1ra-1259/16 — art.187 CP

1ra-1259/16 — art.187 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1259/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Ion Arhiliuc în numele inculpatului Munteanu Denis, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 martie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Munteanu Denis Piotr, a.n. 08.01.1993, originar și

domiciliat în s. Stolniceni, r-nul Ungheni;

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.12.2013-15.12.2015;

Instanța de apel: 20.01.2016-09.03.2016;

Instanța de recurs: 24.05.2016-06.07.2016;

C O N S T A T Ă :

Munteanu Denis a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin. (l) Cod

penal fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 400 unități

convenționale, echivalentul a 8000 lei.

S-a dispus încasarea de la Munteanu Denis în beneficiul Elenei Bordianu a 4000

lei.

aproximativ orele 07.00, aflîndu-se în trenul suburban „Bălți-Ungheni", avînd scop de

cupiditate, în mod deschis i-a smuls cercelul din aur din urechea dreaptă cetățenei

Bordianu Elena, în timp ce ultima cobora din tren. După comiterea sustragerii deschise

și intrarea în posesia cercelului din aur, Munteanu Denis a fugit de la fața locului. Prin

infracțiunea comisă, părții vătămate Bordianu Elena i-a fost cauzat un prejudiciu în

valoare de 4000 lei.

avocatul acestuia Gh. Arhiliuc, care au solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei

decizii noi prin care inculpatul D. Munteanu să fie achitat, pe motiv că:

1

- instanța de fond a pronunțat o sentință de condamnare bazată pe presupuneri și

probele acumulate la materialele cauzei dovedesc nevinovăția inculpatului;

- prima instanță urma să dea o apreciere critică declarațiilor părții vătămate, care

au fost puse la baza sentinței de condamnare a inculpatului D. Munteanu;

- declarațiile inculpatului coincid și sunt probate prin declarațiile martorilor date

în cadrul urmăririi penale.

fost respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței instanței de fond fără

modificări.

4.1. Instanța de apel a conchis că, instanța de fond, în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală a verificat complet sub toate aspectele și

în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală

din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, corect

ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului care se confirmă prin probele

acumulate pe dosar, cercetate în instanța de fond și de apel, acțiunile inculpatului fiind

corect calificate de către instanța de fond, după indicii art.187 alin.(l) Cod penal - jaful,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane.

Instanța de fond întemeiat a apreciat critic declarațiile inculpatului Munteanu Denis

privind nevinovăția lui în comiterea infracțiunii incriminate, acestea fiind combătute

prin totalitatea probelor cercetate în instanță, declarațiile inculpatului urmărind scopul

evitării răspunderii penale pentru fapta comisă.

Argumentele invocate în apelul declarat de avocatul Gh. Arhiliuc și inculpatul D.

Munteanu, privind nesăvîrșirea de către inculpat a faptei prejudiciabile prevăzute la

art.187 alin.(l) Cod penal, motivînd prezența unor dubii în declarațiile părții vătămate

E. Bordeianu care nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, instanța de apel le-a

considerat ca declarative și lipsite de careva temei, apreciindu-le ca fiind un mijloc de

apărare.

Instanța de fond a stabilit cert vina inculpatului, faptele incriminate rezultînd din

ansamblul probelor prezentate și cercetate în instanță, inclusiv:

- plîngerea lui E.Bordeianu adresată IP Ungheni din 23.10.2013, prin care solicită

să fie luate măsuri cu persoana necunoscută care la 23.10.2013, aproximativ pe la ora

07.00, în timp ce cobora din trenul Bălți-Ungheni i-a smuls din urechea dreaptă un

cercel din aur și a fugit în direcția gării or.Ungheni, prejudiciul cauzat îl apreciază în

sumă de 4 mii lei (f.d.6 vol.I);

- proces-verbal de examinare a obiectului și planșa fotografică din 23.10.2013

potrivit căruia s-a efectuat examinarea unui cercel din metal de culoare galben, la care

în partea dreaptă se observă o inscripție „585" (f.d. 12-13 vol.I);

- declarațiile părții vătămate E.Bordeianu (f.d.6 vol.II)

- declarațiile martorilor V. Pavliuc (f.d.4-5 vol.II), G.Onofrei (f.d.9-10 vol.II), I.

