1ra-1036/2016 — art. 325 alin. 3 lit. a/1 CP

1ra-1036/2016 — art. 325 alin. 3 lit. a/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1036/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat, în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Taraclia din 28 mai 2015 și deciziei Curții

de Apel Cahul din 04 februarie 2016, declarate de avocații Pavel Zamfir și Nicolai

Jecov, în numele inculpatei

Hadji Feodora Ivan, născută la

23 decembrie 1974, originară și locuitoare a s. Etulia,

str. Pionerskaia 2, r-nul Vulcănești, cetățeancă a R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare

instanța de fond: 16.09.2014 – 28.05.2015,

instanța de apel: 23.06.2015 – 04.02.2016,

instanța de recurs: 19.04.2016 – 05.07.2016.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

condamnată în baza art. 325 alin. (2) lit. a1), 79 Cod penal la 5 ani închisoare, cu

amendă în mărime de 6000 unități convenționale, ce constituie 120.000 lei.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare i-a fost

suspendată condiționat, pe un termen de probă de 3 ani.

1

inculpata Hadji Feodora, aflându-se în biroul nr. 210 din incinta Judecătoriei

Cahul, amplasată pe str. Victoria 8, or. Cahul, intenționat cu scopul prezentării

persoanei publice a unui bun ce nu i se cuvine, personal a propus și a prezentat

președintelui interimar al judecătoriei Cahul, Fujenco D., adică persoanei cu

funcția de demnitate publică, 50 dolari SUA ce nu i se cuvin, care conform

cursului valutar național al Băncii Naționale a R. Moldova /1 dolar SUA - 13,9626

lei/ la data 29.08.2014 constituia suma de 698,13 lei, pentru îndeplinirea în mod

grăbit a acțiunii ce intră în obligațiunile lui de serviciu, și anume pentru eliberarea

grăbită a copiei sentinței Judecătoriei Cahul din 29.05.2008, în privința lui Hadji

F., condamnată în baza art. 290 alin. (1), art. 27, 248 alin. (3) Cod penal.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina și a declarat că avea

nevoie de copia sentinței din 29.05.2008 și informația că a achitat amenda penală,

pentru perfectarea urgentă a pașaportului străin și plecare peste hotare ca să fie

prezentă la 01 septembrie, la începerea studiilor de către copilul său. A intrat în

birou la Fujenco D. și acesta i-a spus că este vineri, urmează zile de odihnă și nu-i

poate fi eliberat documentul solicitat, dar să vină luni după el. Ea a hotărât să-l

mulțumească, gândindu-se că îi vor fi eliberate actele solicitate, a scos din geantă

banii și i-a pus pe masă, spunându-i mulțumesc că a ajutat-o. Ea n-a urmărit un

scop ilegal, a dorit numai să-i mulțumească.

Necatând că inculpata nu a recunoscut vina, aceasta este dovedită prin

probele administrate.

Astfel, martorul Fujenco D. a declarat că, deși i-a explicat inculpatei că în

Judecătoria Cahul nimănui nu trebuie nimic să plătească, ea a scos o hârtie mică, în

care se aflau 50 dolari SUA, a pus-o pe masă, încercând să iasă repede. El a fost

nevoit s-o oprească și a sunat la oficiul principal teritorial al Centrului Anticorupție

Sud, comunicând despre faptele întâmplate.

Martorul Raru V. a declarat că era grefiera judecătorului Fujenco D. A intrat

inculpata, a scos o hârtie în care erau 50 dolari SUA și le-a pus pe masă. Fujenco

D. i-a spus să ia banii înapoi, dar ea nu vroia. Apoi Fujenco D. a făcut un sunet la

centrul de anticorupție.

Conform procesului-verbal din 29.08.2014, din biroul nr. 210 a

Judecătorului Fujenco D., din Judecătoria Cahul, bd. Victoria 8, or. Cahul, a fost

depistată și ridicată o bancnotă de 50 dolari SUA, cu seria și numărul IB 58020448

B.

Potrivit cererii din 29.08.2014, adresată președintelui interimar al

Judecătoriei Cahul, Fujenco D., inculpata a solicitat de a-i elibera copia sentinței

din 29.05.2008 și un certificat, pentru perfectarea pașaportului străin.

Conform sentinței Judecătoriei Cahul din 29.05.2008, inculpata a fost

condamnată în baza art. 290 alin. (1), 27, 248 alin. (3), 84 Cod penal la amendă în

mărime de 500 unități convenționale, adică 10.000 lei. Potrivit certificatului

Judecătoriei Cahul din 01.09.2014 și a ordinului de încasarea a numerarului din

29.05.2008, inculpata a achitat integral amenda de 10.000 lei.

