1ra-596/2016 — art. 152 al. 1 P

1ra-596/2016 — art. 152 al. 1 P (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-596/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Lebedinschi Adrian în numele inculpatului Chiseolari Dmitri, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2015, în

cauza penală, în privința inculpatului

Chiseolari Dmitri Dmitri, născut la 24 octombrie 1976,

originar din com. Bașcalia, r-nul Basarabeasca, domiciliat în

mun. Chișinău, str. M. Costin 6/1, ap. 53, de naționalitate

bulgar;

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Chiseolari Dmitri a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă depusă de Culeșov Alexandr a fost admisă, cu încasarea din

contul lui Chiseolari Dmitri în beneficiul primului a 5 000 lei, cu titlul de prejudicial

moral și 173 lei, cu titlul de prejudiciu material, iar în total 5 173 lei.

aproximativ pe la ora 02.00, Chiseolari Dmitri, aflîndu-se în apartamentul nr. 20 din

str. Grenoble 106/4, mun. Chișinău, din cauza relațiilor ostile existente, intenționat, cu

scopul cauzării cet. Culeșov Alexandr, a leziunilor corporale, i-a aplicat ultimului

multiple lovituri cu mîinile și picioarele în diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 544/D din 02 martie 2011, vătămare

corporală medie.

a depus apel, în care a solicitat casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei hotărîri cu achitarea lui, pe motiv că, acțiunile lui nu întrunesc

elementele infracțiunii. În motivarea apelului inculpatul a menționat următoarele:

- atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de judecată nu au fost

verificate probele administrate, potrivit prescripțiilor art. 101 din Codul de procedură

penală, iar în consecință a dus la încălcarea prevederilor art. 6 al CEDO;

- instanța de fond la examinarea pricinii a neglijat prevederile art. 8 din Codul

de procedură penală și unilateral a luat la bază doar probele acuzării, care nu au fost

verificate cu altele obiective, cum ar fi audierea expertului;

1

- soluția se bazează doar pe presupuneri, fără a audia nemijlocit în ședința

instanței de judecată a părții vătămate, contrar prevederilor art. 389 din Codul de

procedură penală a pronunțat sentința în absența lui;

- instanța de judecată la stabilirea modului și măsurii de pedeapsă, nu a

motivat necesitatea aplicării unei sancțiuni privative de libertate, nu a motivat

neaplicarea unui alt tip de sancțiune, deși era posibil aplicarea unei pedepse de altă

categorie, cu suspendarea condiționată a pedepsei ori amendă;

- acțiunea civilă este nemotivată.

Suplimentar inculpatul Chiseolari Dmitri, a indicat că, în cazul în care se va stabili

vinovăția sa, solicită aplicarea unei pedepse non-privative de libertate, ori de altă

categorie.

a fost respins ca nefondat apelul inculpatului Chiseolari Dmitri, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, inculpatul

Chiseolari Dmitri a săvîrșit infracțiunea imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală deferită spre examinare și care au fost corect apreciate, respectîndu-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Chiseolari

Dmitri care au fost făcute cu scopul de a se eschiva de la răspunderea și pedeapsa

penală. Necătînd la faptul că inculpatul Chiseolari Dmitri nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii, vinovăția acestuia a fost dovedită pe deplin și se confirmă prin

ansamblul de probe administrate și cercetate în ședința de judecată și anume:

declarațiile părții vătămate Culeșov Alexandr, declarațiile martorilor Antonii Nicolae,

Culeșova Irina, Culeșova Tatiana, declarațiile specialistului Aurel Vicol.

Vina inculpatului Chiseolari Dmitri în vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătăți, se mai dovedește prin probele materiale anexate la dosarul

penal:

- procesul - verbal de cercetare la fața locului din 07 iunie 2011, în cadrul căruia a

fost examinat locul incidentului, obiectul cercetării a constituit imobilul nr. 20 din str.

Grenoble 106/4, mun. Chișinău (f.d. 87-94, vol. I);

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate Culeșov Alexandr la

fața locului din 07 iunie 2011, prin care este consemnat faptul că, partea vătămată

Culeșov Alexandr și-a menținut declarațiile făcute pe marginea evenimentului produs

la 26 decembrie 2010 (f.d. 96-97, vol.I);

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor martorului Irina Culeșov la fața

locului, din 07 iunie 2011, prin care este consemnat faptul că, martorul menționat și-a

menținut declarațiile făcute, (f.d. 98-99, vol.I);

- procesul-verbal de confruntare a părții vătămate Culeșov Alexandr cu bănuitul

Chiseolari Dmitri din 09 martie 2011, prin care este consemnat faptul că primul își

menține declarațiile făcute inițial în fața organului de urmărire penală (f.d. 44-45, vol.