Rotaru (f.d.12-13 vol.II), Gh. Sfătuica (f.d.15-16 vol.II).

Instanța de apel a reiterat că, în ședință partea vătămată E. Bordeianu a susținut

declarațiile din instanța de fond menționînd, că anume D.Munteanu este persoana care

2

deposedat-o de cercel, ea l-a memorizat foarte bine, l-a descris și colaboratorilor

poliției și tot în aceiași zi la recunoscut pe peron și 1-a arătat polițiștilor care l-au

reținut. Nu are nici un fel de dubii, că anume inculpatul este persoana care a jefuit-o.

Din aceste considerente, Colegiul penal a considerat motivele invocate în apelul

declarat de avocatul Gh. Arhiliuc și de inculpatul D. Munteanu ca fiind nefondate și

necesar a fi respinse.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a considerat că instanța de fond a ținut

cont de prevederilor art.61, 75 Cod penal.

recurs ordinar, în care a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală, solicitînd casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului indică:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în cererea de apel,

făcînd trimitere la Curtea Europeană, în cauza „Prince Hans-Adam II de Liechttenstein

c/Allemagne din 12.07.2001 ".

În speța dată judecării în ordine de recurs, modul în care mijloacele de probă au

fost obținute s-a desfășurat prin procedee probatorii contrare Codului de procedură

penală și jurisprudenței CEDO, astfel, procesul penal în privința inculpatului Munteanu

Denis, în ansamblul său, în sensul art.6 al Convenției nu a fost echitabil;

- instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, dar a

susținut poziția instanței de fond, prin transcrierea parțială a textului sentinței,

acceptînd niște concluzii de ordin general cu privire la conținutul declarațiilor părții

vătămate Bordianu Elena și a martorului Garohovschii Elena, care au dat declarații

contradictorii, fără a le da o apreciere prin prisma art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală;

- declarațiile părții vătămate Bordianu Elena au fost contestate de către partea

apărării, atît pe parcursul judecării cauzei în prima instanță, în cererea de apel și în

ședința de judecată a instanței de apel, astfel partea vătămată urma a fi audiată în

instanța de apel cu întocmirea unui proces-verbal separat cu avertizarea de răspundere

penală, însă conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 09 martie 2016, dînsa

a fost audiată în sensul art.413 alin.(2) Cod de procedură penală, de rînd cu avocatul și

procurorul;

- probele la care s-a referit avocatul în cererea de apel în confirmarea nevinovăției,

n-au fost cercetate și consemnate în procesul-verbal, respectiv instanța de apel nu s-a

expus asupra lor, acestea nefiind descrise la fondul apelului, cu trimitere la CEDO în

cauzele Savițchi versus Moldova (precitat, §59) și Busuioc contra Moldovei (precitat, §88), unde forul

internațional a statuat clar că, poziția instanțelor de judecată, prin care acestea au respins probele aduse de

părți nu poate fi considerată justificată și necesară într-o societate democrată;

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind, practic,

insuficient motivată, în sensul că trimiterile pe care instanța de apel le face la

3

considerentele instanței de fond, echivalează cu o motivare sumară, confuză și

superficială, ce nu poate înlocui motivarea proprie, fiind astfel încălcat art.6 CEDO;

- omisiunile instanțelor de judecată nu pot fi trecute cu vederea, astfel că soluția

de rejudecarea a cauzei, inculpatului îi va fi asigurat dreptul la un proces echitabil,

potrivit pct. 76 din Hotărîrea nr. 12 din 14.05.2015 a Curții Constituționale „Privind

excepția de neconstituționalitate a articolului 287 alin. (I) din Codul de procedură

penală (reluarea urmăririi penale)".

acestuia, deoarece instanța de apel corect a stabilit starea de fapt și vinovăția

inculpatului de săvîrșirea infracțiunii incriminate, în concordanță deplină cu probele

administrate, în baza principiului contradictorialității, amplu analizate și just apreciate.