2

În corespundere cu documentele anexate, Fujenco D. a fost numit în funcția

de judecător al Judecătoriei Cahul din 24.12.2007, iar prin Hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii din 15.07.2014, exercita funcția de președinte interimar al

Judecătoriei Cahul.

Potrivit informației prezentată de ,,Banca de Economii” SA, filiala nr. 19

Cahul din 09.09.2014, cursul oficial al leului moldovenesc față de valuta străină

înregistrat la Banca Națională a Moldovei la data de 29.08.2014 era - 1 dolar SUA

= 19,9626 lei.

Conform raportului expertizei tehnico-criminalistică nr. 230 din 05.09.2014,

bancnotă de 50 dolari SUA, cu seria IB și nr. 58020448 B, a.p. 2006, ridicată la

29.08.2014 în urma examinării locului faptei în biroul de serviciu a lui Fujenco D.,

corespunde bancnotelor autentice.

Poziția apărării, că în acțiunile inculpatei lipsește componența infracțiunii,

nu poate fi luată în considerare, deoarece contravine probelor administrate.

Instanța a conchis că vina inculpatei este dovedită integral și a încadrat

acțiunile ei în baza art. 325 alin. (3) lit. a1) Cod penal, ca corupere activă, adică

oferirea și darea, personal, unei persoane publice de bunuri, ce nu i se cuvin, pentru

a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, săvârșite în privința

unei persoane cu funcție de demnitate publică.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că infracțiunea comisă, fiind

una gravă, atentează la activitatea normală și legală a instanței de judecată, că

inculpata este caracterizată pozitiv, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite

pe caz.

Instanța a reținut ca excepțională circumstanța că, inculpata a săvârșit

infracțiunea ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin familial, cu

scopul de a perfecta și primi cât mai repede posibil pașaportul străin, pentru a putea

pleca peste hotare și să fie prezentă la 01 septembrie, cu ocazia începerii studiilor

de către copilul său, fiind pasibilă aplicarea față de ea a prevederilor art. 79, 90

Cod penal, prin stabilirea-i unei pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea

penală pentru infracțiunea respectivă, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei numite, concluzionând că corectarea și reeducarea ei este posibilă și

rațională fără izolare de societate.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatei să-i fie aplicata pedeapsa în baza

art. 325 alin. (2) lit. a1) Cod penal de 6 ani închisoare, cu executare.

Apelantul a indicat că, reieșind din probele administrate, nu s-au confirmat

declarațiile inculpatei că banii au fost lăsați judecătorului în semn de mulțumire

pentru înțelegere.

Instanța neîntemeiat a aplicat art. 79 Cod penal față de inculpată, deoarece ea

nu a recunoscut vina, nu s-a căit și nu a conștientizat gravitatea faptei săvârșite.

La fel, nu au existat motive pentru aplicarea art. 90 Cod penal.

3.1. A declarat apel și avocatul Nicolai Jecov, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată, din motiv că

lipsesc elementele infracțiunii.

3

Apelantul a invocat că potrivit art. 123 alin. (3) Cod penal, prin persoană cu

funcție de demnitate publică se înțelege: persoana al cărei mod de numire sau de

alegere este reglementat de Constituția RM sau care este învestită în funcție, prin

numire sau prin alegere, de către Parlament, Președintele RM sau Guvern, în

condițiile legii; persoana căreia persoana cu funcție de demnitate publică i-a

delegat împuternicirile sale.

Astfel, judecătorul Fujenco D. nu avea statut de persoană cu funcție de

demnitate publică, deoarece nu a fost numit în funcția de președinte interimar al

Judecătoriei Cahul în baza Constituției RM, fie prin numire de către Parlament,

Președintele RM sau Guvern și nici nu a fost delegat de către o persoana cu funcție

de demnitate publică. Fujenco D. a fost desemnat temporar în calitate de președinte

interimar al Judecătoriei Cahul în baza Hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii din 15.07.2014.

Prin urmare, în privința inculpatei au fost încălcate prevederile art. 3 alin. (2)

Cod penal, că interpretarea extensivă defavorabilă a legii penale este interzisă.

Deci, în acțiunile inculpatei lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art.

325 Cod penal.

Potrivit pct. 5.2. al Hotărârii Plenului CSJ nr. 11 din 22.12.2014 cu privire la

aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de

corupție, instanțele de judecată trebuie să țină seama că infracțiunea de corupere

pasivă va exista atunci când îndeplinirea ori neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii

sau grăbirea îndeplinirii acțiunii pentru care coruptul pretinde, acceptă, primește,

extorcă remunerația ilicită face parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale acestuia

sau este contrară acestor atribuții, urmând să se stabilească și să se indice în

rechizitoriul și, în mod obligatoriu, să se arate actul normativ ori actul

administrativ care le reglementează.

