1ra-1313/16 — art.264-1 alin.4 CP

1ra-1313/16 — art.264-1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1313/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iulie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016, declarat de avocatul

Cazacu Dorin în numele inculpatului

Istrati Eugeniu Mihail, născut la 27

noiembrie 1986, originar și domiciliat

în s.Dușmani, r-nul Glodeni.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

penal în privința lui Istrati Eugeniu de comiterea infracțiunii art.2641 alin.(4) Cod penal, pe

motiv că faptele acestuia constituie contravenții prevăzute de art.231 alin.(2) și art.233

alin.(1) Cod contravențional.

A fost încetat procesul contravențional în privința lui Istrati Eugeniu în baza art.231

alin.(2) și art.233 alin.(1) Cod contravențional, din motivul intervenirii termenului de

prescripție a răspunderii contravenționale.

aproximativ la orele 00.45, aflîndu-se în s.Cajba, r-nul Glodeni, a condus mijlocul de

transport de model „Toyota Yaris”, cu n/î GL AL 801, fără a deține permis de conducere, în

stare de ebrietate alcoolică, ce depășește gradul maxim admisibil stabilit de lege, avînd

concentrația în aerul expirat al alcoolului de 0,48 mg/l, faptă ce nu constituie infracțiune.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care E.Istrati să fie recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal și în baza acestei

legi să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 800 unități convenționale,

pe motiv că instanța greșit a interpretat circumstanțele faptei săvîrșite; - instanța nu a dat o

apreciere corespunzătoare legislației în vigoare, materialului probant administrat atît în cadrul

urmăririi penale, cît și a cercetării judecătorești desfășurate pe cauza dată; - prima instanță

neîntemeiat a exclus din dosar probele și greșit a calificat acțiunile lui E.Istrati ca fiind

contravenție; - probele prezentate sînt admisibile și administrate în conformitate cu

prevederile legale.

admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și adoptată o nouă hotărîre

1

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care E.Istrati a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 700 unități convenționale.

Instanța de apel a constatat că Istrati Eugeniu, la 18 mai 2014, consumînd băuturi

spirtoase, intenționat s-a urcat la volanul automobilului de model „Toyota Yaris”, cu n/î GL

AL 801, fară a deține permis de conducere și în jurul orei 00.45, în timp ce se deplasa pe

străzile s.Cajba, r-nul Glodeni, a fost stopat de către inspectorul companiei de patrulare nr.2

al Regimentului de Patrulare „Nord”, Calistru Valeriu, iar în timpul verificării actelor, Istrati

Eugeniu avea semne vizibile de stare de ebrietate, fapt care a trezit o bănuială rezonabilă,

precum că acesta conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate, din care cauză ultimul a

fost supus testării alcoolscopice la IMSP Spitalul raional Glodeni.

Conform procesului-verbal nr.187 din 18 mai 2014, s-a stabilit că Istrati Eugeniu se

afla în stare de ebrietate grad avansat, concentrația de alcool în sînge alcătuind 1,40 g/1.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.76 „D” din 08.07.2014, Istrati

Eugeniu, la data de 18 mai 2014, se afla în stare de ebrietate grad avansat, fapt confirmat de

către medicul de gardă și cercetarea medicului biologic (sîngelui), concentrația alcoolului

alcătuind 1,40 g/l.

Conform art.13412 alin.(3) Cod penal, prin stare de ebrietate grad avansat se înțelege

starea persoanei care are concentrația de alcool în sînge de la 1,0 g/l și mai mult sau

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,5mg/l și mai mult.

În motivarea concluziei date instanța de apel a indicat că, prima instanță a cercetat

probele administrate în cauză din punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilității

acestora, însă le-a dat o apreciere incorectă, reținînd în acțiunile inculpatului elementele unor

fapte contravenționale, neîntemeiat recalificînd acțiunile acestuia din prevederile art.2641

alin.(4) Cod penal în cele ale art.231 alin.(2) și art.233 alin.(l) Cod contravențional.

Totodată, instanța de apel a menționat că în urma examinării probelor prezentate în

instanța de fond și cercetării acestora în instanța de apel, cu certitudine s-a constatat în

acțiunile inculpatului elementele infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal -

conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, acțiune săvîrșită de către o persoană care nu deține permis de

conducere, și nicidecum acțiunile prevăzute de art.231 alin.(2) și art.233 alin.(1) Cod

contravențional - conducerea vehiculului fără permis de conducere și, respectiv, conducerea

vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool ce

depășește gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracțiune.

