1ra-1357/2016 — art. 192/1 alin. 1, 264/1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 13 octombrie 2015, Slivinschii Serghei a fost condamnat în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare și în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 1 an închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând cu 13 octombrie 2015, deducându-se durata aflării în arest preventiv de la 21 septembrie 2015 până la 13 octombrie 2015. Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța civilă.

Instanța de fond a constatat, că la 22 iunie 2015, aproximativ orele 18.00, aflându-se la domiciliul lui Găină S. din s. Berezchi, r-nul Anenii Noi, inculpatul Slivinschii Serghei, fiind în stare de ebrietate avansată, fără scop de însușire, a răpit mijlocul de transport UAZ , n/î CS AQ 607, ce aparține lui Găină S., și s-a deplasat în s. Hîrbovăț. 1 Tot el, la 22 iunie 2014, aproximativ orele 19.00, fără a deține permis de conducere, conducea mijlocul de transport de model UAZ, n/î CS AQ 607, pe drumul public din s. Hîrbovăț, și neisprăvindu-se cu conducerea mijlocului de transport s-a tamponat într-un copac. Conform procesului verbal de examinare medicală de constatare a faptului consumului de băuturi alcoolice și stării de ebrietate nr. 152 din 22.06.2015, s-a constatat în aerul expirat de Slivinschii S. 0,77 mg/l alcool, iar în sângele colectat 2,26 g/l alcool. Instanța a statuat, că vina inculpatului este dovedită integral prin probele administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 1921 alin. (1) și 2641 alin. (4) Cod penal.

La 11 noiembrie 2015, inculpatul a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă. Apelantul a invocat că pedeapsa-i aplicată este una prea aspră.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, apelul a fost respins ca depus peste termen. Instanța de apel a reținut, că instanța de fond a pronunțat sentința public și integral la 13 octombrie 2015, fiind prezent și inculpatul, fapt confirmat prin respectivul proces – verbal al ședinței de judecată. Astfel, termenul de contestare de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, a expirat la 28 octombrie 2015, dar inculpatul a depus cerere de apel la 10 noiembrie 2015, adică cu încălcarea termenului legal. Inculpatul a avut toate posibilitățile de a înainta apelul în termen, însă l-a omis fără careva motive întemeiate.

La 06 aprilie 2016, inculpatul a declarat primul recurs ordinar, în care solicită casarea hotărârii instanței de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă. Recurentul a indicat că pedeapsa-i aplicată este prea aspră, astfel nu își va putea întreține familia. 5.1. La 13 iunie 2016, inculpatul a declarat al doilea recurs ordinar, în care solicită dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. Recurentul a indicat că a omis termenul de declarare a apelului, deoarece nu cunoaște legea, iar copia de pe decizia motivată a instanței de apel a primit-o abia la 13 mai 2016, și consideră că recursul ordinar este depus în termen.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Însă, în recursul declarat la 06 aprilie 2016, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură 2 penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie). Circumstanțele enunțate denotă că acest recurs nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica. Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. Prin urmare, odată ce recursul din 06 aprilie 2016, nu îndeplinește cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil. În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul- verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată. Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 12 aprilie 2016, în prezența inculpatului și apărătorului acestuia, comunicându-le că decizia motivată va fi pronunțată la 10 mai 2016, fapt realizat la această dată și consemnat în respectivul proces-verbal (vol. I, f.d. 162 - 166), avocatul inculpatului primind o copie de pe decizia motivată, semnând și o recipisă în acest sens (vol. I, f.d. 173), iar inculpatului i-a fost expediată o copie de pe decizia motivată la 13 mai 2015, deoarece nu a fost prezent ( vol. I f.d. 174). Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 10 mai 2016, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfârșitul zilei de 10 iunie 2016. Totodată, inculpatul a semnat recursul ordinar la 10 iunie 2016, dar l-a depus la oficiul poștal tocmai la 13 iunie 2016, fiind înregistrat în secția grefă a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție la 15 iunie 2016, adică l-a declarat peste termenul prevăzut de lege (vol. I f.d. 189-191, pct. 5.1. din decizie). Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat. Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este 3 prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Astfel, odată ce recursul din 15 iunie 2016, este depus peste termen, el urmează a fi declarat inadmisibil (pct. 5.1. din decizie).

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), 2), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar din 06 aprilie 2016, declarat de inculpatul Slivinschii Serghei Vitalii, împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 13 octombrie 2015, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Inadmisibilitatea recursului ordinar din 13 iunie 2016, declarat de inculpatul Slivinschii Serghei Vitalii, împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 13 octombrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, deoarece este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 august 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Constantin Alerguș 4