În același timp, acuzarea și instanța nu au prezentat probe ce confirmă că în

atribuțiile președintelui interimar al instanței intra eliberarea documentelor

solicitate de inculpată.

Pe lângă aceasta, conform pct. 27. lit. c) din Regulamentul cu privire la

ordinea internă a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 503/17

din 03.06.2014, eliberează solicitanților, în baza unei cereri, copiile de pe anumite

acte. În așa fel, îndeplinirea acțiunii pe care a solicitat-o inculpata, nu face parte

din sfera atribuțiilor de serviciu a președintelui interimar al instanței Fujenco D.,

dar ale lucrătorilor arhivei.

Instanța nu a stabilit în ce constă oferirea de bunuri ce nu i se cuvin

persoanei.

Învinuirea este bazată pe presupuneri.

Or, oferirea trebuie să implice un caracter precis, concretizat într-o acțiune

efectivă, reală, însă nu imaginară.

Darea, în sensul alin. (1) art. 325 Cod penal, constituie înmânarea, remiterea,

predarea efectivă a remunerației ilicite persoanei publice. Spre deosebire de

promisiune sau oferire, darea este necesarmente bilaterală, adică implică acțiunea

corelativă de primire a remunerației ilicite, săvârșită de persoana publică.

4

În prezenta cauză, darea – nu a avut loc în principiu, deoarece persoana

publică nu a primit remunerația ilicită.

Nu este probat nici că inculpata ar fi avut intenția de a corupe persoana

publică. Or ea a oferit o mulțumire pentru o atitudine pozitivă față de ea, dar nu

pentru grăbirea eliberării documentelor solicitate, acțiune care nici nu au avut loc

în realitate.

declarat de avocatul Nicolai Jecov a fost respins, ca nefondat.

Apelul declarat de procuror a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată

o nouă hotărâre.

Lui Hadji Feodora, recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 325 alin. (3) lit. a1) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa de 6 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, de la reținere.

În rest, sentința a fost menținută, inclusiv în partea stabilirii pedepsei

complimentare sub formă de amendă în mărime de 6000 unități convenționale.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit în deplină măsură

circumstanțele de fapt, care au dus la stabilirea justă a vinovăției inculpatei,

recunoscând-o corect culpabilă de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin.

(3), lit. a1) Cod penal.

Astfel, fiind audiată în calitate de învinuită în prezența avocatului Moraru

Svetlana, inculpata a recunoscut vina. Mai mult, a fost încheiat și un acord de

recunoaștere a vinovăției, dar la care inculpata a renunțat ulterior.

Vinovăția acesteia este confirmată și prin declarațiile martorilor Fujenco D.,

Raru V. și Vîzdoagă A.

Este de menționat că inculpata nu neagă faptul transmiterii banilor, indicând

că a făcut acest lucru în semn de mulțumire. Pe lângă aceasta, fiind efectuată

cercetarea la fața locului, de către organul de urmărire penală a fost ridicată bucata

de hârtie în care era, și bancnota de 50 dolari SUA, corpuri delicte la care fac

trimitere și martorii prin declarațiile date, bancnota dată fiind examinată conform

prin raportului de expertiză nr. 230 din 05.09.2014.

Potrivit art. 16 alin. (3) al Legii nr. 514 din 06.07.1995 privind organizarea

judecătorească, președinții și vicepreședinții judecătoriilor sunt numiți în funcție de

către Președintele RM, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe un

termen de 4 ani. Conform alin. (6) al aceluiași articol, în cazul survenirii vacanței,

funcțiile președintelui sânt exercitate de către un vicepreședinte al instanței sau de

către un alt judecător, desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii. În

conformitate cu art. 161 alin. (2) al aceleiași legi, vicepreședintele instanței

judecătorești exercită funcțiile președintelui instanței judecătorești în cazul

absenței acestuia.

La data de 29.08.2014, Fujenco D., fiind numit în funcție de vicepreședinte

al judecătoriei Cahul, exercita atribuțiile de președinte interimar al Judecătoriei

Cahul. Iar, potrivit legii nr. 199 din 16.07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu

funcții de demnitate publică, președinte, vicepreședinte, judecător al judecătoriei

sunt funcții de demnitate publică.

5

Deci, este nefondat argumentul invocat de avocat, că inculpata nu a comis

infracțiunea în privința unei persoane cu funcție de demnitate publică.

La fel, potrivit pct. 7 al Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.

142/4 din 04.02.2014, cu privire la aprobarea Instrucțiunii referitor la activitatea de

evidență și documentare procesuală în judecătorii și curțile de apel, controlul

asupra activității de evidență și documentare procesuală în judecătorii se exercită în

conformitate cu Legea privind organizarea judecătorească de către președinții sau

vicepreședinții și șefii secretariatelor din cadrul instanțelor respective. Astfel,

inculpata adresându-se cu cerere scrisă, președintele interimar Fujenco D. a avizat

cererea și a solicitat executorului să aducă la cunoștință cauza imposibilității

eliberării documentului solicitat. Cu toate că i-a explicat inculpatei că pentru a

primi documentul solicitat nu este nevoie de a achita nimic nimănui, ea totuși i-a

pus pe masă 50 dolari SUA. Necunoașterea legii, nu eliberează de răspundere.

