1re-143/16 — art. 264-1 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1re-143/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnat, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui

Creciun Mihail Alexei, născut la 13

septembrie 1986, originar și locuitor al s.

Bulboaca, r-nul Anenii Noi,

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 05.02.2015– 03.03.2016;

- instanța de recurs: 18.03.2016- 04.04.2016;

- instanța de recurs ordinar: 11.07.2016- 10.08.2016;

C O N S T A T Ă :

examinată în baza art.3641 Cod de procedură penală, Creciun Mihail a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal, la muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 (o sută cincizeci) ore, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 (trei) ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 418 (patru sute optsprezece) lei, 30 bani.

decembrie 2015, aproximativ la ora 15.30, Creciun Mihail conducea automobilul de

model „Dacia Logan" cu numerele de înmatriculare BE AE 739, pe drumul public din

s. Bulboaca, raionul Anenii Noi.

Potrivit rezultatelor probelor biologice colectate de la Creciun Mihail, conform

procesului-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 377 din 16.12.2015, în sîngele acestuia s-

a stabilit concentrația de alcool în volum de 1,30 g/l, iar concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat de 0,51 mg/l , fapt ce se consideră, conform prevederilor art.

1

13412 alin.(3) Cod penal, stare de ebrietate cu grad avansat.

casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri în partea stabilirii

pedepsei, pe motiv că, totalitatea circumstanțelor atenuante ale cauzei, care au fost

stabilite la examinarea cauzei pot influența la stabilirea și aplicarea prevederilor

art.79 Cod penal, adică fără aplicarea pedepsei complimentare.

2016 a fost respins ca nefondat recursul declarat și menținută sentința fără modificări.

4.1. La adoptarea soluției instanța de recurs a constatat că, la stabilirea

pedepsei inculpatului, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61,

75 Cod penal și ca urmare, acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264/1 alin.(l) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 (una sută cincizeci)

ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei)

ani, reținînd gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor

ușoare, de persoana vinovatului, care nu are antecedente penale, dar anterior a fost

condamnat pentru comiterea accidentului rutier cu cauzarea de vătămări corporale

grave, la evidența medicului narcolog nu se află, a recunoscut vina, căindu-se sincer

de fapta comisă, cît și lipsa circumstanțelor agravante.

Potrivit art. 24 Cod penal, persoana care a săvîrșit o infracțiune în stare de

ebrietate, produsă de alcool sau de alte substanțe, nu este liberată de răspundere

penală. Cauzele ebrietății, gradul și influența ei asupra săvîrșirii infracțiunii se i-au în

considerare la stabilirea pedepsei.

Colegiul penal a considerat că inculpatul nu a prezentat careva probe ce ar

constitui circumstanțe excepționale și ar permite instanței aplicarea prevederilor art.

79 Cod penal, după cum solicită recurentul, astfel pedeapsa solicitată nu va atinge

scopul de apărare împotriva infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile acesteia,

precum și întreaga ordine de drept, prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, temei pentru aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal nu se constată, iar pedeapsa, astfel cum a fost

individualizată de instanța de fond, răspunde atît principiului proporționalității, cît și

scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal- restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea inculpatului, cît și a altor persoane.

hotărîrile judecătorești au devenit irevocabile.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri cu remiterea cauzei în

instanța de recurs pentru rejudecare, pe motiv că:

2

- instanța de recurs nu a luat în considerație circumstanța excepțională, cum ar

fi faptul că mijlocul de transport este unica sursă de existență a familiei inculpatului;

- cauza penală s-a examinat în lipsa inculpatului, ceea ce duce la încălcarea art.

6 CEDO, adică dreptul la un proces echitabil;

- instanța de recurs nu a ținut cont de eroarea primei instanței la stabilirea

pedepsei, care a fost aplicată fără a i se oferi careva motivare.

respins pe motiv că nu se întemeiază pe art. 453 Cod de procedură penală și prin

urmare, recursul nu îndeplinește cerințele de conținut.

cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 452, 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile

pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, după epuizarea căilor ordinare de atac, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de

procedură penală.

