1ra-596/2016 — Art. 152 al. 1 P

Instanța de fond de la 25.08.2011 pînă la 30.03.2012;

Instanța de apel de la 15.05.2015 pînă la 23.06.2015;

Instanța de recurs de la 04.02.2016 pînă la 27.04.2016. Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost legal executată. Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în baza actelor din dosar, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 martie 2012, Chiseolari Dmitri a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă depusă de Culeșov Alexandr a fost admisă, cu încasarea din contul lui Chiseolari Dmitri în beneficiul primului a 5 000 lei, cu titlul de prejudicial moral și 173 lei, cu titlul de prejudiciu material, iar în total 5 173 lei. 2. Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut că, la 26 decembrie 2010, aproximativ pe la ora 02.00, Chiseolari Dmitri, aflîndu-se în apartamentul nr. 20 din str. Grenoble 106/4, mun. Chișinău, din cauza relațiilor ostile existente, intenționat, cu scopul cauzării cet. Culeșov Alexandr, a leziunilor corporale, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu mîinile și picioarele în diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 544/D din 02 martie 2011, vătămare corporală medie. 3. La 15 aprilie 2015, nefiind de acord cu sentința, inculpatul Chiseolari Dmitri, a depus apel, în care a solicitat casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărîri cu achitarea lui, pe motiv că, acțiunile lui nu întrunesc elementele infracțiunii. În motivarea apelului inculpatul a menționat următoarele: - atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de judecată nu au fost verificate probele administrate, potrivit prescripțiilor art. 101 din Codul de procedură penală, iar în consecință a dus la încălcarea prevederilor art. 6 al CEDO; - instanța de fond la examinarea pricinii a neglijat prevederile art. 8 din Codul de procedură penală și unilateral a luat la bază doar probele acuzării, care nu au fost verificate cu altele obiective, cum ar fi audierea expertului; 1 - soluția se bazează doar pe presupuneri, fără a audia nemijlocit în ședința instanței de judecată a părții vătămate, contrar prevederilor art. 389 din Codul de procedură penală a pronunțat sentința în absența lui; - instanța de judecată la stabilirea modului și măsurii de pedeapsă, nu a motivat necesitatea aplicării unei sancțiuni privative de libertate, nu a motivat neaplicarea unui alt tip de sancțiune, deși era posibil aplicarea unei pedepse de altă categorie, cu suspendarea condiționată a pedepsei ori amendă; - acțiunea civilă este nemotivată. Suplimentar inculpatul Chiseolari Dmitri, a indicat că, în cazul în care se va stabili vinovăția sa, solicită aplicarea unei pedepse non-privative de libertate, ori de altă categorie.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2015, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului Chiseolari Dmitri, cu menținerea sentinței. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, inculpatul Chiseolari Dmitri a săvîrșit infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală deferită spre examinare și care au fost corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. De asemenea, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Chiseolari Dmitri care au fost făcute cu scopul de a se eschiva de la răspunderea și pedeapsa penală. Necătînd la faptul că inculpatul Chiseolari Dmitri nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, vinovăția acestuia a fost dovedită pe deplin și se confirmă prin ansamblul de probe administrate și cercetate în ședința de judecată și anume: declarațiile părții vătămate Culeșov Alexandr, declarațiile martorilor Antonii Nicolae, Culeșova Irina, Culeșova Tatiana, declarațiile specialistului Aurel Vicol. Vina inculpatului Chiseolari Dmitri în vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătăți, se mai dovedește prin probele materiale anexate la dosarul penal: - procesul - verbal de cercetare la fața locului din 07 iunie 2011, în cadrul căruia a fost examinat locul incidentului, obiectul cercetării a constituit imobilul nr. 20 din str. Grenoble 106/4, mun. Chișinău (f.d. 87-94, vol. I); - procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate Culeșov Alexandr la fața locului din 07 iunie 2011, prin care este consemnat faptul că, partea vătămată Culeșov Alexandr și-a menținut declarațiile făcute pe marginea evenimentului produs la 26 decembrie 2010 (f.d. 96-97, vol.I); - procesul-verbal de verificare a declarațiilor martorului Irina Culeșov la fața locului, din 07 iunie 2011, prin care este consemnat faptul că, martorul menționat și-a menținut declarațiile