1ra-962/2016 — Art.151 alin.1, 155 CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17 aprilie 2015, inculpatul Ghelețchii Serghei a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 82 Cod penal, la 6 ani închisoare, în baza art. 155 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 82 Cod penal, la 2 ani închisoare. Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor numite, lui Ghelețchii Serghei i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, la 27.10.2013, în jurul orei 16:00, Ghelețchii Serghei, aflîndu-se la domiciliul cet. Melentiev Anatolie de pe adresa mun. Chișinău, comuna Cricova, str. Chișinăului 48, ap. 2, fiind în stare de ebrietate alcoolică și avînd intenția de a aplica vătămări corporale, a inițiat o ceartă cu cet. Zgardaniuc Maxim, a.n. 1996, în timpul căreia i-a aplicat mai multe lovituri cu un obiect ascuțit în regiunea abdomenului și 1 toracelui, cauzîndu-i vătămări corporale, ulterior fiind internat în secția de reanimare a CNȘPMU, în stare gravă. Potrivit raportului de expertiză medico- legală nr. 2901/D din 25.11.2013 în rezultatul examinării documentelor medicale a cet. Zgardaniuc Maxim s-a constatat traumatism asociat, traumatism toracic deschis manifestat prin plagă înțepată, penetrantă a cutiei toracice pe stînga, hemo-pneumo-torace pronunțat, traumatism abdominal deschis, manifestat prin plagă înțepată, penetrantă în cavitatea abdominală cu lezarea hemi-diafragmului stîng și peretelui anterior al stomacului, hemo-pneomo-peritoneum, emfizem subcutanat masiv la nivel toracic, care au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui corp contondent ascuțit, cu suprafața de interacțiune limitată, care prezintă pericol pentru viața și sănătatea persoanei și în conformitate cu acest criteriu se califică ca vătămare gravă. Tot el, la 16.10.2013, în jurul orei 22.00, aflîndu-se în beciul domiciliului cet. Ojoga Tatiana, pe adresa mun. Chișinău, comuna Cricova, str. Chișinăului 48, ap. 2, a inițiat un conflict cu Ojoga Tatiana în cadrul căreia i-a aplicat mai multe lovituri cu mîinile și picioarele peste diferite părți ale corpului, timp în care a lovit-o cu un borcan din sticlă în regiunea capului, după care a luat un ciob de sticlă de la borcanul deteriorat și l-a pus la gîtului cet. T. Ojoga, amenințînd-o cu omor, din care motiv ea și-a dat seama despre existența unui pericol real, care putea fi soldat cu producerea vătămărilor grave a sănătății.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către procuror și de inculpat. 3.1. Procurorul, a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa, cu aplicarea art. 34 alin. (2) lit. b), 72, 82 Cod penal, de 8 ani închisoare și în baza art. 155 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa, cu aplicarea art. 34 alin. (2) lit. b), 72, 82 Cod penal, de 2 ani închisoare, iar conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare în penitenciar de tip închis. În motivarea apelului a invocat: - instanța i-a stabilit inculpatului o pedeapsă blîndă, nu a ținut cont că inculpatul potrivit materialelor cauzei anterior a fost judecat de nenumărate ori și noile infracțiuni au fost comise în stare de recidivă periculoasă. - la individualizarea și stabilirea pedepsei instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 34, 61, 75, 82 Cod penal. 3.2. Inculpatul, a solicitat casarea sentinței, din motiv că învinuirea nu este bazată pe probe, menționînd că vinovăția nu o recunoaște, deoarece careva conflict nu a avut loc, iar declarațiile martorilor se contrazic și nu demonstrează faptul că anume el a comis infracțiunea. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2015, apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat și admis apelul procurorului, casată parțial sentința, în latura stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care inculpatul a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 7 ani închisoare și în baza art. 155 Cod penal la 2 ani închisoare, iar conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin aceea, că probele au fost just apreciate de prima instanță în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, hotărîrea adoptată fiind bazată pe fapte concrete și obiective, care confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate și anume prin declarațiile părților vătămate Ojoga Tatiana și Zgardaniuc Maxim, reprezentantului legal al acestuia, Zgardaniuc Maria, ale martorilor Vl. Melentiev, T. Melentieva, T. Ojoga, E. Gorincioi, L. Zgardaniuc, cît și prin materialele cauzei, iar motivele invocate în apel de către inculpat nu și-au găsit confirmare, fiind neîntemeiate. Instanța de apel a considerat corectă concluzia instanței referitoare la vinovăția inculpatului, iar probele combat argumentele inculpatului, precum că învinuirea înaintată și starea de fapt constatată de prima instanță nu și-au găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești. Cu referire la apelul declarat de procuror, instanța de apel a concluzionat, că prima instanță stabilindu-i pedeapsa inculpatului nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 34, 61, 75, 82 Cod penal, deoarece inculpatul are antecedente penale, se caracterizează negativ, nu se află pe calea corijării, prezentînd pericol iminent societății. Prin urmare, instanța de apel, conducîndu-se de prevederile art. 34 alin. (2) lit. b), 82 alin. (2) Cod penal, a concluzionat, de a stabili inculpatului recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor imputate, cu aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal, pedeapsă definitivă de 8 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