I);

- procesul-verbal de confruntare a părții vătămate Culeșov Alexandr cu martorul

Culeșova Irina, din 10 martie 2011, prin care este consemnat faptul că pătimitul

2

Culeșov Alexandr, își menține declarațiile făcute inițial in fața organului de urmărire

penală (f.d. 46, vol.I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 504 D din 01 martie 2011, prin care

expertul medico-legist a conchis, la cercetarea datelor medicale prezentate pe numele

Culeșov Alexandr s-a constatat: o dereglare a sănătății de lungă durată în baza acestui

criteriu în comun se califică ca vătămare corporală medie (f.d. 30, vol. I).

Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că, inculpatul Chiseolari Dmitri a

comis infracțiunea imputată, și că acțiunile lui Chiseolari Dmitri, just au fost calificate

și se încadrează în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, vătămarea intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății lui Culeșov Alexandr.

Privitor la numirea pedepsei penale, s-a conchide că instanța de fond la stabilirea

categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, in conformitate cu

prevederile art. 77, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite - care

este mai puțin gravă, de persoana inculpatului care anterior nu a fost judecat, se

caracterizează satisfăcător la locul de trai, care la momentul judecării pricinii în fond s-

a eschivat de la prezentarea în fața instanței, nu a recuperat prejudiciul material și

moral provocat părții vătămate.

Din considerentele menționate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond

just a conchis că inculpatul Chiseolari Dmitri poate fi reeducat și corectat prin aplicarea

pedepsei privative de libertate în limitele sancțiunii normei penale incriminate.

De asemenea, ținînd cont de circumstanțele pricinii, instanța de apel a stabilit că,

instanța de fond just a admis integral acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Culeșov Alexandr, dispunînd încasarea din contul inculpatului a 173 lei cu titlul de

prejudiciu material și 5 000 lei cu titlul de prejudiciu moral.

Prin urmare, instanța a considerat că argumentele menționate în apel nu pot fi

reținute ca temei justificativ de casare a sentinței contestate, urmînd a fi respinse.

numele inculpatului Chiseolari Dmitri, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri

de achitare. În motivarea recursului, recurentul invocă dezacordul cu aprecierea

probelor; instanța a judecat cauza unilateral; condamnarea a fost bazată pe declarațiile

părții vătămate care nu a fost prezentă în ședința instanței de apel; nu s-au luat în

considerație circumstanțele care aveau un rol important pentru individualizarea

pedepsei; nu a fost motivată suficient necesitatea izolării inculpatului de societate,

deși era posibil de aplicat prevederile art. 90 Cod penal; nu este indicat care este

prejudiciul real cauzat de presupusele acțiuni ilegale ale inculpatului în coraport cu

toate leziunile corporale depistate; nu este clar în baza căror temeiuri și suferințe

instanța a dispus încasarea prejudiciului moral, deoarece partea vătămată nu a

prezentat nici o probă în vederea confirmării prejudiciului moral adus acestuia.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul

Lebedinschi Adrian în numele inculpatului Chiseolari Dmitri, prin care a menționat

că, este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece recurentul invocă dezacordul

cu modalitatea de apreciere a probelor, or motivele de reapreciere a probelor nu se

conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Din

textul deciziei rezultă că instanța de apel a analizat obiectiv probele administrate și

3

hotărîrea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare și această

hotărîre corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

avocatul Lebedinschi Adrian în numele inculpatului Chiseolari Dmitri, în raport cu

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, apărătorul a invocat în

drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, precum că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de

recurs. Mai mult, din conținutul recursului rezultă că apărarea invocă dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor.

Motivele aduse de către autorul recursului, referitor la dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanța de apel, ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei

pentru recurs stipulate în art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul remarcă faptul că, în speță, conținutul probelor și valoarea lor

probatorie este detaliat analizată în textul deciziei instanței de apel.