făcute, (f.d. 98-99, vol.I); - procesul-verbal de confruntare a părții vătămate Culeșov Alexandr cu bănuitul Chiseolari Dmitri din 09 martie 2011, prin care este consemnat faptul că primul își menține declarațiile făcute inițial în fața organului de urmărire penală (f.d. 44-45, vol. I); - procesul-verbal de confruntare a părții vătămate Culeșov Alexandr cu martorul Culeșova Irina, din 10 martie 2011, prin care este consemnat faptul că pătimitul 2 Culeșov Alexandr, își menține declarațiile făcute inițial in fața organului de urmărire penală (f.d. 46, vol.I); - raportul de expertiză medico-legală nr. 504 D din 01 martie 2011, prin care expertul medico-legist a conchis, la cercetarea datelor medicale prezentate pe numele Culeșov Alexandr s-a constatat: o dereglare a sănătății de lungă durată în baza acestui criteriu în comun se califică ca vătămare corporală medie (f.d. 30, vol. I). Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că, inculpatul Chiseolari Dmitri a comis infracțiunea imputată, și că acțiunile lui Chiseolari Dmitri, just au fost calificate și se încadrează în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății lui Culeșov Alexandr. Privitor la numirea pedepsei penale, s-a conchide că instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, in conformitate cu prevederile art. 77, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite - care este mai puțin gravă, de persoana inculpatului care anterior nu a fost judecat, se caracterizează satisfăcător la locul de trai, care la momentul judecării pricinii în fond s- a eschivat de la prezentarea în fața instanței, nu a recuperat prejudiciul material și moral provocat părții vătămate. Din considerentele menționate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a conchis că inculpatul Chiseolari Dmitri poate fi reeducat și corectat prin aplicarea pedepsei privative de libertate în limitele sancțiunii normei penale incriminate. De asemenea, ținînd cont de circumstanțele pricinii, instanța de apel a stabilit că, instanța de fond just a admis integral acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Culeșov Alexandr, dispunînd încasarea din contul inculpatului a 173 lei cu titlul de prejudiciu material și 5 000 lei cu titlul de prejudiciu moral. Prin urmare, instanța a considerat că argumentele menționate în apel nu pot fi reținute ca temei justificativ de casare a sentinței contestate, urmînd a fi respinse.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Lebedinschi Adrian în numele inculpatului Chiseolari Dmitri, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare. În motivarea recursului, recurentul invocă dezacordul cu aprecierea probelor; instanța a judecat cauza unilateral; condamnarea a fost bazată pe declarațiile părții vătămate care nu a fost prezentă în ședința instanței de apel; nu s-au luat în considerație circumstanțele care aveau un rol important pentru individualizarea pedepsei; nu a fost motivată suficient necesitatea izolării inculpatului de societate, deși era posibil de aplicat prevederile art. 90 Cod penal; nu este indicat care este prejudiciul real cauzat de presupusele acțiuni ilegale ale inculpatului în coraport cu toate leziunile corporale depistate; nu este clar în baza căror temeiuri și suferințe instanța a dispus încasarea prejudiciului moral, deoarece partea vătămată nu a prezentat nici o probă în vederea confirmării prejudiciului moral adus acestuia. 5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul Lebedinschi Adrian în numele inculpatului Chiseolari Dmitri, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, or motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Din textul deciziei rezultă că instanța de apel a analizat obiectiv probele administrate și 3 hotărîrea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare și această hotărîre corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Lebedinschi Adrian în numele inculpatului Chiseolari Dmitri, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, apărătorul a invocat în drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, precum că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de recurs. Mai mult, din conținutul recursului rezultă că apărarea invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor. Motivele aduse de către autorul recursului, referitor la dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs stipulate în art. 427 Cod de procedură penală. Colegiul remarcă faptul că, în speță, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este detaliat analizată în textul deciziei instanței de apel. Totodată Colegiul penal va respinge și