Inculpata nu a negat că a pus banii, însă ar fi a făcut-o în semn de mulțumire pentru

înțelegere. Cu toate că președintele interimar al Judecătoriei Cahul, Fujenco D., i-a

explicat procedura de eliberare a documentelor, inculpata i-a propus bani ce nu i se

cuvin pentru urgentarea eliberării documentului pe care l-a solicitat. Ea i-a dat de

înțeles lui Fujenco D. că dorește să-i fie eliberată copia sentinței mai devreme de

10 zile. Inculpata nici nu a menționat că a solicitat eliberarea copiei sentinței în

regim urgent, însă, a invocat că are nevoie de acest document pentru perfectarea

actelor ca să poată ieși de pe teritoriul RM și să ducă copilul la 01 septembrie, ziua

adresării cu cerere fiind 29.08.2014.

În cazul dat nu are importanță, pentru calificarea faptei, circumstanța - când

au fost transmiși banii, chiar de au fost transmiși după ce a aflat că din motive

obiective nu i se poate elibera documentul în ziua solicitării, iar din acțiunile ei

rezulta intenția ca să-i fie eliberat cât mai urgent. Dar, i s-a adus la cunoștință

despre posibilitatea acordării acestuia, luni. Totuși, inculpata a transmis banii până

la eliberarea documentului solicitat, și anume, înainte de a pleca din biroul

președintelui interimar al Judecătoriei Cahul.

Argumentul apărătorului că nu sunt întrunite elementele infracțiunii, nu

poate fi reținut, așa cum, instanța de fond în hotărâre a făcut referire la săvârșirea

infracțiunii, stabilind împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive

ale infracțiunii respective - obiectul, subiectul, latura obiectivă și subiectivă. Or,

necesitatea achitării persoanei se desprinde în cazul în care nu s-a dovedit faptul

oferii banilor, de cine au fost oferiți sau cui au fost oferiți. Dar, în cazul dat singură

inculpata a indicat că a pus 50 dolari SUA în biroul lui Fujenco D., bani ce au fost

ridicați de la fața locului de către colaboratorii Centrului Național Anticorupție Sud

și care au fost supuși expertizei.

Calificarea juridică a faptei comise de către inculpată, este corectă și

corespunde criteriilor de calificare stabilite în art. 113 Cod penal. Mai mult,

încadrarea corectă a faptelor comise coroborează cu prevederile pct. 10.4, 11 al

Hotărârii Plenului CSJ nr. 11 din 22.12.2014, cu privire la aplicarea legislației

referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție, că infracțiunea

prevăzută la art. 325 Cod penal este formală și se consumă odată cu săvârșirea

6

acțiunii de promisiune, oferire… Infracțiunea de corupere activă se săvârșește

numai cu intenție directă, făptuitorul trebuie să cunoască că remunerația pe care o

promite, oferă sau o dă unei persoane publice este ilicită.

Aceste situații se desprind în cazul dat, or, inculpata, primind răspunsul de

la lucrătorul din secția de evidență și documentare procesuală că documentul

solicitat poate fi eliberat în termen de zece zile, a plecat în biroul președintelui

interimar al Judecătoriei Cahul, Fujenco D., prezentând cererea scrisă și

menționând că are nevoie de documentul solicitat pentru a-și perfecta actele ca să

poată ieși din țară, deoarece trebuie să ducă copilul la 01 septembrie. În urma

constatării motivelor obiective , ce făceau imposibilă eliberarea documentului în

ziua solicitării, și cu toate că Fujenco D. i-a explicat că nu este necesar de a plăti

nimic nimănui, totuși inculpata a plasat pe birou o bucată de hârtie în care era

bancnotă de 50 dolari SUA.

Prin urmare, temeiul la care se face trimitere apărătorul inculpatei, nu este

aplicabil în speță, așa cum calificarea faptei corespunde acțiunilor săvârșite de

inculpată, care a comis o infracțiune contra activității normale și legale a instanței

de judecată.

Instanța de apel a reținut că circumstanțe atenuante și agravante nu au fost

stabilite pe caz.

Inculpata anterior a fost condamnată în baza art. 290 alin. (1), 27, 248

alin. (3) Cod penal, este caracterizată pozitiv la locul de trai, familia ei fiind

compusă din soț și fiica născută în anul 1995.