Instanța de apel a relatat că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate

este dovedită pe deplin prin probele administrate în cadrul urmăririi penale, cercetate și

verificate în cadrul instanței de apel, și anume declarațiile martorilor: - L.Apostoliuc, care a

declarat că inculpatul a refuzat testarea cu aparatul ,,Drager” pentru examinarea

alcoolscopică, însă a acceptat să fie prelevate probele biologice, iar conform datelor de

laborator s-a stabilit că concentrația alcoolului în sînge a fost de 1,40 gr, ceea ce este stare de

ebrietate cu grad avansat; - Ig.Stah, care a relatat că împreună cu V.Calistru activau conform

dislocației și în s.Cajba au stopat automobilul care era condus de E.Istrati, fiindcă se deplasa

neadecvat, iar după ce V.Calistru a verificat actele șoferului, a constatat că acesta are miros

de alcool și pentru a documenta cazul, s-au deplasat la inspectoratul de poliție, unde a fost

întocmit procesul-verbal de testare alcoolscopică, iar deoarece dînsul nu a fost de acord cu

rezultatele testării, a fost îndreptat pentru prelevarea probelor biologice de sînge; - V.Calistru,

care a făcut declarații analogice cu cele ale martorului Ig.Stah, declarînd suplimentar că toate

materialele au fost întocmite în conformitate cu legislația în vigoare; - inculpatului E.Istrati,

care a recunoscut că fără a deține permis de conducere a servit băuturi alcoolice și a condus

2

automobilul fiind stopat de colaboratorii de poliție, și actele cauzei - procesele-verbale

privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică, de testare alcoolscopică, a examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr.187 din 18.05.2014, raport de

constatare medico-legală nr.654 din 18.05.2014, raport de expertiză medico-legală nr.46 ,,D”

din 07.07.2014.

Astfel, reieșind din aceste probe, instanța de apel a menționat că prima instanța greșit a

recalificat acțiunile lui E.Istrati în prevederile art.231 alin.(2) și 233 alin.(1) Cod

contravențional, deoarece din probele cercetate este dovedită pe deplin vinovăția inculpatului

în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță, la soluționarea cauzei neîntemeiat și-

a bazat concluzia doar pe rezultatul alcooltestului „Drager” și procesului-verbal de testare

alcoolscopică din 18.05.2014, lăsînd fără apreciere un șir de probe, care confirmă starea de

ebrietate cu grad avansat a inculpatului, cum este raportul de constatare medico-legală nr.654

din 26.05.2014, raportul de expertiză medico-legală nr.76 „D” din 08.07.2014 și procesul-

verbal nr.187 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării

de ebrietate și naturii ei din 18.05.2014.

Totodată, instanța de apel a indicat că critica primei instanțe a procesului-verbal nr.187

al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate

și naturii ei din 18.05.2014 nu poate fi reținută, deoarece existența în conținutul acestuia a

datei „14 mai 2014”, nu este legată de data prelevării probelor biologice și nici nu este în

rubrica „timpul recoltării probei”, fiind indicată în conținutul acestui proces-verbal fără nici

un sens și fără a influența sensul de conținut a procesului-verbal.

La fel, instanța de apel a apreciat critic argumentele apărării și ale primei instanțe,

precum că colaboratorul de poliție a comis mai multe încălcări procedurale, printre care și

efectuarea expertizei medicale la insistența inspectorului de poliție, deoarece din materialele

cauzei nu este identificată nici o probă ce ar confirma impunerea lui E.Istrati de a efectua

examinarea medicală, pe cînd din materialele cauzei s-a stabilit efectuarea benevolă a

examinării. Prin urmare, instanța de apel a constatat că nu au fost stabilite careva acțiuni

ilegale ale colaboratorilor de poliție, iar prima instanță neîntemeiat a exclus din lista probelor

rezultatele examinării medicale. Totodată, instanța de apel a menționat că, dacă conducătorul

auto refuza efectuarea examinării medicale, s-ar fi pornit o cauză penală pe faptul refuzului

de a trece examinarea medicală.