argumentele recurentului precum că, nu s-au luat în considerație circumstanțele care aveau un rol important pentru individualizarea pedepsei și nu a fost motivată suficient necesitatea izolării inculpatului de societate, deși era posibil de aplicat prevederile art. 90 Cod penal, ori recurentul solicită achitarea inculpatului deoarece nu sunt probe pentru a incrimina infracțiunea imputată. Colegiul penal consideră că, instanța de apel legal și întemeiat a pronunțat decizia, constatînd corect stabilirea circumstanțelor de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului de săvîrșirea infracțiunii imputate, motivîndu-și soluția în acest sens (pct. 4.1. din prezenta decizie). Mai mult ca atît, Colegiul penal reține că argumentele importante indicate în recurs, au fost obiect de discuție în instanța de apel, care la judecarea apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Totodată, instanța de recurs menționează că, conform procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel (f.d. 189-193, vol. II), atît partea apărării cît și 4 inculpatul, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (4) Cod de procedură penală, și-au ales poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independenți de instanță, însă n-au solicitat cercetarea suplimentară a probelor, inclusiv audierea martorilor sau prezentarea altor probe. La fel, potrivit art. 27 Cod de procedură penală, judecătorul și persoana care efectuează urmărirea penală apreciază probele în conformitate cu propria lor convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Nici o probă nu are putere probantă dinainte stabilită. În acest sens, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție nu are careva dubii asupra declarațiilor părții vătămate Culeșov Alexandr, declarațiile martorilor Antonii Nicolae, Culeșova Irina, Culeșova Tatiana, declarațiile specialistului Aurel Vicol, care în coroborare cu celelalte probe, dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. Colegiul constată că erori de drept în speța nominalizată nu s-au stabilit, acțiunilor săvîrșite de către Chiseolari Dmitri, li s-au dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar pedeapsa i-a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, ținînduse seama de pericolul social al faptei comise, persoana vinovată, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit. Colegiul penal menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de instanța de apel. Privind la motivul invocat în recurs precum că condamnarea inculpatului a fost bazată pe declarațiile părții vătămate care nu a fost prezentă în ședința instanței de apel, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, or, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel (f.d. 189-190, vol. II) și declarațiile părții vătămate Culeșov Alexandr (f.d. 187, vol. II), acesta a fost prezent în ședința instanței de apel. Mai mult, au fost efectuate și confruntări între partea vătămată Culeșov Alexandr și bănuitul Chiseolari Dmitri (f.d. 44-45, vol. I), astfel, puteau fi preluate și declarațiile anterioare a părții vătămate. Referitor la argumentul recurentului precum că instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat și eronat austabilit prejudiciul moral, Colegiul penal îl respinge deoarece, instanța de apel just a menținut suma de 5 000 lei pretinsă de partea vătămată cu titlu de prejudiciu moral. Colegiul consideră echitabilă acestă suma, ținînd cont de practica CEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului moral, cît și de prevederile art. art. 1423 Cod Civil, conform căruia, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța judecătorească reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, (dacă vinovăția este condiție a răspunderii), și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța judecătorească, luînd în considerație circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul (locul, timpul vîrsta etc.), precum și statutul social al persoanei vătămate. Mărimea prejudiciului moral nu depinde de mărimea prejudiciului material. 5 Prin urmare, analizînd materialele cauzei și hotărîrea instanței de apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate de către avocatul Lebedinschi Adrian în numele inculpatului Chiseolari Dmitri. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Lebedinschi Adrian în numele inculpatului Chiseolari Dmitri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2015, în cauza penală, în privința lui Chiseolari Dmitri Dmitri, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 18 mai 2016. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 6