1ra-172/2016 — art. 264 alin.4 CP

1ra-172/2016 — art. 264 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-172/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Petru

Moraru,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Glodeni din 02 iulie 2015 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 14 octombrie 2015 în cauza penală în privința lui

Bejereanu Dorin Anatoli, născut la 02

martie 1982, originar din sat. Ustia, r-nul

Glodeni și domiciliat în mun. Bălți, sat.

Elizaveta, str. Teilor 38.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

C O N S T A T Ă :

administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 Cod de procedură

penală, Bejereanu Dorin a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4), 90 Cod penal la

4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 4 ani.

în jurul orei 18.20, consumînd băuturi spirtoase în sat. Elizaveta, apoi în sat. Limbenii

Vechi, r-nul Glodeni, fiind în stare de ebrietate alcoolică, s-a urcat la volanul

automobilului de model „Daewoo Matiz”, cu n/î BLDW 837, și se deplasa pe traseul

L-226 cu direcția de deplasare din sat. Limbenii Vechi spre sat. Ustia, r-nul Glodeni,

împreună cu pasagerii Gromațchi Roman și Babii Sergiu. La ieșirea din sat. Limbenii

Vechi, la distanța de aproximativ 1 km., Bejereanu Dorin fiind în stare de ebrietate

alcoolică, ce s-a confirmat prin raportul de expertiză medico-legală nr. 93 din

02.03.2015, unde în rezultatul colectării probelor biologice, sa stabilit că concentrația

de alcool în sîngele lui era de 1,99 g/l, ceea ce conform art. 134/12 alin. (3) Cod penal,

constituie stare de ebrietate cu grad avansat, din imprudență a încălcat regulile de

1

securitate a circulației rutiere, ne ținînd cont de situația rutieră, nu s-a isprăvit cu

conducerea mijlocului de transport, a ieșit de pe carosabil și a răsturnat mijlocul de

transport condus. În urma accidentului rutier pasagerul automobilului Gromațchi

Radu a primit leziuni corporale sub formă de fractură închisă, cominutivă a osului

femural drept 1/3 proximală cu deplasarea fragmentelor, ce puteau să apară în

rezultatul accidentului rutier, care conform raportului de expertiză medico-legală nr.

41 „D” din 13.03.2015, corespund categoriei vătămărilor corporale grave.

De asemenea, în urma accidentului rutier pasagerul Babii Sergiu a primit

leziuni corporale: fractură înfundată a osului frontoparietal drept cu trecere la oasele

bazei craniului, contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidală, fractură a coastelor 2-

7 pe dreapta linia axilară anterioară, hemotorace pe dreapta circa 1,5 litri, rupturi de

ficat lobul drept, hemoperitoneum pe dreapta 1,5 litri, rupturi de ficat lobul drept,

hemoperitoneum circa 1,0 litri, fractură închisă de os humeral drept 1/3 superioară,

fractură deschisă de os femural drept 1/3 inferioară, plăgi contuze și excoriații pe

diferite regiuni ale corpului, care puteau fi produse în timpul accidentului rutier, fiind

periculoase pentru viață și corespund categoriei vătămări corporale grave, în urma

cărora a survenit decesul lui Babii Sergiu.

Cauza comiterii accidentului rutier, este încălcarea de către conducătorul auto

Bejereanu Dorin a prevederilor art. 14 lit. a) al Regulamentului circulației rutiere -

conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate și

art. 45 alin. 1 al RCR - conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră.

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de conduce mijloacele de transport pe un termen de 4 ani, deoarece

pedeapsa stabilită este inechitabilă pentru infracțiunea săvîrșită, astfel neîntemeiat

fiind aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

pronunțată integral la 21 octombrie 2015, apelul a fost respins, ca nefondat, cu

menținerea sentinței.

