1ra-1438/2016 — art. 187 alin. 2, lit. b, d, e, f, 152 alin. 1, 287 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia, mun. Chișinău din 28 decembrie 2015, cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Rotari Norin a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare, în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare. Potrivit art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 28 decembrie 2015, 1 deducându-se durata aflării în arest preventiv din 04 februarie 2015 până la 28 decembrie 2015. Rotari Valentin a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare, și în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare. Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 28 decembrie 2015, deducându-se durata aflării în arest preventiv din 04 februarie 2015 până la 28 decembrie 2015. Prin aceeași sentință au fost condamnați și Bodeasa P., Rusu R. și Bruma I., însă în privința lor hotărârile judecătorești nu se contestă. De la Rotari Norin, Rotari Valentin s-a încasat în beneficiul lui Filip Constantin, prejudiciul material în mărime de 10.000 lei.

Instanța de fond, a constatat că la 25 ianuarie 2015, orele 19.00, aflându-se în apropierea parcului de lângă piața centrală din or. Drochia, inculpații Rotari Norin și Rotari Valentin, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma înțelegerii prealabile, cu scop de profit și de a sustrage bunurile altei persoane, aplicând violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea lui Munjiu A., exprimată prin răsucirea mâinilor, i-au sustras în mod deschis un telefon mobil de model „Lenovo” A 319, cu costul de 3000 lei, și bani în sumă de 200 lei, cauzându-i părții vătămate o daună în proporții considerabile, în sumă totală de 3200 lei. La 08 octombrie 2014, orele 02.00, aflându-se la complexul de vile „Doina” din apropierea s. Șurii – Noi, r-nul Drochia, inculpații Rotari N., Rusu R., Bruma I., Bodeasa P., Bruma M. și Rotari P., fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma înțelegerii prealabile și cu scop de profit și de a sustrage bunurile altei persoane, aplicând violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea lui Filip C., exprimată prin aplicarea multiplelor lovituri cu pumnii peste cap și îmbrâncindu-l la pământ, i-au sustras în mod deschis o lanternă la prețul de 50 lei, două perechi de clește la prețul de 150 lei și 5 litri de motorină la prețul de 87, 85 lei, cauzând părții vătămate o daună în proporții considerabile, în sumă totală de 287,85 lei. La 20 septembrie 2014, aproximativ orele 24.00, aflându-se la terasa market- ului „Я”, situat pe str. Boiarnițchi, or. Drochia, inculpatul Rotari N., fiind în stare de ebrietate alcoolică, după un conflict cu Colodrovschi I., locuitor al s. Șuri, r-nul Drochia, în scop de răzbunare, i-a aplicat lovituri pe diferite părți ale corpului cu pumnii și picioarele, cauzându-i edem și deformație a gambei drepte, fractură închisă concomitentă a oaselor gambei drepte, deplasare minimală ce se califică ca vătămări corporale medii, care au provocat dereglarea sănătății pe un timp îndelungat. La 25 octombrie 2015, orele 20.30, inculpatul Rotari N., aflându-se împreună cu Rotari V. în incinta barului „Deja Vu”, amplasat pe str. Independenței 2, or. Drochia, fiind în stare de ebrietate alcoolică, încălcând grosolan ordinea publică și manifestând prin comportamentul său o vădită lipsă de respect față de societate, fără careva motive, din intenții huliganice i-a aplicat lui Sugailo S. o lovitură cu pumnul în regiunea feței, iar lui Zarețchi A. i-au aplicat multiple 2 lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, totodată deteriorând mai multe bunuri din local. Instanța a reținut că inculpații au recunoscut în totalitate vina, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penală. Instanța a conchis, că probele administrate confirmă integral vinovăția inculpaților și a încadrat acțiunile inculpatului Rotari N. în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, ca vătămare intenționată medie a integrității corporale, care au provocat dereglarea sănătății pe un timp îndelungat și în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, și care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de mai multe persoane, acțiunile inculpatului Rotari V. în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod Penal, ca huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, și care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de mai multe persoane. La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de prevederile art. 3, 61, 75 – 77 Cod penal și art. 3611 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpații au recunoscut vina, s-au căit sincer, că sunt prezente circumstanțe agravante - săvîrșirea infracțiunii de către o persoană condamnată anterior și în stare de ebrietate, că modul de viață și condițiile de trai ale inculpaților sunt indecente, că ei nu lucrează, se află în vizorul poliției, deseori încălcând ordinea publică, concluzionând că reeducarea și corectarea lor este posibilă doar prin izolare de societate. 