Totodată Colegiul penal va respinge și argumentele recurentului precum că, nu

s-au luat în considerație circumstanțele care aveau un rol important pentru

individualizarea pedepsei și nu a fost motivată suficient necesitatea izolării

inculpatului de societate, deși era posibil de aplicat prevederile art. 90 Cod penal, ori

recurentul solicită achitarea inculpatului deoarece nu sunt probe pentru a incrimina

infracțiunea imputată.

Colegiul penal consideră că, instanța de apel legal și întemeiat a pronunțat

decizia, constatînd corect stabilirea circumstanțelor de fapt și de drept, analizînd

obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionînd asupra vinovăției inculpatului de săvîrșirea infracțiunii imputate,

motivîndu-și soluția în acest sens (pct. 4.1. din prezenta decizie).

Mai mult ca atît, Colegiul penal reține că argumentele importante indicate în

recurs, au fost obiect de discuție în instanța de apel, care la judecarea apelului, a

verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, prin citirea lor în ședința de judecată,

cu consemnarea în procesul-verbal.

Totodată, instanța de recurs menționează că, conform procesului-verbal al

ședinței de judecată în instanța de apel (f.d. 189-193, vol. II), atît partea apărării cît și

4

inculpatul, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (4) Cod de procedură penală,

și-au ales poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind

independenți de instanță, însă n-au solicitat cercetarea suplimentară a probelor,

inclusiv audierea martorilor sau prezentarea altor probe.

La fel, potrivit art. 27 Cod de procedură penală, judecătorul și persoana care

efectuează urmărirea penală apreciază probele în conformitate cu propria lor

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Nici o probă nu

are putere probantă dinainte stabilită.

În acest sens, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție nu are careva dubii

asupra declarațiilor părții vătămate Culeșov Alexandr, declarațiile martorilor Antonii

Nicolae, Culeșova Irina, Culeșova Tatiana, declarațiile specialistului Aurel Vicol, care

în coroborare cu celelalte probe, dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate.

Colegiul constată că erori de drept în speța nominalizată nu s-au stabilit,

acțiunilor săvîrșite de către Chiseolari Dmitri, li s-au dat o apreciere și încadrare

juridică corectă, iar pedeapsa i-a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 7, 61,

75 Cod penal, ținînduse seama de pericolul social al faptei comise, persoana vinovată,

de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i

numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost declarat

vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la

fel nu s-au stabilit.

Colegiul penal menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu

declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat

corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de

instanța de apel.

Privind la motivul invocat în recurs precum că condamnarea inculpatului a fost

bazată pe declarațiile părții vătămate care nu a fost prezentă în ședința instanței de

apel, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, or, potrivit procesului-verbal al ședinței

instanței de apel (f.d. 189-190, vol. II) și declarațiile părții vătămate Culeșov

Alexandr (f.d. 187, vol. II), acesta a fost prezent în ședința instanței de apel. Mai

mult, au fost efectuate și confruntări între partea vătămată Culeșov Alexandr și

bănuitul Chiseolari Dmitri (f.d. 44-45, vol. I), astfel, puteau fi preluate și declarațiile

anterioare a părții vătămate.

Referitor la argumentul recurentului precum că instanțele ierarhic inferioare

neîntemeiat și eronat austabilit prejudiciul moral, Colegiul penal îl respinge deoarece,

instanța de apel just a menținut suma de 5 000 lei pretinsă de partea vătămată cu titlu

de prejudiciu moral. Colegiul consideră echitabilă acestă suma, ținînd cont de

practica CEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului moral, cît și de

prevederile art. art. 1423 Cod Civil, conform căruia, mărimea compensației pentru

prejudiciul moral se determină de către instanța judecătorească reieșind din caracterul

și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, (dacă vinovăția este condiție a răspunderii), și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța

judecătorească, luînd în considerație circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul

(locul, timpul vîrsta etc.), precum și statutul social al persoanei vătămate. Mărimea

prejudiciului moral nu depinde de mărimea prejudiciului material.

5

Prin urmare, analizînd materialele cauzei și hotărîrea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii

judecătorești contestate de către avocatul Lebedinschi Adrian în numele inculpatului

Chiseolari Dmitri.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Lebedinschi Adrian în

numele inculpatului Chiseolari Dmitri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 iunie 2015, în cauza penală, în privința lui Chiseolari Dmitri

Dmitri, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 18 mai 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6