Decizia este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Antoci Maria în numele inculpatului, la 23.11.2015 în termen, invocînd temei de drept pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicitînd casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat: - instanța de apel nu a ținut cont de faptul, că inculpatul a recunoscut parțial vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, iar în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, nu și-a recunoscut-o, în acest 3 sens probele nu au fost apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală; - instanțele judecătorești recunoscîndu-l vinovat pe inculpat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, nu au ținut cont de declarațiile părții vătămate, reflectate și în decizie (pct. 12), care a menționat că: „…nu ține minte de către cine și cu ce a fost aplicată tăietura pe corp…”. Astfel, recurenta consideră, că învinuirea adusă pe acest episod este bazată pe presupuneri și nu confirmă că inculpatul a comis infracțiunea. 5.1. De asemenea, decizia a fost atacată cu recurs ordinar și de inculpat la 08.04.2016, fără a invoca expres vreun temei de drept dintre cele stipulate în alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicitînd casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat, că la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal a luat parte deoarece a avut loc un conflict cu cet. Ojoga Tatiana, iar cît privește infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, nu are tangențe la comiterea ei, iar declarațiile părții vătămate și ale martorilor nu demonstrează vinovăția, fiind contradictorii.

Procurorul a depus referință asupra recursurilor, solicitînd declararea inadmisibilității acestora, din motiv că recurenții solicită reaprecierea probelor, temei care nu este prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în baza materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul reține că avocatul invocă temeiul de recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce prevede că o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond și de apel în cazul, cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, iar din textul recursului invocat de inculpat, Colegiul penal atestă invocarea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care stabilește că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de 4 drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul, cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Colegiul penal constată, că recursurile înaintate de recurenți nu cuprind o careva motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor stipulate în pct. 6), 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, întru casarea deciziei atacate. Totodată instanța de recurs atestă, că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și-a întemeiat soluția adoptată, iar motivarea acesteia nu contravine dispozitivului hotărîrii, acesta fiind clar, nefiind admisă o eroare gravă de fapt, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, fiind legală și întemeiată. Colegiul penal constată, că recurenții critică aprecierea probelor administrate de prima instanță și verificate de instanța de apel, pe episodul de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, astfel Colegiul penal reține, că instanțele de fond și de apel, judecînd cauza și verificînd probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate, fiindu-i stabilită de către instanța de apel o pedeapsă echitabilă, ținîndu-se cont de prevederile art. 34, 61, 75, 82, 84 Cod penal. Criticile formulate de recurenți menționate la pct. 5, 5.1. din decizie, au format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel și cărora instanța le-a dat o motivare argumentată și expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., pe care instanța de recurs o însușește și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul, că verificînd hotărîrea atacată în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care, analizate din oficiu, să ducă la casarea acesteia. La fel, instanța de recurs menționează, că recurenții își motivează solicitările prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă, motivele de reapreciere a probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel că criticile formulate împotriva hotărîrii judecătorești atacate nu sunt motivate sub aspectul casării acesteia, ca fiind ilegală. La fel, Colegiul penal relevă și faptul, că la finisarea urmăririi penale partea apărării, în sensul art. 251 Cod de procedură penală, nu a contestat legalitatea actelor procedurale adoptate în cauză, care reflectă mijloacele de probă și procedeele probatorii, acceptate ulterior de către instanțele de judecată. 5 Ținînd cont de cele expuse supra, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal consideră că în speță urmează a fi declarată inadmisibilitatea recursurilor înaintate, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Antoci Maria în numele inculpatului și de inculpatul Ghelețchii Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Ghelețchii Serghei Ivan, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2016. Președinte Ursache Petru Judecători Toma Nadejda Timofti Vladimir 6