De asemenea, instanța de apel a admis în calitate de probă ce confirmă gradul de

ebrietate avansat a lui E.Istrati, rezultatul expertizei medico-legale ce se conține în raportul

nr.76 ,,D” din 08.07.2014, motivînd că anume această expertiză este o probă incontestabilă

care exclude divergențele apărute între rezultatele primite de alcotestul „Drager” și raportul

de constatare medico-legală.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.61, 75 Cod penal,

ce se referă la scopul pedepsei penale întru restabilirea echității sociale și educarea celui

vinovat, pentru prevenirea săvîrșirii de către el a altor fapte penale, de criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale cum sînt caracterul prejudiciabil a faptei săvîrșite, persoana

inculpatului, care nu are antecedente penale, recunoașterea vinei. Toate acestea împrejurări în

ansamblul lor au determinat stabilirea pentru inculpatul E.Istrati a pedepsei sub formă de

amendă.

D.Cazacu în numele inculpatului care, făcînd trimitere la art.427 alin.(1) pct.6), 11) Cod de

procedură penală, cu referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, solicită casarea hotărîrii

instanței de apel și încetarea procesului penal în temeiul art.60 Cod penal, în legătură cu

3

expirarea termenului de prescripție privind atragerea la răspundere penală, invocînd că

inculpatul a fost de acord cu rezultatele testului „Drager”, însă el a fost escortat fără motive la

IMPS Glodeni pentru a-i fi prelevate probele biologice; - instanța de apel a pus la baza

hotărîrii probe, care au fost colectate cu încălcarea normelor procedurale fiind nule în temeiul

art.94 Cod de procedură penală; - instanța a admis demersul procurorului de audiere a

martorului V.Calistru, însă acesta nu a fost audiat fiind încălcat dreptul la apărare a

inculpatului; - inculpatul a fost învinuit în săvîrșirea unei infracțiuni ușoare, are la întreținere

un copil minor, nu are antecedente penale, a recunoscut conducerea mijlocului de transport

fără permis de conducere și în stare de ebrietate cu grad minim de alcool, s-a căit sincer, se

caracterizează pozitiv și nu prezintă un pericol social pentru societate; - infracțiunea

prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal se califică ca una ușoară, iar conform art.60 Cod

penal, persoana se liberează de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de

prescripție dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii au expirat 2 ani, prin urmare în cauză a expirat

termenul de atragere la răspundere penală, deoarece fapta imputată inculpatului a avut loc la

data de 18.05.2016.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a

solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 11) Cod de procedură penală, la care face

referire recurentul, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste temeiuri nu și-

au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusele erorii de drept invocate de recurent.

Colegiul constată că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar atît ale

apărării, cît și ale acuzării, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele

obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca

concluzia despre vinovăția lui E.Istrati în comiterea infracțiunii imputate să fie justă și

întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și minuțios în

textul hotărîrea instanței de apel, probe ce nu trezesc careva dubii.

Reieșind din conținutul recursului, argumentul principal pe care îl invocă recurentul

este faptul că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare probele cauzei, inclusiv rapoartele

de expertize medico-legale și declarațiile martorilor, iar în dosar sînt probele acuzării

colectate cu încălcări de procedură, care ar indica la faptul că inculpatul a condus mijlocul de

transport în stare de ebrietate avansată.

La acest capitol Colegiul atestă că, instanța de apel a verificat minuțios probele

administrate în cauză și au constatat că vinovăția inculpatului se dovedește prin declarațiile:

- martorilor I.Stahi și V.Calistru, care au lămurit că erau implicați în patrulare pentru

monitorizarea ordinii publice, au stopat automobilul condus de E.Istrati, care la controlul

actelor au constatat că conducătorul mijlocului de transport nu deținea permis de conducere și

avea miros de alcool, deplasîndu-se la Inspectoratul de Poliție Glodeni, inculpatul a fost

supus testării alcoolscopice cu aparatul „Drager”, testul arătînd concentrația alcoolului în

aerul expirat mai puțin de 0,50 mg/l, a fost întocmit procesul-verbal de testare alcoolscopică,

cu rezultatele testării acesta nu a fost de acord, în legătură cu ce l-au condus la Spitalul

raional Glodeni pentru prelevarea probelor biologice de sînge;

4

- martorului L.Apostoliuc, care a relatat că fiind adus pentru examinare în vederea

stabilirii stării de ebrietate, E.Istrati a refuzat testarea alcoolscopică, însă a acceptat prelevarea

probelor biologice de sînge, cu prelevarea cărora s-a ocupat sora medicală, care a sigilat

probele colectate de la inculpat, în prezența acestuia, iar conform datelor de laborator s-a

stabilit că concentrația alcoolului în sînge a fost de 1,40 gr, ceea ce este stare de ebrietate cu

grad avansat. A întocmit procesul-verbal unde a inclus examinarea fizică, examinarea

alcoolscopică cu aparatul ,,Drager” și examinarea probelor biologice, pe care l-a semnat

odată ce a primit și introdus rezultatele examinării sîngelui, pe care inculpatul a refuzat să-l

semneze;