La fel, instanța a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant, probele au fost

apreciate just specificîndu-se motivele pe care și-a întemeiat soluția.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

Recurentul a invocat ca temeiuri de casare a deciziei instanței de apel prevederile

art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală și anume că, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărîrea atacară nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

nu au fost întrunite elementele infracțiunii, însă Colegiul analizînd aceste temeiuri în

raport cu motivele invocate în recursul declarat, constată că nici unul din ele nu și-a

găsit confirmare la examinarea recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnarea lui Munteanu Denis în baza art.187 alin.(1) Cod penal considerînd că

instanțele au admis erori de drept și de fapt care au afectat dreptul inculpatului la un

proces echitabil.

La acest capitol, Colegiul penal constată că instanța de apel, respectînd

prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase, sub

toate aspectele, probele prezentate de părți și anume declarațiile părții vătămate date la

urmărirea penală și verificate în instanța de apel, a martorilor precum și actele cauzei,

4

pe care le-a apreciat în mod obiectiv, din punct de vedere al pertinenței și concludenței,

ce nu trezesc careva dubii și care au format convingerea instanței că vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii în baza art.187 alin.(1) Cod penal a fost dovedită

integral.

Concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpatului sunt descrise detaliat

în descriptivul deciziei, pe care instanța de recurs și le însușește sub aspectul stării de

fapt a cauzei așa cum au fost reținute de instanța de apel.

Colegiul atestă că, prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care

caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează

latura subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materialele cauzei acumulate

în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor judecătorești. Astfel, se

constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii imputate

lui Munteanu Denis, inclusiv vinovăția acestuia, după cum rezultă din decizia instanței

de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluziile

prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării

cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală, în mod obiectiv.

Referitor la motivele invocate în cererea de recurs precum că, ,,(...) instanța de

apel adoptînd hotărîrea nu s-a expus asupra argumentelor invocate în cererea de

apel…., nefiind descris fondul apelului…., decizia nu cuprinde motivele pe care se

sprijină…, probele la care s-a referit avocatul în cererea de apel în confirmarea

nevinovăției, n-au fost cercetate și consemnate în procesul-verbal, respectiv instanța de

apel nu s-a expus asupra lor…”, Colegiul penal menționează că, o astfel de eroare în

cauza dată nu se constată, deoarece:

- prin decizia instanței de apel a fost menținută sentința care este una

argumentată incluisiv în raport cu susținerile verbale ale avocatului (f.d.58-59, V.1),

care sunt identice cu apelul declarat de acelaș autor, totodată instanța de recurs

consideră că, nepronunțarea de către instanța de apel asupra argumentelor nu poate

duce la casarea deciziei contestate, or potrivit practicii CtEDO (Coroi vs R.Moldova,

15.03.2011), Curtea a specificat că, ,, (…) este adevărat că decizia Curții de Apel a fost

foarte succintă și doar a menținut hotărîrea primei instanțe. Totuși, avînd în vedere

faptul că fondul cauzei a fost examinat în mod corespunzător de către prima instanță și

că hotărîrea acesteia este motivată suficient, precum și avînd în vedere natura

motivelor invocate de reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu consideră că

respingerea recursului fără o motivare detaliată constituie o violare a cerințelor

articolului 6 § 1 al CoEDO”;

- în cererea de apel avocatul face trimitere la un șir de probe, care în opinia

acestuia nu demonstrează vinovăția inculpatului, prin urmare instanța de apel a descris

succint motivele apelului și anume ”… prima instanță urma să dea o apreciere critică

declarațiilor părții vătămate, care au fost puse la baza sentinței de condamnare a

inculpatului D. Munteanu, ele nefiind stabile și nu demonstrează vinovăția acestuia, iar

declarațiile inculpatului coincid și sunt probate cu declarațiile martorilor date în

