1ra-1345/16 — art. 238 CP

1ra-1345/16 — art. 238 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1345/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători : Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

judecînd fără participarea părților recursul ordinar, prin care se solicită casarea

parțială a sentinței Judecătoriei Grigoriopol din 07 decembrie 2011 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2015, declarat de inculpatul:

Zeynalov Rufat Eldar, a.n 05.09.1973.

originar Republica Azerbaidjan, or. Baku,

domiciliat mun. Chișinău , srt. Independenței

20/1, ap.26,

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 21.10.2010-07.12.2011;

Instanța de apel : 14.05.2015-06.11.2015;

Instanța de recurs: 08.06.2016—19.07.2016;

C O N S T A T Ă :

Rufat, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 238 Cod penal la 5 ani închisoare,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceiași sentință a fost condamnată și SRL "Hazar Construct" în baza art. 238

Cod penal la amendă în mărime a 3 000 unități convenționale - 60 000 lei, cu interzicerea

exercitării de către SRL "Hazar Construct" a activității de întreprinzător în domeniul

construcțiilor, pe un termen de 5 ani, însă în privința acesteia hotărîrile nu se contestă

„Hazar Construct" cod fiscal nr. 1006600025347, înregistrată la Camera înregistrării de

Stat la 31.05.2006, la data de 06 iunie 2008 a încheiat cu BC „InvestPrivatBank" SA

contractul de credit nr. 64-08 a mijloacelor bănești în sumă de 15 000 000 lei și contractul

nr. 65-08 în sumă de 200 000 euro.

Totodată, persoana juridică SRL „Hazar Construct", în scopul obținerii unei decizii

favorabile de eliberare a creditului sus - menționat de către BC „InvestPrivatBank" S.A și

majorării proporției acestuia, a prezentat cu bună-știință la BC „InvestPrivatBank" S.A.

rapoarte financiare și bilanțuri contabile pentru perioadele de activitate 01.01.2008-

1

31.032008, 01.04.2008-30.06.2008, 01.07.2008-30.09.2008 desfășurate de către SRL

„Hazar Construct" în care intenționat au fost introduse date denaturate cu referință la

veniturile obținute, cheltuielile suportate, creanțele și datoriile suportate de către SRL

„Hazar Construct" în perioadele aportate iar ca urmare a nerespectării ulterioare de către

S.R.L.„Hazar Construct" a clauzelor contractului nr. 64-08 din 06.06.2008 și nr. 65-08 din

10.06.2008 exprimate prin nerambursarea corpului creditului și a dobînzilor aferente

acestuia, a cauzat instituției financiare BC „InvestPrivatBank" S.A. un prejudiciu material

în mărime de 276511,12 euro., echivalentul a 4774047,44 lei (conform cursului oficial din

11.03.2010, 1EUR=17,2653 lei) și 62 532 026,79 lei. Astfel, SC „Hazar Construct" SRL

fiind o persoană juridică a prezentat cu bună-știință informații false în scopul obținerii unui

credit și majorării proporției acestuia, prin ce a cauzat instituției financiare daune în

proporții mari, adică a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 238 Cod Penal.

De asemenea Zeynalov Rufat Eldar, activînd în calitate de administrator al SRL

„Hazar Construct" c/f. 1006600025347, urmărind scopul obținerii unui credit de la BC „

InvestPrivatBank" SA în beneficiul ICS „Hazar Construct" S.R.L. a prezentat cu bună

știință instituției financiare în cauză informații false cu privire la veniturile, cheltuielile și

profitul aferent activității desfășurate de către BC „InvestPrivatBank" SA, inclusiv

rapoartele financiare și bilanțuri contabile ce conțin date vădit denaturate pentru perioadele

01.01.2008-31.032008,01.04.2008-30.06.2008, 01.07.2008-30.09.2008, în baza cărora au

fost încheiate contractele de credit nr. 64-08 din 06.06.2008 în sumă de 40 250 00 lei și

contractul nr. 65-08 din 10.06.2008 în sumă de 200 000 euro, termenul de rambursare a

creditului fiind de 06.06.2010.