- inculpatului E.Istrati, care a recunoscut că a servit băuturi alcoolice și neavînd permis

de conducere s-a urcat la volanul automobilului ce-i aparține prietenului său V.Filip, care se

afla în stare de ebrietate și nu putea să conducă automobilul, iar peste cîtva timp a fost stopat

de colaboratorii de poliție, la propunerea cărora a fost supus testării alcoolscopice cu aparatul

,,Drager”, însă nu ține minte rezultatul, la fel a dat acordul ca să-i fie prelevate probele

biologice de sînge;

și actele cauzei: - procesele-verbale privind constatarea faptei de conducere de către

E.Istrati a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică; de testare alcoolscopică; a

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei nr.187 din 18.05.2014; - rapoartele de constatare medico-legală nr.654 din

18.05.2014 și de expertiză medico-legală nr.76„D” din 08.07.2014.

Instanța de apel corect a admis în calitate de probă, care confirmă gradul de ebrietate a

lui E.Istrati, raportul de expertiză medico-legală nr.76 „D” din 08.07.2014, deoarece anume

această expertiză este o probă incontestabilă care exclude divergențile apărute între

rezultatele primite de la testul „Drager” și raportul de constatare medico-legală.

Argumentul recurentului, precum că instanța a pus la baza concluziei de vinovăție a

inculpatului declarațiile martorului V.Calistru, care nu a fost audiat în instanța de apel, nu

poate fi reținut, deoarece potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel, partea

acuzării a înaintat demers privind audierea martorului dat, însă ulterior, în legătură cu

imposibilitatea asigurării prezenții lui în ședință din motive obiective, la solicitarea

procurorului, instanța a dat citire declarațiilor acestuia date anterior în prima instanța în

prezența avocatului și inculpatului, astfel, în atare circumstanțe, dreptul inculpatului la

apărare nu a fost încălcat, deoarece atît el, cît și avocatul său în prima instanță au avut

posibilitatea de a-i înainta întrebări, drept de care s-au folosit (f.d.136-139).

Colegiul atestă că, argumentele recurentului, care nu este de acord cu aprecierea

probelor sus-menționate, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală. Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept

fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de

achitare. Totodată, Colegiul penal constată că instanța de apel a motivat detaliat și argumentat

concluziile sale privind comiterea de către inculpat a faptei incriminate, care, în opinia

instanței de recurs, sînt juste și întemeiate, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu

echivalează cu achitarea lui, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate

suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

imputate.

Astfel, Colegiul constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii incriminate inculpatului și, ca urmare, temeiul stipulat în pct.8) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită

presupusa eroare de drept invocată de către recurent.

5

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că în acțiunile inculpatului lipsesc

elementele infracțiunii imputate, sînt neîntemeiate și contravin actelor cauzei.

Colegiul penal consideră neîntemeiat argumentele recurentului referitor la încetarea

procesului penal în temeiul art.60 Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție de atragere la răspundere penală. În acest sens se atestă că, conform art.16 Cod

penal, infracțiunea comisă de inculpat este una ușoară, iar potrivit art.60 alin.(1) lit.a) și

alin.(2) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvîrșirii unei

infracțiuni ușoare au expirat 2 ani, prescripția începînd să curgă din ziua săvîrșirii infracțiunii

și pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii instanței de judecată. În baza art.466 alin.(3)

Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel rămîn definitive la data pronunțării

deciziei în apel.

Reieșind din materialele cauzei, inculpatul a săvîrșit infracțiunea la 18.05.2014, iar

decizia instanței de apel a fost pronunțată la 23.03.2016, prin urmare nu poate fi invocată

încetarea procesului penal, din motivul expirării termenului de prescripție privind atragerea la

răspundere penală, deoarece din momentul săvîrșirii infracțiunii și pînă la pronunțarea

hotărîrii definitive nu au expirat 2 ani.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrea atacată, Colegiul penal nu constată

vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia. Decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75 Cod penal, în

limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se seama de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii

comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează

răspunderea.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului declarat de avocatul D.Cazacu în numele inculpatului E.Istrati, și, potrivit legii, se

dispune inadmisibilitatea acestuia, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cazacu Dorin în numele

inculpatului Istrati Eugeniu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23

martie 2016, în cauza penală în privința lui Istrati Eugeniu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6