Totodată, prima instanță greșit a concluzionat că față de inculpată este

necesar de aplicat prevederile art. 79 și 90 Cod penal. Astfel, pedeapsa stabilită

inculpatei contravine gravității faptei comise și nu va atinge scopul prevăzut de art.

61 Cod penal.

Instanța de fond a pus accent pe faptul că nu au fost stabilite circumstanțe

agravante, dar nu a ținut cont că faptele comise atentează la activitatea normală

și legală a instanței de judecată, și aceasta nu duce la stabilirea pedepsei cât mai

blânde, dar, care să ducă la atingerea scopului pedepsei penale, prevăzut de art. 61

Cod penal.

Pedeapsa stabilită de prima instanță este una prea blândă. Prima instanță

incorect a aplicat prevederile art. 79 Cod penal, considerând că inculpata a

acționat în prezența circumstanței excepționale, și anume, ca să reușească cu

copilul la 1 septembrie. Însă, neîntemeiat nu a ținut cont de faptul că aplicarea

prevederilor art. 70 Cod penal poate avea loc doar ca o excepție. Iar,

circumstanțele atenuante, odată constate și puse la baza stabilirii pedepsei

principale, nu mai pot fi invocate ca motive de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal - suspendarea executării condiționate a pedepsei stabilite. Fapt la care se

face trimitere și prin recomandarea CSJ nr. 61 din 14.12.2013, cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale în cauzele de corupție.

Corectarea inculpatei nu este posibilă fără izolare de societate, ținând cont de

gravitatea faptei comise, care discreditează și compromit activitatea instanței de

judecată.

7

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatei să-i fie

stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate sau dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel.

Recurentul a invocat că instanța de fond, inculpata a depus o altă cerere,

avizată de către avocat, prin care a solicitat examinarea cauzei în baza probelor

acumulate, conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală. Această cerere

a fost admisă de către instanța de judecată prin încheiere protocolară. Potrivit

procesului-verbal al ședinței din 07 octombrie 2014, instanța a purces la cercetarea

judecătorească, procurorul a dat citire actului de învinuire, după care, la întrebarea

instanței, inculpata a declarat că este de acord cu faptele indicate în rechizitoriu,

recunoscând vina pe deplin. Potrivit art. 3641 Cod de procedură penală, instanța a

trecut la audierea inculpatei. În procesul audierii, inculpata a reiterat că recunoaște

vina. Conform art. 3641 Cod de procedură penală, urma, ca instanța să treacă la

dezbaterile judiciare, însă la cererea avocatului a anunțat întrerupere. Deci, practic

examinarea cauzei a fost guvernată de procedura specială, care oferă inculpatei, în

condițiile alin. (8) al art. 3641 Cod de procedură penală, posibilitatea de a beneficia

de reducerea pedepsei. Anume pe această a mizat inculpata, exprimându-și acordul

prin depunerea cererii respective, acceptată de instanța de judecată.

După strămutarea cauzei la Judecătoria Taraclia, instanța a dispus

examinarea cauzei în procedură generală, deoarece la moment, inculpata nu s-a

adresat cu o asemenea cerere și în această judecătorie.

Inculpata și-a manifestat dorința de a examina cauza penală în ordinea

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, prin două cereri, expuse clar și cu

cunoștință de cauză.

Finalizarea dezbaterilor și deliberării, urma să conducă la stabilirea unei

pedepse cu închisoarea, reduse cu o treime din minimul prevăzut de sancțiune art.

325 alin. (3) lit. a1) Cod penal - 4 ani închisoare, or reducerea cu o pătrime a

cuantumului amenzii.

Instanța urma să explice inculpatei imposibilitatea renunțării la procedura de

examinare a cauzei în ordinea stabilită de art. 3641 Cod de procedură penală, or, să

emită o încheiere protocolară, prin care să-i respingă cererea de renunț. Dar,

instanța a purces la examinarea cauzei în ordine generală, situație, care într-un final

a adus atingere dreptului inculpatei la apărare și la un proces echitabil.

Deși, la pag. 3 din decizia instanței de apel s-a făcut referință la cererea

inculpatei, prin care s-a solicitat examinarea cauzei conform art. 3641 Cod de

procedură penală, instanța nu a dezbătut problema ce ține de procedura de

examinare a cauzei de către Judecătoria Taraclia în raport cu actele judecătorești

emise anterior, nu s-a expus asupra acestei chestiuni, care fiind abordată în mod

legal, într-un final putea afecta soluția dată în speță.