Reieșind din faptul că SRL „Hazar Construct'" nu a achitat rata de credit și dobînzile

aferente, datoria față de BC „InvestPrivatBank" pentru creditele primare, constituia suma

de 276 511,12 euro, echivalentul a 4 774 047,44 lei (conform cursului oficial din

11.03.2010. euro=l".2653 lei) și 62 532 026,79 lei conform situației din 11.03.2010, fiind

astfel cauzate BC „InvestPrivatBank" SA. daune materiale în proporții mari.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului Zaynalov Rufat să-i fie

stabilită o pedeapsă non-privativă de libertate, sub formă de amendă în limitele sancțiunii

prevăzute de art. 238 Cod penal, invocînd următoarele motive:

- instanța de fond în motivarea sentinței a indicat că pe cazul dat lipsesc careva

circumstanțe atenuante. Insă faptul dat contravine materialelor dosarului penal, inculpatul

fiind căsătorit, are la întreținere 3 copii minori și este unicul întreținător al familiei, nu are

antecedente penale și este caracterizat pozitiv;

- examinarea cauzei în lipsa inculpatului nu a permis instanței de fond să stabilească

astfel de circumstanțe cum ar fi declarațiile inculpatului și motivele comiterii faptei.

Zeynalov Rufat își recunoaște vina, se căieste si regretă cele săvîrsite. Nu a avut intenția

de a cauza careva prejudicii băncii, ci a avut intenția de a finisa construcția din contul

creditului, cu achitarea ulterioară a acestuia;

2

- la momentul de față, SC „Hazar Construct” nu datorează nimic BC

„Investprivatbank” SA, ci dimpotrivă banca urmează să restituie SRL „Hazar Construct„

mijloace bănești;

- inculpatul nu este o persoană social periculoasă și corectarea și reeducarea acestuia

poate avea loc fără izolarea de societate;

2016 apelul declarat a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, deși inculpatul este fără

antecedente penale, are copii la întreținere, instanța de fond just a concluzionat că doar o

pedeapsă privativă de libertate poate contribui la reeducarea inculpatului și atingerea

scopului legii, avînd în vedere pericolul social al infracțiunii comise de inculpat și mărimea

prejudiciului material cauzat.

invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) și 12) Cod de procedură penală solicită

casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecarea în instanța de apel, totodată inculpatul

a mai declarat un recurs suplimentar, invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct. 10) și 12)

Cod de procedură penală a concretizat cerințele, solicitînd stabilirea unei pedepse

neprivative de liberate, în ambele recursuri a indicat aceleași motive și anume:

- învinuirea incriminată este una greșită, deoarece modificările art. 238 Cod penal în

partea introducerii cuvintelor „în proporții mari" au intervenit prin Legea nr. 277-XVI din

18.12.2008, în vigoare 24.05.2009, astfel, la momentul înaintării învinuiri, pentru fapta

comisă în perioada anului 2008 nu exista semnul calificativ „în proporții mari";

- încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului nu corespunde cu descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, cu indicarea locului, timpului, modului săvîrșirii

ei, formei și gradului de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii;

- consideră că pedeapsa stabilită este una dură în raport cu fapta comisă, deoarece au

fost constatate un șir de circumstanțe atenuante cum ar fi recunoașterea vinei, căința

sinceră, întreținerea familiei, creșterea și educarea a trei copii minori, lipsa antecedentelor

penale, precum și caracteristică pozitivă, care urmau a fi apreciate de către instanța de

judecată la individualizarea pedepsei, stabilind o pedeapsă mai blîndă;

- inculpatul nu a avut intenția de a cauza careva prejudiciu material băncii, ci scopul

de a finisa construcția din contul creditului, cu achitarea ulterioară a acestuia.

respingerea acestuia, deoarece circumstanțele stabilite denotă faptul că instanța de apel nu

a comis erori de drept la examinarea cauzei, iar decizia atacată conține motivele legale pe

care se întemeiază soluția.

invocate, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

3

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să rejudece cauza și să

pronunțe o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Mai întîi de toate, Colegiul reține că recurentul a depus și un recurs suplimentar prin

care a concretizat cerințele și anume solicitînd stabilirea unei pedepse neprivative de

liberate în raport cu sancțiunea articolului încriminat, iar motivele recursului fiind identice

ca și cele din recursul de bază, prin urmare Colegiul îl v-a considera ca un singur recurs,

prin care se solicită o altă pedeapsă alternativă.

Totodată, Colegiul luînd în considerație motivele recursului declarat și anume că

acesta recunoaște vina solicitînd o pedeapsă mai blîndă, nu se v-a expune în privința

temeiurilor de casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală,

or greșita încadrare juridică a acțiunilor inculpatului nici nu a fost invocată la etapa

judecării apelului.