5

cadrul urmăririi penale, or fondul apelului a fost descris conform art.417 alin (7) Cod

de procedură penală și argumentată de către instanțele de fond respingerea probelor cu

martorii;

- potrivit procesului verbal al ședinței de judecată avocatul s-a referit la aceleași

probe care și au fost puse la baza deciziei (f.d. 96);

În situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătînd în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță. (Garcia

Ruis contra Spaniei, Hei le contra Finlandei)

Astfel, Colegiul menționează că motivarea hotărîrii este un proces de analiză și

sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea

tuturor elementelor amănunțit, atît timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante

din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

Instanța de recurs nu va reține nici alegațiile avocatului referitor la

contradictorialitatea declarațiilor părții vătămate Bordianu Elena și a martorului

Garohovschii Elena, care, în opinia acestuia au avut drept consecință pronunțarea unei

soluții eronate, pe motiv că declarațiile părții vătămate sunt consecutive pe tot parcursul

examinării cauzei, ultima în instanța de apel a susținut declarațiile date anterior,

menționînd că, anume Munteanu Denis este persoana care a deposedat-o de cercel,

memorizîndu-l foarte bine, prin urmare audierea ei fără întocmirea procesului verbal

separat cu avertizarea de răspundere penală nu poate răsturna soluția.

Referitor la declarațiile martorului Garohovschii Elena, Colegiul menționează ca

acestea nici nu au fost puse la baza hotărîrilor adoptate.

Nu sunt veridice nici aserțiunile recurentului precum că, în speță modul în care

mijloacele de probă au fost obținute s-a desfășurat prin procedee probatorii contrare

Codului de procedură penală și jurisprudenței CEDO, și procesul penal în privința

inculpatului Munteanu Denis, în ansamblul său, în sensul art.6 al Convenției nu a fost

echitabil, or toate probele au fost administrate fără derogări de la procedură, iar

aprecierea acestora de către instanțele de judecată a fost efectuată în baza art.26 alin.

(2) Cod de procedură penală care prevede că, judecătorul judecă materialele și cauzele

penale conform legii și propriei convingeri bazate pe probele cercetate în procedura

judiciară respectivă, precum și în baza art. 27 Cod de procedură penală- libera

apreciere a probelor. Astfel, Colegiul reține că examinarea cauzei a fost efectuată în

strictă conformitate cu principiile generale ale procesului penal, în special art.24 Cod

de procedură penală, iar cauzele CtEDO la care face referire recurentul, au avut ca

obiect de discuție alte circumstanțe decît cele existente în prezenta cauză și prin urmare

acestea în speță nu sunt aplicabile.

În același context, Colegiul penal menționează că, deși art. 6 § 1 al Convenției

obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărîrile, Curtea a clarificat că acest

6

lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van de Hurk

vs. Olanda, din 19.04.1994).

Or, modul în care se aplică obligația de a motiva hotărîrile judecătorești poate

varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina circumstanțelor cauzei

(Hiro Balani vs. Spania, din 09.12.1994).

Nu are relevanță la caz și nici pct. 76 din Hotărîrea nr. 12 din 14.05.2015 a Curții

Constituționale „Privind excepția de neconstituționalitate a articolului 287 alin. (I) din

Codul de procedură penală (reluarea urmăririi penale)", deoarece concluziile Curții

Constituțională în această hotărîre sunt cu referire la reluarea urmăriirii penale după

încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub

urmărite penală, situație ce nu se regăsești în speță.

În urma celor expuse, Colegiul atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate, iar

temeiurile invocate nu persistă în cauză și prin urmare, prezența circumstanțelor

nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității

recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ion Arhiliuc în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 martie

2016, în cauză penală în privința lui Munteanu Denis, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 20 iulie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7