4.1. Instanța și-a motivat soluția prin aceea că prima instanță corect a stabilit

starea de fapt și de drept, corect a calificat acțiunile inculpatului conform învinuirii

formulate, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și la stabilirea

pedepsei au fost respectate prevederile art. 16, 61, 75 Cod penal, art. 364/1 Cod de

procedură penală, pedeapsa fiind stabilită în limita sancțiunii normei penale, ținîndu-

se cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social

al infracțiunii comise, de persoana inculpatului și de toate circumstanțele cauzei, care

agravează ori atenuează răspunderea, careva interdicții de aplicare a prevederilor art.

90 Cod penal nu au fost stabilite, astfel corectarea și reeducarea inculpatului fiind

posibilă fără izolarea lui de societate.

noiembrie 2015, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală și

2

care, solicită casarea parțială a acestora, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului pentru comiterea

infracțiunii imputate să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare de 4 ani,

fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea cerințelor a invocat, că instanțele judecătorești la individualizarea

pedepsei nu au ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de pericolul social al

infracțiunii săvîrșite, astfel, neîntemeiat au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal,

fiindu-i stabilită inculpatului o pedeapsă inechitabilă pentru infracțiunea săvîrșită, ce

nu va atinge scopul pedepsei penale.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărîrilor

judecătorești, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, din următoarele

considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a

hotărîrii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărîri, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, o hotărîre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar conform pct.

10) alin. (1) al aceluiași articol, în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În speța de referință, Colegiul penal susține că obiect al contestării hotărîrilor

judecătorești, atît în instanța de apel cît și în instanța de recurs, a constituit aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, care reglementează suspendarea condiționată a

executării pedepsei la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvîrșite din imprudență.

Deși la o primă vedere, în circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile

necesare pentru a fi aplicată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei,

totuși instanțele urmau să efectueze o analiză mult mai complexă și minuțioasă a

scopului pedepsei penale și a individualizării ei.

Așadar, datorită semnificației deosebite a impactului social pe care îl are

săvârșirea în societate a unor astfel de infracțiuni, se are în vedere cele din domeniul

transporturilor, nu pot fi valorificate în favoarea inculpaților ca și circumstanțe

atenuante, circumstanțele personale ale acestora întrucît au lezat profund niște valori

sociale concrete ocrotite de lege prin comiterea lor.

Relevante în sensul vizat sunt și argumentele recurentului, precum că

infracțiunea a fost comisă de inculpat dat fiind că acesta a admis un șir de acțiuni,

neglijînd cerințele legii, încălcînd regulile circulației rutiere, care, în final, au dus la

săvîrșirea din imprudență a accidentului rutier cu cauzarea vătămării grave a

integrității corporale lui Gromațchi R., cît și decesul lui Babii S., și anume lipsa

competenței de conducere a mijlocului de transport, starea de ebrietate alcoolică ce a

influențat comportamentul manifestat de inculpat.

3

Circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea incriminată inculpatului,

determină Colegiul penal lărgit să conchidă asupra incorectitudinii suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii în privința lui Bejereanu D. Aceasta se

statuează avînd în vedere că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care atentează la

valoarea primordială protejată de legea penală – viața și sănătatea persoanei, cu atît

mai mult că aceasta a fost săvîrșită în prezența altor factori declanșatori cum sunt,

prezența stării de ebrietate a inculpatului – circumstanță care nu putea fi neglijată de

instanțe la constatarea oportunității suspendării executării pedepsei.

În prezenta cauză, instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului

declarat și constată că concluzia instanțelor inferioare, precum că, corijarea

inculpatului este posibilă și prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal – condamnarea

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, a fost una greșită, neîntemeiată și

din aceste considerente o va exclude, nefiind considerat faptul că, prin această soluție

se înrăutățește situația condamnatului.

Subsidiar la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel

greșit și-a motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în privința

inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținînd o poziție

eronată în ce privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art. 90 Cod penal.

Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei,

precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu suspendarea

condiționată a executării ei.

