1ra-1490/16 — art. 186 alin.1 CP

1ra-1490/16 — art. 186 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1490/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Tatiana Gorea în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui:

Chiseliov Eugeniu Oleg, născut la 18 octombrie

1991, originar din Federația Rusă, or. Breansk,

domiciliat în mun. Chișinău, str. Dumbrăvii 41,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 16.09.2014 - 24.09.2015;

instanța de apel: 13.11.2015 - 07.12.2015;

instanța de recurs: 05.07.2016 -27.07.2016;

C O N S T A T Ă:

fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Chiseliov Eugeniu a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (1) Cod penal și art. 27,186 alin. (2)

lit. c) Cod penal, fiindu-i numită pedeapsa:

- în baza art. 186 alin. (1) Cod penal - 8 (opt) luni închisoare;

- în baza art. art. 27, 186 alin. (2) lit. c) Cod penal – l (unu) an 2 (două) luni închisoare;

Conform art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, lui Chiseliov Eugeniu i s-a numit pedeapsa definitivă de l (unu) an 6

(șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință a fost

adăugată parțial pedeapsa stabilită lui Chiseliov Eugeniu prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 18.12.2014, numindu-i pedeapsa definitivă de 2 (doi) ani 2

(două) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Eugeniu, la 07.09.2014, aproximativ orele 10.30, avînd scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, a pătruns în apartamentul nr. 21 din str. M. Kogălniceanu, și

1

folosindu-se de faptul că în apartament nu era nimeni a intrat în dormitor unde dintr-o

geantă pentru dame care era atîrnată pe cuier pe ascuns a sustras un portmoneu cu costul

de 50 lei, în care erau 60 dolari americani la care cursul de referință în ziua săvîrșirii

infracțiunii constituia 14,473 lei pentru un dolar, în total 848,4 lei, un permis de conducere,

un buletin de identitate și un pașaport, toate pe numele Dragomir Iurie, însă nu și-a dus

intenția pînă la capăt deoarece la ieșire din apartament a fost reținut de către stăpînul

apartamentului Coșciug Sergiu.

Tot el, Chiseliov Eugeniu la 21.08.2014, aproximativ orele 07.30, prin acces liber a

pătruns în biroul de logistică din incinta SRL IMUNOTEHNOMED ”Med Expert”, situat

pe str. Gh. Asachi, 42, mun. Chișinău, de unde a sustras un calculator de model ASUS X

501 A, la preț de 6 100,00 lei RM, după care cu bunul sustras a părăsit locul comiterii

infracțiunii, astfel cauzînd părții vătămate o pagubă materială.

parțială a acesteia, doar în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea în această parte a unei

noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie numită

inculpatului o pedeapsă sub formă de l (unu) an 6 luni închisoare cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului avocatul a indicat că în cadrul ședinței de judecată Chiseliov

Eugeniu a declarat personal prin înscris autentic că recunoaște în totalitate faptele indicate

în rechizitoriu, solicitînd examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, iar instanța i-a aplicat o pedeapsă prea aspră, neținînd cont de

circumstanțele atenuante și anume căința sinceră și recunoașterea vinovăției.

Mai menționează apelantul că din sentință nu reiese stabilirea limitelor pedepselor

calculate conform art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, prin urmare această sentință

nu cuprinde motivarea pedepsei, astfel instanța urma să-i aplice inculpatului în baza art.

186 alin.(l) Cod penal -3 luni închisoare; în baza art. 27 art. 186 alin.(2) lit. c) Cod penal -

3 luni închisoare. Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Chiseliov Eugeniu urma a-i fi numită pedeapsa definitivă

de 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 84

alin. (4) Cod penal, inculpatului urma a-i fi numită pedeapsă definitivă de l (unu) an 6

(șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

s-a dispus respingerea apelului declarat cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a conchis că, instanța de fond analizînd

în ansamblu probele cauzei prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, just a concluzionat despre

existența în acțiunile inculpatului a indicilor infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin.(l),

art.27, 186 alin.(2) lit. c) Cod penal, potrivit elementelor constitutive furtul adică,

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane și tentativa de furt, adică, tentativa de

sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin pătrundere în încăpere,

acțiune care din cauze independente de voința făptuitorului nu și-a produs efectul.

2

Colegiul a stipulat că la stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea

infracțiunilor, personalitatea infractorului, circumstanțele cauzei, precum și influența

pedepsei asupra inculpatului. Astfel s-a stabilit că inculpatul anterior a fost condamnat

prin: sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 19.03.2012 în baza art. 186 alin.

(1) Cod penal la muncă neremunerată în folosul comunității - 160 ore, pedeapsa fiind

executată; sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18.12.2014 în baza art. 186

alin.(2) lit. c) , d) Cod penal la 2 ani închisoare.

La stabilirea pedepsei inculpatului instanța de fond, corect a aplicat prevederile art.

3641 alin.8 Cod de procedură penală, obținînd astfel pentru infracțiunea prevăzută de art.