În speță, recursul depus nu conține expunerea expresă a unor concrete erori de

drept prevăzute la art.453 Cod de procedură penală, recurentul se referă doar la

dezacordul cu aplicarea pedepsei pe care o consideră prea aspră.

În această ordine de idei, Colegiul penal reține, că în corespundere cu cele

descrise în partea descriptivă a hotărîrii atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1.

din prezenta decizie, condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă în limitele legii,

aceasta fiindu-i individualizată în strictă coroborare cu criteriile prescrise în art. 61,75

Cod penal conform cărora la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, argumentul recurentului precum că atît prima instanță, cît și instanța de

apel neîntemeiat au aplicat o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată, precum și

faptul că corectarea sa poate fi posibilă fără a fi privat de dreptul de a conduce

mijloace de transport, este lipsit de temei, deoarece din textul hotărîrilor judecătorești

3

rezultă că instanțele de fond și-au motivat concluziile în acest sens, indicînd din care

motive în privința acestuia a fost aplicată pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 ore, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Sancțiunea art. 2641 Cod penal prevede pedeapsa cu amendă, munca

neremunerată, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 3 la 5 ani.

Condamnatului i-a fost numită pedeapsă echitabilă din cele alternative, aceasta

fiind în limitele maxime și minime a acestei pedepse, reieșind din prevederile 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

Colegiul menționează că instanțele inferioare corect au stabilit că, doar

atragerea la răspundere penală a lui Creciun Mihail va asigura pe deplin scopul legii

penale, în vederea prevenirii săvîrșirii de către condamnat a unei noi infracțiuni.

Instanța de recurs consideră ca fiind corecte soluțiile instanțelor de fond, or

infracțiunea a fost săvîrșită în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, iar potrivit

art. 24 Cod penal, persoana care a săvîrșit o infracțiune în stare de ebrietate, produsă

de alcool sau de alte substanțe, nu este liberată de răspundere penală. Cauzele

ebrietății, gradul și influența ei asupra săvîrșirii acțiunii se iau în considerare la

stabilirea pedepsei.

Circumstanțele la care face referire recurentul referitor la recunoașterea faptei

comise și căința în legătură cu urmările survenite, precum și faptul că transportul este

unica sursă de venit a familiei, Colegiul le apreciază ca împrejurări obișnuite, care

predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și prin urmare nu pot fi considerate

ca fiind excepționale și nu pot fi utilizate la înlăturarea pedepsei complimentare

obligatorii în sensul art. 79 Cod penal.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei condamnatului instanțele inferioare just au

ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei luînd în considerație

gradul pericolului social al infracțiunii comise, persoana celui vinovat, circumstanțele

atenuante - recunoașterea vinei și căința sinceră de cele săvîrșite, acordul acestuia de

a fi examinată cauza în baza art. 364/1 Cod de procedură penală, aplicîndu-i acestuia

o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului

penal. Temei de a interveni în pedeapsa aplicată condamnatului, Colegiul penal nu

are.

Referitor la argumentul condamnatului precum că i-a fost încălcat dreptul la un

proces echitabil prin faptul că instanța de apel a judecat cauza în lipsa acestuia,

Colegiul penal precizează că, conform materialelor cauzei Creciun Mihail a fost citat

legal în cadrul ședinței de judecată pe adresa indicată de către acesta în cererea de

recurs și prin urmare, temeiul este unul declarativ.

În aceste împrejurări, temeiurile invocate de recurent, precum că instanța

aplicînd o pedeapsă complimentară în privința lui Creciun Mihail în prezența

4

circumstanțelor atenuante existente, cît și a solicitării examinării cauzei în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, nu au relevanță. Mai mult, instanța

de recurs menționează că recursul în anulare repetă textul recursului declarat și

argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate, iar instanța pe deplin le-a

examinat și s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Conform art. 457, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de fond și cea de

recurs, în raport cu motivele invocate de recurent, nu au comis erori de drept de

natura unui viciu fundamental capabil să afecteze hotărîrea contestată. Această

hotărîre conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția de individualizare

a pedepsei aplicate condamnatului, iar recursul este unul vădit neîntemeiat.

pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2016 de către Creciun Mihail, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 10 august 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

5