1re-143/16 — Art. 264-1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 03 martie 2016, cauza fiind examinată în baza art.3641 Cod de procedură penală, Creciun Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 (o sută cincizeci) ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 (trei) ani. S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 418 (patru sute optsprezece) lei, 30 bani.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, la 16 decembrie 2015, aproximativ la ora 15.30, Creciun Mihail conducea automobilul de model „Dacia Logan" cu numerele de înmatriculare BE AE 739, pe drumul public din s. Bulboaca, raionul Anenii Noi. Potrivit rezultatelor probelor biologice colectate de la Creciun Mihail, conform procesului-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 377 din 16.12.2015, în sîngele acestuia s- a stabilit concentrația de alcool în volum de 1,30 g/l, iar concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,51 mg/l , fapt ce se consideră, conform prevederilor art. 1 13412 alin.(3) Cod penal, stare de ebrietate cu grad avansat.

Nefiind de acord cu sentința inculpatul a declarat recurs, solicitînd casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri în partea stabilirii pedepsei, pe motiv că, totalitatea circumstanțelor atenuante ale cauzei, care au fost stabilite la examinarea cauzei pot influența la stabilirea și aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, adică fără aplicarea pedepsei complimentare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2016 a fost respins ca nefondat recursul declarat și menținută sentința fără modificări. 4.1. La adoptarea soluției instanța de recurs a constatat că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și ca urmare, acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin.(l) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 (una sută cincizeci) ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani, reținînd gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor ușoare, de persoana vinovatului, care nu are antecedente penale, dar anterior a fost condamnat pentru comiterea accidentului rutier cu cauzarea de vătămări corporale grave, la evidența medicului narcolog nu se află, a recunoscut vina, căindu-se sincer de fapta comisă, cît și lipsa circumstanțelor agravante. Potrivit art. 24 Cod penal, persoana care a săvîrșit o infracțiune în stare de ebrietate, produsă de alcool sau de alte substanțe, nu este liberată de răspundere penală. Cauzele ebrietății, gradul și influența ei asupra săvîrșirii infracțiunii se i-au în considerare la stabilirea pedepsei. Colegiul penal a considerat că inculpatul nu a prezentat careva probe ce ar constitui circumstanțe excepționale și ar permite instanței aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, după cum solicită recurentul, astfel pedeapsa solicitată nu va atinge scopul de apărare împotriva infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile acesteia, precum și întreaga ordine de drept, prevenirea comiterii de noi infracțiuni. Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, temei pentru aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal nu se constată, iar pedeapsa, astfel cum a fost individualizată de instanța de fond, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal- restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatului, cît și a altor persoane.

În conformitate cu prevederile art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești au devenit irevocabile.

Inculpatul a contestat cu recurs în anulare decizia, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri cu remiterea cauzei în instanța de recurs pentru rejudecare, pe motiv că: 2 - instanța de recurs nu a luat în considerație circumstanța excepțională, cum ar fi faptul că mijlocul de transport este unica sursă de existență a familiei inculpatului; - cauza penală s-a examinat în lipsa inculpatului, ceea ce duce la încălcarea art. 6 CEDO, adică dreptul la un proces echitabil; - instanța de recurs nu a ținut cont de eroarea primei instanței la stabilirea pedepsei, care a fost aplicată fără a i se oferi careva motivare.

Procurorul a depus referință prin care consideră că recursul urmează a fi respins pe motiv că nu se întemeiază pe art. 453 Cod de procedură penală și prin urmare, recursul nu îndeplinește cerințele de conținut.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 452, 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, după epuizarea căilor ordinare de atac, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală. În speță, recursul depus nu conține expunerea expresă a unor concrete erori de drept prevăzute la art.453 Cod de procedură penală, recurentul se referă doar la dezacordul cu aplicarea pedepsei pe care o consideră prea aspră. În această ordine de idei, Colegiul penal reține, că în corespundere cu cele descrise în partea descriptivă a hotărîrii atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1. din prezenta decizie, condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă în limitele legii, aceasta fiindu-i individualizată în strictă coroborare cu criteriile prescrise în art. 61,75 Cod penal conform cărora la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, argumentul recurentului precum că atît prima instanță, cît și instanța de apel neîntemeiat au aplicat o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată, precum și faptul că corectarea sa poate fi posibilă fără a fi privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, este lipsit de temei, deoarece din textul hotărîrilor judecătorești 3 rezultă că instanțele de fond și-au motivat concluziile în acest sens, indicînd din care motive în privința acestuia a fost aplicată pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. Sancțiunea art. 2641 Cod penal prevede pedeapsa cu amendă, munca neremunerată, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 la 5 ani. Condamnatului i-a fost numită pedeapsă echitabilă din cele alternative, aceasta fiind în limitele maxime și minime a acestei pedepse, reieșind din prevederile 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Colegiul menționează că instanțele inferioare corect au stabilit că, doar atragerea la răspundere penală a lui Creciun Mihail va asigura pe deplin scopul legii penale, în vederea prevenirii săvîrșirii de către condamnat a unei noi infracțiuni. Instanța de recurs consideră ca fiind corecte soluțiile instanțelor de fond, or infracțiunea a fost săvîrșită în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, iar potrivit art. 24 Cod penal, persoana care a săvîrșit o infracțiune în stare de ebrietate, produsă de alcool sau de alte substanțe, nu este liberată de răspundere penală. Cauzele ebrietății, gradul și influența ei asupra săvîrșirii acțiunii se iau în considerare la stabilirea pedepsei. Circumstanțele la care face referire recurentul referitor la recunoașterea faptei comise și căința în legătură cu urmările survenite, precum și faptul că transportul este unica sursă de venit a familiei, Colegiul le apreciază ca împrejurări obișnuite, care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și prin urmare nu pot fi considerate ca fiind excepționale și nu pot fi utilizate la înlăturarea pedepsei complimentare obligatorii în sensul art. 79 Cod penal. Prin urmare, la stabilirea pedepsei condamnatului instanțele inferioare just au ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei luînd în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, persoana celui vinovat, circumstanțele atenuante - recunoașterea vinei și căința sinceră de cele săvîrșite, acordul acestuia de a fi examinată cauza în baza art. 364/1 Cod de procedură penală, aplicîndu-i acestuia o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal. Temei de a interveni în pedeapsa aplicată condamnatului, Colegiul penal nu are. Referitor la argumentul condamnatului precum că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin faptul că instanța de apel a judecat cauza în lipsa acestuia, Colegiul penal precizează că, conform materialelor cauzei Creciun Mihail a fost citat legal în cadrul ședinței de judecată pe adresa indicată de către acesta în cererea de recurs și prin urmare, temeiul este unul declarativ. În aceste împrejurări, temeiurile invocate de recurent, precum că instanța aplicînd o pedeapsă complimentară în privința lui Creciun Mihail în prezența 4 circumstanțelor atenuante existente, cît și a solicitării examinării cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nu au relevanță. Mai mult, instanța de recurs menționează că recursul în anulare repetă textul recursului declarat și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate, iar instanța pe deplin le-a examinat și s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor. Conform art. 457, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de fond și cea de recurs, în raport cu motivele invocate de recurent, nu au comis erori de drept de natura unui viciu fundamental capabil să afecteze hotărîrea contestată. Această hotărîre conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția de individualizare a pedepsei aplicate condamnatului, iar recursul este unul vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 456 alin. (1), 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2016 de către Creciun Mihail, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 10 august 2016. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 5