În acest context, instanța de recurs relevă că, potrivit prevederilor art. 75 Cod

penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite

de lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de

judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării

răspunderii penale și a pedepsei penale, ținînd cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Luînd ca bază aceste prevederi și soluționînd chestiunea cu privire la vinovăția

inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să constate dacă s-au

confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat

răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se stabili.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale

și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială a

acestuia.

Colegiul penal lărgit remarcă, că principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată cînd soluționează cauza

penală și cînd alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în

art. 62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în

articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

4

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sînt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvîrșite. Gravitatea acesteia constă

în modul și mijloacele de săvîrșire a faptei și depinde de scopul urmărit, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut

produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește

avînd în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare

psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor

penale, comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea infracțiunii.

Este important de specificat aici că cauza a fost examinată conform rigorilor

stipulate în art. 364/1 Cod de procedură penală, după regulile speciale impuse de

procedura simplificată reglementată de norma nominalizată.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-au

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă,

prevăzut de art. 264 alin. (4) Cod penal.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub

aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin soluționarea chestiunii dacă

pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, în perspectiva

personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că

scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în

privința vinovatului pe o perioadă de probațiune stabilit de instanța de judecată.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în

hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu

îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la

posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea

obligă instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare condiționată a executării

pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei

principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită.

Analizînd condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă

că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care

este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de fond și cea de apel, se

constată că la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanțele nu au

5

avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și

75 Cod penal, nu au ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care

fiind analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării ei.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă în

privința inculpatului, nu este în acord cu principiul proporționalității avînd în vedere

fapta comisă și urmările excepțional de grave produse.

Mai mult, Colegiul lărgit specifică că, așa cum rezultă din textul deciziei

instanței de apel, aceasta și-a motivat dispunerea suspendării condiționate a executării

pedepsei aplicate inculpatului menționînd că dînsul se poate îndrepta fără a executa

real pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de recurs drept o

concluzie eronată, care nu poate fi menținută.

Prin urmare, rejudecînd cauza, instanța de recurs conchide că în privința lui

Bejereanu Dorin, care a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 4 ani

închisoare, urmează a i se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Totodată, Colegiul lărgit specifică că, în speță, sunt respectate exigențele art.

424 alin. (2) Cod de procedură penală, privitor la neagravarea situației condamnaților,

menționîndu-se că urmează a fi diferențiată noțiunea de individualizare a pedepsei de

noțiunea de individualizare a executării pedepsei. Prin actul de individualizare a

executării pedepsei cu suspendarea executării instanța pune pe cel condamnat în

situația de „condamnat cu executarea pedepsei condiționat suspendată”.

În acest mod suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a fi o

problemă privind executarea pedepsei dat fiind faptul că obiectul suspendării este

executarea pedepsei. Astfel, se suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea acesteia.

Din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit consideră că excluderea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art. 435 alin.

(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, nu poate fi considerată o agravare a situației

inculpatului, deoarece nu s-a făcut o altă reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici

nu s-a dat o altă individualizare a pedepsei stabilite în același sens.

Ca agravare a situației inculpatului se subînțeleg situațiile de schimbare a

soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă,

sau un alt alineat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în

pedeapsă prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului

aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de

aplicare a unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în

recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuă,

situații de învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început

ori orice altă modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate

anterior, imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat,

caracterul faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Cele menționate în alineatul precedent nu se referă la situația din speță, iar din

considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide, că recursul declarat urmează a

fi admis, cu casarea parțială a hotărîrilor judecătorești, în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

6

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, casează parțial, în partea stabilirii pedepsei,

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 octombrie 2015 și sentința

Judecătoriei Glodeni din 02 iulie 2015, în cauza penală în privința lui Bejereanu

Dorin Anatoli, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre în această parte, prin care:

Bejereanu Dorin Anatoli se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod

penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani.

Termenul de executare a pedepsei închisorii stabilite lui Bejereanu Dorin

Anatoli se calculează din momentul reținerii acestuia.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 martie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Petru Moraru

7