În rechizitoriu, procurorul nu a indicat actele care stabilesc statutul, sfera

atribuțiilor de serviciu și abilitățile d-lui Fujenco D. Această omisiune este contrară

pct. 5.2 al Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea legislației referitoare la

răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție nr. 11 din 22 decembrie 2014,

8

care prevede că instanțele de judecată trebuie să țină seama că infracțiunea de

corupere va exista atunci când îndeplinirea ori neîndeplinirea, întârzierea

îndeplinirii sau grăbirea îndeplinirii acțiunii pentru care coruptul pretinde, acceptă,

primește, extorca remunerația ilicită, face parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale

acestuia sau este contrară acestor atribuții, urmând să se stabilească și să se indice

în rechizitoriul și, în mod obligatoriu, să se arate actul normativ ori actul

administrativ care le reglementează.

Astfel, nu a fost stabilit faptul, dacă grăbirea eliberării copiei sentinței

Judecătoriei Cahul din 29 mai 2008, a ținut de sfera atribuțiilor de serviciu a

președintelui interimar al Judecătoriei Cahul, atâta timp, cât ultimul numai a avizat

cererea de eliberare a actului solicitat, fără a indica careva termeni calendaristici.

Din pct. 10.4. a Hotărârii Plenului CSJ nr. 11 din 22 decembrie 2014,

rezultă că infracțiunea prevăzută la art. 325 Cod penal este formală și se consumă

odată cu săvârșirea acțiunii de promisiune, oferire (indiferent dacă persoana

publică ori persoana publică străină nu se lasă coruptă și nu le acceptă ori nu a

reușit să realizeze solicitarea) sau din momentul dării în întregime a remunerației

ilicite. Infracțiunea de corupere activă există atunci când promiterea, oferirea

remunerației ilicite se realizează înaintea îndeplinirii acțiunii cerute de corupător.

În cazul dat, inculpata deja era informată despre imposibilitatea obținerii

copiei sentinței la ziua adresării, cunoștea că acest lucru poate fi realizat numai luni

- pe 01 septembrie 2014 - urma să depună cererea avizată în secția de evidență și

documentare procesuală. Aceasta denotă, că oferirea mijloacelor bănești la această

etapă și-a pierdut actualitate, deoarece presupusa corupere s-a realizat nu înaintea

îndeplinirii acțiunii cerute de corupător ci după. Contrar prevederilor art. 414 alin.

(5) Cod de procedură penală, instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apel de către apărător. Astfel, din conținutul deciziei rezultă, ca instanța

de apel a omis să combată argumentele apărării ce se referă la atribuțiile de

serviciu a președintelui interimar și lucrătorilor arhivei Judecătoriei, prin prisma

prevederilor Regulamentului cu privire la ordinea internă a instanțelor

judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM din 03 iunie 2014, nr. 503/17,

coroborate cu declarațiile martorului Vîzdoga. La fel, instanța nu s-a expus asupra

argumentelor de la pct. 4 al apelului prin prisma pct. 10.4. din Hotărârea Plenului

CSJ nr. 11 din 22 decembrie 2014.

Instanța de apel a admis apelul acuzării, însă din conținutul deciziei

contestate nu rezultă clar dacă cauza a fost rejudecată sau nu.

Instanța de fond a recunoscut, ca circumstanță excepțională, faptul că

inculpata a acționat în virtutea situației familiare urgente - necesitatea de a-și

perfecta actele pentru deplasarea peste hotare și asigurarea prezenței copilului la

prima zi de școală. Astfel, eliminând prevederile art. 79 Cod penal, aplicat față de

inculpată, instanța de apel nu și-a motivat soluția, nu a indicat de ce anume această

circumstanță nu poate fi reținută.

Din conținutul art. 90 Cod penal nu rezultă, ca pentru aplicarea suspendării

condiționate, este strict necesară prezența circumstanțelor atenuante. Din potrivă,

la aplicarea acestei norme urmează să se țină cont de persoana celui vinovat, dacă

instanța va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

9

stabilită. Inculpata nu are antecedente penale, are copil minor la întreținere, este

căsătorită, are loc permanent de trai, nu este la evidența medicului narcolog și

psihiatru. În aceste condiții, instanța de fond justificat a aplicat art. 90 Cod penal,

iar instanța de apel l-a exclus, fără a-și argumenta poziția.

Cu referire la individualizarea pedepsei de către instanța de apel, se reține că

potrivit pct. 1 al Recomandării CSJ nr. 61 din 14 decembrie 2013, individualizarea

judiciară a pedepsei în conformitate cu art. 75 Cod penal, este realizată de către

instanța de judecată și constă în stabilirea și aplicarea pedepsei prevăzute de

sancțiune, pentru infracțiunea săvârșită, în funcție de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de personalitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a

comis infracțiunea. Pedepsele stabilite de instanța de judecată trebuie să fie nu

numai legale, în sensul de respectare a cadrului legal de individualizare judiciară,

dar în același timp, trebuie să fie și juste, adică să se respecte criteriul

proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de

gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului. În același timp, trebuie să fie

