1ra-1357/2016 — art. 192/1 alin. 1, 264/1 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1357/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Constantin Alerguș,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 13

octombrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie

2016, declarate de inculpatul

Slivinschii Serghei Vitalii, născut la

14 iulie 1980, originar și locuitor al s. Temeleuți, r-nul

Florești, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 25.02.2015 – 13.10.2015,

instanța de apel: 10.12.2015 – 12.04.2016,

instanța de recurs: 09.06.2016 – 27.07.2016.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Serghei a fost condamnat în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare și în

baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 1 an închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani 2 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând cu 13 octombrie

2015, deducându-se durata aflării în arest preventiv de la 21 septembrie 2015 până la

13 octombrie 2015.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța civilă.

aflându-se la domiciliul lui Găină S. din s. Berezchi, r-nul Anenii Noi, inculpatul

Slivinschii Serghei, fiind în stare de ebrietate avansată, fără scop de însușire, a răpit

mijlocul de transport UAZ , n/î CS AQ 607, ce aparține lui Găină S., și s-a deplasat

în s. Hîrbovăț.

1

Tot el, la 22 iunie 2014, aproximativ orele 19.00, fără a deține permis de

conducere, conducea mijlocul de transport de model UAZ, n/î CS AQ 607, pe drumul

public din s. Hîrbovăț, și neisprăvindu-se cu conducerea mijlocului de transport s-a

tamponat într-un copac. Conform procesului verbal de examinare medicală de

constatare a faptului consumului de băuturi alcoolice și stării de ebrietate nr. 152 din

22.06.2015, s-a constatat în aerul expirat de Slivinschii S. 0,77 mg/l alcool, iar în

sângele colectat 2,26 g/l alcool.

Instanța a statuat, că vina inculpatului este dovedită integral prin probele

administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 1921 alin. (1) și 2641 alin. (4) Cod

penal.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

Apelantul a invocat că pedeapsa-i aplicată este una prea aspră.

2016, apelul a fost respins ca depus peste termen.

Instanța de apel a reținut, că instanța de fond a pronunțat sentința public și

integral la 13 octombrie 2015, fiind prezent și inculpatul, fapt confirmat prin

respectivul proces – verbal al ședinței de judecată.

Astfel, termenul de contestare de 15 zile de la data pronunțării sentinței

integrale, a expirat la 28 octombrie 2015, dar inculpatul a depus cerere de apel la 10

noiembrie 2015, adică cu încălcarea termenului legal.

Inculpatul a avut toate posibilitățile de a înainta apelul în termen, însă l-a omis

fără careva motive întemeiate.

casarea hotărârii instanței de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

Recurentul a indicat că pedeapsa-i aplicată este prea aspră, astfel nu își va putea

întreține familia.

5.1. La 13 iunie 2016, inculpatul a declarat al doilea recurs ordinar, în care

solicită dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a indicat că a omis termenul de declarare a apelului, deoarece nu

cunoaște legea, iar copia de pe decizia motivată a instanței de apel a primit-o abia la

13 mai 2016, și consideră că recursul ordinar este depus în termen.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Însă, în recursul declarat la 06 aprilie 2016, în pofida prevederilor enunțate, nu

este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură

2

penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și

argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că acest recurs nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Prin urmare, odată ce recursul din 06 aprilie 2016, nu îndeplinește cerințele

legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură

penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să

curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu art. 418

alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel

pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-

verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile.

Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de

judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază,

în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 12 aprilie 2016, în prezența

inculpatului și apărătorului acestuia, comunicându-le că decizia motivată va fi

pronunțată la 10 mai 2016, fapt realizat la această dată și consemnat în respectivul

proces-verbal (vol. I, f.d. 162 - 166), avocatul inculpatului primind o copie de pe decizia

motivată, semnând și o recipisă în acest sens (vol. I, f.d. 173), iar inculpatului i-a fost

expediată o copie de pe decizia motivată la 13 mai 2015, deoarece nu a fost prezent (

vol. I f.d. 174).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 10 mai 2016, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfârșitul

zilei de 10 iunie 2016.

Totodată, inculpatul a semnat recursul ordinar la 10 iunie 2016, dar l-a depus la

oficiul poștal tocmai la 13 iunie 2016, fiind înregistrat în secția grefă a Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție la 15 iunie 2016, adică l-a declarat peste termenul

prevăzut de lege (vol. I f.d. 189-191, pct. 5.1. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea în

termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât

de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală

prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

3

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu

poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter

imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita

calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul din 15 iunie 2016, este depus peste termen, el urmează

a fi declarat inadmisibil (pct. 5.1. din decizie).

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar din 06 aprilie 2016, declarat de inculpatul

Slivinschii Serghei Vitalii, împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 13

octombrie 2015, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut.

Inadmisibilitatea recursului ordinar din 13 iunie 2016, declarat de inculpatul

Slivinschii Serghei Vitalii, împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 13

octombrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie

2016, deoarece este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Constantin Alerguș

4