deoarece instanțele și-au

bazat concluziile privind vinovăția inculpatului reieșind din probele administrate și cercetate în

ședințele de judecată, și anume declarațiile atît ale părții vătămate V.Muranov, cît și a

martorului C.Roșca, care a declarat că întîlnindu-se cu S.Ghibadulin acesta era cu vreo 5

persoane și din discuția cu dînsul a înțeles că așteaptă un potențial pedofil. Mai mult, declarațiile

inculpatului vin în contradicție și cu conținutul procesului-verbal de examinare a CD-lui din

20.10.2014 cu tabelul fotografic anexat la plîngerea lui V.Muranov, în care sînt redate imaginile

video cu cîteva persoane pe str.Alexandru Marinescu 38, mun.Chișinău, și anume partea

vătămată în preajma căruia se aflau S.Ghibadulin și R.Botnarencu, care manifestau un

comportament obraznic, încălcînd ordinea publică, impunînd partea vătămată să recunoască ca

are o altă orientație.

Prin urmare, cert s-a constatat că inculpatul, prin acțiunile sale a încălcat grosolan

ordinea publică, cu acostarea jignitoare a părții vătămate, acțiuni ce au încălcat normele etice,

tulburînd ordinea publică și liniștea persoanelor.

Astfel, instanța de recurs atestă că argumentele recurentului, precum că nu a fost

dovedită vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, nu pot fi reținute, dat fiind

că instanțele de fond corect au conchis că prin probele sus menționate se confirmă vinovăția

acestuia.

Nu pot fi reținute nici argumentele recurentului referitor la faptul că procesul-verbal de

examinare a CD-ul cu imagini video din 20.10.2014 nu ar conține probe ce ar indica sursa

provenienței acestei înregistrări, considerînd-o ca o probă nulă. În acest sens, instanțele de fond

au menționat că, anume prin această probă au fost identificate persoanele care au săvîrșit printr-

un cinism și obrăznicie deosebită, cu aplicarea armei, infracțiunea de huliganism, impunîndu-

1 pe V.Muranov să recunoască că are o altă orientație. La fel, latura subiectivă a infracțiunii de

huliganism se caracterizează prin intenție directă, or nu există conduită umană care să nu fie

5

motivată. Ce ține de procesul-verbal de examinare a CD-ului de la conferința de presă

Genderdoc-M și CD-ul propriu zis, această probă a fost examinată în ansamblu cu alte probe,

fiind apreciată sub toate aspectele și în mod obiectiv.

Neîntemeiat consideră Colegiul și argumentul avocatului, precum că inculpații nu au

folosit arma în timpul incidentului, deoarece acestea se combat prin declarațiile părții vătămate,

care a susținut că S.Ghibadulin era cu electroșocherul și a fost amenințat cu pistolul pe care îl

avea R.Botnarencu asupra sa, iar acesta din urmă a declarat că nu ține minte dacă a avut arma

în acea zi la dînsul, însă cîte odată o poartă cu el (f.d.192, v.2). Ce ține de confuzia părții

vătămate în legătură cu tipul armei, instanța remarcă că acesta nu este expert în domeniu pentru

a da caracteristici concrete și a stabili dacă arma a fost una de foc sau de gaze, dînsul a

caracterizat-o vizual.

Totodată, Colegiul penal atestă că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu

echivalează cu achitarea sa, de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui în

săvîrșirea infracțiunii imputate.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal nu

constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acestora. Decizia instanței de apel cuprinde

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce

se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărîrii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestora în cazul în care constată

că sînt vădit neîntemeiate.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursurilor ordinare declarate de procuror și avocatul M.Botnari în numele

inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin și avocatul Botnari Mariana în numele inculpatului

Ghibadulin Stanislav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai

2016, în cauza penală în privința lui Ghibadulin Stanislav, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 septembrie 2016.

Președintele Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6