respectate prevederile art. 61 Cod penal, conform cărui, pedeapsa care se aplică

urmează să-și atingă scopul de restabilire a echității sociale și prevenire a săvârșirii

noilor infracțiuni de către alte persoane. Reieșind din cele menționate, pedeapsa

aplicată de instanța de apel nu reflectă criteriu menționat, ea este mult mai aspră în

comparație cu gravitatea faptei. Suma de circa 680 lei oferită de condamnată

președintelui interimar al Judecătoriei Cahul nu prezintă un cuantum ce ar

semnifica un pericol deosebit de grav pentru securitatea raporturilor sociale, pe

care norma de drept le protejează. Pedeapsa aplicată de instanța de fond pe deplin

ar reflecta echitatea socială și ar exclude comiterea de către inculpată a altor acțiuni

ilegale, cu atât mai mult, fiind sub incidența termenului de probă.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Nicolai Jecov, în care solicită

casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpata să

fie achitată, din motivul lipsei elementelor infracțiunii.

Recurentul a indicat că Fujenco D. a primit calitatea de președinte interimar

al instanței de judecată, în baza hotărârii CSM din 15.07.2014. Acest statut,

Fujenco D. l-a dobândit nu în baza Constituției, nu prin numire de către Parlament,

Președintele RM sau Guvern și nici nu prin delegare de către o persoana cu funcție

de demnitate publică. Prin urmare, funcția din speță, de președinte interimar al

instanței de judecată, nu este una de demnitate publică. În așa fel, în acțiunile

inculpatei lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. a1) Cod

penal.

Îndeplinirea acțiunii pe care a solicitat-o inculpata, nu făcea parte din sfera

atribuțiilor de serviciu a președintelui interimar al instanței Fujenco D., dar din

atribuțiile altor funcționari din instanță (lucrătorii arhivei).

Fujenco D. nu a dat indicații privind grăbirea eliberării documentului

solicitat.

Darea, în sensul alin. (1) art. 325 Cod penal, constituie înmânarea, remiterea,

predarea efectivă a remunerației ilicite persoanei publice. Spre deosebire de

10

promisiune sau oferire, darea este necesarmente bilaterală, adică implică acțiunea

corelativă de primire a remunerației ilicite, săvârșită de persoana publică.

În prezenta cauză, darea – nu a avut loc în principiu, deoarece persoana

publică nu a primit remunerația ilicită.

În cazul dat, mulțumirea bănească a fost oferită după ce inculpata s-a

convins că nu v-a primi documentul solicitat, respectiv banii au fost oferiți nu în

scopul grăbirii eliberării documentului.

Ulterioara eliberare a documentului nu are nicio legătură cu fapta comisă, ce

se confirmă prim declarațiile martorilor Fujenco D. și Vîzdoga A.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

10) și 12) Cod de procedură penală.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se reține că, împrejurările menționate în partea descriptivă a

sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel, inclusiv cele reproduse în

pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că ambele instanțe legal

și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată inculpatei și încadrarea juridică corectă a acțiunilor ei

infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile inculpatei, martorilor Fujenco D., Raru V. și Vîzdoagă A.,

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29.08.2014, cererea inculpatei din

29.08.2014 adresată președintelui interimar al Judecătoriei Cahul, Fujenco D.,

raportul de expertiză tehnico-criminalistică nr. 230 din 05.09.2014, fiecare probă

fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, instanța de

apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

avocatului și indicând motivele pentru care a respins probele și versiunile apărării,

probele administrate pe caz demonstrând prezența în acțiunile inculpatei a

elementelor infracțiunii prevăzute la art. 325 alin. (3) lit. a1) Cod penal (pct. 3. – 5.

din decizie).

În această consecutivitate, se observă că statutul de persoană cu funcție de

demnitate publică a lui Fujenco D. rezultă clar din prescripțiile art. 123 alin. (3)

Cod penal, coroborate cu faptul că a fost investit în funcțiile de judecător și

vicepreședinte la Judecătoria Cahul, prin numire de către Președintele Republicii

11

Moldova, aceste funcții fiind, la data comiterii infracțiunii de către inculpată,

deținute de ultimul concomitent cu cea de președinte interimar al instanței

respective, neexistând temeiuri legale de a le dispersa și separa juridic către data

menționată, în raport cu acțiunile infracționale ale inculpatei.

Intenția inculpatei în a săvârși acte de corupere activă este dovedită

concludent de probele enunțate supra, inclusiv prin propriile declarații că: „…a

hotărât să-l mulțumească, gândindu-se că îi vor fi eliberate actele solicitate, a scos

din geantă banii și i-a pus pe masă, spunându-i mulțumesc…” (pct. 3. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, art. 6 din CEDO impune în special, în

sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor,

argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază

relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea

unui răspuns detaliat la fiecare argument ( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței,

Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

În asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului

mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima

instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Pe lângă aceasta, recursul ordinar al avocatului Nicolai Jecov, potrivit

argumentelor invocate și reproduse în pct. 5.1. din prezenta decizie, este întemeiat

doar pe critica modului în care instanțele de judecată au estimat probele

administrate și circumstanțele cauzei.