3.Inculpatul Rotari N. a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă non – privativă de libertate. Apelantul a invocat, că nu este de acord cu pedeapsa aplicată. 3.1. A declarat apel și inculpatul Rotari V., solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă non – privativă de libertate. Apelantul a invocat, că dorește să fie eliberat de pedeapsă. 3.2. Avocatul Larisa Craveț, la fel a declarat apel în numele inculpaților, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să le fie stabilită o pedeapsă non – privativă de libertate. Apelantul a invocat că instanța de fond nu a luat în considerație toate aspectele prevăzute de art. 7, 75-88 Cod penal. În speță, legislația penală prevede posibilitatea reală pentru aplicarea prevederilor art. 79 și 90 Cod penal, reieșind din datele privind personalitatea inculpaților. 3 Instanța nu a luat în considerație posibilitatea de reeducare a inculpaților în libertate, fapt care ar demonstra că sentința judecătorească este justă, obiectivă și echitabilă, iar aplicarea față de inculpați a unei pedepse privative de libertate, nu va influența pozitiv asupra corectării și reeducării acestora.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 aprilie 2016, apelurile au fost respinse ca nefondate. Instanța de apel a reținut că la determinarea tipului și măsurii de pedeapsă, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că s-au stabilit circumstanță atenuantă căința sinceră și circumstanțe agravante: comiterea unei infracțiuni de către persoana care a fost anterior condamnată, ultimii nefiind la primul conflict cu legea penală, comiterea unei infracțiuni în stare de ebrietate, că inculpații nu sunt angajați în câmpul muncii și se află în vizorul poliției, deseori încălcând ordinea publică, că lipsește dorința inculpaților de a se corecta, concluzionând că corectarea și reeducarea acestora este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse privative de liberate. Pedepsele stabilite, sunt proporționale și echitabile faptelor comise de către inculpați, legale și individualizate, care sunt pasibile de a restabili echitatea socială perturbată prin infracțiunile comise, corectarea inculpaților fiind posibilă doar prin izolarea de societate.

Avocatul Larisa Craveț a declarat recurs ordinar, solicitând casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpaților să le fie aplicată o pedeapsă mai blândă, non – privativă de libertate. Recurenta a invocat că inculpații nu au antecedente penale, au recunoscut vina integral, căindu-se sincer de cele comise, provin dintr-o familie săracă, locuind cu mama și bunica în etate, au o vârstă fragedă și prezintă stări fizice bolnăvicioase. La stabilirea pedepsei au fost luate în considerație doar circumstanțele agravante, fiind ignorate prevederile legislației penale cu privire la individualizarea pedepsei, existența posibilității reale la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a pedepsei, în circumstanțele atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal. Instanțele de fond și de apel nu au luat în considerație posibilitatea de reeducare a inculpaților la o vârstă prea fragedă, în libertate, fapt care ar demonstra că sentința judecătorească este una justificată, obiectivă și echitabilă. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. 4 Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpaților, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 61, 75, 84 alin. (1) Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpaților în corespundere cu prevederile legale (pct. 2. și 4. din decizie). Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din decizie). Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal. 5 Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2.-5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova). Circumstanțele enunțate denotă că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că au adoptat hotărâri care cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că le-au aplicat inculpaților o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Larisa Craveț, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 28 decembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 aprilie 2016, în privința inculpaților Rotari Norin Marin și Rotari Valentin Marin, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 septembrie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 6