186 alin.(1) Cod penal, limitele pedepsei aplicabile amendă de pînă la 225 unități

convenționale, muncă neremunerată în folosul comunității de la 80 ore la 160 ore sau

închisoare de la 3 luni la 1 an și 4 luni, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 27, 186

alin.(2) lit. c) Cod penal, amendă de la 225 la 750 unități convenționale, muncă

neremunerată în folosul comunității de la 120 ore la 160 ore, sau închisoare de la 3 luni la

3/4 din 2 ani și 8 luni, ce constituie închisoare maximală 2 ani.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a considerat că prima instanță corect, legal

și întemeiat a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă privativă de libertate sub formă

de închisoare, cu stabilirea penitenciarului de tip semiînchis, deoarece corectarea și

reeducarea acestuia poate avea loc doar prin izolarea lui de societate.

Colegiul a considerat că soluția adoptată de către prima instanță își va atinge scopul

de corectare și reeducare a inculpatului Chiseliov Eugeniu, or aplicarea unei pedepse

penale sub formă de închisoare cu executare ar duce la conștientizarea de către inculpat a

celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său.

Totodată, Colegiul verificînd ansamblul de probe ce au fost administrate în

conformitate cu prevederile de procedură penală, nu a depistat careva încălcări de

procedură sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului.

în numele inculpatului, care invocînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6),

12) și 16) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și

emiterea unei noi hotărîri, prin care lui Chiseliov Eugeniu, să-i fie aplicată pedeapsa,

după cum urmează:

- în baza art. 186 alin.(1) Cod penal – 3 luni închisoare;

- în baza art. 27,186 alin.(2) lit.c) Cod penal – 1 (unu) an 6 (șase) luni închisoare:

- conform art. 84,85 Cod penal – 1 (unu) an 6 (șase) luni închisoare în penitenciar

de tip semiînchis.

În motivarea recursului avocatul menționează că instanța de apel nu și-a motivat

decizia suficient, astfel nu s-a expus asupra faptului că instanța de fond nu a luat în

considerație circumstanțele atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal totodată nu a

motivat aplicarea inculpatului a pedepsei cu închisoarea și neaplicarea pedepselor

alternative, și anume amenzii și muncii neremunerate în folosul comunității.

3

5.1 Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitînd respingerea acestuia, deoarece criticilor formulate de recurent, instanța le-a

dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă, sentința întru totul

corespunde prevederilor art. 394 alin. (2) Cod de procedură penală, soluție pe care

instanța de apel și-a însușit-o pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.

din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material

sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că recursul

depus are ca temeiuri pct. 6), 12) și 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care

stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cînd faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită și cînd norma de drept aplicată în hotărîrea atacată

contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție, dar de fapt critică pedeapsa aplicată inculpatului, temei care de fapt

se încadrează în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Astfel, Colegiul menționează că avocatul invocînd în recurs temeiurile prevăzute

de art. 427 alin.(1) pct. 12) și 16) Cod de procedură penală, nu concretizează prin ce se

confirmă aceste temeiuri, prin urmare Colegiul consideră că acestea au fost invocate

declarativ. Mai mult ca atît, este alogică invocarea temeiului precum că faptei săvîrșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită, or inculpatul a declarat personal prin înscris autentic

că recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, solicitînd examinarea cauzei pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ulterior nefiind posibilă contestarea

încadrării juridice a acțiunilor acestuia.

Reieșind din cele expuse, Colegiul va examina recursul declarat sub aspectul

erorilor invocate prevăzute la pct.6) și 10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală.

4

Instanța de recurs menționează că nici unul din prevederile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar servi

ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

La soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat cauza sub toate aspectele,

probele prezentate de părți, verificîndu-le și apreciindu-le just, prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punctul de vedere al

coroborării lor și în mod întemeiat a menținut sentința în partea stabilirii pedepsei

inculpatului.

După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile pentru

recurs semnalate nu sunt incidente în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat

just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 76, 78 Cod

penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolelor incriminat, iar în sprijinul statuării

respective se relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare

a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a

fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei recunoscută vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia

cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvîrșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele au ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, motivul acesteia, influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, persoana celui vinovat, drept circumstanțe care atenuează

răspunderea inculpatului fiind stabilită recunoașterea vinovăției și contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, iar circumstanțe care agravează răspunderea acestuia –

atragerea la răspundere penală anterior pentru o infracțiune similară.

Colegiul reține că, instanța de apel just a considerat că prima instanță corect, legal și

5

întemeiat a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă privativă de libertate sub formă de

închisoare, deoarece corectarea și reeducarea acestuia poate avea loc doar prin izolarea de

societate. Mai mult ca atît, s-a considerat că pedeapsa stabilită își va atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului și ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor

comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său.

Prin urmare, Colegiul menționează că prevederile legale în această privință au fost

respectate, iar criticile formulate de recurent în recurs sunt identice cu cele indicate în

apel și au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1.,

soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori materialul probator al

cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au

adus la pronunțarea hotărîrilor recurate.

În urma circumstanțelor elucidate, instanța conchide că de fapt în cauză nu s-au

comis erorile de drept prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală la care face referință recurentul, deci, nu persistă temeiurile de casare a soluției

adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de fond și

menținută de instanța de apel în limitele legii, din care considerente se impune

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Tatiana Gorea în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07

decembrie 2015, în cauza penală în privința lui Chiseliov Eugeniu, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 august 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

6