În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin.

(1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond

și de apel doar privind aprecierea sau reaprecierea probelor administrate și

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propun avocatul, este o

competență legală a acestor instanțe care, nefiind temei de drept din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură, nici nu poate fi supusă criticii prin

intermediul recursului ordinar.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate

în acest sens (pct. 2 – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea

din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldova).

12

Totodată, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot fi

invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele specificate în recursul ordinar al

avocatului P. Zamfir și reproduse la pct. 5 din prezenta decizie, că instanțele ar fi

încălcat procedura prevăzută în art. 3641 Cod de procedură penală, nu au fost

invocate și în apel (pct. 3.1. - 5.1. din decizie).

Rezultă că recursul nominalizat nu are niciun suport legal în această parte.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

în acțiunile inculpatei au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă, și că ambele recursuri ordinare sunt

neîntemeiate în aspectul reiterat supra.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale. Conform art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs este în drept să judece cauza și în baza

temeiurilor neinvocate, dar fără a agrava situația condamnatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat se constată că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Conform art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță. Decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date. Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Conform art. 79 Cod penal, ținând cont de circumstanțele excepționale

ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea

infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea

penală pentru infracțiunea respectivă. Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

13

săvârșite cu intenție instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și

muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Potrivit jurisprudenței naționale, lipsa de motivare adecvată cerințelor legii

într-o hotărâre judecătorească afectează grav respectarea garanțiilor procedurale la

un proces echitabil (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 30.10.2009, nr.9 - Cu privire la

judecarea recursului ordinar în cauza penală).

Aceste prevederi legale nu au fost respectate, deoarece, potrivit

descriptivului deciziei adoptate, instanța de apel (pct. 4. din decizie):

a) a indicat divergent că circumstanțe atenuante nu au fost stabilite pe caz,

apoi că circumstanțele atenuante, odată constate și puse la baza stabilirii

pedepsei principale, nu mai pot fi invocate ca motive de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal;

b) a specificat că inculpata anterior a fost condamnată în baza art. 290

alin. (1), 27, 248 alin. (3) Cod penal, ignorând însă că antecedentul penal este

stins, iar conform art. 111 alin. (3) Cod penal, această circumstanță anulează toate

incapacitățile și decăderile din drepturi legate de antecedentele penale;

c) a menționat că pedeapsa stabilită de prima instanță este una prea blândă

instanța de fond greșit a aplicat față de inculpată prevederile art. 79 și 90 Cod

penal, că corectarea inculpatei nu este posibilă fără izolare de societate, ținând cont

de gravitatea faptei comise, care discreditează și compromit activitatea instanței de

judecată, dar nu și-a motivat această concluzie în raport cu circumstanțele concrete

invocate de instanța de fond în sensul dat, cu alte împrejurări ale cauzei, cât și în

coroborare cu prescripțiile conținute norme de drept vizate.

Mai mult, a indicat incorect că instanța de fond nu a ținut cont că faptele

comise atentează la activitatea normală și legală a instanței de judecată. Or,

potrivit descriptivului sentinței, prima instanță, la stabilirea pedepsei inculpatei a

ținut cont că infracțiunea comisă, fiind una gravă, atentează la activitatea

normală și legală a instanței de judecată (pct. 2. din decizie).

Împrejurările expuse relevă că instanța de apel i-a modificat și aplicat

inculpatei o pedeapsă nemotivată, individualizată contrar prevederilor legale

enunțate, adică a admis apelul declarat de procuror în mod greșit, și că recursurile

ordinare în acest aspect sunt întemeiate.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează parțial hotărârea atacată și menține hotărârea

primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept, prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, se impune soluția casării deciziei instanței de apel în latura

pedepsei, cu menținerea sentinței primei instanțe.

14

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de avocații Pavel Zamfir și Nicolai

Jecov, casează decizia Curții de Apel Cahul din 04 februarie 2016 în partea privind

admiterea apelului declarat de procurorul în Procuratura Anticorupție Serviciul

Sud, Ciuleacu Anatolie, cu casarea parțială a sentinței Judecătoriei Taraclia din 28

mai 2015 și stabilirea pedepsei lui Hadji Feodora, recunoscută vinovată de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (3) lit. a1) Cod penal, sub formă

de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, pe

motiv că apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Taraclia din 28 mai 2015, în privința

inculpatei Hadji Feodora Ivan.

În rest, decizia Curții de Apel Cahul din 04 februarie 2016 se menține.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

15