Prin urmare, recurentul ramîne doar la dezacordul în partea stabilirii pedepsei, temei

ce se încadrează în pct. 10) alin.1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de această instanță, cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul ține să menționeze că recursul vizat urmează a fi admis enunțînd că, instanța

de apel la respingerea apelului și individualizarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont de

dispozițiile art. 75 alin. (1) și (2) Cod penal, care stipulează că, persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părtii

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrsite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvîrsirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

În această ordine de idei se mai remarcă că, criteriile generale de individualizare a

pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată

trebuie să țină seama la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia, de aceea persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a

fost condamnată.

Conform art. 61 Cod penal pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și

un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au săvîrșit

infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît și din partea altor persoane.

4

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul statuează că pedeapsa este

echitabilă cînd impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică

a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blîndă generează

dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Totodată, Colegiul reține că legiuitorul potrivit art.62 Cod penal a constituit sistemul

de pedepse în temeiul trecerii de la o pedeapsă mai ușoară la alta mai aspră. Se presupune

că această consecutivitate va orienta instanțele judecătorești spre alegearea unei pedepse

mai ușoare dintre pedepsele alterative prevăzute de legea penală.

Prin urmare, Colegiul conchide, că instanțele de fond la individualizarea pedepsei

inculpatului nu au ținut cont în măsură deplină de principiile generale de individualizare a

pedepsei, nu au acordat deplină eficiență prevederilor art.7,61 și 75 Cod penal, nu au

examinat în deplină măsură și obiectiv toate circumstanțele și datele prezentate care

caracterizează atît negativ cît și pozitiv persoana inculpatului și care au o importanță

esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.

Astfel, din conținutul părții descriptive a sentinței de către instanță se menționează

lipsa circumstanțelor atenuante, iar de către instanța de apel acestea au fost ignorate, mai

mult ca atît, în cadrul apelului de către avocat a fost prezentată declarația inculpatului prin

care ultimul recunoaște vina și regretă sincer cele săvîrșite (f.d.89-90, v.6), respectiv, la

stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel nu a luat în considerație comportamentul

postinfracțional al vinovatului și atitudinea lui față de fapta săvîrșită și aprecierea morală

negativă a acțiunilor sale infracționale.

Deci, la circumstanțele cauzei ca atenuante, conform art. 76 Cod penal, în privința

inculpatului Colegiul reține faptul că anterior nu a fost condamnat, are la întreținere trei

copii minori, a recunoscut vina și s-a căit sincer. Circumstanțe agravante conform art. 77

Cod penal nu au fost stabilite.

Cît privește persoana celui vinova, din materialele cauzei reiese că inculpatul

Zaynalov Rufat se caracterizează pozitiv.

În acest sens se mai reține că, datele ce caracterizează pozitiv persoana celui vinovat

în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei pot fi recunoscute ca circumstanțe ce

atenuează pedeapsa, chiar și în cazul cînd ele nu sunt prevăzute ca atare în art.76 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal avînd în vedere atît principiul umanismului prevăzut

de art. 4 Cod penal, cît și prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, consideră că nu este

rațională aplicarea pedepsei cu închisoare inculpatului Zeynalov Rufat, iar aplicarea

pedepsei sub formă de amendă v-a atinge scopul restabilirii echității sociale, corectarea

5

acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnatului,

cît și din partea altor persoane.

Prin urmare în cauză este prezentă eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, care urmează a fi corectată de către instanța de recurs, prin

casarea, în partea stabilirii pedepsei, a hotărîrilor contestate, cu pronunțarea unei noi

hotărîri în această parte.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul urmează a fi

admis, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei, rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărîre.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Zeynalov Rufat, casează parțial sentința

Judecătoriei Grigoriopol din 07 decembrie 2011 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 noiembrie 2015, în cauza penală în privința acestuia, doar în partea stabilirii

pedepsei, rejudecă cauza în această parte și pronunță o hotărîre nouă, după cum urmează:

Zeynalov Rufat, recunoscut vinovat în baza art. 238 Cod penal, i se stabilește pedeapsă

cu amendă în mărime de 2.000 unități convenționale, ceia ce constituie 40.000 lei.

Zeynalov Rufat, dacă este reținut, urmează a fi eliberat imediat din penitenciar, în cazul

în care nu execută pedepse sau măsuri preventive în baza altor hotărîri judecătorești.

În rest hotărîrile atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

6